Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Terminologie; concept
individului iese la suprafaţă, când relaţia bazată pe legătura de sânge îşi pierde
autoritate. Doctrina marxistă care absolutizează în mod unilateral natura de clasă
a dreptului, consideră că aceasta nu a existat în comuna primitivă deoarece nu
existau clase antagonice şi deci ar fi apărut numai odată cu împărţirea societăţii
în clase (proprietari de sclavi şi sclavi), ca expresie a voinţei şi intereselor
claselor dominate. De altfel, mergând pe linia aceluiaşi raţionament, se susţinea
că în comunism, odată cu dispariţia împărţirii societăţii în clase, va dispare şi
dreptul, precum şi statul.
4.În teoria dreptului comparat s-a generalizat, cu unele diferenţieri de
nuanţe, clasificarea dreptului, făcută de profesorul francez Rene David, în mari
“sisteme ” sau “familii” în funcţie de comunitatea limbajului, izvoarelor sau
ţinând seama de principiile filosofice promovate. Astfel, pe baza acestor criterii,
sistemele de drept sunt clasificate după cum urmează: familia sau sistemul-
germanic sau continental – caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de
exprimare predominată în legi tendinţă de codificare, cum este dreptul francez,
cel german, cel spaniol, etc.; familia sau sistemul de common-law ( specificul
pentru Anglia SUA şi alte ţări ce au urmat exemplul englez) în care predomină
forma necodificată, cutumiară, jurisprudenţială, alături bineînţeles, de legile
scrise; în sfârşit în a treia familie a fost inclus dreptul socialist, din URSS şi din
alte ţări. În sfârşit, mai există o grupare, asistemelor filosofice sau regligioase de
drept (sau tradiţionale) unde s-ar încadra sistemul islamic, sistemul hindus,
sistemul chinez tradiţional (înainte de proclamarea Republicii Populare
Chineze).Unii autori reduc toate aceste sisteme la trei grupe: occidentale,
socialiste şi religioase.
6.Cât priveşte clasificare pe tipuri de drept, teoria marxistă pornind de la
teza caracterului exclusiv de clasă a dreptului, vorbeşte de patru tipuri de drept –
sclavagist, feudal burghez şi socialist (proletar). Pornindu-se la criteriiul
evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după
dreptul incipient din comuna primitivă: dreptul antic, cu unele grupe ca: dreptul
oriental, dreptul greco-roman; dreptul medieval cu unele grupe prin care s-ar
distinge dreptul european (de sorginte romano-germanică şi commom law),
dreptul islamic, indian, chinez; întregul drept medieval este marcat de aspectul
religios şi tradiţional; dreptul modern, caracteristic instaurării economiei
capitaliste, liberale, de piaţă; dreptul contemporan care deşi are sau tinde să aibă
unele trăsături comune, mai ales datorită influenţei tot mai pronunţate a
dreptului internaţional cu principiile sale, se diferenţiază în mai multe grupe,
unele din ele corespunzătoare sistemelor sau familiilor de drept amintite în
clasificarea precedentă. Astfel, am putea diferenţia următoarele grupe: dreptul
societăţilor democratice cu economie de piaţă în care se include şi dreptul din
ţările foste socialiste, aflate în faza de tradiţie spre democraţie şi statul de drept;
dreptul socialist aflat în ţările unde se mai menţine sistemul socialist; dreptul
ţărilor în curs de dezvoltate sau a lumii a III-a care mai păstrează puternice
elemente tradiţionale şi religioase, cu, este bunăoară, dreptul islamic, dreptul
budist sau hindus.