Balci (2).

Sanzienele
Doina Rusti,

Se apropie Sanzienele, sarbatorite in fiecare an pe 24 iunie. De altfel in jurul solstitiului de vara sunt mai multe
sarbatori, toate legate de venirea anotimpului cald. Pe 21 iunie este ziua cea mai lunga din an. Inca de la Rusalii
incep distractiile, reminiscente ale unui lung festival. Atunci li se da peste bot ultimilor nenorociti de demoni si
tuturor bolilor.

Universul s-a purificat, regele vegetatiei este pus pe tron, iar in stalpul portii este infipt un craniu de cal, sa se
stie. In continuare, vine solstitiul, care aduce cununile de sanziene/dragaica (pe 24 iunie). Crestinismul a
echivalat sarbatoarea cu Nasterea Botezatorului, iar pe 29 iunie se sarbatoresc Sfintii Petru si Pavel, adica
aparitia primelor fructe.

In aceasta perioada de exuberanta estivala mereu s-au tinut balciuri, targuri si alte distractii populare. In special
balciurile de Sanziene/Dragaica erau vestite pe vremuri.

Intr-un sfarsit de iunie al anului 1837, Auguste Raffet, pictor, care avea putin peste 30 de ani, ajunge la Giurgiu.
Este membru al unei expeditii stiintifice (ruso-franceze), respectiv are pe langa el o suma de aventurieri, de la
oameni de stiinta, la soldati si la bucatari - desigur, toti amatori de distractii.

Si dupa cum se intampla prin Valahia, dau de-o mare petrecere, un balci sau cum am zice astazi, o baie de
oameni. Raffet scoate carnetul si face schite, isi pune sevaletul si amesteca vopselele. In acea memorabila zi s-a
nascut arnautul (postat de mine, data trecuta), dar si un tablou amplu al balciului, o explozie de culoare, care la o
prima aruncare de ochi, pare mai curand un traditional targ de Dragaica, decat festivalul Sf-lor Pentru si Paul,
cum noteaza Raffet.

In tabloul acesta se intampla atat de multe, incat se poate scrie o epopee. Fetele au cununi de sanziene pe crestet,
iar cele mai bogate, diademe sau calote brodate cu fir de aur, impodobite cu margele, paiete si galbeni. In prim-
plan vedem o intalnire, asistata discret, ceva important, judecand dupa incordarea din degetele fetei - ma refer la
picioare. Si pentru c-am ajuns aici, simt nevoia sa spun ca lumea, desi acoperira de galbeni si bijuterii scumpe,
umbla desculta, in buna parte a anului, mai ales vara. Despre cultura descultilor ar merita scris mai mult, o voi
face cu alta ocazie.

Intorcandu-ma la cuplul din prim-planul tabloului, din felul in care se sprijina in baston, cred ca si barbatul era
plin de emotii. Amandoi sunt eleganti: ea cu salba si paftale, el cu chica, la moda, si cu cioc. E imbracat de
calatorie: pe umar tine un sal foarte mare, luat nu doar ca podoaba, ci pentru ca avea ceva de cumparat, iar acea
panza vargata urma sa devina in scurt timp o boccea, pe care o va cara pe batul din mana stanga. Potcapul este
din matase verde-mlastina, brodat pe margine cu fir galben.

Toti sunt imbracati in hainele ale bune, iar dintre ei imi atrage atentia barbatul cu bufanti, treisferturi, galbeni,
care nu pare a fi localnic, il vedeti bine ca e incaltat si are carambi fini. Nu ma indoiesc ca moare de cald. Dupa
fes si dupa parul neglijent rascolit, dar mai ales dupa cureaua petrecuta pe spate, care-i tine priponite cateva
arme, ar putea fi negustor marunt, poate un bucurestean, poate de prin Vidin. Lautarii din dreapta cauta musterii,
niste oameni dornici sa plateasca o hora.

Pe scena sunt vedetele targului, trei lautari, pe care pictorul i-a facut mai mari, ca sa ne dam seama ca erau
importanti. Tot asa, pus in evidenta, este si barbatul cu palarie, vanzator de elixire, cu un stand improvizat in
caruta, unde sta domneste si familia lui.

Targul e plin de corturi, unele cu scena, unde au loc alte reprezentatii, de la cele de circ, la teatrul de marionete
si la cantece care meritau platite, cu versuri scrise de poeti mari, anonimi, macinati in pulberea balciurilor.

Lumea danseaza, iar puhoiul se intinde in sus, spre intrecerile sportive, spre stalpul surprizelor, spre ospatarii si
spatii dedicate betivilor. Peste tot sunt corturi, care-i feresc de ochii lumii pe adevaratii afaceristi, pe cartofori si
pe amatorii de distractii mai deocheate. La fiecare cort falfaie steagul, semn distinctiv pentru cunoscatori.

Dintr-un alt unghi, Raffet a pictat si latura intelectuala a targului: o dama in toale occidentale conversand cu
niste ofiteri rusi, iar, mai la o parte, - un tip, asezat pe iarba, pe langa fete, le canta din cobza.

Trebuie sa fi fost distractie mare la acel balci, care se intindea pana seara. De Sanziene incep dorintele, se
manifesta aspiratiile carnale. Inca de cu noapte femeile pleca dupa sanziene, flori si zane, care umplu lumea de
parfumuri si de hormoni. Portile cerului se deschid. Mircea Eliade coboara in Padurea de la Baneasa, atat cat a
mai ramas, iar in acea noapte de 23 spre 24 iunie iti visezi viitorul. A doua zi incep balciurile, culminand la
amiaza cu dansul Dragaicei, indracit, mistic, dans de femei travestite, care mie mi-aduce aminte de flautistii
nebuni, care se furisau in cetatile romane, travestiti, tot asa, pe la sfarsitul lui iunie.

Se apropie Sanzienele, iar noi, in timpul asta traim cu lene resetarea generala a lumii, acceptand ca ne intoarcem
la balciuri si la picioare goale.