Curriculum vitae (CV).

Prezentarea tip curriculum vitae (CV) este documentul prin care candidatul îşi
prezintă propria biografie, prin prisma detaliilor necesare pentru a primi postul dorit. Majoritatea CV-urilor
reprezintă, de fapt, o combinaţie între două elemente: informaţii standard/de rutină cu privire la candidat
şi informaţii personalizate (specifice persoanei în cauză). Prima categorie conţine date elementare
referitoare la: nume şi prenume, adresă şi număr de telefon, vârsta, starea civilă, studiile (gimnaziale/de
liceu sau colegiu/universitare etc.), certificări – certificat sau diplomă de absolvire în învăţământul
secundar, diplomă de bacalaureat, diplomă universitară şi post-universitară, alte certificare de absolvire,
diplome şi titluri, calitatea de membru al unei asociaţii profesionale. Al doilea set de informaţii privesc
chestiuni precum biografia profesională, domeniile de interes şi factorii de motivaţie, aşa cum le percepe
candidatul în cauză. Astfel, candidatul poate hotărî singur ordinea în care să-şi prezinte experienţa de
muncă anterioară, având latitudinea să opteze şi cât de mult, sau de puţin, doreşte să spună despre timpul
petrecut pe anumite posturi sau despre anumite domenii de interes. Candidatul are mai multă libertate
(faţă de formularul numit deschis) de a dezvolta pe tema experienţei profesionale. CV-urile, spre deosebire
de formularele de cerere nu se redactează prin completarea unui document gata tipărit, motiv pentru care
este foarte important ca solicitanţii să realizeze că trebuie să-şi prezinte informaţiile într-un mod cât mai
pertinent. De fapt, organizaţiile angajatoare cer de obicei candidaţilor să-şi trimită CV-urile redactate şi
tehnoredactate, într-o formă cât mai clară şi îngrijită. Formularele de cerere şi CV-urile se află în centrul
procesului de selecţie. Fără ele se poate spune că acest proces este aproape imposibil. Cu ajutorul lor,
candidaţii pot fi triaţi pentru lista finală, intervievaţi şi evaluaţi. Pentru multe posturi, selecţia se face, în
principal, pe baza cererii de angajare. Acest fenomen este denumit selecţie prin eliminare, denumire
preferată celei de preselecţie (Lewis, 1985). Se precizează însă că, în condiţiile economice actuale tot mai
mulţi oameni îşi dispută mai puţine locuri de muncă; existenţa unei mulţimi de candidaţi imposibil de
organizat devine un lucru cât se poate de obişnuit. Organizaţiile pot reacţiona la această situaţie, prin
instituirea preselecţiei ca procedură sistematică. Drept urmare, datele din formularul de cerere devin
informaţii esenţiale pe baza cărora se ia decizia de preselecţie. A fost avansată şi ideea că o procedură de
preselecţie concepută atent poate fi extrem de sigură din punctul de vedere al rezultatelor, chiar