Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Specializarea Kinetoterapia în Traumatologia Sportivă

ADAPTAREA CARDIOVASCULARĂ LA
EFORT

Profesor coordonator: Hagiu Bogdan

Student: Pușcașu Iuliana-Cătălina

2020
CUPRINS

I. Anatomia și fiziologia sistemului cardiovascular

II. Adaptarea cardiovasculară la efort

 I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI
CARDIOVASCULAR

Inima este un organ muscular care acționează ca o pompă pentru a distribui în mod
continuu sânge în tot corpul tău. Inima este centrul sistemului circulator. Acest sistem constă
într-o rețea de vase de sânge, cum ar fi arterele, venele și capilarele. Aceste vase de sânge
transportă sânge către și din toate zonele corpului.
Un sistem electric reglează inima și utilizează semnale electrice pentru a contracta
pereții inimii. Când pereții se contractă, sângele este pompat în sistemul circulator.
Inima este formată din patru camere: camera superioară este formată din atriul drept și
atriul stâng. Sângele ajunge în atrii din sistemul circulator pulmonar și sistemic. Camerele
inferioare sunt compuse din ventriculul drept și ventriculul stâng, care sunt mult mai mari
decât atriile. Ventriculul drept pompează sângele prin sistemul circulator pulmonar și
ventriculul stâng cu pereți mai groși pompează sânge prin sistem circulator sistemic mai lung.
Pe plan intern, cei doi ventriculii sunt separați de un perete gros miocardic numit sept
interventricular.
Patru valve mențin fluxul unidirecțional de sânge prin inimă. Supapele sunt situate între
fiecare atriu și ventricul și în cele două artere ce expulzează sânge din ventricul. Aceste valve
sunt compuse în primul rând din țesuturi conective fibroase care își au originea și se extind
din pereții inimii. Suprafețele exterioare ale valvelor sunt acoperite de endocard.
Valva Tricuspidă (atroventriculară dreaptă) este compusă din trei capace sau clapete și
controlează sângele ce curge de la atriul drept la ventriculul drept. Valva bicuspidă este
alcătuită din două cuspizi sau clapete și controlează fluxul sanguin de la atriul stâng la
ventriculul stâng. Termenul de valvă mitrală se aplică în mod obișnuit, deoarece supapa AV
stângă are o formă oarecum ascuțită precum mitra unui episcop.
Celulele musculare cardiace alcătuiesc porțiunea de miocard a peretelui inimii. Sunt
fibre relativ scurte, ramificate care măsoară aproximativ 10-20 micrometri în diametru și 50
până la 100 micrometri în lungime. De obicei, fiecare miocit cardiac conține un singur nucleu,
care este central poziționat.
Spre deosebire de alte tipuri de țesuturi musculare, miocitele cardiace sunt unite cap la
cap prin discuri intercalate. Aceste cuplaje complexe, foarte complicate, conțin atât joncțiuni
de ancorare, cât și electrice. Fasciile aderente și desmozomii formează joncțiunile de
ancorare , care ajung la miocit adiacent. Joncțiunile electrice sunt compuse din canale proteice
connexine, care apar de obicei în clustere denumite joncțiuni Gap. Proteinele Connexin se
întind pe suprafața dintre membranele plasmatice adiacente și ionii pot călători prin porii
canalului. Mișcarea ionilor permite potențialelor de acțiune să treacă direct de la celulă la
celulă. Această proprietate face întregul miocard să acționeze ca o singură celulă.
Sistemul conducător al inimii constă a celule musculare cardiace și fibre conductoare (dar
nu din țesut nervos) specializat pentru inițierea impulsurilor și conducerea lor rapid prin
miocard. Acestea inițiază ciclul cardiac normal și coordonează contracții ale camerelor
cardiace.
Ciclul cardiac este o serie de secvențe care apar atunci când inima bate. Ciclul are două
faze principale: diastola - când ventriculii cardiaci sunt relaxați și sistola - când ventriculii
contracta.
În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulație: Circulația mare —
sistemică, și circulația mică — pulmonară.
Circulația mică : Circulația pulmonară începe în ventriculul drept prin trunchiul arterei
pulmonare care transportă spre plămân sânge cu C02.
Trunchiul pulmonar se împarte in cele două artere pulmonare, care duc sângele cu
C02 spre rețeaua capilară din jurul alveolelor, unde îl cedează alveolelor care-l elimină prin
expirație. Sângele cu 02 este colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân.
Cele patru vene pulmonare sfârșesc în atriul stâng.
Circulația mare : Circulația sistemică începe in ventriculul stâng, prin artera aortă care
transporta sângele cu Oz și substanțe nutritive spre țesuturi și organe. De la nivelul acestora,
sângele încărcat cu C02 este preluat de cele două vene cave care îl duc in atriul drept.

II. ADAPTAREA CARDIOVASCULARĂ LA EFORT

Antrenamentul fizic și activitatea fizică sunt benefice împotriva bolilor cardiovasculare.

Conceptul principal este că exercițiul (un termen pe care îl vom folosi generic pentru a
acoperi atât antrenamentul fizic, cât și activitatea fizică) face mai mult decât să schimbe
„factorii de risc” tradiționali (procentul de lipide din sânge, hipertensiune, diabet etc.).
Participarea la un program de antrenament de exerciții aerobice produce un amalgam de
adaptări cardiovasculare morfologice și fiziologice pozitive la indivizi aparent sănătoși,
indiferent de vârstă și sex. Adaptările morfologice raportate frecvent asociate cu
antrenamentele de exerciții aerobice sunt dilatarea ventriculului stâng (diametru diastolic
crescut) și hipertrofie (grosime crescută a peretelui), denumită remodelare cardiacă indusă de
antrenamente.
Aceste adaptări morfologice ale VS îmbunătățesc în paralel și funcția fiziologică în
timpul exercițiului prin
(1) umplere diastolică precoce crescută secundară unei combinații de preîncărcare
crescută și relaxare miocardică crescută;
(2) creșterea rezistenței contractile, astfel cum este capturată de tehnici avansate de
imagistică, cum ar fi Doppler tisular și ecocardiografie (STE - Speckle - tracking
echocardiography.)
Deși atenția s-a îndreptat mult către VS, este important de menționat că apar și adaptări
morfologice în ventriculul drept care par să reflecte adaptările VS. Magnitudinea adaptărilor
cardiace induse de antrenamentul aerobic la indivizii aparent sănătoși sunt influențați de
interacțiunea mai multor factori, incluzând vârsta, sexul, genetica, antrenamentele precedente,
modul de antrenament cu exerciții și volumul antrenamentului cu exerciții. Ca atare, o
acuratețe în predicția gradului de adaptări cardiace așteptat cu un anumit program aerobic
pentru o anumită persoană nu este fezabilă.
 Episoadele repetitive de antrenament aerobic au ca rezultat o serie de avantaje și adaptări
vasculare, atenuând semnificativ adaptările dăunătoare precipitate de procesul de îmbătrânire.
Rigiditatea arterială este semnificativ mai mică la persoanele cu o capacitate aerobă mai
mare, precum și la indivizii care au finalizat recent un program aerob. Protecția împotriva
stresului oxidativ sistemic și inflamației indusă de antrenamentul aerobic se pretinde a fi un
mecanism primar datorită căruia s-au observat reduceri ale rigidității arteriale.
Vasodilatația îmbunătățită dependentă de endoteliu prin producția crescută de oxid nitric
este, de asemenea, un beneficiu clar al antrenamentului aerobic, inclusiv pentru circulația
coronariană. Când antrenamentul aerobic implică mare grupuri de mușchi (de exemplu,
antrenament cu bandă de alergat, apar beneficii la nivel vascular sistemic.

Tabelul 1. Potențiale beneficii ale fitnessului asupra sistemului cardiovascular

BENEFICII FIZIOLOGIE
1. Reducerea tensiunii arteriale
2. Variabilitate îmbunătățită a ritmului
cardiac
3. Funcția endotelială îmbunătățită
4. Vâscozitatea sângelui și a plasmei redusă
5. Creșterea densității mitocondriale
6.Reducerea inflamației sistemice
7. Sensibilitate îmbunătățită la insulină
8. Scăderea oxigenului miocardic necesar
9. Adipozitate viscerală redusă
10. Creșterea densității capilare
11. Îmbunătățirea stării de spirit și stresului
psihologic
12. Somn îmbunătățit

RISC REDUS DE DEZVOLTARE A:

1. Hipertensiunii 5.Osteoporoză
2. Depresiei 6. Osteoartrită
3. Sindrom metabolic 7. Demență și Alzheimer
4. Diabet zaharat 8. Cancer mamar, la colon și altele.
BIBLIOGRAFIE

1. Carl J. Lavie, Ross Arena, et. al., Exercise and the Cardiovascular System Clinical Science
and Cardiovascular Outcomes, editura American Heart Association, 2015
2. C, Gunnar Blomqvist, Bengt Saltin, Cardio vascular adaptations to physical training,
publicat în Annual Reviews Inc., 1983
3. J.M. Casillas, V. Gremeaux, S. Damak, A. Feki, D. Pérennou, Exercise training for
patients with cardiovascular disease, publicat în Annales de réadaptation et de médecine
physique, editura Elsevier, 2007
4. Ylva Hellsten, Michael Nyberg, Cardiovascular Adaptations to Exercise Training, editura
Comprehensive Physiology, 2016
5. Michael J. Joyner, Daniel J. Green, Exercise protects the cardiovascular system: effects
beyond traditional risk factors, The Physiological Society, 2009
6. https://sistemulcirculator.weebly.com/marea-351i-mica-circula355ie.html
7. Tony Curran, Gill Sheppard, Module 1: Anatomy and Physiology of the Heart, 2011