ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ

DE GESTIUNE

TEZĂ DE DOCTORAT

METODE ŞI POLITICI CONTABILE PRIVIND

RAPORTAREA FINANCIARĂ INTERIMARĂ
REZUMAT

Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. BOJIAN Octavian

Doctorand:
BADEA (DOROBANŢU) Florentina

Bucureşti
2008
REZUMAT

A. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – STADIUL CUNOASTERII ÎN DOMENIU. DELIMITARI ŞI
APROFUNDĂRI TEORETICE
1.1. Aria de definiţie şi aplicabilitatea temei. Definiţii şi concepte cheie.
1.2. Misiunea Raportării Financiare Interimare. Dezvoltări şi aprofundări.
1.3. Periodizare privind întocmirea şi prezentarea raportării financiare interimare.
1.4. Referenţialul contabil în domeniul raportării financiare interimare. Standarde
şi reglementari contabile.
1.5. Analiza şi prezentarea situaţiei în România. Practici contabile specifice folosite.
1.6. Analiza comparata: rapoarte financiare anuale şi rapoarte financiare
interimare.
1.7. Pentru o teorie contabilă în domeniul raportării financiare interimare. Prezent
şi viitor.
1.8. Politici contabile similare cu cele anuale.
CAPITOLUL 2 – CONTINUTUL şi FORMA SITUAŢIILOR FINANCIARE
INTERIMARE. DE LA MINIMUL LA MAXIMUL INFORMAŢIONAL.
2.1.Clasificare privind conţinutul şi forma rapoartelor financiare interimare.
2.2.Conţinutul unui raport financiar interimar. Analiza comparată.
2.2.1. Bilanţul poziţiei financiare. Minimul şi maximul informaţional.
2.2.2. Contul de profit şi pierdere şi performanţa financiară a entităţii.
Dezvoltări şi aprofundări.
2.2.3. Situaţia modificării capitalurilor proprii. Conţinut şi structură.
2.2.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie. Metode de prezentare.
2.2.5. Politicile contabile şi notele explicative. Selectare şi prezentare.
CAPITOLUL 3 – TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND ÎNTOCMIREA ŞI
PREZENTAREA RAPOARTELOR FINANCIARE INTERIMARE
3.1. Contabilizarea tranzacţiilor şi evenimentelor. Prezentarea situaţiei conturilor la
data raportării financiare interimare.
3.2. Tratamente contabile privind recunoaşterea şi evaluarea activelor şi datoriilor,
veniturilor şi cheltuielilor. Convergenţe şi divergenţe.
3.3. Metode privind redactarea şi prezentarea rapoartelor financiare interimare.
3.3.1. General şi specific privind tratamentele contabile.
3.3.1.1.Venituri dobândite sezonier, ciclic sau ocazional.
3.3.1.2. Costuri suportate în mod inegal pe durata exerciţiului financiar.
3.3.2. Recunoaşterea, evaluarea şi decontarea raportului contabilitate –
fiscalitate. Tratamente contabile specifice.
3.3.3. Divulgarea politicilor contabile cu ocazia întocmirii şi prezentării notelor
explicative.
3.4. Analiza financiară şi interpretarea rapoartelor financiare interimare.
3.5. Auditarea rapoartelor financiare interimare. Atestarea relevanţei şi
credibilităţi.
3.6. Prezentarea informaţiilor în situaţiile financiare anuale. Trecerea de la
interimar la anual.
CAPITOLUL 4 – PRACTICI CONTABILE SPECIFICE PRIVIND INTOCMIREA ŞI
PREZENTAREA RAPOARTELOR FINANICARE INTERIMARE
4.1. Entitatea publică, rapoarte financiare interimare, semestriale / trimestriale.
4.2. Evaluarea cheltuielilor cu impozitul pe profit aferente unei perioade interimare.
Diferenţe şi convergenţă.

2
REZUMAT

4.3. Modificări de preţ, contractuale sau anticipate. De la teorie la practici specifice.

4.4. Depreciere şi amortizare. Testul de depreciere a activelor.
4.5. Stocuri. Evaluarea stocurilor la valoarea realizabilă netă. Practici contabile
privind plus-valorile şi minus-valorile din evaluare.
4.6. Câştigurile sau pierderile din diferenţe de curs valutar. Între metoda
capitalizării şi metoda rezultatului.
4.7. Rapoarte financiare interimare în cazul economiilor hiper-inflaţioniste.
4.8. Politici privind utilizarea estimărilor în evaluarea interimară. Reluări şi
dezvoltări.
CONTRIBUTII PROPRII
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE
REZUMAT

B. CUVINTE CHEIE
Raportare financiară interimară; analiză economico-financiară; caracteristici calitative;
permanenţa metodelor; perioadă interimară; imagine fidelă; politici şi metode contabile;
conţinutul şi forma rapoartelor financiare interimare; perioadă distinctă; venituri sezoniere,
ciclice şi ocazionale; divulgarea politicilor contabile; periodizare; recunoaşterea costurilor
generate neuniform; pondere semnificativă; recunoaştere şi evaluare interimară; utilizatori;
raportare financiară anuală; pragul de semnificaţie; previzionarea fluxurilor de numerar; erori
privind estimarea şi anticiparea; note la situaţiile financiare interimare; performanţa
întreprinderii; format condensat; conformitate; actualizare; scopul unui raport financiar
interimar; normalizare; utilitatea situaţiilor financiare interimare; bază cumulată; lipsa informării
interimare; comparabilitate; creşterea comunicării şi transparenţei; valoarea justă; sistem
informaţional; informaţii semnificative; modificări în poziţia financiară.

C. SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRŢI ALE TEZEI

Preocuparea noastră pentru analiza raportării financiare interimare a fost generată de
importanţa pe care trebuie să o acorde fiecare agent economic acestei surse strategice de
informare. În fiecare întreprindere apar întrebări legate de utilitatea raportărilor financiare
interimare având în vedere: timpul de întocmire al acestora (relativ lung), caracterul lor restrâns
şi resursele care trebuie alocate pentru întocmirea lor. Găsirea unei soluţii comune la aceste
probleme şi implicit creşterea interesului pentru efectuarea raportării financiare interimare poate
contribui la creşterea performanţelor economice ale întreprinderii, fie prin reducerea costurilor
inutile (risipă) de timp, fie prin creşterea comunicării şi transparenţei cu terţii (creditorii, clienţii
etc.), un management adecvat putând acţiona timpuriu în direcţia contracarării efectelor negative
în activitatea întreprinderii sau în direcţia prevenirii unor eventuale eşecuri comerciale sau de
producţie, asupra tendinţelor economice de ansamblu în domeniul în cauză şi asupra creşterii
productivităţii.
În cuprinsul prezentei teze am ajuns la concluzia că obiectivul situaţiilor financiare
interimare, de a oferi un raport ce actualizează cele mai recente situaţii financiare anuale prin
concentrarea asupra evenimentelor şi modificărilor ce sunt semnificative pentru înţelegerea
modificărilor poziţiei financiare şi ale performanţei întreprinderii, din momentul încheierii
ultimului an financiar, nu este atins, dacă se pleacă de la premisa că acest raport financiar trebuie
să fie unul condensat sau dacă este întocmit numai pentru că acest lucru este cerut de lege.
În prezent, mediul economic, tehnologic şi social este într-o perpetuă evoluţie,
întreprinderile fiind supuse unor constrângeri puternice atât din mediul extern, cât şi din cel
intern. Situaţiile financiare intermediare sunt un instrument de pilotare şi de integrare a funcţiei
contabile în gestiunea întreprinderii, fiind, totodată, şi un instrument de comunicare internă şi

3
REZUMAT

externă, destinat creşterii credibilităţii întreprinderii. Cercetarea de faţă se înscrie în această

logică, propunându-şi să contribuie la îmbogăţirea informaţiilor referitoare la rapoartele
financiare interimare.
Principalele aspecte pe care le-am avut în vedere în structurarea lucrării şi care au făcut
obiectul cercetării au fost:
- abordarea misiunii raportării financiare interimare din perspectivă economică,
financiară, fiscala şi socială;
- evidenţierea diversităţii teoriilor referitoare la modul de abordare a raportării
financiare interimare şi la metodele şi poticile contabile care pot fi aplicate în întocmirea
acesteia;
- descrierea conţinutului şi formei situaţiilor financiare interimare atât în România cat
şi în abordarea IASC;
- evidenţierea tratamentelor contabile specifice privind întocmirea şi prezentarea
rapoartelor financiare interimare;
- susţinerea întocmirii unui raport financiar interimar, care să conţină cât mai multe
informaţii, pe cât posibil să se apropie ca şi conţinut de raportarea financiară anuală;
- prezentarea unei propuneri a unui tablou previzionat al fluxurilor de trezorerie, care
să fie întocmit la date interimare şi care să facă parte din raportarea interimară;
- evidenţierea problemelor specifice de evaluare care apar cu ocazia întocmirii
situaţiilor financiare interimare;
- identificarea tendinţelor în utilizarea unui instrument precum raportarea financiară
interimară în România şi a faptului că, în prezent, această raportare este aproape inexistentă;

Prezenta teză de doctorat este structurată în patru capitole, abordările teoretice

îmbinându-se pe parcursul lucrării cu cele practice, prin exemplificarea aplicării teoriilor şi
metodelor descrise.

Capitolul 1 – Stadiul cunoaşterii în domeniu. Delimitări şi aprofundări teoretice.

În primul capitol am urmărit definirea ariei de aplicabilitate a temei, plecând de la
referenţialul contabil în domeniul raportării financiare interimare şi continuând cu analizarea
rapoartelor financiare interimare prin comparaţie cu rapoartele financiare anuale.
S-a încercat prezentarea utilităţii situaţiilor financiare interimare pentru utilizatorii
interni cat şi pentru cei externi, precum şi evidenţierea importanţei pe care o are corecta
informare a acestora. Fidelitatea situaţiilor financiare interimare este o obligaţie socială a tuturor
celor care le întocmesc, dar pentru ca un popor sa-şi însuşească imaginea fidelă ca o obligaţie
socială este nevoie de mulţi ani de educaţie în domeniul contabilităţii, plus o susţinere a
reformelor contabile de către unitatea reglementatoare.
O raportare financiară corectă şi oportună îmbunătăţeşte abilitatea investitorilor,
creditorilor şi a altor factori de a cunoaşte capacitatea întreprinderii de a genera venituri şi fluxuri
de numerar, precum şi condiţia financiară şi lichiditatea acesteia. În acelaşi timp se evidenţiază
faptul că informaţia financiară este mai utilă dacă este prezentată frecvent şi la intervale regulate
de timp.
Au fost dezvoltate şi analizate în cadrul capitolului prevederile IAS 34 privind
raportarea financiară interimară, condiţiile privind forma şi conţinutul acestora, precum şi
condiţiile de aplicare a politicilor şi metodelor contabile.
De asemenea, a fost făcută o prezentare a aspectelor privind periodizarea situaţiilor
financiare interimare. Sunt aduse în discuţie prevederile standardului IAS 34 şi este evidenţiat,
totodată, faptul că o periodizare excesivă afectează negativ calitatea situaţiilor financiare
interimare, acestea pierzându-si relevanţa şi devenind greu de utilizat. În acelaşi timp,
periodizarea excesivă determină prelungirea inutilă a termenului de publicare a datelor.

4
REZUMAT

Tot aici a fost făcut un scurt istoric al rapoartelor financiare interimare şi a fost
prezentat cadrul de reglementare internaţional actual privind rapoartele financiare interimare în
contextul cadrului de reglementare a rapoartelor financiare în general.
Un alt aspect abordat este cel al calităţii rapoartelor financiare interimare. În acest scop
a fost făcuta o analiza comparativă între situaţiile financiare anuale şi cele interimare, plecând de
la caracteristicile calitative ale rapoartelor anuale şi fiind evidenţiate apoi, aspectele particulare
privind caracteristicile calitative ale rapoartelor financiare interimare.
În practică se constată tendinţa de a minimiza importanta raportării financiare interimare
din partea celor care contribuie la întocmirea acesteia, chiar dacă pieţele financiare relevă un
interes crescut din partea utilizatorilor. În acest context, lucrarea vine să prezinte principalele
dezavantaje ale unei raportări financiare interimare restrânse şi insistă în evidenţierea sprijinului
pe care îl poate oferi un astfel de raport managementului şi utilizatorilor externi, dacă acesta
conţine suficiente informaţii pentru a fi relevant şi pentru a reda o imagine fidelă asupra
modificărilor intervenite în situaţia patrimonială şi în rezultatele întreprinderii, în respectiva
perioadă interimară.
În ceea ce priveşte situaţia din România, pentru raportarea interimară la 30 Iunie,
Ministerul Finanţelor din România vine în fiecare an cu reglementare specială pentru a stabili
forma şi condiţiile în care trebuie publicat raportul interimar. Forma aleasă pentru raportul
interimar este una restrânsă care urmăreşte majoritar interesele fiscale ale reglementatorului şi
intr-o mai mică măsură interesele utilizatorilor. Considerăm că, în aceste condiţii, recomandarea
IAS 34, de întocmire a unor situaţii financiare condensate, a fost greşit înţeleasă în practica din
ţara noastră, agenţii economici sau, mai degrabă, specialiştii contabili pierzând din vedere
principiul de bază în întocmirea situaţiilor financiare, şi anume «furnizarea unei imagini fidele» a
rezultatelor şi a situaţiei patrimoniale a întreprinderii.

Capitolul 2 – Conţinutul şi forma situaţiilor financiare interimare. De la minimul la

maximul informaţional.
Deoarece scopul unui raport financiar interimar este de a prezenta o actualizare a celor
mai recente situaţii financiare anuale, sunt acceptate mai puţin informaţii la datele de închidere a
perioadelor interimare. În mod clar, măsura în care sunt prezentate orice informaţii suplimentare
intr-un raport financiar interimar este lăsată la aprecierea conducerii.
Capitolul 2 prezintă diferite forme ale rapoartelor financiare interimare şi punctează
recomandările IAS-urilor / IFRS-urilor cu privire la forma şi conţinutul unui raport financiar
interimar. Având în vedere faptul că rapoartele financiare au un format diferit de la tara la tara, în
funcţie de legislativ, de situaţia economică şi politică a ţării şi nu în ultimul rând de cultura
contabilă a fiecărei tari, a fost avută în vedere, în primul rând, prezentarea conform IFRS în
evidenţierea conţinutului unui raport interimar si, în subsidiar, a fost analizat formatul din ţara
noastră.
Prin întocmirea unei forme prescurtate a bilanţului, de cele mai multe ori se ajunge la
păstrarea principalelor posturi bilanţiere şi renunţarea la prezentarea detaliată a elementelor de
active, capitaluri proprii şi datorii. Tratamentul astfel aplicat vine să diminueze relevanţa şi
utilitatea bilanţului la date interimare. Orice utilizator care doreşte să intre în relaţie de creditare
cu întreprinderea sau orice altă relaţie contractuală sau statutară, va dori să cunoască mai în
detaliu situaţia posturilor cuprinse în bilanţul interimar. Pentru contul de profit şi pierdere sunt
analizate cele două scheme recomandate de IAS 1, respectiv contul de profit şi pierdere care are
în vedere clasificarea cheltuielilor după funcţia acestora, şi contul de profit şi pierdere care are
în vedere clasificarea cheltuielilor după natura. De remarcat este faptul că, în cazul contului de
profit şi pierdere, formatul condensat întâlnit în practică nu este unul foarte restrâns, în practica
marilor companii evidenţiindu-se interesul mai crescut pentru această componentă a situaţiilor
financiare.

5
REZUMAT

În acest capitol a fost analizată individual fiecare componentă a situaţiilor financiare

interimare. A fost abordată mai îndeaproape situaţia fluxurilor de numerar şi a fost făcută o
propunere pentru includerea în rapoartele financiare interimare a unei situaţii previzionate a
fluxurilor de numerar. Având în vedere că previziunile vor fi făcute pentru o perioadă de trei sau
şase luni, erorile în previzionare vor fi mai reduse decât dacă această previziune ar fi făcută
pentru doisprezece luni. În acest fel, relevanţa situaţiei previzionate a fluxurilor de numerar
creşte semnificativ şi simultan va creşte şi interesul utilizatorilor pentru aceasta. Considerăm că
estimarea corectă a fluxurilor de numerar şi controlarea perfectă a trezoreriei întreprinderii
reprezintă cheia viitoare a succesului.
Notele la situaţiile financiare sunt un element esenţial în înţelegerea activităţii
întreprinderii şi a schimbărilor care intervin asupra ei în decursul unei perioade. Aceste note sunt
şi trebuie să fie lăsate la alegerea întreprinderii, iar raţionamentul profesional trebuie aplicat în
acest caz mai mult decât oricând. În plus, notele la situaţiile financiare interimare pot constitui un
sprijin real chiar pentru întreprindere, atunci când aceasta va dori să întocmească rapoartele sale
financiare anuale.
Forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale reprezintă un model pentru întocmirea
situaţiilor financiare interimare. Chiar dacă la datele de încheiere a perioadelor interimare sunt
acceptate mai puţine informaţii, rămâne un obiectiv de atins, acela de a avea situaţii financiare
interimare care includ majoritatea, dacă nu totalitatea, posturilor existente în situaţiile financiare
anuale.

Capitolul 3 – Tratamente contabile privind întocmirea şi prezentarea rapoartelor

financiare interimare.
În capitolul 3 am urmărit identificarea tratamentelor contabile specifice întâlnite cu
ocazia întocmirii rapoartelor financiare interimare. A fost evidenţiat faptul că în întocmirea
situaţiilor financiare interimare exista anumite limite cum ar fi: concomitent cu diminuarea
perioadei de raportare, creşte impactul erorilor privind estimarea şi repartizarea; variaţiile
intervenite în cotele de impozitare, precum şi variaţiile ratelor dobânzii, conduc la situaţii în care
determinarea impozitului pe profit interimar este foarte greu de realizat; există o serie de
cheltuieli de exploatare care sunt efectuate şi înregistrate într-o perioadă, iar beneficiile generate
de acestea apar ulterior (în această categorie se încadrează cheltuielile de publicitate, cât şi alte
cheltuieli semnificative efectuate de întreprindere pentru reparaţii la imobilizările corporale
aflate în funcţiune); efectele variaţiilor sezoniere ale pieţelor pot diminua la rândul lor
credibilitatea şi comparabilitatea situaţiilor financiare interimare.
Implicaţia generală privind regulile de recunoaştere şi evaluare care trebuie utilizate cu
ocazia întocmirii raportării financiare interimare este că acestea trebuie să fie identice cu cele
aplicate la raportarea financiară anuală. Există totuşi o serie de excepţii de la regula generală.
Unele dintre acestea se referă la simpla recunoaştere a limitărilor unor anumite tehnici de
evaluare şi recunoaşterea faptului că aplicarea acelor definiţii la date interimare ar putea necesita
interpretări diferite de cele utile pentru raportările anuale.
Am evidenţiat tratamentele contabile care pot fi aplicate în cazul unor astfel de excepţii.
Astfel, putem identifica tratamente contabile precum: în scopul recunoaşterii costurilor anuale
generate neuniform pe parcursul anului, se poate proceda la anticiparea sau eşalonarea pentru
raportarea interimară, cu condiţia ca anticiparea sau amânarea acelui tip de cost să fie oportună şi
la sfârşitul anului financiar; impozitul pe profit la date interimare este estimat pe baza unor rate
de impozitare medii anuale, estimate pentru întregul an fiscal; veniturile dobândite sezonier,
ciclic sau ocazional trebuie înregistrate atunci când apar în decursul unui an financiar sau pot fi
anticipate sau eşalonate la o anumită data interimară, dacă anticiparea sau amânarea este
oportună, de asemenea, la sfârşitul anului financiar.

6
REZUMAT

Un aspect important care a fost analizat este cel al modului în care ar trebui abordată
raportarea interimară : ca o perioadă distinctă, independentă sau ca o parte integrantă a anului.
Au fost astfel identificate caracteristicile celor două metode şi a fost reliefata susţinerea noastră
pentru prima abordare, având în vedere că prin aceasta metodă calitatea informaţiilor creşte, în
măsura în care toate cheltuielile suportate sunt contabilizate, independent de orice proces
previzional precum şi faptul că principiul prudentei, de conectare a cheltuielilor la perioada
considerată şi de permanenţă a metodelor sunt respectate.
A fost abordată şi problema auditării rapoartelor financiare interimare. Astfel a fost
evidenţiat faptul că auditarea rapoartelor financiare interimare este diferită de cea efectuată
pentru rapoartele financiare anuale. În normele de specialitate, ea este denumită mai degrabă
„revizuire”. În cadrul acesteia, în mod deosebit, auditorul urmăreşte ca situaţiile financiare
interimare să respecte dispoziţiile legale şi să conţină toate informaţiile importante necesare
asigurării unei depline înţelegeri a acestora de către utilizatori. Obiectivul revizuirii informaţiilor
din rapoartele financiare interimare diferă semnificativ de auditul efectuat în conformitate cu
Standardele Internaţionale de Audit (ISAs). Revizuirea informaţiilor la date interimare nu
furnizează o bază pentru a exprima o opinie, dacă informaţiile financiare furnizate redau o
imagine reală şi corectă, sau dacă sunt prezentate corect, în toate aspectele materiale.

Capitolul 4 – Practici contabile specifice privind întocmirea şi prezentarea rapoartelor

financiare interimare.
Acest capitol a avut ca obiectiv dezvoltarea unor practici contabile specifice în
întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare interimare. Au fost abordate aspecte privind
determinarea impozitului pe profit, efectele modificărilor de preţ, contractuale sau anticipate,
determinarea deprecierii şi amortizării la date interimare, evaluarea stocurilor la valoarea
realizabilă netă, politici privind utilizarea estimărilor în evaluarea interimară.
Demersul nostru a presupus dezvoltarea problemei evaluării cheltuielilor cu impozitul pe
profit. Au fost evidenţiate anumite complexităţi care apar doar în contextul raportării financiare
interimare, cum sunt: recunoaşterea beneficiilor sau pierderilor fiscale pe baza câştigurilor
preconizate pentru perioadele viitoare interimare sau anuale, raportarea beneficiilor reportărilor
pierderilor nete din exploatare în perioadele interimare şi raportarea efectelor modificărilor în
legislaţia fiscală în perioadele interimare. Alte aspecte care necesită interpretare includ
clasificarea impozitelor amânate în bilanţurile interimare şi alocarea provizioanelor fiscale din
perioada interimară între cheltuielile curente şi cele amânate. Situaţiile financiare interimare ar
trebui să fie libere de problema impozitelor amânate. Reflectarea impozitelor amânate în
perioadele interimare se referă în principiu la o estimare, ele nereprezentând o certitudine până
când anul fiscal nu este închis. Este totuşi de reţinut că în anexele la situaţiile financiare ar trebui
să se facă referire la impozitele amânate, dacă acestea sunt semnificative.
Am reluat şi dezvoltat în final aspecte legate de utilizarea estimărilor la date interimare.
Au fost reanalizate cele două abordări ale raportării financiare interimare: cea distinctă şi cea
integrală evidenţiindu-se diferitele puncte de vedere în susţinerea fiecăreia dintre ele. Este adusă
în discuţie şi opinia conform căreia diferenţa dintre cele două abordări este nesemnificativă şi că
alegerea unei abordări sau a celeilalte este o decizie arbitrară. Trebuie totuşi admis faptul că
întocmirea situaţiilor financiare interimare necesită o utilizare mai intensă a estimărilor decât în
cazul situaţiilor financiare anuale.
În încheierea capitolului 4 am revenit la obiectivele situaţiilor financiare interimare.
Acestea sunt consecvente cu cele ale raportării financiare anuale, dar există totuşi o serie de
probleme care implică aspecte de cost şi oportunitate, precum şi probleme legate de pragul de
semnificaţie şi de acurateţea evaluării. În general, trebuie urmărit ca, pentru a fi cu adevărat utile,
informaţiile să fie generate mai prompt decât este cazul rapoartelor anuale şi să fie făcut un
compromis în ceea ce priveşte acurateţea, pentru ca informaţiile să fie mai oportune.

7
REZUMAT

Apreciem că, pentru a îmbunătăţi performanţa globală, orice întreprindere trebuie să

reacţioneze la tendinţele remarcate în creşterea interesului pentru raportarea financiară
interimară şi să fie conştientă de importanţa acesteia, cercetarea de faţă înscriindu-se în această
logică, propunându-şi să contribuie la aprofundarea aspectelor referitoare la analiza interimară a
întreprinderii pe baza rapoartelor financiare interimare.

D. CV-ul doctorandului

CURRICULUM VITAE

Nume: BADEA (DOROBANŢU)

Prenume: Florentina
Data şi locul naşterii: 05 august 1979, Costeşti, judeţul Argeş
Naţionalitatea: Română
Telefon: +40 722 699897
E-mail: fdorobantu@alphabank.ro
Studii:

1993-1997 – Liceul teoretic “Alexandru Odobescu” Piteşti

1997-2001 – Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de
Contabilitate şi Informatică de Gestiune.

noiembrie 2002 – doctorand la Academia de Studii Economice Bucureşti,
Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, specialitatea Contabilitate

Cursuri de specialitate efectuate:
- 2002 - „Analiza fluxului de numerar” atestat de Shorebank Advisory Services,
Bucureşti;
- 2003 - „Analiza solicitărilor de credite” atestat de Shorebank Advisory Services,
Bucureşti;
- 2007 - „Standardele Internaţionale de Raportare Financiară ”, la Institutul Bancar
Român;
- În prezent, Expert Contabil Autorizat, membru CECCAR;
Experienţă profesională:

septembrie 2001 – martie 2002 - preparator universitar titular, Universitatea din
Piteşti, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative

aprilie 2002 – septembrie 2003 – analist credite, Alpha Bank România SA,
Sucursala Piteşti

septembrie 2003 – noiembrie 2005 – Şef Birou Credite, Alpha Bank România SA,
Sucursala Piteşti

noiembrie 2005 – ianuarie 2007 – Şef Serviciu Credite, Alpha Bank România SA,
Sucursala Piteşti

Februarie 2007 – prezent - Director Adjunct, Alpha Bank România SA, Sucursala
Regională Piteşti
Activitatea didactică:
- conducere seminarii la disciplina Contabilitate Aprofundată şi Contabilitate de
Gestiune
Activitatea ştiinţifică:
- 8 articole ştiinţifice prezentate şi publicate în reviste de specialitate sau la
manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Limbi străine cunoscute:

Limba Engleză – foarte bine

Limba Franceză – bine