GONARTROZA

Realizat de Pușcașu Iuliana-Cătălina

I. Noțiuni introductive

Artroza reprezintă o afectare la nivelul cartilajului articular, este de tip cronic și

degenerativ. Se caracterizează prin distrugerea cartilajului, apariția osteofitelor și
dispariția interliniului articular, ceea ce conduce la durere și impotență funcțională cu
reducerea mișcărilor.
Una dintre cele mai afectate articulații, mai ales în cazul vârstnicilor, este
articulația genunchiului, deoarece aceasta prezintă un rol important în absorbția
șocurilor în timpul mișcărilor.
Afectarea degenerativă a cartilajului articulației genunchiului mai poartă și
denumirea de „gonartroză”.
Factorii declanșatori ai gonartrozei sunt:
a) Obezitatea
b) Factori endocrini (în special la femei după instalarea menopauzei)
c) Tulburări venoase
d) Fracturi, entorse, luxații traumatice ale rotulei, leziuni meniscale
e) Picior plat, boala Paget
f) Osteocondromatoza (afectarea articulației în urma osificării vicioase)
g) Factori genetici
h) Sportul de performanță

II. Tablou clinic

1. Durerea articulară mecanică - apare de obicei la începutul unei mișcări, mai

ales în mers, ca după o perioadă de activitate să se diminueze și să reapară seara,
înainte de culcare și uneori chiar pe parcursul nopții.
2. Redoarea articulară - are o durată sub 30 de minute de regulă, dimineața sau în
urma unei perioade de inactivitate, la coborârea scărilor, a unei pante, în realizarea
unei genuflexiuni sau mers pe teren accidentat. Durerea este localizată pe fața
anterioară sau anterointernă.
3. Limitarea mobilității articulare - apare din cauza osteofitelor, a retracției
capsulei articulare, a incongruenței suprafețelor articulare.
4. Instabilitate articulară - apare din cauza hipotrofierii musculaturii periarticulare
și a posibilelor deformări ale capetelor osoase. De asemenea, cel mai adesea se pot
observa dificultăți în ce privește mersul, iar în formele avansate apar căderile, ceea ce
poate conduce spre diferite traumatisme.

II.1. Examenul obiectiv

În cadrul examenului obiectiv se pot constata:

• limitarea mobilității în manevrările pasive;
• cracmente și crepitații la mobilizare, cauza principală fiind apropierea capetelor
osoase;
• tumefacția și deformarea articulației;
• blocarea genunchiului în mers poate apărea uneori;
• sensibilitate la palparea liniei articulare;
• flexia forțată este dureroasă;
• dezvoltarea unor mișcări anormale, cum sunt cele de sertar și lateralitate, în
gonartrozele evoluante.

II.2. Examen radiologic

Semnele radiologice sunt:

• îngustarea spațiului articular;
• osteofite la periferia platoului tibial [1];
• osteocondensarea suprafețelor osoase articulare [1];
• osteofite la baza și vârful rotulei.

III. Planul terapeutic

III.1. Anamneza

La prima întâlnire cu pacientul este de o mare importanță să aflăm mai multe

informații despre afectarea acestuia și despre activitatea acestuia. Astfel anamneza va
cuprinde legate de:
- Nume și prenume;
- Vârsta;
- Genul;
- Tipul de activitate zilnică (sedentar, casnic, menținerea poziției ortostatice
câteva ore pe zi, activități ce implică mers, alergat etc.);
- Istoric medical ( mai ales în cazul vârstnicilor, care adesea vor prezenta boli
cardiovasculare, endocrine, osteoporoză în cazul femeilor în special, etc.);
- Informații despre durere (când apare, cum se simte, unde se simte, cât de mult
durează, în urma căror mișcări poate apărea).

III.2. Teste aplicate

După aflarea informațiilor de bază despre pacient, terapeutul va observa imaginile

radiografice ale articulației afectate, dacă este cazul, sau va îndruma pacientul să
realizeze un astfel de consult. Următorul pas ar fi ca terapeutul să realizeze o evaluare
la cadrul antropometric, pentru a verifica aliniamentul postural al pacientului, care ar
putea influența în mod indirect afectarea articulației genunchiului. De asemenea se va
analiza și mersul pacientului.
După ce terapeutul își va forma o imagine de ansamblu, acesta va aplica o serie
de teste pentru a observa mobilitatea articulară și forța musculară. Dacă este doar unul
din genunchi afectat, testele se vor realiza pe ambele membre inferioare, la fel și
exercițiile, deoarece există riscul major ca și articulația celuilalt membru să fie
afectată în timp. De asemenea, se va lucra și pe articulațiile din apropiere (articulația
coxo-femurală, articulațiile piciorului) din același considerent.
1. Testarea mobilității articulare se va realiza cu ajutorul goniometrului:
• Pentru flexia-extensia genunchiului: pacientul va fi așezat în decubit dorsal,
genunchii ușor flectați pentru o poziție antalgică la nivelul coloanei lombare, tălpile
pe sol/pat. Terapeutul va plasa centrul goniometrului pe fața lateral-externă a
articulației, brațul fix urmărind pe linia laterală a coapsei trohanterul, iar brațul mobil
va urmări maleola externă. Se va măsura atât pasiv, cât și activ.
Pe lângă evaluarea mobilității genunchiului, se vor evalua și articulațiile șoldului
și piciorului.
2. Testarea forței musculare
Se va utiliza o scară de la 0-5 pentru evaluarea forței musculare, unde:
0 - nu poate realiza mișcarea, nu există contracție musculară;
1 - nu poate realiza mișcarea, dar se resimte o ușoară contracție musculară;
2 - poate realiza mișcarea cu ajutorul gravitației;
3 - poate realiza mișcarea antigravitațional;
4 - poate realiza mișcarea cu o rezistență de aproximativ 50% din forța maximală;
5 - poate realiza mișcarea cu o rezistență de forță maximală.
Testarea se va aplica pe musculatura coapsei (cvadriceps, ischiogambieri,
musculatura adductorie/abductorie), fesieri, musculatura bazinului ( obturator
intern/extern, pătrat femural, piriform, gemen superior/inferior), musculatura gambei
(tricepsul sural, tibial anterior, peronier scurt/lung, tibial posterior).
3. Testul McMurray - se realizează pentru verificarea unui traumatism la nivelul
meniscului extern, pacientul fiind în decubit dorsal, iar terapeutul realizează rotația
tibiei concomitent cu extensia genunchiului. Testul este valid dacă apare durere în
timpul mișcărilor [2].
4. Testul umflăturii - pacientul se află în decubit dorsal, terapetului realizează
mișcări cu ajutorul degetelor și a palmei pe partea medială a patelei, orientate înspre
șold (2-3 mișcări), apoi pe partea laterală se execută în sens invers. Dacă există exces
de lichid, în urma mișcărilor acesta se va strânge în partea medială a articulației
genunchiului sub forma unei umflături [2];
5. Testul sertarului anterior - acest test măsoară gradul de deplasare a tibiei față
de femur, anterior. Pacientul se află în decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol.
Terapeutul se așează ușor pe piciorul pacientului pentru a-l stabiliza, apoi, cu ambele
mâini pe fețele laterale ale genunchiului, realizează o mișcare de împingere a tibiei
spre anterior, menținând cei condili stabili în același timp.

III.2. Obiective

O dată cu aflarea informațiilor necesare despre pacient, terapeutul va putea să

realizeze o serie de obiective, pe care le va urmări de-a lungul ședințelor. Vor exista
obiectivele generale, care vor trebui urmărite până la finalul programului de ședințe.
Acestora li se vor subordona obiectivele operaționale, care vor fi schimbate în funcție
de evoluția pacientului.
Obiectivele generale pe care un terapeut le poate propune în cazul gonartrozei
sunt:
1. Corectarea posturii și aliniamentului corpului și a segmentelor sale;
2. Promovare relaxării - reducerea durerii;
3. Redobândirea mobilității articulare;
4. Redobândirea forței musculare;
5. Reeducarea sensibilității (pentru dezvoltarea propriocepției la nivel muscular,
astfel încât pacientul să poată menține pozițiile corecte în mod conștient, până devine
automatizat);
6. Creșterea rezistenței la efort (persoanele vârstnice trebuie să continue să fie
active pentru menținerea stării de sănătate);
 7. Reeducare mersului (dacă este necesar).

III.3. Recomandări și exerciții

Pentru o persoană vârstnică ce prezintă gonartroză se recomandă:

A) Un stil de viață activ;
B) Scăderea în greutate (dacă este necesar);
C) Evitarea activităților ce presupun mers/alergat pe distanțe foarte lungi,
exerciții cu încărcare mare a genunchiului. Se recomandă înotul, mersul cu bicicleta,
pilates, fitness cu ajutorul unui antrenor.
D) Se evită exercițiile ce implică izometria, deoarece cel mai adesea persoanele
vârstnice prezintă probleme cardiovasculare.

În cadrul ședințelor de kinetoterapiei se pot realiza foarte multe exerciții, acestea

sunt la baza imaginației terapeutului. Se recomandă exercițiile ce nu implică
încărcarea genunchiului, deși se pot adăuga câteva exerciții care pun o ușoară
presiune pe acesta, cum ar fi genuflexiunile la spalier, dar nu se insistă pe acestea.
Exercițiile se realizează pe ambele membre inferioare, de la nivelul șoldului până la
nivelul piciorului. Dacă în timpul evaluării s-au constatat deformări ale aliniamentului
corect, se vor lucra și pentru aceste aspecte, chiar dacă nu sunt la nivelul membrelor
inferioare. De asemenea, pacientul va fi instruit despre respirația corespunzătoare în
timpul mișcărilor.
Mai jos voi exemplifica o serie de exerciții pentru diagnosticul de gonartroză:

1. Încălzire 10 minute la bicicleta electrică;

2. Din decubit dorsal, un genunchi flectat, cu talpa pe sol. Celălalt picior va fi așezat
pe o minge medicinală. Pacientul va realiza tripla flexie prin conducerea mingii spre
bazin și revine.
Dozare: 10-12 repetări pe fiecare picior, 3 serii, 10-15 secunde pauză între serii.
3. Din decubit dorsal, un genunchi flectat, talpa pe sol. Celălalt picior va fi extins, sub
genunchi se va așeza o minge medicinală de dimensiuni mici. Pacientul va realiza
flexia dorsală a piciorului concomitent cu extensia genunchiului.
Dozare: 10-12 repetări pe fiecare picior, 3 serii, 10-15 secunde pauză între serii.
4. Din decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol. Se va așeza o minge
medicinală între genunchi. Pacientul va ridica bazinul, atât cât să nu curbeze coloana
lombară și revine.
Dozare: 10-12 repetări, 3 serii, 15-30 de secunde pauză între serii.
5. Din decubit dorsal, pacientul va ține la nivelul bazinului o bandă de dificultate
ușoară spre medie (în funcție de forța musculară a acestuia), celălalt capăt fiind așezat
la nivelul tălpii piciorului. Pacientul va realiza tripla flexie a membrului inferior, talpa
nu va fi pe sol, apoi va realiza extensia prin învingerea rezistenței opuse de bandă.
Dozare: 10-12 repetări, 3 serii, 15-30 de secunde pauză între serii.
6. De decubit lateral, o bandă la nivelul genunchilor pacientului. Acesta va realiza
abducția șoldului cu genunchiul extins și revine.
Dozare: 10-12 repetări, 3 serii, 15-30 de secunde pauză între repetări.
7. Din decubit ventral, un capăt al unei benzi se va prinde de spalier, celălalt de talpa
piciorului. Pacientul va realiza flexia gambei pe coapsă atât cât e posibil și revine.
Dozare: 10-12 repetări, 3 serii, 15-30 de secunde pauză între serii.
8. La spalier, pacientul va apuca bara de la nivelul umerilor. Va așeza un picior pe
bara de la cel mai scăzut nivel și va urca treptat, relaxând piciorul la fiecare nivel
crescut timp de 6-10 secunde, pentru creșterea mobilității.
Dozare:12-15 repetări pe fiecare picior, 3 serii, 10-12 secunde pauză între serii.
9. La spalier, bara de la nivelul umerilor apucată. Pacientul va realiza genuflexiuni,
ducând mult bazinul spre posterior, astfel încât presiunea la genunchilor este mai
scăzută.
Dozare: 6-8 repetări, 3 serii, 20-30 de secunde pauză între serii.
10. La spalier, bara de la nivelul umerilor apucată. Pacientul va realiza mișcarea de
ridicare pe vârfuri și revine.
Dozare: 10-12 repetări, 3 serii, 15-30 de secunde pauză între serii.
11. La spalier, pacientul va sta pe un stepper, se va ține de spalier pentru echilibru. La
baza stepperului va fi așezată o minge medicinală, piciorul pacientului flexat din
genunchi se va odihni pe minge. Acesta va realiza rotația externă a șoldului prin
conducerea mingii lateral, iar la întoarcere va încerca să realizeze o ușoară rotație
internă.
Dozare: 5-6 repetări pe fiecare picior, 6 serii, 10-12 secunde pauză între serii. Am
scăzut numărul repetărilor și am crescut numărul seriilor, deoarece sprijinul este
unipodal și poate conduce la inducerea oboselii la nivelul membrului de sprijin.
Ședința se poate încheia cu 5-10 minute de mers încet la bandă, unde se vor
corecta pozițiile deficitare.

Bibliografie
 1. Biró A. J., Elemente de reumatologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie
Târgu Mureş Disciplina de Balneofizioterapie şi Reumatologie;
2. Balint T., Diaconu I., Moise A., Evaluarea aparatului locomotor, editura
Tehnopress, 2007
3. Roşulescu E., Kinetoterapia în recuperarea afecţiunilor reumatologice, editura
Universitaria, 2009;
4. Mârza-Dănilă D., Bazele generale ale kinetoterapiei, editura Alma Mater,
2012.