Paralela între auditul intern și controlul intern

În mod general, auditul reprezintă modalitatea prin care o persoană este asigurată de o
altă persoană (neutră și independentă) cu privire la calitatea, condițiile și statutul unui anumit
aspect, pe care acesta din urmă l-a examinat.Originea cuvantului “audit” provine din
latinescul “audire” care înseamnă “a asculta”. Este vorba de ascultarea cuiva care prezintă o
informare, o sinteză, o dare de seamă, un raport. În limba engleză verbul „to audit – auditing”
se traduce prin a controla, a verifica, a supraveghea, a inspecta.
Controlul intern, din punct de vedere etimologic, provine și el din limba latină și
anume din expresia “contra rolus” ce înseamnă “verificarea unui act duplicat după original”.
Controlul intern, din punctul de vedere al exercitării controlului, cuprinde ansamblul
controalelor din interiorul unei entității.
Control intern se regăsește în componența fiecărei activități din cadrul unei entității,
managerul stabilind pentru fiecare grup de activități formele de control intern, și anume:
autocontrolul, controlul mutual, ierarhic și partenerial.Alături de aceste forme de control
intern, managerul poate să stabilească și alte forme ale acestuia, dar care presupun costuri
suplimentare ( deoarece au reguli procedurale distincte, și sunt de obicei structuri de sine
stătătoare) : controale de calitate, de gestiune, financiar-preventiv, administrativ, financiar-
contabil).
Distinct de aceste forme de control intern, auditul intern are rolul de a evalua și de a da
o asigurare fundamentală și obiectivă managementului asupra gradului de funcționalitate, atât
pe ansamblul sistemului de control intern, cât și pe fiecare forma de manifestare a acestuia,
conform cadrului metodologic și procedural și a practicii recunoscute în domeniu.
Auditul intern este activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităților unei
organizații în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului,
controlului și proceselor de conducere a acesteia.
El poate fi exercitat atât de persoane din interiorul organizației în cauză, cât și de
persoane din exteriorul acesteia.
Auditul intern denumit şi „control al controalelor” presupune o muncă de analiză,
diagnosticare şi evaluare a activităţilor interne bazată pe analiza riscurilor din entitate, fiind
un sprijin real pentru conducerea entităţii.
Controlul intern este şi el un instrument al conducerii prin intermediul căruia se
urmăreşte îndeplinirea responsabilităţilor asumate de fiecare persoană indiferent de poziţia pe
care o ocupă în ierarhia entităţii. Controlul intern nu este o funcţie, ci un ansamblu care poate
fi caracterizat prin cele cinci componente ale sale: mediul de control, evaluarea riscurilor,
activitatea de control, informarea-comunicare şi supervizarea.
Prin controlul intern managementul evaluează în ce măsură sunt atinse obiectivele,
identifică abaterile şi cauzele acestora şi dispune măsurile de corecţie a acestor abateri care se
impun. Controlul intern este formalizat prin proceduri operaţionale de lucru, întocmite pe
baza fişelor posturilor din organigramă, însoţite de chestionare şi liste de verificare, care sunt
de fapt instrucţiuni de realizare ale acestor controale.
Auditul intern verifică în ce măsură aceste controale interne instituite sunt respectate.
O bună guvernare corporativă depinde de un management care înțelege riscurile, este capabil
să le confrunte și este în măsură să păstreze controlul asupra afacerii. Auditul intern modern al
lui Brink sugerează că controlul intern este cel mai important și fundamental concept pe care
trebuie să îl înțeleagă un auditor intern.
În concluzie,rezultă următoarele:
1.    auditul intern și controlul intern au sarcini diferite în cadrul unei societăți comerciale.
2.    prin controlul intern fiecare companie își definește un stil propriu de conducere prin
identificarea riscurilor și luarea măsurilor împotriva prevenirii producerii acestora.
3.    auditul intern are caracter obligatoriu în cazul societăților comerciale ale caror situații
financiare sunt supuse auditului financiar.