GRUPELE SANGUINE

Accidentele posttransfuzionale au dus la cercetari in urma carora

Landsteiner (1901) a descoperit:
- pentru hematii doua antigene, aglutinogenele A si B;
- in plasma doi anticorpi – aglutininele α si β (anti A) si (anti B).
Aglutinina α aglutineaza aglutinogenul A, iar aglutinina β aglutineaza
aglutinogenul B.
Fenomenul se numeste hemoaglutinare.
Aglutinogenele sunt antigene ce apar odata cu formarea hematiilor, adica in
luna a III-a intrauterina.
Pe cromozom exista o gena cu denumirea aglutinogenului fixata pe un
anumit loc (locus) al cromozomului.
Cromozomii sunt perechi. Genele situate pe acelasi locus in cei doi
cromozomi ai unei perechi se numesc alele:
- gena A – gena A
- gena A – gena O
Felul celor doua gene alele determina genotipul (AA; A0)., Ggrupa sanguina
a individului, care rezulta din genotip reprezinta fenotipul.
Cum caracterul A e dominant, genotipul AA da fenotip A, iar genotipul A0
da fenotip A, genotip B0 da fenotip B, genotip 00 da fenotip 0, genotip AB da
fenotip AB, etc.
Din punct de vedere chimic aglutinogenele sunt mucopolizaharide formate
dintr-un lant peptidic si o grupare glucidica.
Se crede ca toate grupele deriva din grupa 0. Persoanele de grupa 0 au o gena
H, care determina fixarea pe o substanta de baza, a fucozei si astfel rezulta
antigenul H sau 0, iar grupa este 0.

fucoza

antigenul H

1
 fucoza Daca pe cromozom exista gena A, pe
antigenul H se fixeaza aceltigalactozamina
si rezulta aglutinogenul A.

acetilgalacozamina

Antigen A

fucoza Daca pe langa gena H exista si gena B,

pe antigenul H se fixeaza galactoza si
rezulta aglutinogenul B.

galactoza

Antigen B

In lipsa genei H nu se formeaza niciun aglutinogen. Este vorba de grupa

Bombay (foarte rara).
In cadrul grupei A, dupa cantitatea antigenului H transformat in A exista
subgrupele A1, A2, A3,….etc.
In subgrupa A1 intreaga cantitate de antigen H s-a transformat in A (80% din
populatia europeana de grupa A).
In subgrupa A2 o mica parte a antigenului H a ramas netransformata (20%
din populatia europeana de grupa A)
In subgrupa A3 o mai mare partea antigenului H a ramas netransformat (1‰
..)
Aglutinogenele A2,si A3 au o putere antigenica mica si aglutineaza mai greu
cu aglutinina α.
Aglutinogenele se gasesc pe toate celulelele din tesuturi.Exista persoane
secretoare care elimina aglutinogene prin secretii (saliva, lacrimi, sperma, etc.),
ele formandu-se in tesutul repectiv.

Aglutininele sunt gama globuline. Ele apar in primele 5-6 luni dupa nastere.
Se gasesc in sange si in umorile ce contin proteine (limfa, lapte, nu in saliva,
lacrimi, LCR).
Titrul unei aglutinine este dilutia cea mai mare la care este activa (βdin A-
1/64; α din B – 1/128; α din 0 – 1/512).
Repartizarea in sange a aglutinogenelor si aglutininelor se face
conform regulii excluderii reciproce a lui Landsteiner ( in sangele care are
un aglutinogen nu exista aglutinina omoloaga)!!!!!
Astfel s-au identificat 4 grupe sanguine in sistemul A0B:

2
  grupa 0(I) - nu are aglutinogen A sau B, are aglutinine α, β;
 grupa A(II) – are aglutinogenA si aglutinina β;
 grupa B(III) – are aglutinogen B si aglutinina α;
 grupa AB(IV) are aglutinogen A si B, nu are aglutinine.

Alte sisteme sanguine

 M,N,P descrise in 1928 de Landsteiner si Levin:

 Rh, descrise in 1939 de Lansteiner si Wienwe;
 Factorul Kell – 1946;
 Sistemul Luther – 1946;
 Sistemul Lewis – 1946;
 Sistemul Duffy – 1950;
 Sistemul Kidd;

In aceste sisteme nu exista aglutinine preformate, dar ele se pot forma prin
izoimunizare.
Importanta pentru practica medicala au sistemele A0B si Rh.

Sistemul Rh.

E descoperit in 1939 de Landsteiner si Wiener.

Administrand ser antirhesus la om (obtinut de la un animal caruia i s-a
administrat sange de maimuta Macacus Rhesus), se produce aglutinarea in 85%,
este sange Rh este pozitiv. La cei la care nu se produce aglutinarea (15%) au
sange Rh negativ.
Factorul Rh apare in luna a III-a intrauterina si este slab. Aglutinina anti
Rh nu exista preformata, se poate forma prin izoimunizarea ( transfuzii sau
sarcina) adica ca urmare a administrarii de sange Rh+, unei persoane Rh-.
Aglutinina anti Rh are un titru mic – ¼ - 1/6.
Exista 3 aglutinine anti Rh:
1. anti Rh0 – da reactie pozitiva in 85% din cazuri;
2. anti Rh’ – da reactie pozitiva in 70% din cazuri;
3. anti Rh” – da reactie pozitiva in 30% din cazuri.
Le corespund aglutinogenele Rh0, Rh’, Rh”.
Rh0 are caracterul antigenic cel mai exprimat, produce aglutinine cu titrul
cel mai mare.
Pentru practica medicala este suficienta determinarea aglutinogenului
Rh0.
Izoimunizarea cu factorul Rh se poate face:

3
 - prin transfuzie:
- hemoterapie ( injectii intramusculare de sange);
- sarcina.
Prin transfuzia unui sange Rh+ unei persoane Rh-, formarea anticorpilor
(aglutinine anti Rh) are loc dupa 10-14 zile, dar nu este obligatoriu, poate avea
loc dupa 2-3 transfuzii.
In general izoimunizarea prin transfuzii are loc in 50% din cazuri.
Prin sarcina. Daca o mama Rh- ramane insarcinata cu un copil Rh+ (grupa
tatalui), hematiile cu factorul Rh+ trec de la fat la mama prin placenta in
ultimele luni de sarcina, dar mai ales in timpul travaliului si determina la mama,
la 10-14 zile dupa nastere formarea de aglutinine anti Rh (in 5% din cazuri).
Primul copil se naste sanatos (daca mama nu a fost izoimunizata in copilarie
prin transfuzie).
La o noua sarcina Rh+, daca mama s-a izoimunizat, aglutininele anti Rh trec
prin placenta la fat si provoaca aglutinarea si hemoliza hematiilor, cu
trombozarea vaselor din ficat, splina, encefal, etc., provocand boala hemolitica
de diferite grade de gravitate:
- avort spontan dupa luna a III-a cand apare aglutinogenele Rh pe
hematiile fatului;
- anasarca főto-placentara, cu edem generalizat ca urmare a cirozei
hepatice cu hipoproteinemie (mortalitate 100%);
- icter grav nuclear al noului nascut cu deznodamant fatal. Se datoreaza
acumularii de pigmenti biliari (bilirubina) in nucleii de la baza, ceea ce
duce la procese degenerative;
- anemia cu eritroblastoza – cu o mortalitate de 40-60%.
Daca mama nu a fost izoimunizata inainte de sarcina (prin transfuzie),
primele 2-3 sarcini nu se complica cu boala hemolitica.
Sarcinile compatibile sub raport A0B sunt mai susceptibile la izoimunizare
decat cele heterospecifice.
In 1964-1968, Freda si Pollak au constatat, ca administrarea aglutininei anti
Rh mamei in primele 72 de ore dupa nasterea unui copil cu boala hemolitica
previne izoimnunizarea mamei (300 μg neutralizeaza antigenul Rh0 din 10 ml
sange).
Transfuzia de sange se poate face:
- direct;
- indirect, cu sange stabilizat ( recoltat pe anticuagulant, antiseptic, cu
adaos de glucoza, mentinul la + 4o C).
In cazul transfuziei cu mai mult de 500 ml sange se face izogrup.
Cand transfuzia se face cu mai putin de 500 ml se respecta regula transfuziei:
aglutinogenul donatorului sa nu intalneasca aglutinina primitorului.
Pe acest principiu e construita schema lui Ottemberg:

4
 A 0 → 0
←

↓↑  

A B → B
 ←
 
AB
↓↑
AB

Sangele de serviciu este donator universal si de grupa 0 Rh-.

Pentru a preveni accidentele postransfuzionale se poate face proba
compatibilitatii directe a lui Jambreau amestecand serul primitorului cu
sangele donatorului.
Se poate face si proba biologica a lui Oehlecker :
- primii 20-30 ml de sange se dau cate 10 ml la interval de 4-5 minute.
Daca nu apar tulburari transfuzia se continua.
Accidentele posttransfuzionale se datoresc hemolizei deoarece aglutinarea
este urmata de hemoliza din cauza prezentei complementului.
Aceste accidente sunt:
- immediate;
- tardive.
Accidentele immediate apar dupa administrarea de 30 ml sange sau mai
mult si constau in socul hemolitic (agitatie, congestia fetei, constrictie
toracica, dispnee, tahicardie, frison, scaderea TA, puls filiform).
Ca urmare a patrunderii Hb in plasma au loc vasoconstrictii la diferite
nivele.
La 24-48 de ore dupa o transfuzie incompatibila sub raport A0B, are loc
blocarea rinichilor prin precipitarea Hb in mediul acid din tubii renali si in
cele din urma decesul.
In caz de incompatibilitate in sistemul Rh accidentul apare la 24 de ore
dupa transfuzie.

5
6