TERORISMUL

Nu există definiţii asupra cărora să se fi căzut de acord la nivel internaţional pentru

termenii “terorism” şi “terorist,” chiar dacă terorismul modern este împrejurul nostru de
aproape 100 de ani.
Totuşi, autorul britanic Joseph Conrad, a scris următoarele despre filozofia
terorismului în romanul său din 1907 intitulat Agentul secret:
“Chiar această şară reprezintă pericolul, cu conceăpţiile ei idealiste despre legalitate …
Ţelul nostru ar trebui să fie să scăpăm de superstiţiile şi de divinizarea legalităţii. Nimic nu
mi-ar face mai multă plăcere decât să văd poliţiştii împuşcându-ne ziua în amiaza mare, cu
acordul publicului. Jumătate din bătălie ar fi câştigată prin dezintegrarea moralităţii de tip
vechi.”
Cu toate acestea, terorismul maritim, chiar dacă nu este la fel de vechi, tot nu poate fi
considerat un fenomen nou, datând cel puţin de la sechestrarea avei de pasageri portugheze
Santa Maria în 1961, şi, exceptând faptul că are loc prin definiţie în mediul marin, diferă
foarte puţin de terorismul de la ţărm. Marea majoritate a şărilor, dar nu toate, sunt de acord
că terorismul constă în general dintr-un act ilegal care are o anumită legătură cu un motiv
politic. O definiţie a terorismului este: “violenţă motivată politic—incclusiv asasinarea,
răpirea, luarea de ostatici, furtul, sabotajul, estorcarea de bani şi intimidarea, îndreptată
împotriva unor ţinte din sectoarele guvernamental, civil sau privat de către grupări sub-
naţionale sau agenţi de stat neconstrânşi de legislaţie.” Actul UK de Prevenire a Terorismului
din 1976 definea terorismul ca fiind “utilizarea violenţei în scopuri politice, inclusiv violenţa
cu scopul de a înfricoşa masele populare sau o anumită secţiune a maselor populare.”

DEFINIŢIA TERORISMULUI CONFORM UK

Terorismul reprezintă “utilizarea violenţei în scopuri politice, inclusiv violenţa cu
scopul de a înfricoşa masele populare sau o anumită secţiune a maselor populare”
Actul de Prevenire a Terorismului, 1976
Departamentul de Stat al SUA a definit terorismul ca fiind “violenţă premeditată, motivată
politic îndreptată asupra unor ţinte civile de către grupări sub-naţionale sau de către agenţi
statali clandestini.” Dificultatea cu această definiţie este determinarea actelor care pot
constitui “scopuri politice” şi care acte sunt “motivate politic.” Convenţia IMO pentru
Suprimarea Actelor Ilegale împotriva Securităţii Navigaţiei Maritime din 1988 (Convenţia
SUA 1988) a fost formulată şi adoptată ca având în mod clar terorismul în minte, după
incidentul cu Achille Lauro
Preambulul Convenţiei stipulează că statele participante sunt de acord cu
condiţiile Convenţiei, fiind “extrem de îngrijorate de escaladarea la nivel mondial a
actelor de terorism în toate formele acestuia;” reamintind că rezoluţia 40/61 a Adunării
Generale ONU “condamnă fără echivoc, ca fiind criminale, toate actele, metodele şi
practicile teroriste comise de oricine şi oriunde,” şi de asemenea reamintind că prin
rezoluţia 40/61 IMO a fost invitată să “studieze problema terorismului la bordul
navelor sau împotriva lor”.
Paragraful 1 Art. 3 al Convenţiei stipulează că:
“1. O persoană comite o infracţiune, dacă acea persoană, în cunoştinţă de cauză şi
împotriva legii:
(a) sechestrează o navă utilizând forţa; sau
 (b) comite un act de violenţă împotriva unei persoane de la bordul unei nave, dacă
acel act poate pune în pericol navigaţia în siguranţă a acelei nave; sau
(c) distruge o navă sau provoacă pagube unei nave sau încărcăturii acesteia, ceea
ce poate pune în pericol siguranţa navigaţiei navei; sau
(d) plasează sau ajută la plasarea pe o navă, prin orice mijloace, a unui dispozitiv
sau a unei substanţe care poate distruge acea navă, sau poate provoca pagube navei sau
încărcăturii care pot pune în pericol sau pun în pericol navigarea în siguranţă a navei; sau
(e) distruge sau provoacă daune serioase unor facilităţi de navigaţie maritimă, sau
interferează serios în operarea acestora, dacă un act de acest fel poate pune în pericol
navigaţia în siguranţă a navei; sau
(f) comunică informaţii despre care ştie că sunt false, punând astfel în pericol
navigaţia în siguranţă a navei; sau
(g) răneşte sau ucide o persoană atunci când comite sau e pe cale să comită oricare
dintre infracţiunile descrise în paragrafele de la (a) la (f).
Interesant, singurul cuvânt care lipseşte din această elaborată definiţie a “infracţiunii”
este “terorismul,” chiar dacă preambulul Convenţiei îl utilizează în mod clar, şi împreună cu
acest cuvânt lipseşte şi noţiunea de motiv politic. Motivul este evident: fără o definiţie clară
a terorismului, statele participante pot să adere la Convenţie fără să fie forţate să recunoască
că terorismul este comis în scopuri politice. Acţionând astfel, orice act viitor care este comis
din raţiuni politice poate fi legitimizat ca nefiind terorism, şi prin urmare nu este acoperit de
Convenţie. Cu alte cuvinte, conform Articolului 3, un act comis din raţiune politică nu
constituie infracţiune.
Unul dintre experţii internaţionali în terorism maritim a sugerat următoarea definiţie
de lucru:
Un terorist maritim este persoana care, în scopuri politice sau cu scopul de a afecta
exercitarea drepturilor unui stat sau a unei alte entităţi politice, încearcă să comită unul sau o
combinaţie din următoarele acte:
• Sechestrează sau exercită un control ilegal asupra unei nave sau a unei alte
structuri maritime, prin ameninţare sau prin forţă
• Comite sau ameninţă cu comiterea unui act de violenţă asupra unei persoane de
la bord, care ar putea pune în pericol navigaţia în siguranţă
• Distruge sau deteriorează, sau plasează un dispozitiv capabil să distrugă sau să
provoace daune, o navă, o platformă maritimă, o încărcătură sau o facilitate navigaţională
• Comunică cu bună ştiinţă informaţii false care pun în pericol navigaţia în
siguranţă

TERORISMUL INTERNAŢIONAL

Istoric de cazuri maritime

Au existat 42 de cazuri de deturnare/sechestrare de la sechestrarea din 1951 a unui
dragor polonez de mine de către echipajul dezertor. Din acestea, cel puţin 18 s-au datorat
refugiaţilor şi altor dezertori, iar câteva au fost pur şi simplu rezultatul actelor unui terorist
sau a uui grup care pleca de la locul unei acţiuni anterioare. Forţele rebele sau de gherilă care
s-au angajat în ostilităţi active împotriva unui guvern sunt în număr de 22 de incidente, care
pot sau pot să nu fie considerate acte de terorism, în funcţie de definiţia personală a
cuvântului “terorist” (vezi mai sus).
 După sechestrarea vasului de croazieră Achille Lauro în 1985, s-a speculat mult pe
marginea faptului că vor urma şi mai multe incidente de acest fel. Totuşi, este semnificativ că
din perioada în care nava Achille Lauro a fost deturbată nu s-a mai înregistrat nici un fel de
deturnare de navă de croazieră, şi nici măcar una nu a mai fost ameninţată cu un atac.
Bineînţeles, terorismul internaţional nu a atins punctul maxim decât în 11 septembrie 2001.