Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
©
Autor: Drăgulin Oana
Intubatia traheala reprezinta plasarea unui tub de plastic flexibil in trahee, cu
scopul de a mentine deschisa calea aeriana sau pentru a servi drept un conduct
prin intermediul caruia sa se administreze diverse medicamente. Intubatia este
deseori utilizata in cazul pacientilor critici sau anesteziati pentru a facilita ventilatia
pulmonara, inclusiv ventilatia mecanica si pentru a preveni asfixierea sau
obstructia cailor aeriene.
Cea mai utilizata cale este cea oro-traheala, in care un tub endotraheal este
introdus prin gura in trahee. In cazul procedurii nazo-traheale, un tub
endotraheal este introdus prin nas. Mai exista si alte metode care implica
chirurgia, precum cricotomia - folosita aproape exclusive in situatii de urgenta - si
traheotomia - folosita cu precadere in situatii in care se anticipeaza necesitatea
prelungita de suport al cailor aeriene.
Din momentul in care nu mai este necesara asistarea ventilatorie sau de protectia
caii aeriene, tubul traheal este scos. Acest procedeu poarta denumirea
de extubare sau decanulare daca este vorba dspre cricotomie sau traheotomie.
Probabil cea mai des intalnita indicatie a intubatiei este pentru plasarea tubului
prin care oxidul nitric sau anestezice volatile sa fie administrate pacientului.
Anestezicele generale, opioidele si inhibitoarele neuro-musculare ar putea
diminua sau chiar aboli respiratia. Cu toate ca nu este siongura metoda de a
mentine deschisa calea aeriana pe parcursul anesteziei generale, intubatia
traheala este metoda care ofera cea mai buna cale de oxigenare si ventilatie si
cel mai mare grad de protectie impotriva regurgitarii si aspiratiei pulmonare.
O alta situatie care necesita intubatie este cea in care pacientul are hipoxemie si
saturatia oxigenului sub 80% din cauza hipoventilatiei, apneei sau atunci cand
plamanii nu mai sunt capabili sa transfere gazele in sange. Unii pacienti care pot
fi trezi sau in alerta sufera de multe ori de boli multisistemice sau de leziuni
severe multiple. Exemple de astfel de afectari sunt: leziuni ale coloanei cervicale,
fracturi costale multiple, pneumonie severa, ARDS (sindrom de detresa acuta a
adultului). Intubatia este astfel recomandata in situatia in care presiunea
oxigenului arterial este sub 60 mm Hg in timpul respiratiei unei concentratii de
oxigen de 50 % sau mai mult. In cazul pacientilor cu hipercapnie (dioxid de
carbon crescut peste 45 mm Hg) este urgenta intubatia intrucat se instaleaza
rapid acidoza.
Alte situatii care ar putea necesita intubatia sunt metodele diagnostice sau
terapeutice ale cailor aeriene precum bronhoscopia, terapia laser sau fixarea unor
stenturi la nivel bronsic, deoarece interfereaza cu capacitatea de a respira.
Cele mai multe tuburi endotraheale sunt realizate din polivinil-clorid dar exista si
unele realizate din silicon sau inox pentru anumite utilizari speciale. Tuburile
folosite pentru oameni au un diametru de aproximativ 2-10,5 mm. Dimensiunea
este aleasa in functie de dimensiunea corpului pacientului, cele mai mici fiind
folosite pentru copii. Cele mai multe tuburi sunt prevazute cu balonas, insa exista
si unele fara, care sunt utilizate doar pentru copii mici.
Mai exista un tip de tub – Univent - care are un singru lumen traheal si un blocant
endobronsic integrat. Acest tip de tub permite ventilatia ambilor plamani sau doar
a unuia. Ventilatia unui singur plaman poate fi necesara in cazul chirurgiei
toracice, putand facilita vederea chirurgului si accesul catre structuri relevante din
torace.
Complicatiile intubatiei
Intubatia traheala este considerata in general cea ma buna metoda pentru a
controla calea aeriana, intr-o multitudine de circumstante, asigurand cea mai
buna cale de oxigenare si vantilatie si cel mai mare grad de protectie impotriva
regurgitarii si aspiratiei pulmonare. Cu toate acestea, intubatia necesita o
experienta clara in acest domeniu deoarece exista riscul aparitiei unor complicatii
majore daca nu este utilizata corect.
In plus fata de aceste complicatii, intubatia traheala pe cale nazala are un risc
mare de a provoca sangerari nazale. Tehnologiile moderne precum laringocopul
cu fibra optica s-au dovedit a diminua aceste riscuri, cu toate ca cele mai multe
complicatii sunt rezultatul lipsei de experienta a medicului.
Complicatia care apare daca tubul este introdus in esofag este destul de comuna
in randul medicilor fara experienta si este probabil sa conduca catre deces. In
unele cazuri, oxigenul este administrat in stomac, de unde nu poate fi preluat de
sistemul circulator. In aceasta situatie, daca nu se intervine de urgenta, pacientul
va muri prin anoxie cerebrala si cardiaca.