Sunteți pe pagina 1din 7

IMPOZITUL

I. Notiunea de “ impozit “
Impozitul reprezintă o obligație de natură bănească, de esență constituțională, reglementată doar
prin lege, datorată statului sau unităților administrativ-teritoriale de către orice subiect de drept
considerat de lege, la un anumit moment, contribuabil și stabilită asupra oricăror venituri, bunuri
sau cheltuieli considerate de lege, la un anumit moment, impozabile.

Caracterul banesc al notiunii de impozit nu este de esența acesteia, întrucât ar însemna să


acceptăm faptul că datoria fiscală nu poate fi stinsă decât în formă bănească. Legea prevede insa
faptul ca „Creanțele fiscale (...) pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul
creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităților
administrativ-teritoriale a bunurilor imobile [...] chiar dacă acestea sunt supuse executării
silite”. De aici rezulta faptul ca, creanța fiscală poate fi stinsă prin transferul în natură a unui bun
imobil, fie prin înțelegerea părților, cu evaluarea prealabilă a bunului imobil și stabilirea unui
preț corect, fie chiar după momentul declanșării executării silite atât timp cât operațiunea asigură
stingerea integrală a întregii datorii fiscale.

Obligatia de natura constitutionala se refera la faptul ca legiuitorul stabileste in art.56 si 139


Constitutia Romaniei faptul ca cetatenii au obligatia de a contribui prin impozite si taxe la
cheltuielile publice.

Prin obligatie reglementata doar prin lege intelegem faptul ca impozitele sunt datorate
conform dispozitiilor legale, adica, niciun impozit al statului nu se poate stabili si percepe in alt
mod

Legea reglementeaza faptul ca impozitele se datoreaza fie bugetului central, fie bugetelor locale,
majoritatea impiozitelor gasindu-se in Codul fiscal.

II. Caracteristicile impozitelor


In primul rand, un principiu extrem de important care caracterizeaza impozitul este “ principiul
consimtamantului la impozit “ care subliniaza faptul ca este necesar ca un impozit sa aiba
legitimitate, adica sa fie acceptat de cetatenii statului respectiv si de contribuabilii efectivi.

Caracteristicile impozitelor sunt : predictibilitatea, certitudinea, randamentul fiscal ridicat.

1. Predictibilitatea

Este trasatura principala a impozitelor si consta in stabilirea reglementarii legale, deoarece


multitudinea de schimbari la nivel legislativ sau economic pun contribuabilul in situatia de a
nu-si putea face o planificare fiscale.
2. Certitudinea

Certitudinea se refera la faptul ca reglementarea legala trebuie sa acopere toate elementele


impozitelor : cota de impozit, debitori, materie impozabila, deduceri, declarare, termene de
plata si orice alt aspect legat de administrarea lor

3. Randamentul fiscal

Randamentul fiscal reprezinta necesitatea ca un impozit fiscal sa fie universal, platit de toate
persoanele care realizeaza venituri din aceeasi sursa.

III. Clasificarea impozitelor


1. Clasificare administrative

Aceasta clasificare organizeaza impotizele dupa criteriul institutiei care le administreaza.


Astfel impozitele pot fi :

 impozite datorate bugetului de stat


 impozite locale datorate bugetelor administrate de autoritatile publice locale
 impozite datorate bugetului Uniunii Europene

2. Clasificarea economica

Dupa obiectul impunerii, impozitele sunt :

 impozite pe avere
 impozite pe venit
 impozite pe cheltuieli.

3. Clasificarea tehnica

In functie de debitorul real al obligatiei fiscale, impozitele pot fi :

 directe
 indirecte.
 Impozitele directe sunt acele impozite unde subiectul legal impozabil si debitorul real al
sarcinii fiscale sun tuna si aceeasi persoana.
 Impozitele indirecte sunt cele care nu se stabilesc direct si normativ asupra
contribuabililor, ci se aseaza asupra vanzarii bunurilor sau prestarii unor servicii si se
regasesc in pretul bunului sau tarifului serviciului achitionate de consumatorul final.
Impozitele indirecte sunt acele unde subiectu legal impozabil este doar platitorul de
impozit, in timp ce debitorul real al sarcinii fiscale este consumatorul final
In functie de modalitatea concreta de asezare a sarcinii fiscale, impozitele pot fi :

 in cota fixa (pastrarea constata a sarcinii fiscale,indifferent de marimea materiei


impozabile)
 in cota progresiva ( se caracterizeaza prin aceea ca nivelul de fiscalizare creste odata
cu nivelul de crestere a materiei impozabile)

IV. Functiile taxelor si impozitelor


Contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii este o obligatie a
tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri impozabile sau taxabile. In
aceste fonduri sunt centralizate mijloacele banesti necesare pentru finantarea de obiective si
actiuni cu caracter general : a institutilor publice, a invatamantului, a sanatatii etc.

Redistribuirea unor venituri primare sau derivate desemneaza repartizarea unor resurse
pentru satisfacerea unor trebuinte acceptate in folosul altora decat posesorii initiali ai
resurselor.

V. Principalele impozite reglementate de sistemul fiscal roman


Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane juridice si persoane fizice
alimenteaza care bugetele publice formeaza sistemul fiscal roman.

Sistemul fiscal roman cuprinde diverse impozite care afecteaza veniturile tuturor
persoanelor fizice sau juridice. Principalele categorii de impozite care alcatuiesc sistemul
fiscal roman sunt :

 impozitul pe profit
 Impozitul pe veniturile microintreprinderilor
 Impozitul pe venit
 Impozitul pe veniturile obtiune din Romania de nerezidenti si impozitul pe
reprezentatele firmelor straine infiintate in Romania
 Taxa pe valoarea adaugata
 Accize si alte taxe special
 Impozite si taxe locale
 Impozitul pe constructii

In continuare, vom dezbate pe scurt, doar doua forme de impozit din cele mentionate mai sus :
impozitul pe profit si impozitul pe venit
1. Impozitul pe profit.

Profitul reprezinta o forma de venit obtinut din derularea unei activitati economice, ca urmare a
investirii unui capital. Pentru ca venitul sa fie considerat profit trebuie sa indeplineasca conditia
ca activitatea economica sa se desfasoare cu scopul obtinerii unui beneficiu.

Prin profit supus impozitarii se intelege acea suma de bani calculate ca diferenta intre veniturile
realizate de un agent economic din desfasurarea oricarei activitati premise de lege si cheltuielile
effectuate pentru realizarea acestor venituri . Impozitul pe profit este un impozit direct aplicat
beneficiului obtinut dintr-o activitate economica. Este o sursa certa de alimentare cu venituri a
bugetului public si duce la cresterea ponderii impozitelor directe in sistemul fiscal roman.

Sunt considerati contribuabili atat persoanele fizice juridice romane, pentru profitul impozabil
obtinut din orice sursa, atat in Romania, cat si in strainatate si persoanele juridice straine care au
sediul permanent in Romania. In plus, in categoria contribuabililor intra si persoanele juridice si
fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania intr-o asociere, persoanele juridice
straine care organizeaza venituri din legatura cu proprietatile imobiliare situate in Romania si
persoanele juridice cu sediul social in Romania.

Sunt scutite de plata impozitului pe profit : Trezoreria Statului, BNR, Academia Romana si
fundatiile infiintate de catre aceasta institutie, fondul de garantare a depozitelor in sistemul
bancar, fondul de compensare a investitiilor etc

Cota de impozit pe profit este cota standard de 16%, cu doua exceptii de la aceasta : impozitul
minim de 5% si impozitul zero pentru profitul reinvestit.

Profit impozabil = venituri totale – cheltuieli deductibile – venituri neimpozabile + cheltuieli


nedeductibile

2. Impozitul pe venit.

Contribuabilii persoane fizice care datoreaza impozit pe venit sunt : persoanele fizice
rezidentiate si cele nerezidentiate, dar care desfasoara o activitate independent prin intermediul
unui sediu permanent in Romania si persoanele fizice nerezidentiate care desfasoara activitati
depdendente de Romania.

Toate aceste persoane, în calitate de contribuabili români, vor avea obligația înregistrării fiscale,
respectiv a obținerii unui număr de identificare în scopuri fiscale.

Impozitul pe venit se aplică următoarelor categorii de venituri: - venituri obținute de persoane


fizice rezidente române, cu domiciliul în România, pentru veniturile obținute din orice sursă, atât
din România, cât și din afara României; - venituri obținute de persoane fizice rezidente, fără
domiciliu în România, pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din
afara României, începând cu data de la care acestea devin rezidenți în România; - venituri
obținute de persoane fizice nerezidente, care desfășoară activitate independentă prin intermediul
unui sediu permanent în România, pentru venitul net atribuibil sediului permanent; - venituri
obținute de persoane fizice nerezidente, care desfășoară activitate dependentă în România, pentru
venitul salarial net din această activitate dependentă.

Veniturile ce fac obiectul impozitării se împart în următoarele categorii: a) venituri din activități
independente; b) venituri din salarii; c) venituri din cedarea folosinței bunurilor; d) venituri din
investiții; e) venituri din pensii; f) venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură; g)
venituri din premii și din jocuri de noroc; h) venituri din transferul proprietăților imobiliare; i)
venituri din alte surse 12

VI. Impozitele locale


In categoria impozitelor locale vorbim despre impozitul pe cladiri, impozitul pe teren si pe taxa
de teren, impozitul asupra mijloacelor de transport, impozitul pe spectacole etc.

1. Impozitul pe cladiri :

Debitor al impozitului pe clădiri este orice persoană fizică sau juridică care are în proprietate o
clădire situată în România. Subiectul impozabil datorează anual impozit pentru acea clădire .
Obiectul impunerii îl constituie valoarea clădirilo . Codului fiscal, ofera intelegerea cuvantului “
clădire” : este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de
denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea
de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar
elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din
care sunt construite (art. 453 C.fisc.)

2. Impozitul pe teren si pe taxa de teren

Orice persoană, fizică sau juridică, care are în proprietate un teren situat în România datorează
pentru acesta un impozit anual .Obiectul impunerii îl reprezintă valoarea terenului deţinut în
proprietate. În principiu, conform Codului fiscal, pentru orice teren deţinut, proprietarul
datorează impozit. Impozitul pe teren se plătește la bugetul local al unității administrativ-
teritoriale în raza căreia este situat terenul.

3. Impozitul asupra mijloacelor de transport

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat
în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport . Impozitul se datorează
doar pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România. Impozitul
pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde
persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
4. Impozitul pe spectacole

Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă activitate
distractivă în România are obligația de a plăti impozit pe spectacole. Impozitul pe spectacole se
calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare și a
abonamentelor

BIBLIOGRAFIE :

- D.D.Saguna, D.Sova, Drept fiscal ed.4, Ed. C.H.BECK, BUCURESTI 2011

- CODUL FISCAL ( LEGEA 227/2015)

- D. SOVA, Drept fiscal, ed.2 , Solomon, Bucuresti