Șerban Marian

Anul II TOP

METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE UTILIZATE ÎN

LECȚIILE DE RELIGIE

„Cu răbdare, să dăm copiilor o minte chibzuită, un ideal de viaţă potrivit cu

menirea Neamului nostru.” Simion Mehedinţi

Dascălul trebuie să găsească cel mai potrivit mod de desfăşurare a

demersului didactic pentru a ajunge la sufletul copilului, la pătrunderea
adevărurilor de credinţă, la cunoaşterea lui Dumnezeu prin Hristos” Lumina
lumii”, la transpunerea în practică a acestor adevăruri prin relaţionare faţă de
semeni.
Îmbinăm metodele tradiţionale cu cele specifice disciplinei (cântarea
religioasă, rugăciunea, lectura, interpretarea textului biblic, lectura explicativă,
exerciţiul moral, îndrumarea teoretică şi practică), însă acordăm o atenţie
deosebită metodelor activ- participative, centrate pe elev.
Fiecare metodă pe care o aplicăm în anumite secvenţe de lecţie poate fi
considerată activă în măsura în care pune în mişcare operaţiile gândirii şi sufletul,
dacă motivează elevul pentru studiu şi îmbogăţeşte astfel bagajul său de
cunoştinţe. Metoda în sine este eficientă dacă este adaptată obiectivelor,
conţinuturilor, achiziţiilor în timp ale elevilor, particularităţilor individuale şi de
vârstă specifice ale acestora.
Se doreşte astăzi în şcoală, punerea în practică a unor strategii activ-
participative,care au un caracter dinamic, prin care procesul de predare şi învăţare
se realizează prin cooperare, interdependenţă şi independenţă. Se urmăreşte astfel
dezvoltarea spiritului activ şi critic al elevilor.
Voi prezenta câteva metode interactive, care se pot folosi cu succes în
lecțiile de religie.

Jocul de rol (dramatizarea) poate fi folosit în lecţiile de dobândire şi

însuşire a noilor cunoştinţe, de evaluare, de recapitulare a cunoştinţelor,
comunicarea şi fixarea cunoştinţelor, aprecierea, asocierea sau la interpretarea
unor scenete cu caracter religios (serbările desfăşurate în aşteptarea Naşterii
Domnului sau a Învierii Domnului).
Pentru a fi eficient, scenariul trebuie să fie spontan şi să nu dureze mai mult
de 5-10 minute, după care urmează intervenţiile şi comentariile.
Metoda oferă posibilitatea de a te pune în pielea personajului. În timpul
jocului ne adresăm personajelor şi la sfârşit întrebăm cum s-au simţit şi ce au
învăţat din această experienţă.Se poate aplica metoda la lecţia „Învierea lui

1
 Șerban Marian
Anul II TOP

Lazăr”(clasa a VII-a), „Pilda fiului risipitor”(clasa a VI-a), „Despre Ierarhia

bisericească”(clasa a VI-a).

Metoda cvintetului
Cvintetul este o poezie cu cinci versuri cu ajutorul căreia se realizează şi se
condensează informaţiile incluzându-se şi reflecţii ale elevilor care pot lucra
individual, în perechi sau în grup. Această metodă se aplică mai ales la clasele V-
VIII și ajută la dezvoltarea creativităţii, a limbajului elevilor,dar și la utilizarea
aptitudinilor literare în cadrul lecțiilor de religie.
Structura algoritmică:
1.Primul vers conţine un singur cuvânt cheie, de obicei un substantiv,
subiectul poeziei care va fi explicitat în versurile următoare.
ex: Mântuitorul
2.Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei adjective care
descriu subiectul poeziei. ex: Blând, smerit,
3.Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei verbe la gerunziu,
care exprimă acţiuni. ex: Iubind, iertând,jertfind,
4.Al patrulea vers, din patru cuvinte exprimă sentimentele autorului faţă
de subiectul abordat. ex: Se roagă pentru noi,
5.Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa
subiectului. ex: Învierea

Cubul –metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai
multe perspective, permiţând abordarea complexă şi interogatoare a unei teme.
Etapele aplicării acestei metode sunt:
Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează.
Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie.
Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva
cerinţei de pe una dintre feţele cubului. Se poate folosi această metodă la lecţia
Sfânta Taină a Împărtăşaniei cls. a VI-a în etapa:
Dobândirii noilor cunoştinţe
- în această secvenţă de lecţie vom lucra pe grupe şi vom aplica metoda
cubului.
- se împarte clasa în şase grupe de elevi (4/5 elevi în fiecare grupă).
- fiecare grupă va avea de realizat o sarcină de lucru.

Interacţiunea pe feţele cubului Sarcina de lucru pe care o propun

Descrie! Cum arată?

2
 Șerban Marian
Anul II TOP

Compară! Cu cine/ce seamănă şi de cine/ce

diferă?
Asociază! La ce te face să te gândeşti?
Aplică! Cum poate fi folosit?
Analizează! Din ce este făcut? Ce conţine? Ce
presupune?
Argumentează pro sau contra. Este bun sau rău? Dorit sau nedorit?
De ce?

Grupa I – Descrie – Sfânta Taină a Împărtăşaniei

Grupa II – Compară – cu celelalte slujbe la care ai participat (Sfânta
Liturghie, Spovedania, Maslul, Botez, Hirotonie, Nuntă).
Grupa III – Asociază – componentele „Trupul şi Sângele Domului” cu
pâinea şi vinul (Hristos la Cina cea de taină) – Momentul instituirii Sfintei Taine:
„Luaţi, mâncaţi…”
Grupa IV – Aplică – cunoştinţele referitoare la împărtăşania cu Trupul şi
Sângele Domnului în viaţa ta. Începând cu clasa a II-a şi a III-a au participat în
Postul Mare împreună cu părinţii sau cu profesorul de religie la Spovedanie şi s-
au pregătit sufleteşte pentru momentul Împărtăşaniei.
Grupa V – Analizează – importanţa Împărtăşaniei şi ce presupune ea :
- unirea cu Hristos şi viaţa de veci;
- pregătirea sufletească pentru acest moment;
- spovedania făcută cu părere de rău şi cu dorinţa de îndreptare;
- împlinirea canonului.
Grupa VI – Argumentează pro sau contra – afirmaţia: „La fiecare Sfântă
Liturghie pâinea şi vinul aduse în dar de credincioşi se preface prin puterea
Duhului Sfânt în Trupul şi Sângele Mântuitorului spre iertarea păcatelor şi spre
viaţa de veci” sau „Cina cea de Taină se reactualizează la Sfintele Paşti”.
Forma finală a scrierii este împărtăşită întregului grup.

Brainstorming-ul – metoda asaltului de idei:

Este o metodă de stimulare a creativităţii care presupune discuţii, dezbateri
urmărindu-se formarea la elevi a unor calităţi imaginative, creative şi chiar
trăsături de personalitate (spontaneitate, toleranţă).
Metoda are drept caracteristică separarea momentului de producere a
ideilor de cel de valorificare a lor, de altfel mai este numită şi metoda evaluării
amânate sau metoda marelui DA. În momentul producerii ideilor se acceptă
orice idee fără să se critice sau fără să se dea o judecată de valoarea asupra ei.
Selectarea propriu-zisă se face după un anumit timp, când toate ideile se compară
şi se aleg cele mai bune dintre ele.
3
 Șerban Marian
Anul II TOP

Această metodă, de exemplu, se poate aplica la lecţia „Dumnezeu

Proniatorul” (profesorul poate lansa întrebarea Cum are Dumnezeu grijă de
făpturile Sale şi în special de om?) sau pentru lecţia „Respectul faţă de lumea
creată” (unde elevilor li se poate adresa întrebarea : ,,Cum se pot implica tinerii
în protejarea naturii, ca dar al lui Dumnezeu pentru om?). La aceste întrebări
elevii pot veni cu ideile lor care vor fi notate pe flipchart sau pe tablă şi la final
vor fi selectate cele mai bune. Această acţiune, totuşi, nu trebuie să dureze foarte
mult, maxim 10 minute.
Utilizarea la religie a acestei metode presupune o atenţie deosebită din
partea profesorului, astfel încât „asaltul de idei” să nu conducă la promovarea
unor enunţuri contrare învăţăturii de credinţă, care să producă confuzii sau
incertitudini în sufletul elevilor.

Conversaţia euristică este o metodă dialogală, de incitarea a elevilor şi de

aflare a adevărului prin întrebări oportun puse, aceştia făcând conexiuni în
universul lor de cunoştinţe. Această metodă solicită elevilor inteligenţa
productivă, spontaneitatea şi curiozitatea, lăsând elevilor mai multă libertatea de
căutare.
O metodă foarte asemănătoare cu aceasta, prezentată într-o formă grafică,
este explozia solară. Pornind de la un punct central, se nasc întrebări, la care
elevii răspund verbal, iar la rândul lor aceste întrebări nasc alte întrebări.

Metoda „ciorchinelui” poate fi utilizată individual sau în grup în scopul

stimulării gândirii libere şi creative, de tip divergent, precum şi în scopul sesizării
şi evidenţierii conexiunilor dintre idei, construirii de noi idei şi de noi sensuri şi
semnificaţii.
Această metodă presupune mai multe etape:
1) scrierea unui cuvânt – cheie în mijlocul tablei sau al foii de hîrtie;
2) identificarea şi scrierea altor sintagme/cuvinte legate de cuvântul-nucleu;
3) identificarea şi realizarea conexiunilor dintre cuvinte/sintagme, prin linii
sau săgeţi;
4) prezentarea şi discutarea „ciorchinelui”.
Profesorul va îndemna elevii să noteze toate ideile care le au referitor la
cuvântul/sintagma cheie, realizând cât mai multe conexiuni între idei, fără însă a
face judecăţi de valoare. De asemenea, dacă este cazul, profesorul va indica în
prealabil anumite informaţii care să-i ghideze pe elevi, realizându-se astfel un
ciorchine semidirijat. „Ciorchinele” poate fi utilizat cu succes la lecţia
„Sărbătorile creştine”, elevii fiind solicitaţi să noteze, timp de un minut, toate
sărbătorile care le vin în minte. Între cuvântul-cheie şi exemplele de sărbători
profesorul va scrie corespunzător: praznice împărăteşti (cu dată fixă şi cu dată
4
 Șerban Marian
Anul II TOP

schimbătoare), sărbători în cinstea Maicii Domnului, sărbători în cinstea sfinţilor,

sărbători în cinstea Sfintei Cruci.

Concluzii:
  
 Sunt multe alte metode care într-o mai mică sau mai mare măsură dezvoltă
creativitatea elevilor, încearcând să le deschidă orizonturile, să le dea o altă
perspectivă de a vedea lucrurile, să-i înveţe să caute întotdeauna noi soluţii, să nu
se lase bătuţi în faţa dificilului.
Gama metodelor interactive este diversă. Depinde de măiestria profesorului
aplicarea eficientă a acestora la clasă. Să nu uităm că profesorul este un manager,
conduce, îndrumă, motivează, urmăreşte activitatea independentă a elevilor,
pentru ca aceştia să se implice activ în procesul de predare-învăţare
Ca dascăli trebuie să le încurajăm iniţiativa, să-i învăţăm să nu le fie frică
să-şi exprime ideile, să le arătăm că nu întotdeauna ideile lor sunt bune, dar
totdeauna să aibă încredere că ei vor fi ascultaţi.
 Educaţia religioasă se realizează într-un cadru instituţional (şcoală şi
biserică), iar dintre formele de organizare a acestei educaţii, pe lângă lecţia de
religie, cel mai mare succes îl au vizitele şi excursiile la biserici şi mănăstiri,
precum şi manifestările cultural-religioase.