Student: Mihăilescu Irina Maria

Grupa: 48

Tema cadru: Inserarea imobilelor de raport interbelice în parcelarul tradițional

Relația tradiție – modernitate in problematica inserțiilor imobilelor de raport in perioada interbelica

Tradiția si modernitatea reprezintă două elemente cuprinzătoare care la un moment dat s-au
manifestat in mod aparte, respectiv in momentul in care acestea s-au suprapus, coexistând și
manifestându-se simultan atât prin tendințele și caracteristicile proprii ca mișcări, ci și prin partizanii
proprii.
Astfel, occidentalizarea reprezintă fenomenul care își face loc printre ideile și afinitățile
momentului, manifestându-se printr-o aspirație puternică spre progres și ascensiune în limita
influențelor ramase în urma primului război mondial și sub amenințarea viitoare a celui de-al doilea.
Marcată la nivel de construcții în mod special în capitală, au loc cele mai semnificative inserții. De
aceea, modernismul bucureștean, diferit de cel european prin folosirea esteticii Art Deco, a câștigat
adeziunea clientelei burgheze prospere de industriași și liber-profesioniști, dar și a micilor comercianți
și meseriași, care și-au aflat în această arhitectură propriul mod de expresie.1 Cele mai evidente
influențe se resimt în artele plastice, însă în mod special în sculptura puternic geometrizata, modelarea
de sorginte cubista.
Fundalul coexistentei celor doua este dominat în continuare de ideologia conservatoare ce
aducea in prim plan tradiția rurală nu lăsa loc unei înnoiri în arhitectura, astfel încât Art Deco se
manifestă inițial într-o expresie inofensiva la o prima privire si într-o prima faza.
Astfel, pe lângă edificiile interbelice realizate pe marile bulevardele bucureștene, au apărut
inserții și mici ansambluri moderne cu 1-2 niveluri, ele fiind (alături de edificiile realizate în stil
național) caracteristice arhitecturii bucureștene din acea perioadă. În București există străzi sau zone
întregi unde această arhitectură este predominantă.2
In arhitectura fenomenul Art Deco se manifestă din deceniul al treilea al secolului XX ca o a
modernității mult mai digerabila pentru societatea românească decât Stilul Internațional.

Denunțată ca fiind depășită sau restricționară, tradiția va constitui in ciuda tuturor criticilor o
fațetă esențială a modernității interbelice. Înnoirea arhitecturii interbelice corespunde autohtonizării
ce cuprinde întreaga cultură românească. Rolul asumat acum de către tradiție nu mai reprezintă doar
un recurs ce justifică o identitate calmantă, menită să poziționeze o țară periferică. Scopul ei este
aducerea culorii locale, particularizând vocile modernității. Ceea ce caută arhitectul modern în tradiție
este spiritualitatea.3

Astfel, arhitectura modernă este realizată printr-o tehnică nouă, mecanică, rapidă, oferind clădirii
un caracter pronunțat de aparat, respectiv o mașină de locuit prevăzută cu mai multe dispozitive la
apelul cărora viața își găsește satisfacțiile imediate de ordin igienic și confortabil.

1
Sursa: Mihaela CRITICOS „Art Deco sau modernismul bine temperat”, Editura SIMETRIA,
București 2009

2
Sursa: Andreea UDREA „Bucureștiul interbelic: Urbanism si societate” ,București, 2013

3
Sursa: Carmen POPESCU; Irina CARABAS; Ruxandra DEMETRESCU, „Discontinuități, fragmente de
modernitate românească in prima jumătatea a secolului 20, Editura SIMETRIA, București, 2010
 Arhitectura modernă nu caută o contradicție cu naționalul, ci deschide un registru nou de
posibilități. Arta îmbracă, structura este revoluționată prin betonul armat iar igiena își impune cerințele.
Arta moderna este intențională, aceeași pretutindeni, voit asemănata umor modele clare, cu trimiteri
bine definite, paralelipipedice masive alăturate sau suprapuse de goluri dreptunghiulare, culcate sau in
picioare ce trădează direct logica structurală.
Imobilele de raport păstrează tipul industrial cu ferestre înșirate de-a lungul fațadelor, aducând in
prim plan imaginea vagoanelor, atelierelor. Se resimte o lipsă a echilibrului maselor și proporțiilor plin-
gol, cu ferestre pe colturi, balcoane și bow-window-uri retezate.4

Universul patriarhal și modernizarea, reprezintă 2 extreme în București, între care o fuziune pare
imposibilă. Cele două stiluri, românesc și modern nu dau niciun numitor comun, fiecare aflându-se într-o
etapă insuficient dezvoltata reprezentând o tendință spre perfecționare. Se afirmă în context
imperativele sociale, discuția realizându-se în termeni de arta națională și internațională.5 Întrucât
arcada, bolta, firida, cerdacul, ornamentele bogate revin in arhitectura de astăzi, există o preocupare a
modernului de a se lega de trecut și de a preciza o originalitate. Arhitectura modernă nu caută o
contradicție cu naționalul, ci deschide un registru nou de posibilități.
Înainte de primul război, viața rurală, denumită astfel de Enescu, nu a cunoscut locuința colectivă.
Individualismul se extinde și pe planul locuirii, popoarele cunoscându-se după locuire.

Duminica pe Calea Victoriei ; vedere din Hotel Louvre. Bariera de cale ferată din cartierul Colentina

Fotografii ce ilustrează coexistenta celor doua influente ale subiectului

4
Sursa: Carmen POPESCU; Irina CARABAS; Ruxandra DEMETRESCU, „Discontinuități, fragmente de
modernitate românească in prima jumătatea a secolului 20, Editura SIMETRIA, București, 2010
5
Sursa: Cincinat SFINTESCU: „Locuința in Romania”, Editura: Biblioteca urbanistica, Institutul
Urbanistic al României, București

Sursa foto: https://editiadedimineata.ro/haideti-la-o-plimbare-prin-bucurestiul-interbelic-

fotografiat-de-nicolae-ionescu/
 Manifestarea pe teritoriul românesc in cadrul țesutului vechi a inserțiilor a constituit a avut loc pe
fondul unor consistente intervenții de omogenizare a țesutului urban, pentru completarea fonturilor
stradale si pentru definirea unei imagini coerente a centrului. Printre funcțiunile dominante în care se
regăsesc influențele Art Deco se regăsește locuirea, prin vilă și imobilul de raport. Astfel, această
categorie oferă Art Deco-ului un vast câmp de desfășurare.
Întrucât există inițiativa și desfășurarea inserțiilor moderne, este nevoie și de o organizare urbanistica
modernă in interiorul țesutului dominat de influentele tradiționale. Sistematizarea si plănuirea orașelor
a luat un mare avânt odată cu lucrările executate in Paris prin influența lui Haussmann, după 1853. La
începutul anilor 20, imaginea modernității românești tine mai mult de dinamica urbana decât de
estetica propriu-zisă a clădirilor.
Imaginea de oraș patriarhal se va schimba lent dar durabil sub impulsul unei frenezii a modernității.
Modernizarea de după război era văzută ca o prefacere din temelii a tarii, începând cu capitala, unde
ritmul este unul consecvent.6
Bucureștiul se va situa într-o fază de refacere completă, precum menționează Marcel Iancu, prin
creșteri în înălțime și o pierdere a ordinii urbanistice, numind acest fenomen drept o criză urbanistica,
deși subliniază contextul favorabil al Bucureștiului în comparație cu alte orașe europene. Fiind un oraș
tânăr la vremea respectivă, la începutul formării sale urbane, a fost ferit de viciile orașelor menționate,
precum dezvoltarea defectuoasă arhitectonică, neigienică si suprapopulată. Factori precum economia,
igiena, tehnica au influențat densitatea ridicată a populației. Astfel, în orașele mari a avut loc o
specializare a construcțiilor în mod natural. In cadrul orașului, spațiul fiind limitat de circulația în plină
dezvoltare, terenurile rezervate locuitorilor sunt tot mai reduse, spațiul pentru curți și grădini devenind
aproape inexistent.
Inserțiile cu funcțiune de locuire s-au apropiat prin reducerea spațiului liber dintre ele, până au
ajuns să se lipească. Pe străzile centrale, casele lipite ajung sa constituie un singur corp de la un capăt
până la celălalt al unei străzi.7

6
Sursa: Mihaela CRITICOS „Art Deco sau modernismul bine temperat”, Editura SIMETRIA, București,
2009
7
Sursa: Marcel IANCU, Horia CREANGA, Octav DOICESCU, „Catre o arhitectura a Bucurestilor”,
Editura ziarului Tribuna Edilitara, Asociatia pentru urbanistica Bucurestenilor
Sursa foto: https://editiadedimineata.ro/haideti-la-o-plimbare-prin-bucurestiul-interbelic-
fotografiat-de-nicolae-ionescu/
 După primul război mondial marile suprafețe de terenuri din interiorul orașului au dispărut datorită
faptului că au fost acoperite cu clădiri pentru locuințe a căror construcție a luat amploare mai ales în
București. Gruparea este mai ieftină, permisă și de către veniturile modeste și oferă condițiile de confort
termic și igienă. Imobilele cu apartamente adoptă frecvent tipologiile post-haussmaniene ale deco-ului
francez, care se remarcă prin marcarea fațadelor cu accente verticale și prin retragerea în terase a
etajelor superioare, cu menținerea curților de lumină, a spațiilor și circulațiilor de serviciu separate de
cele principale și orientate spre curți.8 Partiul apartamentelor favorizează hall-ului de distribuție
neluminat, deschis prin glasvanduri spre spațiile principale ale zonei de zi. In ceea ce privește țesutul în
care se introduc Imobilele de raport, o condiție a acestuia constă în poziționarea în imediata proximitate
a cartierului comercial. Terenul pe care se construiește cere o construire înaltă și o utilizare a acestuia
cât mai mare. Formele și dimensiunile blocului și parcelei sunt variabile, aflându-se la două extremități,
respectiv de la cele mai primitoare construcții, până la cartierele adevărate. Din punctul de vedere al
înălțimilor in ceea ce privește viitoarele inserții, înălțimea construcțiilor va trebui sa varieze în diferite
zone ale Bucureștiului, în raport cu construitul existent, lărgimile străzilor, formele și dimensiunile
parcelelor. Nu este recomandata depășirea înălțimii maxime admise în capitală de 22 de m. Dincolo de
cerințele de igienă ale blocurilor de aer și iluminare, se impun aceleași condiții și pentru fațadele dinspre
curte datorită prezenței pe acea direcție a încăperilor ce solicită același tratament.
Cea mai obișnuită casă de raport până la război era casa cu doua apartamente de locuit, având
fiecare curte si intrare separată. Aceste două apartamente puteau fi grupate pe un singur plan, adică pe
suprafață, sau pe mai multe planuri, adică în înălțime. Mediul orășenesc, urban impune inevitabil
colectivul prin concentrarea socială, de viață în comun, prin folosirea acelorași bunuri puse la dispoziția
oamenilor.

Strada Regală (azi, Ion Câmpineanu), 1935 Piața Teatrului Național, Calea Victoriei, 1930

Iarna pe Calea Victoriei, între restaurantul „Capșa” și hotelul „Louvre”1928 Strada Carol, 1928
8
Sursa 8: Cincinat SFINTESCU: „Locuința in Romania”, Editura: Biblioteca urbanistica, Institutul
Urbanistic al României, București
Sursa foto: https://editiadedimineata.ro/haideti-la-o-plimbare-prin-bucurestiul-interbelic-
fotografiat-de-nicolae-ionescu/
 În București nu au fost construite blocuri de mare înălțime, de tipul „zgârie norilor”, dar ele se
remarcă prin asimilarea stilurilor moderne ale vremii într-o manieră originală, prin contribuția unora
dintre cel mai reprezentativi arhitecți ai vremii, Petre Antonescu, Marcel Iancu, Horia Creangă, Duiliu
Marcu, ceea ce a făcut ca 10 din aceste construcții să fie introduse în Lista monumentelor istorice.9

Cunoscută în ziua de azi drept Blocul Patria, impozanta clădire situată pe bulevardul Magheru, pe
locul fostei case Marghiloman, reprezintă prima realizare majoră a modernismului românesc.
În anul 1929, Asigurarea Românească organiza un concurs public în vederea construirii unui imobil
pe una din arterele importante ale orașului. Deși acesta va fi câștigat de echipa formată din Horia
Creangă, Ionel Creangă și Lucia Dumbrăveanu, ideea proiectului îi aparține lui Horia, după cum afirma
„(…) am conceput ARO într-o noapte, dintr-un tot, ca în vis, în forma, volumetria pe care o vedem.
Ulterior s-au ivit greutăți considerabile ca să încadrăm imobilul în plafonul financiar foarte limitat al
clientului.”
Compoziția volumetrică este aspectul cel mai inovator adus de blocul ARO. Astfel, cele două aripi,
având regimul de înălțime de P+7 etaje spre bulevard și P+4 etaje spre stradă, cu ultimele două etaje
retrase față de planul principal, sunt dezvoltate pe orizontală și se articulează cu un turn masiv de P+10
etaje. Explicând alegerea retragerii turnului față de intersecție, Creangă vorbea despre proiect astfel:
„Totul se înscrie într-o linie mare continuă, orizontală, în care se încadrează circulația vehiculelor.
Numai intersecțiile de străzi sunt acuzate prin motive de oprire verticală, și acelea retrase din
primul plan pentru a face mai puțin simțită această rupere de continuitate.” La inaugurarea sa in 1931,
blocul Aro incarnează imaginea însăși a modernității.
Reușita acestuia constă în stilul modern, american, realizat pentru prima oara în țara noastră.
Apartamentele din blocul Aro sunt remarcabile pentru îmbinarea avantajelor casei tradiționale îmbinate
cu cele ale locuinței moderne.10

9
Sursa: https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/casele-bucurestilor-xxiv-blocurile-de-dr-alexandru-
popescu-14974726?fbclid=IwAR21Z2pb7SquzyZ14DCCWniZwX4TIMlAbWO0KZUgrIjj2LaXkI-TGkp7MUk
10
Sursa: https://viabucuresti.ro/blocul-aro1929-1931-horia-
creanga/?fbclid=IwAR3G9DI4SkOFTvKnRF5XXBGaItvUhJf393Np-kz2SrfJb1hV1WG73lQz4lk
Sursa foto: https://www.uct-media.com/2019/03/imobilul-aro-bucuresti-magheru.html
 Societățile de construcție au început sa construiască blocuri de locuințe cu mai mult de două
apartamente.
Societatea Comunală de Locuințe ieftine a început să construiască corpuri de clădiri cu mai multe
locuințe în ciuda faptului că societatea nu privește cu simpatie această ascensiune în detrimentul
locuinței singure. Comenzile pentru astfel de clădiri au predominat.
Interesul merge mai departe, către blocul de locuințe, sistem încercat pentru prima oară de către
Clădirea Românească și Construcția Modernă. Apartamentele se cumpărau inițial greu din cauza
acceptiunilor și mentalităților anterioare, așadar intrarea in funcțiune a fost îngreunată.
Ulterior, Construcția Modernă face o încercare, construind primul grup de 24 de apartamente dintr-
un bloc de clădiri ce trebuia să cuprindă peste 100 de apartamente la intersecția dintre calea Victoriei și
strada Cantacuzino. Cele 24 de apartamente sunt imediat vândute.
Construcția Modernă continuă construirea în grupuri a întregului bloc de clădire și vinde toate
apartamentele. Sistemul a fost ulterior generalizat și utilizat. Societatea Clădirea Românească a construit
cele două blocuri de locuințe de la Piața Senatului iar construcția modernă blocul de lângă Ateneu.11

Blocul „Tinerimea Româna” Str. Gutenberg nr. 19, 1924-1927

Palatul Societăţii Tinerimea Română (astăzi Palatul Tinerimea Română) este o altă construcţie realizată
după planurile arhitectei Virginia Andreescu Haret. De construcţia palatului s-au ocupat arhitectul Raul
Negru şi inginerii Aurel A. Beleş şi Valer Paler. Din motive financiare, clădirea a fost finalizată abia în
1935, când a fost inaugurată de Nicolae Iorga. Imobilul include şi o sală de spectacole cu 1.200 de locuri.
La exteriorul clădirii, la nivelul etajului 4, sunt prezentate diverse scene din momente reprezentative ale
istoriei României (Războiul de Independenţă, Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia şi Încoronarea
Regelui Ferdinand), executate în altorelief.12

11
Sursa: Cincinat SFINTESCU: „Parcela si blocul in constituirea orașelor”, Extras din Buletinul Societății
Politehnice, București, 1916
12
Sursa: https://viabucuresti.ro/blocul-aro1929-1931-horia-
creanga/?fbclid=IwAR3G9DI4SkOFTvKnRF5XXBGaItvUhJf393Np-kz2SrfJb1hV1WG73lQz4lk
Sursa foto:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Societ%C4%83%C8%9Bii_Tinerimea_Rom%C3%A2n%C4%83
 Blocul Societatea „Locuințe ieftine” situat pe Bd. Hristo Botev nr. 1, 1926 reprezintă proiectul
impunătoarei construcții aparține primei femei-arhitect din România, Virginia Andreescu Haret (1894-
1962) care a mai proiectat și alte blocuri în București.

Blocul de locuințe pe strada Str. Calomfirescu Radu nr. 7 Jean Monda , 1931 este un imobil realizat
de catre arhitectul Jean Monda, iar inginer constructor Bergman. Din păcate, blocul este încadrat la
categoria risc seismic.

Surse foto: http://arhitectura-1906.ro/2018/12/virginia-sp-haret-andreescu-prima-arhitecta-care-a-

activat-in-romania-1894-1962/
https://www.orasul.ro/app/webroot/img/articole/2014/rbmd-1404-.pdf
 Blocul Hristo Solly Gold , situat pe Bd. Hristo Botev nr. 34, 1934 a fost ridicat după planul lui Marcel
Iancu, blocul de locuinţe cu apartamente de lux, cu parter +3 etaje fost considerat drept „unul dintre
cele mai spectaculoase proiecte” ale cunoscutului arhitect, autor şi al altor proiecte de acest tip de
construcţii în Capitală.

Blocul Malaxa-Burileanu situat pe Bd. Balcescu Nicolae nr. 35-35, 1935 – 1937 a fost realizat după
proiectul lui Horia Creangă, acest bloc reprezintă, cum s-a remarcat, „una dintre creaţiile emblematice”
ale arhitectului. În conceperea acestuia s-a pornit de la ideea principală de „simplitate a linilor pure”.13

13
Sursa: https://viabucuresti.ro/blocul-aro1929-1931-horia-
creanga/?fbclid=IwAR3G9DI4SkOFTvKnRF5XXBGaItvUhJf393Np-kz2SrfJb1hV1WG73lQz4lk
Sursa foto: https://www.bucurestiivechisinoi.ro/
 Blocul funcţionarilor Băncii Naţionale a României, situat pe ,Şos. Pavel Dimitrievici Kiseleff nr.12,
este o clădire monumentală datorată arhitectului Petre Antonescu (1937). Stilul ei, inspirat din vechea
arhitectură românească, este elegant şi sobru. Astăzi adăposteşte Hotel Triumf (Prezident). Operă în stil
neoclasic românesc , aici se aflase casa de vară a familiei Bărcănescu unde a locuit o bună bucată de
vreme Mihail Kogălniceanu (o alee îi purta pe vremuri numele), iar ceva mai încolo casa (astăzi
dispărută) în care a locuit pictorul Ştefan Luchian.

Așadar, inserția imobilelor de raport în cadrul țesutului tradițional a reprezentat o etapă

semnificativă în evoluția urbanistică, arhitecturală și socială a Bucureștiului care a adus în prim plan
desfășurarea fenomenului occidentalizării și manifestării personalizate a acestuia în cadrul teritoriului
nostru, conducând către formule noi, adaptate noilor cerințe, inserate în existent dar și raportate la
condiții și reguli urbanistice noi. Binomul tradiție – modernitate se manifesta acum in mod difuz,
întâlnind influente de ambele părți care, in funcție de context, se regăsesc cantitativ si calitativ in mod
diferit, lucru ce aduce imaginii Bucureștiului un caracter unicat, devenind terenul unei „lupte” ce
păstrează din fiecare influenta elemente ce se personalizează, se adaptează, de împletesc si se
suprapun, pentru ca apoi sa se despartă si sa coexiste in mediul susținut de către partizanii proprii.
Existența acestora se remarcă până în ziua de astăzi ca martori și expresii ai unei etape ce a
modificat fața arhitecturii bucureștene, schimbându-i scara, societatea, cerințele de existență și ducând
arhitectura modernă la un rang întru totul recognoscibil în cadrul teritoriului și arhitecturii și implicit în
cadrul evoluției lor istorice, in timp ce tradiția, mai mult sau mai puțin prezenta, își păstrează notele
caracteristice, aducând un plus de valoare acestei etape si lăsând nota a identității proprii a teritoriului
românesc sa își spună cuvântul.
 Bibliografie si surse:

Mihaela CRITICOS „Art Deco sau modernismul bine temperat”, Editura SIMETRIA, București
2009

Andreea UDREA „Bucureștiul interbelic: Urbanism si societate” , București, 2013

Carmen POPESCU; Irina CARABAS; Ruxandra DEMETRESCU, „Discontinuități, fragmente de

modernitate românească in prima jumătatea a secolului 20, Editura SIMETRIA, București, 2010

Cincinat SFINTESCU: „Locuința in Romania”, Editura: Biblioteca urbanistica, Institutul

Urbanistic al României, București

Marcel IANCU, Horia CREANGA, Octav DOICESCU, „Catre o arhitectura a Bucurestilor”,

Cincinat SFINTESCU: „Parcela si blocul in constituirea orașelor”, Extras din Buletinul

Societății Politehnice, București, 1916

Cincinat SFINTESCU: „Transformarea constructiva a Capitalei”, Bucuresti 1921

Surse online:

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/casele-bucurestilor-xxiv-blocurile-de-dr-alexandru-
popescu-14974726?fbclid=IwAR21Z2pb7SquzyZ14DCCWniZwX4TIMlAbWO0KZUgrIjj2LaXkI-
TGkp7MUk

https://viabucuresti.ro/blocul-aro1929-1931-horia-
creanga/?fbclid=IwAR3G9DI4SkOFTvKnRF5XXBGaItvUhJf393Np-kz2SrfJb1hV1WG73lQz4lk

Surse foto:

https://editiadedimineata.ro/haideti-la-o-plimbare-prin-bucurestiul-interbelic-fotografiat-
de-nicolae-ionescu/

https://www.uct-media.com/2019/03/imobilul-aro-bucuresti-magheru.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Societ%C4%83%C8%9Bii_Tinerimea_Rom%C3%A2n%
C4%83

http://arhitectura-1906.ro/2018/12/virginia-sp-haret-andreescu-prima-arhitecta-care-a-
activat-in-romania-1894-1962/

https://www.orasul.ro/app/webroot/img/articole/2014/rbmd-1404-.pdf

https://www.bucurestiivechisinoi.ro/