TEMA DE CONTROL 2

În teoria şi practica economico-financiară se foloseşte atât singularul cât şi pluralul atunci

când se abordează problematica performanţei. Astfel se vorbeşte de performanţa
întreprinderi dar foarte adesea sunt analizate performanţele economico-financiare ale
întreprinderii.
Încercând să sintetizeze problematica performanţei autorii M. Niculescu şi G. Lavalette
definesc acest concept ca fiind “echilibrul instabil rezultat din evoluţia conceptelor de
eficienţă şi eficacitate”
1. Punctul nostru de vedere este că modalitatea cea mai facilă de reflectare a
performanţelor unei întreprinderi este prin intermediul rezultatelor acesteia,
indiferent dacă rezultatele sunt exprimate în mărimi absolute (profit) sau în mărimi
relative (rentabilitate). În sensul celor menţionate mai sus performanţa trebuie
înţeleasă ca fiind capacitatea comportamentală a unui sistem de a obţine un rezultat
situat valoric la nivele de referinţa care să îl definească şi comparabile cu realizări
reprezentative din mediul economic în care acest sistem se manifestă.
Mai trebuie menţionat faptul că în procesul de evaluare a performanţelor unei
întreprinderi este destul de riscant să tragem concluzii ferme. Aceste investigaţii au mai
degrabă un caracter relativ deoarece condiţiile afacerii diferă de la o întreprindere la alta
şi de la o industrie la alta. În acelaşi timp sistemul indicatorilor de performanţă trebuie
conceput pentru a satisface nevoia de informare a doua principale grupuri: managerii şi
investitori. Pornind de la interesele celor două grupuri putem identifica sisteme diferite
de evaluare a performanţelor, după cum se observa în tabelul de mai jos.
Managerii Investitorii
Analiza performanţelor operaţionale:
- cifra de afaceri;
- valoarea adăugată;
- excedentul brut din exploatare;
- rezultatul net al exploatării;
- analiza cheltuielilor operaţionale;
- analiza structurală;
- analiza comparativă.
Eficienţa investiţiei:
- rentabilitatea activelor totale;
- rentabilitatea activelor nete;
- rentabilitatea capitalului investit;
- rentabilitatea capitalului propriu;
- profitul pe acţiune; - creşterea cotaţiei acţiunilor.
Profitabilitate:
- marja brută din exploatare;
- marja netă din exploatare;
- marjă netă comercială;
- marja resurselor consumate;
- valoarea eonomică adăugată.
Performanţa de piaţă:
- PER;
- valoarea de piaţă;
- gradul de multiplicare al CF-ului;
- mişcările relative ale cotaţiilor.
O entitate economică poate să genereze performanţe economico-financiare doar ca urmare
a derulării unei activităţi lucrative. Procesul de formare a acestor performante este un
proces obiectiv, separat de modul de reflectare sau de calcul al nivelului de performanţă. Se
poate astfel afirma că din procesul de formare a performanţelor economico-financiare derivă
conţinutul economic al indicatorilor ce reflectă aceste performante. Procesul de analiză a
performanţelor economico-financiare ale unei întreprinderi trebui sa parcurgă toate etapele
de formare ale acestor performanţe, cele mai importante etape ale acestui proces fiind:
-analiza rezultatelor care exprimă volumul şi profitabilitatea activităţii întreprinderii; 
analiza consumului de resurse;
-analiza rentabilităţii întreprinderii;
-analiza riscurilor întreprinderii.
Se poate observa că procesul de analiză porneşte de la nivelul de performanţă în formă
globală (venituri şi cheltuieli) şi se continuă la nivele mai sintetice cum ar fi rentabilitatea şi
se încheie cu evaluarea riscurilor care pot influenţa nivelul de realizare al performanţelor.

1. Analiza indicatorilor de rezultate

Obiective:
- reflectarea performanţelor financiare absolute ale întreprinderii din perspectiva
volumului de activitate, al profitabilităţii, cât şi al potenţialului de finanţare;
- aprecierea nivelului de realizare al rezultatelor financiare şi identificarea factorilor
care au influenţat respectivul nivel;
- identificarea masurilor care se impun pentru îmbunătăţirea nivelului de realizare al
rezultatelor
- evaluarea politicii şi a strategiilor adoptate de management privind creşterea
volumului de activitate;
- evaluarea efectelor induse de modificarea nivelului indicatorilor de volum asupra
nivelului şi dinamicii altor indicatori economico-financiari.
Rezultatele pe care le generează o activitate lucrativă sunt, în general, diverse şi pot
evidenţia modul de utilizare al diferitelor tipuri de resurse angrenate în funcţionarea
întreprinderii. Un lucru ştim însă cu siguranţă şi anume că scopul tuturor activităţilor
lucrative este obţinerea unui profit care să asigure remunerarea furnizorilor de capital la un
nivel mediu sperat de către aceştia.
Ori sistemul indicatorilor de rezultate tocmai acest lucru încearcă să-l măsoare şi anume
finalitatea activităţilor lucrative, cuantificată la diferite nivele de realizare. O abordare
sistemică a întreprinderii permite înţelegerea conversiei oricărei realizări din activitatea
lucrativă, în rezultate monetare.
Acest considerent evidenţiază de fapt importanţa indicatorilor de rezultate în aprecierea
performanţelor obţinute la nivel microeconomic. Analiza principalilor indicatori de rezultate
utilizează în demersul său practic o serie de modele factoriale.
Construcţia acestora este orientată după modul în care anumite categorii de rezultate
reacţionează la modificarea volumului de activitate sau a altor factorii din mediul economic
al întreprinderii. Analiza indicatorilor de rezultate prin intermediul modelelor factoriale
permite identificarea legăturilor factorial-cauzale dintre indicatorii analizaţi şi factorii de
influenţă ai acestora, cu scopul formulării unor măsuri cât mai concrete de creştere a
nivelului rezultatelor ce exprimă volumul activităţii şi a celora ce exprimă profitabilitatea.