Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
8 Tehnologia Shearform
În această tehnologie este folosită o matrice, Floss, asemănătoare unui foarfec. Materiile
prime sunt compuse din diferiți adjuvanți și îndulcitori și sunt supuse unor prelucrări termice de
tip flash: Flashdose.
Această tehnică a fost elaborată pentru a se depăşi dezavantajele pe care le au cele trei
procedee de bază în obţinerea comprimatelor (granulare umedă, granulare uscată, comprimare
directă).
Tehnologia utilizează un echipament industrial prevăzut cu un rotor, ce transformă un
amestec de zaharuri (carrier) prin amestecare avansată în spumă de zahăr (topire instantanee),
sub influenţa forţei centrifuge.
Ca formatori de matrice se folosesc zaharuri (mono şi dizaharide cu structură cristalină cu
catenă de 5 sau 6 atomi de carbon, preferabilă fiind zaharoza); la aceştia se mai adaugă:
aromatizanţi, lianţi, agenţi de umectare (tensioactivi), agenţi de iniţiere a cristalizării. Aceste
ingrediente sunt amestecate şi apoi sunt supuse acţiunii temperaturii şi forţei centrifuge în
dispozitivul prevăzut cu un rotor, care dispersează pulberile, transformând amestecul într-o masă
fină- “spumă de zahăr”. Sub influenţa forfecării şi a forţei centrifuge, materialul suferă unele
transformări fizice, devenind amorf, fără a trece prin stadiul de soluţie.
Materialul carrier astfel obţinut (‘‘matrice shearform”), în proporţie de 40- 50%, se
amestecă cu substanţa activă şi cu alţi excipienţi de formulare: diluanţi, lianţi, lubrifianţi,
dezagreganţi, glisanţi, coloranţi. Acest amestec de excipienţi- matrice (carrier) şi substanţă
activă- este supus apoi ‘‘modelării” sub formă de comprimat; se introduce masa de comprimat
(cca 0,9 g) în alveole (blister) şi se comprimă la presiune redusă operaţie urmată de cristalizare
prin formarea de punți solide.
În etapa finală, se realizează retransformarea materialului amorf din matricea
“shearform” în material cristalin; această transformare are în vedere menţinerea integrităţii
structurale a matricei, prin iniţializarea unor puncte de cristalizare în material.
Dintre substanţele active care se pretează acestei tehnologii, s-au obţinut deja comprimate
cu substanţe antiacide (săruri de aluminiu, calciu, bismut, etc.), antihistaminice H2 (cimetidin,
ranitidin, nizatidin, etc) analgezice (paracetamol, aspirină, ibuprofen, paracetamol şi cafeină). Se
consideră, însă, că metoda se poate aplica practic oricărei clase terapeutice de substanţe active.
Au fost introduse pe piaţă tablete cu ibuprofen (Nurofen Meltlets) şi cu zolpidem
(Zolpidem Flashdose). Tehnologia prezintă ca avantaje:
dispersare accelerată şi absorbţie rapidă a substanţei active (s-a raportat o dezagregare a
tabletelor de cca 5 s);
încorporează doze crescute de substanţă activă;
tolerabilitate bună, gust plăcut (chiar în cazul unor substanţe active cu gust pronunţat
astringent- ex. paracetamol, nu se observă gust rezidual);
rezistenţa mecanică este satisfăcătoare.
Limitări:
temperatura crescută necesară formării matricei poate dăuna stabilităţii unor substanţe
active termolabile.