Oancea Andrei Alexandru Grupa 304

Tema 4 04-08 mai

1.  Câte tipuri de scripeți cunoașteți?

Sunt 3 tipuri de scripeti: scripetele fix, scripetele mobil si scripetele compus.

2. Descrieți un scripete fix.

Scripetele fix are un punct de sprijin, locul unde este fixat scripetele, o forta de
rezistenta la unul din capetele scripetelui unde este pozitionata o greutate, iar la
celalalt capat intervine forta activa care este exercitata de pacientul sau persoana care
lucreaza la scripetele respectiv.

Aceste forte se compun vectorial, forta activa si cea de rezistenta fiind egale ca
marime, iar forta de sprijin fiind in acest caz egala cu diagonala paralelogramului.
Daca cele trei forte sunt paralele, forta activa este egala cu greutatea ridicata, iar forta
de sprijin este egala cu dublul greutatii ridicate.

3. Descrieți un scripete compus.

Cu ajutorul custii Rocher, pacientul este in decubit dorsal pe pat, scripetele care
are rezistenta in afara planului patului este pozitionata la marginea custii, iar celalalt
scripete este pozitionata deasupra picioarelor pacientului. Al doilea scripete prezinta
cablul inextensibil care are atasat la capat un manson care se prinde de gleznele si
picioarele pacientului. Picioarele pacientului reprezinta forta activa care trebuie
exercitata contra fortei de rezistenta de pe primul scripete agatat in afara planului
patului.

4. Ce sisteme de scripeți cunoașteți?

Sistemul scripete-greutate si sistemul scripete-reciproc

5. Care sunt principiile de aplicare a terapiei cu scripeți?

1. Poziția manșonului aplicat pe segmentul pacientului influențează sarcina care

trebuie invinsă, prin creșterea sau micșorarea brațului de pârghie. Un braț de pârghie
mai mare (distanța mai mare de la manșon la articulația de mobilizat), face ca efortul
muscular să crească, în timp ce un braț de pârghie mai mic (manșonul în poziție
apropiată de articulația de mobilizat), face ca efortul muscular să diminue.
2. Eficiența unui montaj de sistem de scripeți crește atunci când este conceput
cu ancoraje tridimensionale. Un montaj stabil, cum ar fi în cușca Rocher permite
sprijin dinspre pereții cuștii, aceasta făcând să crească stabilitatea segmentului
proximal.
3. Creșterea forței musculare trebuie făcută controlar, progresiv, după testarea
rezistenței maxime a grupului muscular de antrenat. Programul de stimulare
musculară poate diferi în funcție de vârsta, pregătirea, afecțiunile subiectului. Se poate
urma o schemă în care să se păstreze rezistența constantă pe toată durata stimulării
(exemplu în cazul leziunilor osoase recente), sau să se înceapă cu 1/3 din rezistența
maximă, apoi să se crească progresiv cu aceeași valoare, ajungând la valoarea maximă
la sfârșitul antrenamentului.
4. Evitatrea durerii
5. Cunoașterea și respectarea amplitudinilor articulare și a axelor de mișcare
6. Progresivitatea efortului, de la simplu la complex, de la ușor la greu
7. Mobilizarea lentă și blândă pentru a nu provoca reacții reflexe de apărare
8. Individualizarea tratamentului
9. Continuarea tratamentului până la recuperarea completă

6. Care este scopul mecanoterapiei?

1. Creșterea sau conservarea amplitudinii articulare

2. Creșterea sau conservarea forței musculare
3. Creșterea sau conservarea rezistenței la efort
4. Îmbunătățirea coordonării
5. Imobilizarea unor segmente apropiate

7. Alegeti o patologie. Folosind cușca  Rocher, concepeți trei exerciții în care

să aveți sisteme de scripeți  pentru tratament (atenție cum
alegeți să fixați segmentele pentru a avea stabilitate). 

Muschii extensori ai soldului si coapsei stangi sunt hipertoni

1. Folosim sistemul scripete-reciproc.

Pacientul in decubit ventral pe pat, scripetele pozitionat pe peretele custii din fata
pacientului, mai sus de nivelul capului pacientului. Cu un manson pe glezna piciorului
sanatos si un manson pozitionat pe glezna piciorului afectat. Pacientul executa
extensia genunchiului piciorului sanatos pentru a favoriza flexia genunchiului
piciorului afectat, cu priza din partea kinetoterapeutului pe coapse (3 serii / 10
repetari).

2. Folosim sistemul scripete-greutate.

Pacientul in decubit dorsal pe pat, scripetele pozitionata pe peretele custii de la nivelul

picioarelor pacientului. Cu un manson care sa cuprinda ambele glezne ale pacientului,
iar la celalalt capat al scripetelui se pozitioneaza o greutate mica de 2 kilograme.
Pacientul executa flexia ambilor genunchi, fara a ridica talpile de pe planul patului,
dupa revenirea in pozitie initiala se executa flexia coapselor pe bazin. Exercitiul este
unul activ pentru membrul inferior sanatos, iar pentru cel afectat este unul pasivo-
activ(10 repetari).

3. Folosim sistemul scripete-greutate.

Pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa pe pat, scripetele pozitionata in spatele

pacientului, la nivelul genunchiului, mansonul prin de genunchiul afectat, greutatea
prinsa sa nu fie foarte grea (2 kilograme). Pacientul executa flexia coapse pe bazin (10
repetari).