UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRARE A AFACERILLOR

Referat
-Veniturile din salarii și regulile de
stabilire a venitului net anual și a
impozitului pe venit-

Disciplina:Procedura fiscală
Studenta: Danilov Cristina
Profesor: Nicolae Bobițan

Timișoara 2020
 Cuprins:
1. Scurt istoric
2. Venituri din salarii
3. Calcului impozitelor pe venituri din salarii
4. Reguli generale de stabilire a venitului net anual
5. Calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii
6. Scutiri și înlesniri la plata impozitului pe salarii
7. Concluzii

Bibliografie:
1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_rom%C3%A2n
2.https://lege5.ro/Gratuit/ha4tomrvge/determinarea-impozitului-pe-veniturile-din-salarii-si-
asimilate-salariilor-norma-metodologica?dp=ha3tgmzvgi3di
3.https://www.calculatorvenituri.ro/impozitul-pe-venituri-din-salarii-si-asimilate-salariilor-
reglementare-legala-si-modalitate-de-calc
1.Scurt istoric
Impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai veche,in
ordinea aparitiei veniturilor publice .Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din
veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu si cu titlu nerambursabil, la
dispozitia statuluisi care nu presupune o contraprestatie din partea acestuia.
In anii postrevolutionari, se observa ca impozitul pe salariu ocupa primul sau al doilea loc
ca pondere in totalul veniturilor bugetare. Pana in 1993 (adica inainte de introducerea TVA-ului),
impozitul pe salariu ocupa primul loc in ierarhia tuturor impozitelor.Dupa anul 1993, impozitul
pe salariu ocupa o pozitie solida in urma TVA (diferenta dintre cele doua impozite nu este mai
mare de 2-3%), dar daca la aceste sume care privesc doar Bugetul da Stat se adauga si sumele
defalcate din impozitul pe salariu pentru bugetele locale, impozitul pe salariu ocupa detasat
primul loc).
In anii 1940 - 1944, impozitul pe salarii era reglementat astfel:
* La un venit lunar de pana la 4000 lei, cota de impozit era de 4%;
* La un venit lunar de peste 4000 lei, cota de impozit era de 8%.
In anii dictaturii comuniste s-au practicat impozite progresive pe salarii si pe alte venituri
ale cetatenilor. In prima perioada a dictaturii, cotele progresive ale impozitelor erau aplicate ca
mijloace de ingradire, de pregatire a terenului pentru eliminarea exploatatorilor.
Cu unele modificari in timp, pana la 1 iulie 1977, salariile se impuneau in cote progresive de
pana la 16%, in functie de marimea salariului. De aceasta data s-a modificat sistemul de
impunere, in sensul ca s-a renuntat la impunerea individuala a salariului si s-a trecut la
impunerea fondului de salarii cu cote proportionale diferentiate, de la 14,5% la 17,5% pe ramuri
economice si domenii de activitate.
Dupa revolutia din decembrie 1989, incepand cu anul 1991, cotele de impozit pe salariu
au ajuns pana la 45%. Pe 29 martie 1991 se adopta Legea nr. 32. Aceasta lege va fi modificata
prin Legea nr. 35/1993, iar in aceasta forma va fi publicata in Monitorul Oficial 140/29 iunie
1993.
Incepand cu 1 ianuarie 2000, prin Ordonanta Guvernamentala nr. 73/sss 27.08.1999, cotele de
impozitare utilizate erau urmatoarele:
Cuantum Observatii
Pana la 11.000.000 18%
11.000.001 - 27.000.000 1.980.000 + 23% Pentru ceea ce depaseste suma de 11.000.000
27.000.001 - 43.000.000 5.660.000 + 28% Pentru ceea ce depaseste suma de 27.000.000
43.000.001 - 60.000.000 10.140.000 + 34% Pentru ceea ce depaseste suma de 43.000.000
Peste 60.000.000 15.920.000 + 40% Pentru ceea ce depaseste suma de 60.000.000
Incepind cu 01.01.2005 impozitul lunar se determina prin aplicarea cotei unice de 16%
asupra bazei de calcul, stabilita ca diferenta intre venitul net din salariul aferent unei luni,
calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni, si
urmatoarele :
- deducerea personala acordata pentru luna respectiva ;
- cotizatia sindicala platita in luna respectiva ;
- contributiile la scemele facultative de pensii ocupationale in limita echivalentului a 200 euro.
2.Venituri din salarii
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o
persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut
de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care
ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate
persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor.
Salariul este suma platita pentru a obtine serviciul factorului munca. Se obtine dupa ce
munca s-a consumat, deducandu-se din pretul incasat pentru bunul de producere a acestuia sau la
care serviciul a contribuit, deci salariu este un venit, de fapt cea mai frecventa forma de venit,
nivelul sau conditionand situatia economica a unui numar semnificativ de angajati. Salariul
exprima atat retributia muncii de executie a actiunii de producere sau serviciul prestat catre
consumator cat si facilitatea capacitatii fortei de munca consumata si acceptata de proprietarii
productiei in favoarea posesorului fortei de munca. El face parte din gama instrumentelor de
masura a capacitatii de munca si este considerat instrument de plata pentru serviciul prestat.
Pentru ca salariul revine posesorilor de timp ocupat sau a oamenilor liberi economic si
juridic, el reprezentand pretul serviciilor aduse de acestia . ca pret platit pentru serviciul adus de
factorul munca, se stabileste dupa efectuarea muncii, el fiind diferit de la individ la individ si in
functie de capacitatea productiva a fiecaruia si de gradul de instruire. Cand salariul se considera
insuficient pentru munca prestata se intervine prin ajustari salariale la corectarea lui.
Pe langa salariul incasat de fiecare individ s-au mai constituit alte categorii salariale:
salariul colectiv este atribuit in mod global tuturor angajatilor intreprinderii, iar participarea
acestuia la imbunatatirea nivelului salarial individual poate cota din beneficiul intreprinderii sau
prin eliberarea unor facilitati; salariul social este parte din venitul national prin care societatea
intervine pentru a spori nivelurile salariale reale. Ele se acorda unor categorii sau grupari de
salariati ce sunt considerate cazuri particulare si ca facand parte din clasele defavorizate. In cazul
salariului social, statul intervine cu cote de participare impuse iar acestea pot fi distribuite
angajatilor doar in cazul in care unitatea economica inregistreaza profit.
In general salariul este format din: salariul nominal care este suma platita de producator-
stabilita in conformitate cu mecanismele pietelor reale; salariul global care este salariul fata de
care se porneste in cazul negocierilor; salariul real care este cantitatea de bunuri si servicii ce se
poate cumpara pe baza salariului nominal. El difera de la om la om, de la piata la piata si de la
economie la economie si este raportul dintre salariul nominal si indicele preturilor din piata.
Formele de salarizare sunt modalitati prin care se exprima marimea si dinamica salariului. Ele
realizeaza legatura intre elementele ce revin salariatilor si activitatea depusa de acestia.
Salarizarea in regie asigura retributia salariatilor in conformitate cu timpul real lucrat dar fara a
se preciza in mod expres cantitatea sau volumul muncii desfasurate. El depinde doar de timpii
normati productiv. Se practica in acele sectoare in care lipsa de omogenitate a angajatilor face
practic imposibila diferentierea muncii pentru fiecare lucrator in parte.
Salarizarea in acord consta in remunerarea angajatilor in conformitate cu valoarea
productiei sau serviciilor desfasurate. Durata timpilor de munca poate fi diferita de la un angajat
la altul si prestabilita doar in functie de nivelul de calificare al angajatilor sau gradulul de
dezvoltare a unitatii. Acesta forma de salarizare, desi conduce la productivitate, in multe cazuri,
dar conduce si la noncalitate. Salarizarea mixta consta dintr-o reunire a formelor de salarizare
anterioare iar aceasta se stabileste in functie de indeplinirea conditiilor tehnice, tehnologice si a
formelor de organizare a productiei. Fiecare conditie are un anumit tarif acordat pe timpul efectiv
lucrat iar valoarea si calitatea productiei contribuie la marirea cuantumului salarial. Aplicarea
acestor metode, in unele cazuri, este contestata de salariati sau de firme. In acesta conditii
interventia statului poate influenta rata nivelului salarial. Sunt cunoscute urmatoarele tipologii de
prestabilire a nivelului salarial: corectia salariilor (se aplica la toate formele de salarizare si
contribuie la sporirea sigurantei mentinerii acestuia, la pastrarea cuntumului ocupat al fortei de
munca sau al nivelurilor de reconversie profesionala a angajatilor. Adaptarea salariului la
conditiile scaderii preturilor produselor atrage dupa sine diferente intre categoriile sociale,
respectiv diferente intre conditiile de munca la nivelul intreprinderii); participarea salariala
(redistribuirea unei cantitati din profitul firmei catre angajati in una din formele: participare
directa-cota procentuala din profit sau acordarea de actiuni sau salarii proportionale cu
rezultatele agentului economic), socializarea (include alte forme de retributie acordate in cazul
unor grupuri de salariati aflati in dificultate). In mod obiectiv marimea salariului trebuie sa fie
situata intre doua limite stabilite de comun acord intre angajatori si angajati. Limita inferioara
este stabilita in conformitate cu cerintele angajatilor si reprezinta cuantumul minim suportabil pe
care acestia il pot primi pentru munca prestata.
Pentru stabilirea marimii salariului unui angajat trebuie luat in consideratie nivelul de
instruire, forma de activitate prestata si efectele muncii prestate. Limita maxima a salariului este
totalitatea venitului realizat de agentul economic de la care acesta isi permite realizarea tarifelor
salariale. In conditiile stabilirii salariului se disting doua efecte ale acestuia: efectul de substituire
(angajatul dornic de acumulare a unui nivel salarial cat mai ridicat renunta la timpul liber in
favoarea timpului ocupat. Ca efect se mareste cuantumul venitului global lunar in defavoarea
refacerii fortei de munca), efectul de venit (comportament pe care salariatul il manifesta in
momentul acumularii unui venit care sa-i satisfaca aspiratiile renunta la timpul ocupat auxiliar in
favoarea timpului liber. Ca efect al acestui comportament se realizeaza o diminuare progresiva a
acumularilor simple banesti cu respectarea conditiilor de trai si comportament antestabilit, iar
salariatul dupa o perioada de timp se intoarce la primul efect). In conditiile pietelor perfect
salariul se stabileste conform mecanismelor prezentate. Daca se cunoaste oferta totala a fortei de
munca si cererea totala de efort, la intersectia celor doua curbe economice se realizeaza salariul
de referinta.
La monopol salariile sunt salariile sunt impuse de angajati prin intermediul sindicatelor
care vor cauta depasirea punctului optim. Sindicatul are menirea de a elimina concurenta catre
producator si obligatia de asumare a ocuparii fortei de munca. Salariul de monoxon este salariul
impus de agentul economic pentru ca este singurul cuparator al fortei de munca. El stabileste
timpul de munca, conditiile de munca si pretul efectiv platit. Salariul minim este o cale de a
controla puterea monoxului iar statul impune nivelul minim al salariului oferit de monoxon.
Stabilirea salariului minim are un efect de crestere a salariilor dar si de reducere a numarului de
angajati si al acceptarii fortei de munca
3.Calcului impozitelor pe venituri din salarii
Impozitul pe venituri din salarii si asimilate salariilor este reglementat in Legea nr.
227/2015 privind Codul Fiscal, Titlul IV, Capitolul III, art. 76-82, precum si in Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Codului Fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.
1/2016.
Determinarea impozitului pe venituri din salarii si asimilate salariilor este prevazuta in
art. 78 din Codul Fiscal, coroborat cu Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului
Fiscal. Acesta se stabileste in functie de doua situatii:
a) pentru veniturile obtinute la locul unde se afla functia de baza se aplica cota de 10%
asupra bazei de calcul determinata ca diferenta intre venitul net din salarii calculat prin
deducerea din venitul brut a contributiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit
legii in Romania sau in conformitate cu instrumentele juridice internationale la care Romania
este parte, precum si, dupa caz, a contributiei individuale la bugetul de stat datorata potrivit legii,
si urmatoarele:
  deducerea personala acordata pentru luna respectiva: Deducerea personala este o scutire
de impozit, o cota din salariu neimpozitata, si cuprinde deducerea de baza si deducerea
suplimentara. Ea se acorda atat in functie de venituri, cat si in functie de numarul
persoanelor din intretinere. Valoarea deducerii personale variaza in functie de numarul
persoanelor aflate in intretinere (progresiv pana la venitul de 1.500 lei brut si regresiv
pana la venitul de 3.000 lei brut), se rotunjeste la 10 lei, in favoarea angajatului.
 cotizatia sindicala platita in luna respectiva;
 contributiile la fondurile de pensii facultative si cele la scheme de pensii facultative,
calificate astfel in conformitate cu legislatia privind pensiile facultative de catre
Autoritatea de Supraveghere Financiara, administrate de catre entitati autorizate stabilite
in state membre ale Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European,
suportate de angajati, astfel incat la nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul in lei
al sumei de 400 euro;
 primele de asigurare voluntara de sanatate, precum si serviciile medicale furnizate sub
forma de abonament, suportate de angajati, astfel incat la nivelul anului sa nu se
depaseasca echivalentul in lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv
abonamentul vizeaza servicii medicale furnizate angajatului si/sau oricarei persoane
aflate in intretinerea sa.
**Exemple de calcul salarial pentru venituri din salarii obtinute la locul unde se afla
functia de baza:
*fara persoane in intretinere:
Salariul tarifar 3000
Venitul brut 3000
Contributie pensii 750
Contrubutie sanatate 300
Impozit 176
Total contributii salariat 1226
Salariu net 1774
Contributia asiguratorie pentru munca 68
Total contributie societate 68
Total cost 3068

*cu o persoana in intretinere:

Salariul tarifar 3000
Venitul brut 3000
Contributie pensii 750
Contrubutie sanatate 300
Impozit 160
Total contributii salariat 1210
Salariu net 1790
Contributia asiguratorie pentru munca 68
Total contributie societate 68
Total cost 3068
 b) pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei
de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile sociale obligatorii aferente
unei luni, datorate potrivit legii in Romania sau in conformitate cu instrumentele juridice
internationale la care Romania este parte, precum si, dupa caz, a contributiei individuale la
bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.
**Exemplu de calcul pentru venituri din salarii obtinute in afara functiei de baza (asadar,
fara deducere personala):
Salariu tarifar-3000
Venit brut-3000
Contributie pensii-750
Contributie sanatate-300
Impozit-195
Total contributie salariat-1245
Salariu net-1775
Contributia asiguratorie pentru munnca-68
Total contributii societate-68
Total cost-3068

4.Reguli generale de stabilire a venitului net anual

Venitul net anual din salarii al unui contribuabil se stabilește prin deducerea din venitul
salarial brut a următoarelor cheltuieli:
a) contribuțiile obligatorii datorate de contribuabil, după caz;
b) o cotă de 15% din deducerea personală de bază aferentă fiecărei luni, acordată o dată cu
deducerea personală de bază, cu titlu de cheltuieli profesionale, la locul de muncă unde se află
funcția de bază.
 Pentru determinarea venitului net anual impozabil se procedează astfel:
a) se determină venitul net anual/pierderea fiscală anuală pentru activitatea desfășurată în cadrul
fiecărei surse din categoriile de venit menționate la alin. (1) al prezentului punct, potrivit
regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuală luat/luată în
calcul la determinarea venitului net anual impozabil este venitul net/pierderea
distribuit/distribuită;
b) venitul net anual impozabil se determină pe fiecare sursă de venit prin deducerea din venitul
net anual a pierderilor fiscale din aceeași sursă admise la report pentru anul fiscal de impunere.
Dacă pierderile fiscale reportate aferente unei surse sunt mai mari decât venitul net anual al
sursei respective, rezultatul reprezintă pierdere de reportat.
Rezultatul negativ dintre venitul brut și cheltuielile aferente deductibile, înregistrate pentru
fiecare sursă de venit din categoriile de venituri, reprezintă pierdere fiscală pentru acea sursă de
venit.
5.Calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii
Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității
venitului realizat în luna expirată, de către fiecare salariat, prin aplicarea cotelor prevăzute la art.
7 din lege, cu modificările ulterioare aduse prin hotărârile Guvernului referitoare la indexarea
salariilor, utilizându-se tabelele de calcul elaborate de Ministerul Finanțelor.
În situația în care salariații obțin în aceeași unitate, pe lângă veniturile realizate în cadrul
funcției de bază, și alte venituri de natura salariilor și a altor drepturi salariale în bani și/sau în
natură, impunerea se face cumulat, potrivit art. 2 din lege.
Dacă asemenea venituri se realizează în cadrul altor unități decât unitatea deținătoare a
cărții de muncă*), impozitarea se face separat, pe fiecare loc de muncă, cu cotele prevăzute la
art. 7 alin. 1 din lege, cu modificările ulterioare aduse prin hotărârile Guvernului referitoare la
indexarea salariilor, impozitul majorându-se cu 30%.
*) Potrivit art. 2 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcții, unitatea la care salariatul are
funcția de bază este cea care plătește pentru salariatul respectiv contribuția de asigurări sociale,
reține contribuția pentru pensia suplimentară și orice alte sume datorate potrivit legii, care deține
și completează cartea de muncă a salariatului.
Pentru salariile și alte drepturi salariale plătite în valută, impozitul datorat se calculează
prin transformarea în lei la cursul de schimb în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se
face plata, după care impozitul în lei stabilit potrivit legii se transformă, se reține și se
varsă la bugetul de stat în valuta în care se face plata salariilor și a altor drepturi salariale
la același curs.
În cazul în care salariatul realizează venituri de această natură atât în lei cât și în valută,
impozitul se calculează conform aceleiași metodologii, se reține și se varsă în lei și în
valută, proporțional cu ponderea veniturilor în valută în totalul venitului impozabil,
cursul de schimb fiind cel din ultima zi a lunii pentru care se face plata drepturilor
salariale.
Exemplu:

Venituri în lei 60.000 lei

Venituri în valută (100 $ X 955**) lei) 95.500 lei
Total venit impozabil 155.500 lei
Ponderea veniturilor în valută în total venit 61,4%
Impozit total - lei 37.138
din care:
- impozit în lei 14.335
- impozit în valută 24 $ (22.803 : 955 lei/$)

**) Presupus a fi cursul de schimb din ultima zi a lunii.

Fracțiunile de până la 50 de bani inclusiv și peste 50 de bani se neglijează, respectiv se
reîntregesc la 1 leu. În mod asemănător se procedează și în cazul plăților în valută.
Sumele plătite pentru invenții și inovații în cursul unui an calendaristic se defalcă în
vederea impunerii pe cele 12 luni ale anului, cumulându-se cu alte recompense de aceeași
natură, plătite de unitate în cursul anului respectiv, chiar dacă valoarea acestora este
aferentă unei perioade mai mari de un an.
Exemplu:
Un inventator primește pentru întregul an 1993 drepturi bănești pentru invenții în sumă
de 960.000 lei, astfel:
- pentru o invenție, plata se face în martie 1993, în sumă de 360.000 lei;
- pentru a doua invenție, drepturile bănești în sumă de 600.000 lei se plătesc în
luna august 1993.
În luna martie 1993
360.000 lei : 12 luni = 30.000 lei/lună
Impozit (Calculatorul nr. 1, anexă la Hotărârea Guvernului nr. 124/1993) = 6.938 lei/lună
Total-impozit (6.938 X 12 luni) = 83.256 lei
În luna august 1993
600.000 lei : 12 luni = 50.000 lei/lună
30.000 lei + 50.000 lei = 80.000 lei/lună
Impozit (Calculatorul nr. 1, anexă la Hotărârea Guvernului nr. 381/1993) = 16.189
lei/lună
Total impozit (16.189 X 12 luni) = 194.268 lei
Impozit achitat inițial = 83.256 lei
Impozit de plată (194.268 - 83.256) = 111.012 lei
1992, și art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 175 din 23 iulie 1993, se acordă numai de unitatea unde acestea au
funcția de bază, determinată potrivit prevederilor legale în vigoare, coroborate cu prevederile art.
2 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcții.
Scutirea prevăzută la art. 6 lit. d) din lege se aplică atât veniturilor prevăzute la art. 2, cât
și celor de la art. 4 din lege.
La acordarea scutirii prevăzute la art. 6 lit. c) din lege se au în vedere sumele sub 7.600*)
lei (suma de 7.600 lei se indexează potrivit art. 7 alin. 6 din lege), venit brut lunar ce se compune
din salariul de bază, precum și din celelalte drepturi salariale, astfel cum sunt menționate la art. 2
din lege, primite de la unitatea unde salariatul are funcția de bază, indiferent de cauzele care au
condus la realizarea unor venituri de până la această sumă.
*) Conform Hotărârii Guvernului nr. 381/1993.
 6. Scutiri și înlesniri la plata impozitului pe salarii
Scutirea de impozit pe salarii pentru categoriile de salariați prevăzute la art. 6 lit. d) din
lege se acordă începând cu drepturile salariale aferente lunii următoare celei în care persoanele în
cauză prezintă actele doveditoare prin care se atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Conform prevederilor art. 16 din lege, Ministerul Finanțelor poate acorda, în cazuri
temeinic justificate, eșalonări sau amânări la plata impozitului pe salarii și eșalonări, amânări,
reduceri sau scutiri la plata majorărilor de întârziere.
Eșalonarea și amânarea plății impozitului pe salarii și a majorărilor de întârziere se vor
face conform competențelor stabilite prin ordin al ministrului finanțelor.

7.Concluzii
Dezvoltarea si modernizarea economico - sociala in corelatie cu perfectionarile
institutional - juridice determina, in mod firesc, trecerea dincol de civilizatia salariului spre o
civilizatie a veniturilor.
Aceasta este menita sa asigure un autentic parteneriat in cadrul unei armonii spirituale
economice si social. Scopul oricarei politici de venituri este sa imbunatateasca relatia dintre
somaj si inflatie, restrangand rata de crestere a preturilor. De asemenea, atat timp cat salariul
minim legal reface egalitatea dintre valoarea produsului marginal si salariu, nu se va produce nici
o scadere a ocuparii.

In acest context, in tara noastra sporeste considerabil rolul educatiei economice a

oamenilor. Aceasta favorizeaza intarirea motivatiei materiale, monetare si financiare a indivizilor
care desfasoara activitatea salariala intr-un anumit mediu economic. O asemenea tinta
dobandeste o mare valoare pragmatica deoarece niciodata pana acum, in istoria moderna a
Romaniei, nu s-a intamplat ca elite apte de munca sa migreze, sa-si formuleze in mod constient
un ideal de a parasi tara din motive preponderent salariale. De aceea, un astfel de fenomen poate
fi stapanit printr-un ansamblu de masuri in care sa se includa organic atat crearea de locuri de
munca, cat si asigurarea de salarii competitive pentru cei care obtin rezultate superioare in
activitatile lor.