Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.

Acest manual şcolar este aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei

Naţionale nr. şi este realizat în conformitate cu
Programa şcolară aprobată prin OM Nr. 3393/ 28.02.2017.

116 111 - numărul de telefon de asistență pentru copii

 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

Elena Stoica Ionela Cârstea Adina Grigore

EDUCAȚIE PLASTICĂ
Manual pentru clasa a V-a
Inspectoratul Şcolar al Judeţului/ Municipiului .............................................................................
Şcoala/ Colegiul/ Liceul ..................................................................................................................
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:
Aspectul manualului*
Anul
Anul Numele elevului Clasa format �părit format digital
școlar
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngri-
jit, deteriorat.
▪ Cadrele didac�ce vor verifica dacă informaţiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
▪ Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
▪ Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format �părit, cât și digital, și este transmisibil �mp
de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2017-2018.
Educație plas�că. Manual pentru clasa a V-a.
Elena Stoica, Ionela Cârstea, Adina Grigore
Referenți ş�inţifici: Conf. univ. dr. Loredana-Sofia Tudor, Universitatea din Piteş�
Conf. univ. dr. Dorin Grecu, Universitatea din Piteş�
Prof. grad didac�c I Ginuța Duță, Școala Gimnazială „Mircea cel Bătrân” Piteș�

Copyright © Editura Ars Libri, 2017

Toate drepturile rezervate
ISBN: 978-606-36-0427-0
Cer�ficat seria Q nr. 107
Editura Ars Libri
ISO 9001: 2015
Str. Victoriei, bl. Z1, sc. D, ap. 1
oraş Costeş�, judeţul Argeş
Tel: 0248 546 357; 031 82 82 293; Fax: 0248 546 469 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a
e-mail: arslibri@yahoo.com României
www.edituraarslibri.ro STOICA, ELENA
Educație plastică : manual pentru
Editor: Iulian Grigore clasa a V-a / Elena Stoica, Ionela
Coordonator colecţia „Manuale şcolare”: Prof. Adina Grigore Cârstea, Adina Grigore. - Buzoești : Ars
Redactor-şef: Prof. Cris�na Ipate-Toma Libri, 2017
Tehnoredactare, grafică şi design: Sorin Opriș ISBN 978-606-36-0427-0
Coperta: Elena Stoica
Machetare şi prepress: Ştefan Tănase I. Cârstea, Ionela
Tipărit la Polichrom Industry 2006 SRL, Costeş�, Argeş II. Grigore, Adina

73

Orice preluare, parţială sau integrală a textului, a graficii sau a formatului digital al acestui manual se face doar cu acordul
expres în scris al Editurii Ars Libri.
Acest manual, în format tipărit şi electronic, este protejat de legile române şi internaţionale privind drepturile de autor,
drepturile conexe şi celelalte drepturi de proprietate intelectuală.
 CUPRINS
INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE A MANUALULUI 5

COMPETENȚE GENERALE ȘI COMPETENȚE SPECIFICE 7

PLEDOARIE PENTRU ARTELE PLASTICE 8

UNITATEA 1 - ARTELE FRUMOASE 9

1. Prezentarea domeniului artelor plastice: ramuri, genuri, spațiul plastic 10
2. Elemente de limbaj plastic 17
2.1. Punctul 18
2.2. Linia 20
2.3. Pata 23
2.4. Forma bi și tridimensională 25
2.5. Culoarea 28
2.6. Valoarea 29
3. Expoziție 30
4. Recapitulare 31
5. Evaluare 33
6. Culorile spectrului solar - paleta soarelui 34
7. Clasificarea culorilor conform teoriei constructive despre culoare 35
7.1. Culorile primare 36
7.2. Culorile binare de gradul 1 36
7.3. Culorile binare de gradul 2 37
7.4. Culorile calde 39
7.5. Culorile reci 40
7.6. Culorile complementare 42
8. Nonculorile 44
9. Recapitulare - expoziție 45
10. Evaluare 46

UNITATEA 2 - MAGIA CULORILOR 47

1. Amestecuri acromatice 48
2. Amestecuri cromatice 50
3. Nuanțe 54
3
4. Griuri 56
5. Efectele emoționale ale acordurilor de culoare 60
6. Contrastele valorice între lumină și umbră 65
7. Recapitulare 67
8. Evaluare 68
9. Expoziție 68

UNITATEA 3 - MIRAJUL SIMȚURILOR 69

1. Materiale și tehnici de lucru (în prezent și de-a lungul timpului) 70
2. Desenul în creion, cărbune 74
3. Pictura în culori de apă. Tratarea picturală 76
4. Modelajul în lut 79
5. Activarea simțurilor prin materialele din care sunt făcute obiectele de
artă asupra privitorului. Experiențe cu diferite materiale și tehnici 81
6. Recapitulare 83
7. Evaluare 84
8. Expoziție 84

UNITATEA 4 - ARTA ÎN COMPOZIȚIE 85

1. Despre imaginea plastică 86
1.1. Imaginea plastică bidimensională, plană 86
1.2. Noțiuni de compoziție. Compoziția liberă. Unitatea compoziției 87
2. Compoziția cu dominantă verticală, orizontală, oblică 88
3. Organizarea spațiului închis sau deschis prin linie și pată. Centrul
de interes 90
4. Comentariu de artă 92
5. Vedere de ansamblu asupra istoriei artei universale (periodizare
pe continente și milenii) 93
6. Recapitulare 95
7. Evaluare 96
8. Expoziție 96

Notă: Lucrările de artă la care nu sunt precizați autorii aparțin

coautorilor manualului.

4
 INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE A MANUALULUI
Conținutul manualului digital cuprinde integral conţinutul manualu-
lui în variantă tipărită, având în plus (sau în locul ilustraţiilor de pe hârtie)
elemente specifice precum: exerciţii interactive, jocuri educaţionale, ani-
maţii, filme şi simulări.
Navigarea este consistentă, permite parcurgerea manualului și re-
venirea la activitatea de învăţare precedentă.
Manualul digital conține activități multimedia interactive de învățare
(AMII), după cum urmează: statice, animate și interactive.
Manualul în format electronic poate fi accesat și utilizat pe orice PC/
tabletă/ smartphone cu procesor minim de 800 MHz, 512 MB RAM,
1GB spațiu disponibil de stocare.
• Sistem de operare - Windows Vista+, Android 4.03+, Linux (Ub-
untu 14.04, Linux Mint 16, Debian GNU/Linux 7.0, OpenSUSE 13.1), OS
X 10.9+, iOS 7.1.X+
• Browser - Google Chrome 31+ (Windows Vista+, Android 4.03+,
Linux, OS X 10.9+, iOS 7.1.X+), Mozilla Firefox 25+ (Windows Vista+,
Android 4.03+, Linux, OS X 10.9+), Internet Explorer 10+ (Windows
7+), Safari 7+ (OS X 10.9+, iOS 7.1.X+
• Rezoluție minimum 1024 x 768 pixeli
Rularea aplicației:
1. Pe calculator:
• Online-prin accesarea adresei de web indicată, scrisă în bara de
adresă a browser-ului.
• Offline-se introduce CD-ul în unitatea optică. Programul poate
porni automat sau se dă dublu clic pe fișierul index.html de pe CD.
2. Pe tabletă/ smartphone - prin accesarea adresei de web indicată,
scrisă în bara de adresă a browser-ului.
• Butonul AJUTOR conține un ghid de utilizare a butoanelor de
navigare prezente în manual, și anume:
• Butonul Cuprins conține titlurile unităților și subunităților manu-

5
alului și pagina la care se află fiecare. Dând clic pe cuprins, se poate
merge la fiecare dintre acestea printr-un clic pe tema respectivă.
• Saltul direct la o anumită pagină se poate face prin introducerea
numărului de pagină dorit în caseta din bara de butoane de sus, după
care se apasă tasta ENTER.
• Pentru a parcurge manualul pagină cu pagină, se dă clic pe buto-
nul pentru a merge înainte, iar pentru a vedea paginile din urmă, se
dă clic pe butonul .
• Butonul de Ajutor contextual oferă indicații despre modul în
care trebuie parcurse activitățile multimedia interactive de învăţare și se
află poziționat la fiecare dintre acestea.
• Butonul este pentru validarea corectitudinii rezolvării unui
item.
• În cazul în care se dă clic pe acest buton și apare Felicitări! Ai
răspuns corect!, se confirmă rezolvarea corectă a itemului.
• În cazul în care se dă clic pe acest buton și apare Ai greșit! Mai
încearcă!, itemul este rezolvat greșit.
• Pentru reluarea unui exercițiu interactiv, se dă clic pe butonul .
• Pornire pentru secvențele AMII animat video
• Pauză pentru secvențele AMII animat video
• Stop pentru secvențele AMII animat video
• Vizualizarea imaginii mărite
• Pornire videoclip animat
• Exerciţiu interactiv
• Închidere a ferestrei curente

Simboluri

→ Dicționar de atelier → Întrebări și exerciții

6
 COMPETENȚE GENERALE ȘI
COMPETENȚE SPECIFICE
1. Receptarea cu sensibilitate și spirit critic a
mesajelor artistic - vizuale în scopul formării
culturii artistice de bază
1.1. Conștientizarea existenței unui mesaj
transmis prin limbaj artistic
1.2. Observarea elementelor de limbaj în lucrări
de artă și în compoziții proprii
1.3. Observarea diferențelor între forme de
comunicare artistică, plastică și decorativă,
care apar de-a lungul timpului, în diferite
culturi
2. Utilizarea de instrumente și tehnici variate
specifice artelor vizuale, plastice și decorative
2.1. Utilizarea adecvată a diferitelor instrumente,
materiale și tehnici specifice artelor vizuale,
plastice și decorative
2.2. Explorarea registrului expresiv al limbajului
plastic utilizând tehnici specifice
3. Exprimarea ideilor, sentimentelor și a mesajelor,
utilizând limbajul artistic - vizual în contexte variate
3.1. Crearea de produse artistice
3.2. Implicarea în evenimente culturale școlare
și extrașcolare care valorifică artele vizuale

7
PLEDOARIE PENTRU ARTELE PLASTICE
„Arta este mai presus de orice revelație, o binecuvântare
și o sfințire a vieții omenești.”
Michelangelo Buonarotti

Desenezi, pictezi?
Este minunat! Da, dar trebuie să știi
că desenul și pictura se învață precum
scrisul, că nu există om fără talent, nu
există artă fără creativitate. Desenul și
pictura te învață să îți transmiți gându-
rile și mesajele, te introduc în universul
culturii și în universul artei plastice.
Există un limbaj plastic și o grama-
tică a culorii care te informează cu ce și
pe ce să desenezi și să pictezi.
Arta îți dezvoltă imaginația, gândi-
rea creatoare, îți oferă deschidere către
conștiința de estetic și oportunități de
a cunoaște lumea înconjurătoare, dar și
viața socială, psihologică și spirituală a
omului.
Prin artă te delectezi, comu-
nici, îți exprimi sentimentele, trăiri-
le și îți dezvolți percepții nebănuite ale
frumosului.
În lumea artei se construiesc și
se modelează talente, prin motivație,
perseverență, atitudini.

8
 UNITATEA 1 - ARTELE FRUMOASE
Domenii de conținut
1. Limbajul plastic
2. Noțiuni de cultură artistică
3. Proiecte și evenimente

Conținuturi
1. Prezentarea domeniului artelor plastice: ramuri, genuri, spaţiul
plastic
2. Elemente de limbaj plastic
2.1. Punctul
2.2. Linia
2.3. Pata
2.4. Forma bi și tridimensională
2.5. Culoarea
2.6. Valoarea
3. Expoziție
4. Recapitulare
5. Evaluare
6. Culorile spectrului solar - paleta soarelui
7. Clasificarea culorilor conform teoriei constructive despre
culoare
7.1. Culorile primare
7.2. Culorile binare de gradul 1
7.3. Culorile binare de gradul 2
7.4. Culorile calde
7.5. Culorile reci
7.6. Culorile complementare
8. Nonculorile
9. Recapitulare - expoziție
10. Evaluare

9
 1. PREZENTAREA DOMENIULUI ARTELOR PLASTICE:
RAMURI, GENURI, SPAȚIUL PLASTIC

Ramurile artelor plastice

Arta este o formă a conștiinței sociale. Ea cuprinde literatura, muzi-

ca, dansul, cinematografia și artele frumoase, așa cum erau denumite în
trecut artele plastice.

Artele plastice sunt în relație strânsă cu celelalte arte.

10
 PICTURA sau MIRAJUL CULORILOR
Ce este pictura?
Pictura este arta de a transmite o stare, un sentiment, un mesaj, cu
ajutorul culorilor, punctelor, liniilor, formelor etc.

Pictură rupestră (pe perete) Paul Klee

din peștera La Marche, Franța „Senecio”

Genurile picturii
peisajul portretul

Nicolae Grigorescu Nicolae Tonitza

„Peisaj la Posada” „Fata pădurarului”

natura statică compoziția

Paul Cézanne Vincent Van Gogh

„Natura moartă cu mere” „Dormitorul artistului”
11
Pe ce se poate picta?
Se poate picta pe: hârtie, carton, lemn, sticlă, piatră, perete, unele
dintre acestea preparate special cu anumite grunduri.

grund = strat de vopsea albă cu care se acoperă pânza,

cartonul, lemnul sau panoul peste care se pictează

Cu ce se poate picta?
Aveți nevoie de cele mai bune ustensile (pensule de diferite grosimi,
cuțite de paletă) și materiale (culori de apă: guașe, tempera, acuarele,
acrilice și culori de ulei).

pensule

cuțite de paletă

SCULPTURA sau FRUMOSUL TRIDIMENSIONAL

„Statuile sunt ocazii ale meditației.”
Constantin Brâncuși

Ce sunt sculpturile?
Sculpturile definesc exprimarea gân-
durilor și sentimentelor noastre. Acestea
sunt imagini tridimensionale (au înălțime,
lățime și adâncime) și sunt realizate din
materiale solide: piatră, metal, lemn, fil-
deș, lut etc.

Sculpturile se realizează cu mintea,

cu ochii și cu mâinile. Michelangelo Buonarotti
„Moise”
12
Cu ce și cum se realizează sculpturile?
Sculpturile se realizează cu: dalta, cuțitul,
ciocanul (de diferite mărimi), prin modelare și
cioplire.

ARHITECTURA
Ce este arhitectura?
„Arhitectura este sculptura locuită.”
Constantin Brâncuși

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri.

Ateneul Român

Cu ce se proiectează
planurile?
Arhitectul realizează planul,
macheta construcției, cu ajuto-
rul următoarelor instrumente: ri-
gle, echere, compas, șabloane,
Antoni Gaudí
rotringuri, cartoane speciale. „Sagrada Família”

rotring = stilou cu vârf tubular, de diferite diametre, uti-

lizat la desenul (tehnic) în tuș

13
Din ce materiale se realizează o clădire?
O clădire se realizează din: piatră, beton, lemn, metal, sticlă etc.

GRAFICA
Ce este grafica?
Grafica este arta scrisului, a desenu-
lui artistic și tehnic, arta de a ilustra cărți și
de a executa afișe, postere etc.

Cu ce și pe ce se pot realiza afișele

și grafica de carte?
Afișele și grafica de carte se pot re-
aliza cu tuș, pasteluri, creioane, acuarele
pe carton, hârtie, perete etc.

Datorită avansării tehnologiei infor-

maționale și computerizate, au luat naș-
Leonardo da Vinci
tere și s-au dezvoltat noi genuri, cum ar fi „Autoportret”
grafica pe calculator.

Grafica pe calculator Albrecht Dürer

„Mâinile în rugăciune”

14
 ARTELE DECORATIVE
Arta decorativă, apărută din necesitatea omului de a-și înfrumuseța
viața, este cea mai veche manifestare artistică.
Obiectele utile înfrumusețate au devenit cu timpul obiecte de artă.

Genurile artelor decorative

ceramica tapiseria

bijuteriile designul vestimentar

tapiserie = 1. țesătură deco-

rativă din lână sau din măta-
sticla se înfățișând subiecte diverse
sau teme alegorice, lucrată
manual sau la război și folo-
sită mai ales la împodobirea
pereților sau a unor mobile.
2. Lucru de mână cusut pe o
canava cu lână, cu mătase, cu
fir. ♦ Tehnica și arta executării
unor asemenea țesături.
15
 De-a lungul istoriei, arta a purtat diferite denumiri delimitate pe inter-
vale de timp și regiuni geografice: arta antică, mesopotamiană, romani-
că, gotică, bizantină, Renașterea, Barocul, Impresionismul, arta abstrac-
tă, arta modernă, arta contemporană.

Spațiul plastic

Fiecare ramură
a artelor plastice pre-
zentată mai sus are
un spațiu plastic spe-
cific: spațiul pictural, Ion Andreescu
„Iarna”
tridimensional, arhi-
tectural.

Creatorul trans-
mite în acest spațiu
o stare, un gând, un
mesaj, viziunea pro-
prie, cu ajutorul in-
strumentelor și ma-
terialelor care aparțin
diferitelor ramuri ale
artei. Portretul lui Traian Turnul din Pisa

1) Care sunt ramurile artelor plastice?

2) Pe ce suporturi se poate picta?
3) Pe ce obiecte din casa ta s-au folosit artele decorative?
16
 2. ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC
Ce este limbajul plastic?
Așa cum ne folosim în literatură de cuvinte și de semne ortografice,
în matematică de cifre și de semne, în pictură ne exprimăm, comunicăm
(ideile, mesajele) cu ajutorul elementelor de limbaj plastic (linia, forma
bidimensională și tridimensională, punctul, pata, culoarea, valoarea).

17
 2.1. PUNCTUL
Ce este punctul?
Punctul este o formă minusculă,
fiind cunoscut ca semn plastic prin
care se pot reda stelele, ochii, păsările,
florile de câmp etc. și ca element deco-
rativ (alături de linie).

În pictură, punctele se obțin prin folosirea mai multor procedee: pul-

verizare, stropire, amprentă etc.

Amprenta este urma lăsată de un obiect pe o suprafață. Punctele

pot fi realizate cu ajutorul pensulei, creionului, peniței, cu degetul.

Prin modul în care sunt așezate, punctele pot sugera

într-o lucrare volumul și mișcarea, spațiul (puncte mai mari
în apropiere și mai mici în depărtare), dar și ordinea, dez-
ordinea, aglomerarea.

Punctul a devenit elementul de bază al curentului neoimpresionist,

care poartă numele de pointillism (din fr. le point = punct).

Prin divizarea cu-

lorii locale a unei su-
prafețe în mici tușe
punctiforme, Georges
Seurat și Paul Signac
au redat atmosfera pli-
nă de culoare în lucră-
rile lor și au realizat un
pas important spre arta
modernă.
Paul Signac
„Portul Saint - Tropez”

18
 Pictorul român Nicolae Tonitza a redat bu-
curia și inocența copiilor din tablourile sale, folo-
sind punctele pentru reprezentarea ochilor.

Exerciții-joc

1. Realizați câteva exer-

ciții de obținere a punctelor,
prin stropire și amprentă (cu Nicolae Tonitza
„Chip de copil”
pensula, degetul, penița).

2. Puneți pe planșă (coală) 3

puncte foarte mari, realizate prin
amprentă cu pensulă mare. Deco-
rați-le cu puncte de diferite forme,
obținute prin stropire, presare, am-
prentă etc.

Pe fond/ spațiul dintre puncte

puteți reda efectul de spațialitate cu
ajutorul punctelor mari în apropiere
și cu ajutorul punctelor mici în de-
părtare.

1) Enumeră procedeele prin care se pot obține punctele în

pictură.
2) Cum putem sugera spațiul prin puncte?
3) Cum se numește mișcarea artistică neoimpresionistă care a
folosit punctul ca element de bază al exprimării artistice? Care
sunt reprezentanții de seamă?

19
 2.2. LINIA
Cum începi să desenezi și să pictezi?
Te folosești mai întâi de magia liniei.

Ce este linia?
Punctul în mișcare formează linia.

Linia este un mijloc de exprimare,

un mijloc de comunicare a afectivității și Artă rupestră
inteligenței umane. Lascaux, Franța

Paul Klee, pictor de origine elvețiană (1879-1940), definește linia ca

mijloc de exprimare a omului în general. El a folosit în compozițiile sale
plastice, în mod special, linia ca simbol al mișcării, alături de punct, formă
și culoare.

În diferitele ei ipostaze,
linia poate fi:
1. după grosime
• subțire
• medie
• groasă
2. după poziție
• orizontală
• verticală
• oblică
3. după direcție/ formă
• curbă
• dreaptă
• frântă

Paul Klee
„Poveste à la Hoffmann”

20
Cum putem să transmitem un sentiment cu ajutorul liniilor?
„Liniile sunt în sine pasive și active.”
Paul Klee

Expresivitățile liniilor, ca sens și formă, pot fi diferite.

Ca sens:

Linia orizontală exprimă calm,

spațiu deschis, liniște.

Linia verticală exprimă măreție,

echilibru, înălțare, noblețe, spiritualita-
te.
Piet Mondrian
Linia oblică exprimă dinamism, „Compoziția 6”
viață, mișcare, agitație.

Linia curbă exprimă mișcare, dinamism, armonie.

Ca formă:

Linia dispusă în cercuri (spirală)

exprimă ritm, evoluție, dezvoltare.

Linia difuză (subțire) exprimă plutire,

transparență.

Linia frântă exprimă ritm, mișcare pu- Wassily Kandinsky

ternică, agitație. „Compoziția VIII”

Linia groasă redă apropierea, umbra.

Linia modulată este o linie continuă care nu are aceeși grosime pe

tot parcursul ei, exprimă armonie, mișcare, viață.

21
Joc de creativitate - „Dansul liniilor”
1. Pentru început vă propun să trasați mai multe linii (grupuri de
linii) orizontale, verticale, oblice, curbe, subțiri și groase, conti-
nue, întrerupte, cu o pensulă de bună calitate, folosind guașe
sau tempera, pe un fond alb sau negru.

2. Selectați tipurile de linii care sugerează mișcare și redați acest

efect. Același exercițiu puteți să-l realizați cu liniile care sugerea-
ză echilibrul, liniștea.

1) Cum se numește pictorul care s-a ocupat în mod special de

expresivitatea liniei?
2) Care sunt tipurile de linie ce exprimă mișcarea?

22
 2.3. PATA
Ce este pata?
Alături de linie, punct, formă, pata de culoare (cromatică) este un
element de limbaj dominant în artele plastice (în pictură, artele decorati-
ve, grafică, mai puțin în sculptură și arhitectură).

Pe suport, pata de culoare poate fi

așternută în diferite moduri, folosind in-
strumente cât mai variate, astfel:

• prin stropire, cădere, presare cu

pensula rezultă pata spontană,
întâmplătoare.

• așezată cu pensula/ cuțitul de pa-

letă, într-un anumit sens, rezultă
pata dirijată.
Piet Mondrian
În artele plastice sunt cunoscute și în- „Compoziție cu oval
în spații colorate”
trebuințate petele picturale și decorative.

Pata decorativă se obține

atunci când culoarea este bine în-
tinsă pe foaie de hârtie, pânză etc.

Pata picturală se realizează

cu o pensulă mai mare (nr. 10, nr.
14), folosind cât mai multe ames-
tecuri cromatice (tonuri, nuanțe).

Urma lăsată de pensulă pe

suprafața foii/ pânzei este vizibilă. Pierre-Auguste Renoir
„În gradină la Montmartre”

23
 Joc de creativitate - „Frumoase pete”
Multe imagini frumoase sunt ascunse într-o pată de culoare.

Luați o foaie de hârtie și lăsați să curgă câteva picături de culoare pe

ea (chiar în mijlocul suprafeței).

Din aceste picături colorate puteți obține pete expresive prin supra-
punerea altei foi de hârtie, prin presare și uneori prin deplasare.

Petele devin farmec pentru privire, devin picturi, dacă voi le veți
completa, veți adăuga, acolo unde considerați necesar, câteva linii, punc-
te, forme și de fiecare dată alte pete adăugate cu pensula.

24
 2.4. FORMA BI ȘI TRIDIMENSIONALĂ
Ce este forma?
Forma este înfățișarea vizibilă a obiectelor materiale.

Dacă privim în jurul nostru, toate obiectele, ființele, lucrurile au o

formă specifică. Oricât de înrudite ar fi, deosebirea dintre ele se face mai
ales prin formă, prin aspectul exterior.

În artele plastice, forma are două ipostaze:

► forma cu două dimensiuni/ plană (bidimensională - lungime

și lățime).

Forma plană este desenată pe o suprafață bidimensională (cu lun-

gime și lățime), pe pânză, pe zid, pe carton, pe sticlă etc.

Petele de culoare devin la rândul lor forme (spontane, dirijate).

Acestea ajută la transmiterea unor idei și sentimente, alături de celelalte
elemente de limbaj plastic.

Formele plane au anumite expresivități, pornind de la liniile care le

compun:
• pătratul/ dreptunghiul – exprimă echilibru și stabilitate;
• triunghiul – exprimă violență, agresivitate, mișcare lentă;
• cercul/ ovalul – exprimă delicatețe, mobilitate, perfecțiune,
senzația de ușor.

25
 ► forma cu trei dimensiuni (tridimensională - cu lungime, lăți-
me și înălțime)

Forma tridimensională (cu lungime, lățime și înălțime) este un vo-

lum. Prin dezvoltarea și combinarea formelor spațiale simple, au rezultat
forme complexe, pe care le observăm în jurul nostru: clădiri, sculpturi,
obiecte decorative etc.

Joc de creativitate - „Mirajul dintre linii”

Trecerea de la o linie inexpresivă către o linie expresivă este indi-
ciul unei transformări calitative în gândire. Aceasta se realizează treptat,
pe baza diferitelor exerciții-joc.

Ia o foaie de hârtie și un creion foarte bine ascuțit și trasează o linie

continuă, plecând de la un punct. Fără să ridici creionul de pe foaie, vei
trasa spre dreapta, spre stânga, în sus, în jos și din nou dreapta, stânga
etc., prin repetate suprapuneri.

Vei observa că au luat naștere diferite forme bidimensionale, dar ele

pot deveni și cu trei dimensiuni.

26
 Privindu-le cu atenție, vei descoperi că sunt asemănătoare cu ima-
gini din mediul înconjurător: pești, fluturi, flori, păsări, obiecte etc.

Le vei contura cu o linie continuă mai groasă și vei adăuga la fiecare

formă descoperită, prin repetiție, alternanță, tot ce crezi că îi va da expre-
sivitate (atât în interiorul formei cât și în afara ei), puncte, linii, forme mai
mici sau mai mari.
repetiție = repetarea unui element de limbaj plastic sau a
unui motiv decorativ
alternanță = succesiune de cel puțin două elemente diferite
ca formă, mărime, culoare și poziție

27
 2.5. CULOAREA
Ce este culoarea?
Culoarea există în natură cu toată complexitatea sa de tonuri și este
întipărită adânc în memoria ochiului uman. Ea este modificată de vari-
ațiile de intensitate ale luminii, acest fenomen petrecându-se pe toate
obiectele din natură (la lumină și la umbră).

Claude Monet (1840 - 1926), pictor francez impresionist, a surprins

în seria de tablouri „Catedrala din Rouen” modul în care intensitatea lu-
minii schimbă tonurile și nuanțele pe aceeași suprafață. Imaginea a fost
redată în diferite momente ale zilei (dimineața, la amiază, în amurg).

Claude Monet
„Catedrala din Rouen”

Culorile existente în natură sunt produse de lumina soarelui,

iar cele folosite de pictor sunt produse pe cale chimică și se numesc
culori pigment.

Isaac Newton (1643 - 1727) a demonstrat că lumina albă a soarelui

se descompune în cele șapte culori ale curcubeului: roșu, oranj, galben,
verde, albastru, indigo, violet (ROGVAIV).

28
 2.6. VALOAREA Paul Cézanne
„Natură statică”

Ideile, mesajele pe care le

transmite pictorul sunt puse în evi-
dență de intensitatea unei culori,
în raport cu spațiul pictural ce con-
ține o diversitate de forme, linii,
puncte.

Ce este valoarea?
Valoarea este calitatea culorii prin care deosebim luminozitatea sau
întunecimea acesteia.

Valoarea se realizează prin proporția de lumină și umbră pe care o

conține un amestec cromatic. Astfel, valoarea intensifică expresivitatea
culorilor, nuanțelor pentru a sublinia mesajul transmis.

1) Cum se obțin petele spontane?

2) Care este diferența dintre petele picturale și cele decorative?
3) Cum deosebiți o formă bidimensională față de o formă
tridimensională?
4) Privește cu atenție seria de
lucrări „Catedrala din Rouen”
prezentată pe pagina anterioară.
Ce îți comunică modul în care
pictorul a folosit culorile în
fiecare lucrare?
5) Identifică, în lucrarea de
alături, componentele imaginii Paul Klee
„Sărbătoare în noapte”
(elementele de limbaj plastic).

29
 3. EXPOZIȚIE
Cum ajung lucrările într-o expoziție?
O pictură este aleasă dintre multe altele.

Se urmărește în fiecare lucrare:

• să aibă un mesaj;
• execuția tehnică să fie corectă;
• să se încadreze în tema propusă.
După selecționare, lucrarea se încadrează într-o ramă de carton
(paspartu) și se etichetează cu titlul și cu numele autorului.

Lucrările se aliniază pe simeze, la aceeași înălțime de la podea.

simeză = panou pe care se așază sau care susține ta-

bloul într-o galerie de pictură; spațiu al unei expoziții
sau al unei galerii

Fiecare elev este liber să aleagă din mapa realizată în timpul orelor,
două lucrări care îi plac mai mult (una în creion, iar cealaltă în culori) pen-
tru realizarea expoziției de grup.

Expoziția va fi realizată de către profesor şi de către elevi în clasă

sau în atelier. Va primi un titlu sugestiv, în funcție de subiectele dominan-
te, culori etc. (ex. „Pășind spre tainele culorilor”, „Micii graficieni”, „Culoa-
re și bucurie”, „Arta copiilor - comunicare și expresivitate” etc.).

30
 4. RECAPITULARE
1) Care sunt principalele ramuri ale artelor plastice?

2) Realizează corespondența între numele fiecărui pictor și lucrarea

care îi aparține.

A B

C E

1. Vincent van Gogh

2. Paul Cézanne

3. Nicolae Tonitza

4. Nicolae Grigorescu

5. Pierre-Auguste Renoir

31
 3) Completează enunțurile, folosind noțiunile corespunzătoare.
este înfățișarea vizibilă a obiectelor materiale.
dă forma și aspectul unui obiect și sugerează mișcare.
este o formă minusculă, cunoscut ca semn plastic și ca ele-
ment decorativ.
Valoarea se realizează prin proporția de lumină și umbră pe care o
conține un cromatic.
4) Desenează 5 tipuri de linii și denumește-le.

5) Observă elementele care compun imaginea de mai jos.

Realizează o schiță după imagine.

Reprezintă detaliat elementele componente ale florii, așa cum sunt

ele: forma petalelor, mijlocul florii, frunzele.

Simplifică, geometrizează elementele componente, apoi recompu-

ne cu ele forme noi.

Iată un model de rezolvare a exercițiului! Tu ai libertatea de a crea

propriul model.

Forma din Redarea

natură aspectului

1 2

Simplificarea și Interpretarea și
geometrizarea recompunerea
formelor de forme noi

3 4

32
 5. EVALUARE
Realizează o lucrare în care să folosești cel puțin două tipuri din
fiecare element de limbaj plastic învățat.

Indicații:
Pentru a realiza această compoziție, vei avea ca punct de plecare
cuvinte-cheie, care te vor conduce spre un subiect literar.

Exemple de cuvinte-cheie: floare de zăpadă, om de zăpadă, copii.

Aceste cuvinte vă sugerează „Bucuriile iernii”, „Dintr-un fulg de nea

iarna ne zâmbește”, „Simfonia iernii”, „Povestea fulgilor de nea” etc.

Poți alege alte cuvinte-cheie, în funcție de anotimpul în care te afli,

de textele literare pe care le-ai studiat la disciplina limba și literatura ro-
mână.

După finalizarea lucrărilor, realizează o expoziție, împreună cu colegii.

Modele

Punctaj:
• Respectarea cerinței
6 elemente de limbaj plastic x 2 tipuri x 0,5 puncte = 6 puncte
• Reprezentarea cuvintelor-cheie prin elementele din lucrare 1,5 puncte
• Originalitate 1 punct
• Acuratețea lucrării - 0,5 puncte 0,5 puncte
Se acordă un punct din oficiu.
Total puncte = 10
33
 6. CULORILE SPECTRULUI SOLAR - PALETA SOARELUI
Lumina este culoare.
Acest lucru l-a demonstrat
omul de știință Isaac Newton,
intersectând raza de lumină
cu o prismă de cristal. Astfel, a
obţinut pe un panou alb o fâ-
șie colorată în cele 7 culori ale
spectrului solar sau ale cur-
cubeului: roşu, oranj, galben,
verde, albastru, indigo şi violet
Spectrul solar al lui Newton
(ROGVAIV).

O demonstraţie asemănătoare ne oferă natura atunci când, după

ploaie, razele soarelui suferă fenomenele de reflexie şi refracție, la întâl-
nirea cu picăturile de apă (din atmosferă). Astfel, lumina solară se trans-
formă în cele 7 culori ale curcubeului sau paleta soarelui.

Culoarea este proprietatea obiectelor privite în lumină. Dacă nu

există lumină, nu există culoare.

34
 7. CLASIFICAREA CULORILOR
CONFORM TEORIEI CONSTRUCTIVE DESPRE CULOARE
„Culoarea este viață...lumina creează culorile,
iar culorile sunt copiii luminii.”
(Itten)
În artele plastice (grafică, pictură, arte decorative) se utilizează
culorile pigment.

Ce sunt culorile pigment?

Culorile pigment sunt materiale pe care le folosim pentru a picta
(tempera, guașe, acrilice, culori în ulei), produse pe cale chimică, în fa-
brică, din minerale sau substanţe chimice.

De-a lungul timpului, mai mulți pictori au fost preocupați de studiul

culorilor: Eugène Delacroix, Cézanne, Vincent van Gogh, Paul Klee.
Aceștia au dezvoltat demonstrația lui Newton şi au compus un cerc cro-
matic din 12 culori.

Johannes Itten, pictor şi profesor de

origine germană (1888-1967), este cu-
noscut și ca autor al cercului culorilor.
Acest model de culoare este elabo-
rat pornind de la teoria constructivă a
culorii sau gramatica culorii.

Conform teoriei constructive des-

pre culoare, culorile se clasifică astfel:
• culori primare
• culori binare de gradul 1 Cercul lui Itten

• culori binare de gradul 2

Itten a aşezat cele 12 culori pe un cerc. În interiorul cercului se în-
scriu: un triunghi echilateral pentru culorile primare şi un hexagon pentru
culorile binare de gradul 1 (sau secundare).
35
 7.1. CULORILE PRIMARE
De ce se numesc culori primare?
Ele se numesc culori primare pentru că nu pot fi obţinute prin combi-
nația/ amestecul altor culori. Acestea mai poartă denumirea de culori de
bază sau culori principale.

Culorile primare sunt: roşu, galben şi albastru. Ele au cel mai înalt
grad de strălucire. Din amestecul fizic al acestora, în anumite proporţii,
pot fi obţinute celelalte culori.

7.2. CULORILE BINARE DE GRADUL 1

Care sunt culorile binare de gradul 1?
Acestea sunt mirajul întâlnirii dintre două culori primare.

Ţinând cont că cele trei culori (roşu, galben şi albastru) se prezintă

ca fiind culori primare, din amestecul fizic al acestora, două câte două,
în cantități egale, se obțin culorile binare de gradul 1 (secundare) - oranj,
verde, violet.

oranj verde violet

1) Cine a demonstrat transformarea luminii albe (solare) în cele

șapte culori ale spectrului?
2) Cine a elaborat teoria constructivă despre culoare?
3) Ce culori se întâlnesc pe paleta noastră pentru a obține oranj?
Dar pentru violet și verde?
4) Grupează, pe coloane diferite, culorile primare și culorile
secundare: albastru, roșu, verde, violet, galben, oranj.

36
 7.3. CULORILE BINARE DE GRADUL 2

Până acum avem o familie de șase culori (primare și binare de

gradul 1).

De câte culori mai avem nevoie pentru a ajunge la cercul cromatic

al lui Itten? Mai avem nevoie de șase culori, pe care le vom descoperi.

Cum? Amestecând o culoare primară cu vecinele ei secundare din

curcubeu (culorile care îi stau în stânga și în dreapta).

Haideți să încercăm să întâlnim culorile vecine și să obținem

culorile binare de gradul 2.

Astfel, în componența unei culori binare de gradul 2 sunt tot două

culori primare, dar în cantități diferite, nu egale, așa cum întâlnim în com-
ponența culorilor binare de gradul 1.

Culorile binare de gradul 2 sunt niște nuanțe ale culorilor primare.

Indigo este tot o nuanță a albastrului, obținută prin amestecul cu violet.

37
 Joc de creativitate - „Culori și forme”
Gândiți-vă ce v-ar plăcea să reprezentați folosindu-vă de cele 12
culori de pe cercul cromatic a lui Itten (un șirag cu mărgele, un trenuleț,
un gărduleț decorativ etc.).

Trebuie să aveți 12 forme.

Veți obține treptat prin amestec, plecând de la culorile primare, cele-

lalte culori (binare de gradul 1 și 2).

Pentru început colorați formele în care trebuie să se găsească cele

3 culori primare. Urmează cele binare de gradul 1 și cele de gradul 2, pe
care le veți așeza în ordine, urmărind cercul lui Itten.

La final puteți să completați cu o pensulă subțire, cu negru, detalii

(alte forme, linii, obiecte) pentru a crea o mică poveste în jurul formelor
pictate.

1) Care sunt culorile pe care nu le putem obține prin niciun

amestec?
2) Cu cine trebuie amestecată o culoare primară pentru a obține
una binară de gradul 2? Dați exemple pentru culorile primare
albastru și roșu.
3) Enumerați, în ordine, culorile din cercul lui Itten, începând cu
roșu.

38
 7.4. CULORILE CALDE

Dacă privim cu atenție cercul lui Itten, vom observa că se împarte

în două zone: în partea dreaptă sunt culorile calde, iar în partea stângă
culorile reci.

Cercul lui Itten

Clasificarea culorilor este convențională, fiind determinată de impre-

sia pe care acestea ne-o produc atunci când le privim: pot sugera căldu-
ră sau răceală (efect termodinamic).

Lumina este de obicei caldă, iar umbra este rece.

Dintre cele 3 culori de bază, primare, roșu și galben sunt calde, iar
dintre cele secundare, oranjul este cea mai caldă culoare, deoarece este
formată din două culori calde (roșu și galben).

Aceste culori dau senzația de căldură, lumină, bucurie.

Vincent van Gogh

„Scaunul”
39
 7.5. CULORILE RECI

Culorile reci sunt albastru, verde și violet.

Cea mai rece culoare este albastru, pentru că nu are în amestec o

culoare caldă, așa cum au verde și violet.

Culorile reci produc impresia de depărtare, frig, rece, umbră, dar și

de ușor, atunci când sunt în tonuri și nuanțe deschise.

Pentru a crea iluzia de spațiu (depărtare), într-o lucrare, culorile cal-

de vor fi dispuse în prim-plan, în partea de jos, iar culorile reci se vor re-
găsi mai mult pe obiectele din depărtare.

Claude Monet
„Gara Saint-Lazare”

40
 Joc de creativitate - „Petele au viață”
Puneți pe o foaie numai pete de culori calde sau numai pete de cu-
lori reci (la alegere). Cu altă foaie presați petele, ridicați foaia și priviți cu
atenție formele obținute. Transformați-le folosindu-vă de imaginație și de
culorile opuse celor existente pe foaie (calde sau reci). Utilizați elemen-
tele de limbaj plastic învățate.

1) Care culoare este în același timp și caldă şi secundară?

2) Metoda „Cubul”
Se desenează un cub desfășurat pe tablă
(de la 1 la 6).
Veți forma 6 echipe, iar prin tragere la sorți
fiecare echipă va avea un număr. Fiecare echipă va
rezolva câte o cerință corespunzătoare numărului pe care l-a extras.
1. Descrie cum se obține fiecare culoare secundară.
2. Compară lucrările „Floarea soarelui” realizată de Vincent van
Gogh și „Vedere asupra orașului Toledo” realizată de El Greco.
Ce a dorit să exprime fiecare autor?
3. Asociază fiecărei perechi de culori complementare anotimpul
care i s-ar potrivi.
4. Analizează din punct de vedere cromatic lucrarea „Gara
Saint-Lazare” de Claude Monet.
5. Aplică pe câteva forme geometrice toate culorile calde (binare
de gradul 1 și 2).
6. Argumentează de ce verde și violet nu pot fi cele mai reci culori.
41
 7.6. CULORILE COMPLEMENTARE

complementar = care întregește un lucru, care comple-

tează

Ce completează o culoare?
O culoare completează o altă culoare, pentru a forma împreună
baza paletei soarelui (roșu, galben și albastru). Deci, vom avea perechi
de culori.

O culoare primară are drept complementară o culoare secundară.

Care este această culoare secundară?

Este cea care le conține pe celelalte două primare:

Culorile complementare se găsesc opuse una celeilalte pe cercul

cromatic.

Prin juxtapunere, culorile complementare se scot în evidență una

pe alta și se pun în valoare reciproc.

Prin amestec, acestea își pierd din strălucire și din intensitatea cro-
matică.

juxtapunere = alăturare

42
 Legea complementarității este foarte importantă în artele plastice.

Fiecare pereche de culori complementare poate fi asociată unui

anotimp:

Bucuriile iernii pot fi exprimate prin

folosirea tuturor perechilor de culori com-
plementare.

1) Analizează lucrarea de mai jos, urmărind cum și unde s-au

folosit perechile de culori complementare.

2) Din ce culori este formată complementara roșului?

3) Ce pereche de culori complementare sugerează anotimpul
primăvara?

43
 8. NONCULORILE
Alb și negru sunt numite nonculori, ele nu apar în spectrul solar.

Prin amestecarea albului cu negru în cantități egale se obține

griul neutru.

Dacă le juxtapunem unei culori, alb și negru au un rol foarte impor-

tant:

• alb - alăturat unei culori, o intensifică cromatic și o coboară va-

loric, o închide.

• negru - juxtapus unei culori, o decolorează, o luminează.

Joc de creativitate - „Chipul culorilor prin alb și negru”

Dintre figurile geometrice învățate, alegeți una pe care o veți colora
pentru a observa ce se întâmplă dacă ea va fi conturată cu alb și ce se
întâmplă dacă va fi conturată cu negru. Veți realiza șase perechi care să
conțină aceleași forme așezate la distanță una de cealaltă în așa fel încât
să le puteți contura pe fiecare. Veți așeza perechile cum doriți pe planșă
și le veți picta în culorile curcubeului (într-o pereche cele două forme vor
avea aceeași culoare). După ce le veți contura, veți observa ce se întâm-
plă cu aceeași culoare când este conturată cu alb și când este conturată
cu negru. Dacă doriți, puteți să uniți perechile între ele și să le transfor-
mați într-o imagine artistică.

44
 9. RECAPITULARE - EXPOZIȚIE
Pregătiți mapa cu lucrările realizate la ultimele trei jocuri de creati-
vitate pentru selecția în urma căreia va fi realizată expoziția.

Fiecare va prezenta colegului de bancă mapa cu lucrările realizate.

Acesta va alege două lucrări care îi plac mai mult și va explica (verbal) de
ce le-a ales. Lucrarea care a rămas va fi comentată de către elevul care
a realizat-o, referindu-se la temă, tehnică, culori, materiale, evidențiind
aspectele pe care ar dori să le îmbunătățească. Dintre cele două lucrări
selectate de către colegul de bancă, profesorul va alege o lucrare pentru
expoziție. După ce aranjați lucrările în paspartu și în expoziție pe perete,
veți încerca să dați un titlu expoziției, în funcție de lucrări (exemplu: „Din
tainele culorilor”, „Mirajul curcubeului” etc.).

45
 10. EVALUARE
1) Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1 punct

Culorile binare de gradul 1 sunt:

a) roșu, galben, verde

b) albastru, violet, roșu

c) indigo, roșu, galben

d) oranj, verde, violet

2) Completează cu denumirea corespunzătoare a culorilor care lipsesc.

roșu + violet = ______

albastru + galben = ______ 0,5 puncte x 4 = 2 puncte

violet = roșu + ______

______ + galben = oranj

3) Enumeră cele 12 culori de pe cercul cromatic 4,5 puncte

al lui Itten:

• primare 0,2 puncte x 3 = 0,6 puncte

• binare de gradul 1 0,3 puncte x 3 = 0,9 puncte

• binare de gradul 2
0,5 puncte x 6 = 3 puncte

4) Care sunt perechile de culori complementare?

0,5 puncte x 3 = 1,5 puncte
Se acordă un punct din oficiu.

Total puncte = 10

46
 UNITATEA 2 - MAGIA CULORILOR

Domenii de conținut
1. Tehnici specifice artelor plastice
2. Noțiuni de cultură artistică
3. Proiecte și evenimente

Conținuturi
1. Amestecuri acromatice
2. Amestecuri cromatice
3. Nuanțe
4. Griuri
5. Efectele emoționale ale acordurilor de culoare
6. Contrastele valorice între lumină și umbră
7. Recapitulare
8. Evaluare
9. Expoziție

Ștefan Luchian
„Maci”

47
 1. AMESTECURI ACROMATICE
Amestecurile acromatice se realizează pe paletă între alb și negru
(nonculorile).

Dacă amestecăm alb cu din ce în ce mai mult negru (și invers), vom
obţine o scară valorică. Pe această scară vom găsi trepte de griuri neco-
lorate (neutre) sau degradeuri.

Nonculorile și amestecurile acromatice sunt folosite foarte des în

grafică (desen, tuș, laviu, gravură), dar și în pictură, alături de culoare.

laviu = tuș diluat cu apă, gravură

Joc de creativitate- „Magicul acromatic”

Creează o formă din natură sau un roboțel din linii și figuri geometri-
ce. Vei umple părțile componente cu griurile (neutre) rezultate din ames-
tecul albului cu negrul.

48
1) Cum se numește amestecul dintre alb și negru?
2) Cum se produce amestecul acromatic?

49
 2. AMESTECURI CROMATICE
Ce este amestecul cromatic?
Amestecul cromatic este procedeul prin care se amestecă o culoa-
re cu alb sau cu negru, două sau mai multe culori, pentru a obține o altă
culoare.

De obicei, pentru amestecuri folosim culori de apă (guașă, tempera,

acuarelă, acrilice), dar putem folosi și culorile în ulei (pentru diluarea lor
se folosesc diluanți speciali).

De-a lungul timpului, artiștii-pictori au că-

utat diverse tehnici de a se exprima, folosin-
du-se de diferite amestecuri cromatice și de
anumite moduri de a le utiliza în lucrările lor.

Unii au preferat petele foarte mici, ca niș-

te puncte. Pe acestea le-au folosit impresioniș-
Claude Monet
tii (Monet, Manet, Degas etc.), care au făcut să Detaliu din „Nuferii pe apă”
vibreze lumina.

Alții au preferat să folosească pete decorative pe suprafețe mai mari

pentru a reda lumina și umbra prin culoare (postimpresioniștii: Cézanne,
Gauguin etc.)

Paul Gauguin Paul Cézanne

„Femei din Tahiti” „Muntele Saint-Victoire”

50
 Alți pictori au folosit și folosesc amestecuri cromatice, obținând to-
nuri, nuanțe și griuri.

Nicolae Grigorescu Juan Gris Vincent Van Gogh

Detaliu din „Bătrână din Brolle” Detaliu din „Sticle și cuțit” Detaliu din „Floarea soarelui”

Culorile se amestecă pentru a obține alte culori.

Primul amestec l-am exersat atunci când am obținut culorile binare

de gradul 1 și de gradul 2.

Amestecurile cromatice pot fi:

• spontane, atunci când folosim acuarela

pe o suprafață umedă, iar amestecul se
produce la întâlnirea petelor de culoare,
fără a insista cu pensula. Acest procedeu se numește fuzionare.

• elaborate, atunci când amestecurile sunt

realizate cu ajutorul pensulei și/ sau al cuți-
tului de paletă, în funcție de tipul de materi-
ale (culori) folosite.

Amestecurile cromatice cu alb și negru

În artele plastice se folosesc amestecurile cromatice cu alb și negru
pentru a reda umbra și lumina formelor, a obiectelor, dar și pentru a reda
volumul acestora.

Procedeul de a deschide o culoare cu din ce în ce mai mult alb sau de

a o închide cu din ce în ce mai mult negru se numește modelarea culorii.
51
 Culoarea rezultată în urma amestecului cu alb și negru se numește
ton (deschis sau închis).

Joc de creativitate - „Combină și pictează”

Alege trei figuri geometrice și o culoare cu care vei lucra. Suprapune
cele trei figuri.

Începe să colorezi mai întâi folosind culoarea pură. Apoi, prin alătu-
rare și repetiție, vei adăuga tonurile obținute din amestecul culorii pure cu
din ce în ce mai mult alb (tonurile deschise).

Același procedeu îl vei aplica și pentru obținerea tonurilor închise

(amestecul cu negru).

52
 Un alt exercițiu de amestecuri îl poți realiza plecând de la jocul liniei
suprapuse. Formele obținute prin suprapunere te vor ajuta să descoperi
mediul marin sau altceva.

1) De câte tipuri sunt amestecurile cromatice?

2) Câte culori se folosesc pentru a obține amestecuri cromatice?
3) Ce obținem amestecând albastru și alb?
a) gri neutru b) ton deschis c) ton închis
4) Cum se numește procedeul de a deschide o culoare cu din ce
în ce mai mult alb?

53
 3. NUANȚE
Ce sunt nuanțele?
Nuanțele sunt culorile obținute din amestecuri ale culorilor vecine
din spectrul cromatic (culorile primare două câte două), astfel:

• amestecând ROȘU cu din ce în ce mai mult GALBEN, vom obține

nuanțe de roșu spre oranj și nuanțe de galben spre oranj;

• amestecând GALBEN cu din ce în ce mai mult ALBASTRU, se

obțin nuanțe de galben spre verde și nuanțe de albastru spre verde;

• amestecând ROȘU cu din ce în ce mai mult ALBASTRU, rezultă

nuanțe de roșu spre violet și nuanțe de albastru spre violet.

Pentru a realiza picturi interesante și atrăgătoare, trebuie să folo-

sești diferite nuanțe.

Nuanțarea culorilor s-a dezvoltat foarte mult în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea, odată cu apariția impresionismului. Artiștii care apar-
țin acestei tendințe au redat volumul și efectul de spațialitate, folosind
nuanțarea și modelarea culorilor.

Joc de creativitate - „Privește și povestește în imagini,

pornind de la figuri geometrice”
Dacă privești cu atenție câteva flori, frunze sau fructe, vei descoperi
forme geometrice, de exemplu: mijlocul unei flori poate fi un cerc, oval,
hexagon sau triunghi, frunzele se pot încadra în romb, triunghi, oval etc.

Se alege forma și apoi se colorează.

Dacă amesteci roșu cu galben, vei folosi mai întâi o pată mică de
roșu pur. În jurul ei vei adăuga nuanțele obținute până vei ajunge la
galben pur.
Procedează la fel și cu celelalte amestecuri.
54
 În ce putem transforma imaginea obținută?

Mijlocul florii poate să reprezinte un soare de vară, dacă îi adăugăm

și razele obținute din nuanțe.

1) Cum se obțin nuanțele de albastru? Dar tonurile de albastru?

2) În cadrul cărui curent artistic s-a dezvoltat foarte mult nuanțarea
culorilor?
3) Metoda Diagrama VENN
Completează o diagramă ca cea de mai jos, evidențiind diferențele.

55
 4. GRIURI
Griurile se obțin prin amestecuri. Ele pot fi:

• griuri neutre, care se obțin amestecând alb și negru;

• griuri colorate, care se obțin prin amestecarea culorilor com-

plementare (câte o pereche) cu alb, astfel: roșu cu verde și alb,
schimbând cantitățile mereu (verde mai mult, roșu mai puțin,
roșu mai mult, verde mai puțin, întotdeauna alb mai mult);

Este necesar ca amestecul să se realizeze pe paletă (sau pe bucata

de hârtie care se folosește pentru amestecul culorilor).

Se obțin griuri tot atât de frumoase, folosind și celelalte două perechi

de culori complementare, galben-violet și albastru-oranj.

Acestea sunt foarte apreciate pentru rafinamentul lor.

Joc de creativitate -
„Combină și creează în trei
etape”
Etapa I

Schiță (joc de linii prin

suprapunere)

Se trasează cu creionul o li-

nie continuă, care se va intersec-
ta din când în când, dând naștere
unor forme inegale și asimetrice,
care împreună constituie o formă
totală.

56
 Etapa a II-a

Colorarea formelor obți-

nute prin suprapunerea liniei

Se colorează fiecare formă

cu griurile colorate obținute din
amestecul de oranj cu albastru și
alb, schimbând mereu cantitățile.

Etapa a III-a

Conturarea fiecărei for-

me cu negru și completarea
cu elemente de limbaj plastic
pentru a crea o formă nouă

Se va contura fiecare for-

mă în parte, cu negru, folosin-
du-se pensula cea mai subțire.
Forma totală se completează
adăugând mici detalii cu negru,
în funcție de imaginea cu care o
asociezi.

Imaginii finale i se va da un
titlu sugestiv, în viziune proprie.

57
Personaje hazlii pictate folosind griuri colorate

1) Cum se numesc griurile rezultate din amestecarea perechilor

de culori complementare cu alb?
2) Ce fel de amestecuri sunt griurile colorate?
3) Ce culoare secundară este complementara culorii roșu?
4) Notează litera A în dreptul enunţurilor adevărate şi litera F în
dreptul enunţurilor false.

Amestecul dintre alb și negru se numește amestec cromatic.

Nuanțarea culorilor s-a dezvoltat foarte mult odată cu apariția

impresionismului.

Din roșu amestecat cu violet sau cu galben, rezultă nuanțe.

Amestecând verde și alb, obținem un gri colorat.

58
 5) Completând rebusul, vei descoperi pe verticala A-B, denumirea
obiectului pe care se amestecă culorile.

1. Tip de amestec produs pe o suprafață umedă, la întâlnirea

petelor, atunci când se folosește acuarela

2. Amestecuri între două culori vecine din cercul cromatic

3. Amestecat cu negru, pentru a obține gri necolorat

4. Culoare complementară pentru roșu

5. Griuri rezultate din amestec de roșu, verde și alb; albas-

tru,oranj și alb; galben, violet și alb

6. Procedeul de a deschide o culoare cu din ce în ce mai mult

alb

59
 5. EFECTELE EMOȚIONALE ALE ACORDURILOR
DE CULOARE
Cum putem să transmitem emoții într-un tablou?
Într-un tablou putem transmite emoții prin formele, liniile, punctele,
dar mai ales prin culorile pe care le folosim. Culorile nu sunt numai pen-
tru a acoperi o suprafață, ele sunt purtătoare ale sentimentelor noastre
către privitor.

Artistul, creatorul, de regulă nu folosește într-un tablou toate culorile

spectrului. O culoare trebuie să trezească atenția privitorului, să capteze
atenția, să povestească. Această culoare care domină trebuie să fie în
acord cu celelalte, adică să se armonizeze, să se înțeleagă.

Și cum să se armonizeze? Prin amestecuri cromatice cu alte culori

(tonuri și nuanțe) pe care le vom regăsi în tablou.

Culorile au anumite semnificații, care diferă de la un popor la altul:

• roșu - crește presiunea sangvină, dă senzația de căldură. Este o

culoare caldă, mobilizează și este specifică tipului activ, agresiv,
competitiv.

• oranj - accelerează pulsațiile inimii. Este o culoare caldă, impri-

mă o stare de optimism, de veselie, dă impresia de sănătate.

• galben - culoare caldă, dă senzația de înviorare. Este cea mai

veselă culoare, exprimă spontaneitatea, predispune la comuni-
care.

• verde - culoare rece, odihnitoare, liniștitoare, exprimă concen-

trare și îndrăzneală.

• albastru - culoare rece, exprimă claritate, liniște, iubire, afecțiune.

• violet - culoare rece, exprimă melancolie, tristețe.

60
 Nonculorile:
• negru - exprimă tristețe, singurătate, înduioșare, doliu, întuneric,
mister.
• alb - dă senzația de puritate, pace, împăcare, liniște, curățenie,
virtute.
Marii pictori au folosit această știință despre culoare (acorduri, dez-
acorduri, simbolistică), pentru a sugera cât mai bine temele alese în ope-
rele lor.

Nicolae Grigorescu a folosit în tabloul „Pescăriță la Granville” o pa-

letă de griuri albăstrui verzui, alb și câteva tonuri închise pentru a sugera
umbrele. Atmosfera sugerată în tablou este calmă, de meditație. Albul de
pe apă redă zgomotul ritmic al valurilor, care se sparg la mal.

Chiar dacă predomină culorile reci, atmosfera nu este glacială, se-

veră. Nuanțele sunt foarte apropiate și deschise.

Nicolae Grigorescu
„Pescăriță la Granville”

61
 Ștefan Luchian a realizat în ultima parte a vieții celebrele tablouri cu
flori. Această perioadă a coincis cu suferința provocată de paralizie.

Zbuciumul, tensiunea prin care trecea se observă prin folosirea

excesivă a roșului în lucrarea „Maci”.

Ștefan Luchian
„Maci”

În arta modernă, unii artiști au folosit aproape toate culorile spectru-

lui în tablourile lor, producând un dezacord cromatic (culorile nu se mai
armonizează).

Acest dezacord voit are rolul de a exprima sentimentele artistului, în

funcție de subiectul ales (Exemple: teama produsă de război, nemulțumi-
rea față de societatea în care trăiau etc.).

62
 El Greco, pictor spaniol (1541-1614), a redat în tabloul „Vedere
asupra orașului Toledo” atmosfera apăsătoare de dinaintea furtunii,
prin folosirea nuanțelor de albastru, violet și verde închis, străpunse de
fulgerele albe de pe cer.

El Greco
„Vedere asupra orașului Toledo”

În funcție de personalitatea fiecărei persoane, aceeași culoare poa-

te avea semnificații diferite. Important este să ne putem transmite trăirile,
emoțiile, sentimentele în artă.

63
 Adesea, copiii folosesc în lucrări multe culori, prin care exprimă ino-
cența, bucuria și creativitatea specifice vârstei.

64
 6. CONTRASTELE VALORICE ÎNTRE LUMINĂ ȘI UMBRĂ
Contrastul este o diferenţă, o opoziţie, o deosebire, între două sau
mai multe obiecte, forme, stări, fenomene etc.

În jurul nostru observăm aceste diferenţe: zi - noapte, închis - des-

chis, greu - uşor, cald - rece, mic - mare etc.

În artele plastice se întrebuințează şapte contraste cromatice:

• contrastul culorilor în sine;
• contrastul clarobscur (închis - deschis);
• contrastul cald - rece;
• contrastul culorilor complementare;
• contrastul simultan şi succesiv;
• contrastul de calitate;
• contrastul de cantitate.

clarobscur = procedeu grafic și pictural de distribuire

gradată a luminii și a umbrelor în vederea redării volu-
melor prin efecte de contrast puternice

Michelangelo da Caravaggio
„Cina din Emmaus”

65
 Pentru a reda atmosfera, volumul obiectelor şi formelor, marii pictori
au folosit contrastele dintre lumină şi umbră.

Contrastul dintre lumină şi umbră, numit şi clarobscur a fost folosit

cu precădere de pictorii din Renaştere (secolele al XIV-lea, al XV-lea și al
XVI-lea) şi din Baroc (secolul al XVII-lea).

Johannes Vermeer Rembrandt van Rijn

„Dantelăreasa” „Rembrandt cu soţia sa Saskia”

Contrastul închis - deschis (tot un contrast între lumină şi umbră)

este caracterizat de folosirea culorilor deschise pentru lumină şi a celor
închise pentru umbră.

Contrastul clarobscur este mai puţin coloristic, specific picturii clasi-

ce, dar şi graficii.

Caravaggio (1573-1610) este artistul care a dus la perfecţiune con-

trastul clarobscur.

Printre pictorii care au folosit acest contrast se numără şi Nicolae

Grigorescu, Rembrandt van Rijn, Vincent van Gogh, Jean Vermeer.

66
 7. RECAPITULARE
Metoda „Explozie stelară”

Răspunde la întrebări, analizând lucrarea.

Vincent van Gogh

„Terasa cafenelei noaptea”

67
 8. EVALUARE
Schițează un castel al culorilor cu cel puțin 5 turnuri. Vei picta
turnurile, folosind modelarea culorii (cu alb și cu negru), nuanțarea și
griurile colorate.
Criterii de evaluare:
1) În realizarea schiței, trebuie să se folosească o îmbinare ar-
monioasă a elementelor de limbaj plastic (punct, linie, formă, culoare,
valoare). 1 punct x 5 = 5 puncte
2) Obținerea corectă a tonurilor, a nuanțelor și a griurilor.
1 punct x 3 = 3 puncte

1 punct
3) Gradul de finisare a lucrării.
Se acordă un punct din oficiu.
Total puncte = 10
9. EXPOZIȚIE
Pentru realizarea expoziției veți pregăti ultima lucrare „Castelul
culorilor”, dar și lucrările realizate în această unitate de învățare, pe par-
cursul orelor de educație plastică.

Așază lucrările în ordinea realizării lor, astfel încât să poți observa

atât evoluția personală, cât și îmbinarea amestecurilor în lucrarea finală.

68
 UNITATEA 3 - MIRAJUL SIMȚURILOR
Domenii de conținut
1. Limbajul plastic
2. Noțiuni de cultură artistică
3. Proiecte și evenimente

Conținuturi
1. Materiale și tehnici de lucru (în prezent și de-a lungul timpului)
2. Desenul în creion, cărbune
3. Pictura în culori de apă. Tratarea picturală
4. Modelajul în lut
5. Activarea simțurilor prin materiale din care sunt făcute obiectele
de artă asupra privitorului. Experiențe cu diferite materiale și
tehnici
6. Recapitulare
7. Evaluare
8. Expoziție

Claude Monet
„Răsărit de soare”

69
 1. MATERIALE ȘI TEHNICI DE LUCRU
(ÎN PREZENT ȘI DE-A LUNGUL TIMPULUI)
Arta este un reper al civilizației umane, iar o lucrare (desen, pictură,
sculptură) constituie o pagină veritabilă de istorie. Analizând-o, prin mo-
dul în care a fost concepută, dar și prin materialele și tehnicile de lucru
abordate, putem observa modul de gândire al unui popor, al unei persoa-
ne, caracteristicile unei epoci, nivelul de trai etc.

Fiecare ramură a artelor plastice s-a dezvoltat, s-a transformat dato-

rită evoluției umanității și dezvoltării tehnologiei, care au permis inventa-
rea și folosirea materialelor din ce în ce mai performante și a tehnicilor de
lucru cât mai variate.

Grafica
Artă a liniei, a desenului, grafica este ramura cea mai veche prin
care s-a exprimat omul. Picturile rupestre sunt exemplul cel mai eloc-
vent. Ele există de mai bine de 10.000 de ani. Oamenii desenau cu de-
getele conturul imaginii
și îl colorau cu vopsele
obținute prin măcina-
rea unor roci mai moi.
Acestea erau aplicate
pe pereții peșterilor cu
ajutorul unor bucăți de
blană de animal.

Romanii foloseau
desenul incizat/ zgâri-
at pe o hârtie acoperi-
tă cu pigmenți colorați
cu ajutorul unui vârf de Pictură rupestră din
metal. Lascaux, Franța

70
 Mai târziu, în Renaștere, erau folosite pentru realizarea desenului
creta albă, cărbunele, cerneala, penița. Multe desene din această peri-
oadă au fost distruse, ele fiind realizate ca schițe premergătoare pentru
opera de artă.

În secolele următoare desenul a căpătat aceeași importanță ca pic-

tura, iar materialele erau diversificate: cretă, cărbune, creion.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Nicolas Jacques Conté a inventat

grafitul (mina de plumb).

În secolul al XX-lea, artele grafice se reînnoiesc, se dezvoltă arta

afișului, grafica de carte, banda desenată, desenul asistat de calculator.

Cele mai folosite materiale în grafică sunt: creionul, cărbunele, pas-

telul. Pastelul, o cretă colorată uscată sau amestecată cu ceară sau ulei
(ceracolor), a fost foarte des folosit de către impresioniști, pentru a reda
efectele de lumină. După anul 1880 devine tehnica preferată a lui Edgar
Degas. În țara noastră, pictorul Ștefan Luchian a ridicat această tehnică
la cel mai înalt nivel.

Edgar Degas Ștefan Luchian

„Balerina cu buchet” „Casa din Brebu”
Alte tehnici folosite în grafică de-a lungul timpului sunt: gravura pe
metal, litografia (gravura pe piatră) și xilogravura (gravura pe lemn).
gravură = gen al graficii în care imaginea artistică este ob-
ținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață
a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief.
71
Pictura
Omul a găsit în natură substanțele (de origine animală sau vegetală)
necesare pentru a picta.

La sfârșitul secolului al XIX-lea s-au inventat coloranții sintetici.

Acuarelele, culori care se

prezintă sub formă uscată și dilu-
ată, sunt pigmenți amestecați cu
gumă arabică. Se pictează pe hâr-
tie sau pe carton, iar albul suportu-
lui este folosit pentru a sugera to-
nurile deschise.

Pensulele folosite sunt cele cu vârf rotund, realizate din păr foarte
fin, moale. Acuarela se întinde în straturi foarte subțiri, transparente și se
caracterizează prin luminozitate.

Cu tempera și guașa se poate picta

pe suporturi variate: hârtie, carton, mătase,
sticlă etc. După uscare, culorile devin mate,
opace. În pictura de icoane se folosește tem-
pera amestecată cu emulsie de ou (gălbe-
nuș amestecat cu apă). Prin această tehnică
se obțin treceri foarte fine de la un ton de
culoare la altul.

Se folosește același tip de pensule ca și

la acuarelă. După uscare, tempera se deschide tonal, iar guașa își păs-
trează strălucirea.

Pictura în ulei este o tehnică perfecționată la începutul secolului al

XV-lea de către pictorul flamand Jan van Eyck. Culoarea în ulei este di-
ferită de acuarelă, tempera și guașă, prin uleiul cu care sunt amestecați
pigmenții.

72
 Diluarea culorii se face cu un ulei spe-
cial sau cu alte substanțe (terebentină,
esență de petrol). Culorile în ulei permit re-
venirea asupra picturii, acestea având un
grad mai lent de uscare. Se pictează pe
pânză întinsă pe șasiu de lemn, pe carton
sau panou de lemn, toate acoperite (trata-
te) cu un strat de grund. Pensulele sunt pla-
te, cu vârf pătrat, subțiri pentru detalii.

Se folosește și cuțitul de paletă, atunci

Jan van Eyck
când se lucrează cu o pastă mai groasă de „Bărbatul cu turban albastru”
culoare.

Culorile acrilice sunt o invenție a anilor ’30. Acestea sunt rășini

sintetice care se usucă mai repede, nu se înnegresc și nu se deschid în
timp. Se poate lucra pe orice suport (pânză, carton, hârtie, sticlă, piatră,
ziduri). Culoarea acrilică are un grad de uscare foarte rapid, se diluează
cu apă, folosindu-se orice tip de pensule.

Sculptura
Una dintre cele mai vechi tehnici este
cioplirea, adică eliminarea progresivă a
materialului până se ajunge la forma gândi-
tă, imaginată. Se poate ciopli în marmură,
piatră, lemn, os etc.

Modelajul este la
fel de vechi ca cioplirea.
Această tehnică se rea-
lizează prin adăugarea Auguste Rodin
progresivă a materialului „La Pensée”, portretul lui
Camille Claudel
Gânditorul de la moale în care se lucrează
Hamangia (ceară, lut).

73
 2. DESENUL ÎN CREION, CĂRBUNE
Ce este desenul?
Desenul este reprezentarea grafică a unui obiect printr-o îmbinare
de linii – desen artistic – trasate cu mâna liberă. Desenul tehnic este o
reprezentare a unor obiecte, clădiri, cu ajutorul instrumentelor de geo-
metrie.

De ce desenăm în creion?
Cu creionul poți să obții acuratețea și precizia liniei. Creioanele pot
avea mine diferite (pentru linii foarte subțiri – H1, H2, H3 etc., pentru linii
obișnuite – HB, iar pentru linii mai groase – B2, B3, B4 etc.).

Cu creionul poți să construiești forma, să ur-

mărești volumul, planurile, să sugerezi a treia di-
mensiune (adâncimea). Poți să obții linii de dife-
rite grosimi (linie modelată) și linia modulată (pe
parcursul ei nu are aceeași grosime).

Prin suprapunerea de linii (hașură) se pot ob-

ține multe game de griuri.

Ce este hașura?
Hașura este o alăturare de linii, grupuri de linii paralele, egale ca
grosime, trasate la aceeași distanță una de alta.

Fiecare obiect se află în fața unei surse de lumină. Cu ajutorul hașu-

rii putem reda lumina și umbra, dar și forma obiectului.

Trecerea ușoară de la lumină la umbră se realizează prin suprapu-

neri de hașură.
74
 Desenul poate fi realizat și în cărbune (un mic băț din lemn carbo-
nizat, ars).

Cel mai bun cărbune se obține din crenguțele din lemn de tei. Cu
ajutorul cărbunelui nu se pot obține trecerile fine de la lumină la umbră,
specifice creionului.

Pentru a șterge cărbunele se folosește o gumă mai moale din cau-

ciuc sau miez de pâine.

După ce este finalizat, pentru a se menține în timp, desenul în căr-

bune se tratează cu un fixativ special.

Joc de creativitate - „Copacul Magic”

Încearcă să redai lumina și umbra, imaginându-ți un copac (copacul
preferat), care va fi mai întâi schițat în figuri geometrice.

Cum îl vei schița? Tulpina va fi reprezentată de un dreptunghi, iar

pentru coroană vei alege o formă care se aseamănă cu structura copa-
cului ales. După ce ai schițat în figuri geometrice copacul, te gândești de
unde vine sursa de lumină pe copac (soarele). În partea luminată hașura
va fi fină, deschisă, apoi vei trece gradat la partea mai întunecată, la um-
bră, prin suprapuneri de hașură.

În copacul vostru se vor găsi părți luminate, părți umbrite, dar și in-
termediare.

75
 3. PICTURA ÎN CULORI DE APĂ. TRATAREA PICTURALĂ
După cum am observat, pictura în culori de apă cuprinde următoa-
rele tipuri de culori, materiale: acuarelă, guașă, tempera, culori acrilice.
Cu ajutorul lor putem obține pe suport pete picturale și pete decorative.

Pata decorativă este o întindere omogenă pe o suprafață, într-un

singur ton, fără a fi observate urmele pensulei de suport.

Pata picturală, diferită de cea plată (decorativă), dă viață suprafeței,

aduce vibrație. Aceasta se realizează prin:

• tușe, urme vizibile ale pensulei, așezate pe sensul formei.

• valori diferite ale aceleiași culori (vibrație valorică), tonuri.

• nuanțe alăturate (juxtapuse), suprapuse parțial sau prin supra-

punere grafică.

Petele picturale pot sugera într-o lucrare dinamism, mișcare, dar și

volumul obiectelor, atunci când sunt dispuse pe forma lor.

Dacă modelarea culorii (tonurile) și nuanțarea se realizează direct

pe suport sau pe paletă, suprapunerea grafică se realizează în două
etape – peste pete pla-
te, decorative se așa-
ză puncte, linii, forme,
pentru a sugera idei,
forme. Această supra-
punere se realizează
atât în acuarelă (pe su-
port umed, petele vor
fuziona, se va pierde
din contur), cât și în
tempera, guașă sau Paul Klee
culori acrilice. „Grădinile Templului”
76
 Modalitățile de suprapunere sunt diverse: cu pensula, șablonul,
ștampila, cu hârtia mototolită, prin colaj.

Joc de creativitate – „Frumoase pete”

Vincet van Gogh

„Drum cu chiparoși”

Realizează un fond decorativ. Tamponează fondul cu o hârtie moale

(șervețel) îmbibat în culoare mai deschisă decât fondul. Repetă tampo-
narea cu o altă culoare și mai deschisă (tonuri deschise). Privește petele
cu atenție. Îți vor sugera imagini asemănătoare cu mediul înconjurător.

Schițează cu cea mai fină pensulă, principalele forme, pentru a vă

77
decide asupra imaginii finale și asupra stilului. Adaugă tot ce consideri că
te va ajuta să obții o lucrare reușită.

Poți, de asemenea, să realizezi suprapuneri grafice cu șervețelul,

doar pe o suprafață a foii. Vei descoperi alte idei, forme etc.

1) Ce materiale sunt folosite pentru pictură?

2) Care sunt cele mai vechi tehnici de lucru în sculptură?

3) Ce este desenul?

4) Cum se realizează petele picturale?

78
 4. MODELAJUL ÎN LUT
Modelarea este una din căile pentru dez-
voltarea „inteligenței” mâinilor. Modelarea este
un mod de expunere a realității în volume plas-
tice, artistice, cu materiale ușor de prelucrat.
Se pot folosi în afară de lut și de plastilină și
alte materiale: hârtie (șervețele) transformate
în pastă, adăugând apă și puțină făină.

De ce avem nevoie pentru a modela?

Avem nevoie de lut, de planșetă, de
eboșoare, de apă și de materiale textile. Eboșoarele sunt instrumente
din lemn sau din metal, bine șlefuite, de diferite forme (lopățele, spatule,
cuțite). Cu ajutorul lor se poate adăuga sau elimina material, pentru a se
ajunge la forma finală a lucrării.

Cum putem modela?

Putem modela prin câteva tehnici de modelare:

• modelaj prin amprentă – se păstrează în întregime materialul

cu care lucrăm, iar amprenta se realizează cu degetul sau cu un
instrument. Această urmă în material se face prin izbire, apăsa-
re, incizie.

• modelajul prin eliminare – adică prin decuparea sau prin sco-

birea în materialul de lucru.

• modelajul prin adăugare (sau tehnica reliefului). La o formă

mai mică se adaugă, se completează cu bucăți (volume mici) din
același material, cu eboșoarul sau cu degetele, până se ajunge
la forma dorită. Se pot construi forme volumetrice simple (sferă,
cub, con, piramidă), până la forme complexe (portrete, obiecte,
alte forme etc.).

79
 Joc de creativitate - „Mâini făuritoare”
Modelăm un corp geometric din lut (con, sferă etc.). Cum? Prin adă-
ugare și scobire.

În ce îl putem transforma? Sfera – într-o locuință, o mașină, conul –

într-un tobogan etc.
ETAPA 1

ETAPA 2

ETAPA 3

80
 5. ACTIVAREA SIMȚURILOR PRIN MATERIALELE DIN CARE
SUNT FĂCUTE OBIECTELE DE ARTĂ
ASUPRA PRIVITORULUI
EXPERIENȚE CU DIFERITE MATERIALE ȘI TEHNICI
Materialele și tehnicile folosite de către artiști, creatori, sunt foar-
te importante pentru a exprima sentimente, pentru a evidenția ideea pe
care au avut-o și au vrut să o transmită.

O pictură realizată în acuarelă creează senzația de catifelare, de

sensibilitate, de diafan.

Culorile în ulei folosite sub formă păstoasă, în relief, sugerează forța

artistică, mișcarea, curajul.

O sculptură cu suprafețele finisate va impresiona prin grație, prin

ideea de alunecare, prin umbra și lumina care se aștern pe suprafața
respectivă.

O clădire realizată din lemn și piatră va aminti de natură, de viață.

Sticla și betonul vor activa impresia, sentimentul de rece, de dur.

Experiența cu diferite materiale și tehnici

Pentru dezvoltarea sensibilității gândirii plastice, a gustului estetic și
a celui artistic și pentru dezvoltarea acuității vizuale, putem să practicăm
exercițiul-joc kim (joc de pipăit pentru perceperea materialității, a texturii
unei suprafețe).

Ce poți să percepi?
Poți să percepi obiectele alunecoase, umede, mătăsoase, aspre etc.
Se creează niște senzații tactile și senzații vizuale, care vor fi redate gra-
fic pe foaia de desen.

Pentru a îmbina mai multe materiale și tehnici ai nevoie de obiectul

realizat prin modelajul lutului.
81
 Vei picta obiectul (forma inventată, creată) cu ajutorul tonurilor și al
nuanțelor, calde și reci, în funcție de destinația sau de amplasarea pe
care le-ai gândit pentru obiectul tău.

82
 6. RECAPITULARE
1) Enumeră cinci materiale de lucru folosite de-a lungul timpului în
grafică.

2) Completează spațiile libere, alegând termenii potriviți.

apă, culorile în ulei, acuarela, lent

• . . . . . se întinde în straturi foarte subțiri, transparente.

• . . . . . permit revenirea asupra picturii având un grad . . . . . de

uscare.

• Culorile acrilice se diluează . . . . .

3) Dă exemplu de patru procedee prin care se pot obține petele pic-

turale.

4) Numește două tehnici de modelare.

5) În maximum patru fraze, descrie diferența dintre desenul în creion

și desenul în cărbune.

6) Realizează un fond decorativ cu ce culoare dorești (caldă sau

rece). Execută direct cu pensula pe acest fond o spirală completă sau
incompletă. Transformă și adaugă ce dorești pentru a explica ce-ți su-
gerează imaginea (exemplu: anotimpurile, orășelul din vis, un labirint, o
călătorie imaginară etc.)

83
 7. EVALUARE
Obiectul realizat la ora de modelaj și pictat va fi introdus într-un spa-
țiu pe care l-ai gândit (exemplu: căsuța - în iarbă, toboganul - în parc
etc.). Veți executa acest spațiu din materiale diverse (frunze, cartoane,
fire de ață, materiale textile, șervețele pictate etc.).

Fiecare elev va avea pe bancă proiectul propriu.

Evaluarea va consta în realizarea unei fișe de descriere a proiectului.

Indicații pentru realizarea fișei de descriere a proiectului

În fișa de descriere a proiectului vei explica etapele de lucru, vei

enumera materialele și tehnicile folosite, vei evidenția expresivitatea cu-
lorilor, folosind un limbaj specific artelor plastice.

8. EXPOZIȚIE
Metoda „Turul galeriei”

După executarea spațiului pentru obiectul modelat, veți realiza o ex-

poziție într-un spațiu care să permită așezarea proiectelor. Fișa pentru
descriere trebuie să fie atașată proiectului.

Fiecare lucrare va fi evaluată de către ceilalți colegi (interevaluare),

acordându-i-se un punctaj în funcție de criteriile de mai jos
Criterii de evaluare Punctaj
Folosirea a cel puțin două tehnici de modelaj 2 puncte
Folosirea unor tonuri și nuanțe calde și reci 2 puncte
Amplasarea obiectului modelat într-un spațiu adecvat 3 puncte
Originalitate 2 puncte
Se acordă un punct din oficiu.
Total puncte = 10

84
 UNITATEA 4 - ARTA ÎN COMPOZIȚIE

Domenii de conținut
1. Compoziția plastică
2. Noțiuni de cultură artistică
3. Proiecte și evenimente

Conținuturi
1. Despre imaginea plastică
1.1. Imaginea plastică bidimensională, plană
1.2. Noțiuni de compoziție. Compoziția liberă. Unitatea
compoziției
2. Compoziții cu dominantă verticală, orizontală, oblică
3. Organizarea spațiului plastic închis sau deschis prin linie și
pată. Centrul de interes
4. Comentariu de artă
5. Vedere de ansamblu asupra istoriei artei universale (periodizare
pe continente și milenii)
6. Recapitulare
7. Evaluare
8. Expoziție

Theodor Aman
„Serata-Bal mascat în atelier”

85
 1. DESPRE IMAGINEA PLASTICĂ

1.1. IMAGINEA PLASTICĂ BIDIMENSIONALĂ, PLANĂ

Ce este imaginea plastică?
Imaginea plastică este o formă de reprezentare a unor idei, a reali-
tății înconjurătoare, pe baza senzațiilor dobândite cu ajutorul simțurilor.
Este o reprezentare plastică a unor obiecte, ființe, peisaje, idei, a unui
mesaj etc.

Imaginea plastică bidimensională, plană, este realizată pe o supra-

față în același plan cu suprafața suport (hârtie, carton, pânză).

Cu ce se realizează imaginea plastică bidimensională, plană?

Aceasta se realizează cu ajutorul elementelor de limbaj plastic și,
bineînțeles, cu materialele de lucru (pensule, culori, hârtie, pânză etc.).

Ce este compoziția plastică?

Compoziția plastică constă în organizarea relațiilor mai multor ele-
mente de limbaj plastic (puncte, linii, forme, culori), cu anumite semnifi-
cații, într-un tot unitar.

Care sunt etapele acestei organizări?

86
 1.2. NOȚIUNI DE COMPOZIȚIE
COMPOZIȚIA LIBERĂ. UNITATEA COMPOZIȚIEI
1) Schema sau schița compozițională realizată în mai multe varian-
te, este o reprezentare din linie și formă a ideii pe care vrei să o transmiți.

2) Structura compozițională reprezintă

o organizare pe fragmente, fixarea spațiilor
în care vor fi plasate personajele și obiecte-
le, prin linii sau dreptunghiuri.

3) Forma totală constă în realizarea detaliilor care dau expresivitate

lucrării finale.

Cum se realizează unitatea compoziției?

Unitatea compoziției se realizează prin legătura dintre forme, ele-
mente de limbaj plastic și imaginea totală (ansamblu). Totul se subordo-
nează unității totale a compoziției, care ține de un centru de interes sau
de mai multe, de ritmul formelor și al culorilor, de simetrie-asimetrie (se
creează un echilibru de forme și culori).

Pentru obținerea unei lucrări echilibrate, o atenție deosebită trebuie

acordată distribuirii elementelor plastice pe suprafața tabloului.

Trebuie evitată îngrămădirea unor elemente într-o parte a suprafe-

ței, deoarece se va produce senzația de dezechilibru.

Cum descoperi unitatea lucrării tale?

Privește lucrarea de la distanță, de la cel puțin de patru ori diagonala
ei. Astfel se pot observa eventualele dezechilibre date de sensul sau de
direcția liniilor, o îngrămădire de forme sau de pete de culoare.
87
 2. COMPOZIȚIA CU DOMINANTĂ VERTICALĂ,
ORIZONTALĂ, OBLICĂ
Compoziția poate fi construită pe anumite registre, direcții, care dau
expresivitate și amplifică citirea mesajului transmis.

Compoziția pe registre orizontale va sugera stabilitate, echilibru,

liniște.

Botticelli
„Primăvara”

Compoziția cu dominantă verticală exprimă înălțarea, dezvolta-

rea, ordinea.

Ion Andreescu
„Pădurea de fagi vara”

88
 Compoziția în care predomină linia oblică sugerează spațialita-
tea, dinamismul, mișcarea, depărtarea.

Hans Memling
„Revenirea și triumful lui Hristos”

Exercițiu-joc
Cum poți realiza o compoziție pe diagonală folosind următoarele
elemente?

Dar o compoziție pe orizontală folosind linia ondulată care formează

trei semicercuri?

Pe măsură ce vei încerca mai multe variante vei găsi cele mai inge-
nioase soluții.
89
 3. ORGANIZAREA SPAȚIULUI ÎNCHIS SAU DESCHIS
PRIN LINIE ȘI PATĂ. CENTRUL DE INTERES
Elementele de limbaj plastic pot sugera spațiul închis sau deschis
într-un tablou. Acest spațiu poate fi amplificat într-o imagine, astfel:

- spațiul închis poate fi sugerat de concentrarea elementelor spre

centrul imaginii, în interiorul ei. Formele, liniile mai accentuate, culorile
mai vii sunt îndreptate spre zona centrală.
Leonardo Da Vinci
„Fecioara între stânci”

- compoziția cu spațiu deschis îndreaptă privirea spre exteriorul

lucrării. Acțiunea se continuă în afara tabloului. Elementele folosite (for-
me, culori) dau impresia că tabloul este un fragment, un detaliu dintr-o
imagine, o poveste care se continuă.

Edgar Degas
„Cursă de gentlemeni înainte de plecare”

90
Ce este centrul de interes?
Centrul de interes este zona din imagine care îți atrage atenția și
care te ajută să înțelegi, să descifrezi mai ușor mesajul imaginii. Acesta
se poate găsi în interiorul sau în exteriorul tabloului.

Jean-Honoré Fragonard
„Leagănul”

Centrul de interes poate fi subliniat prin sensurile liniilor, prin poziția

unor forme, persoane, prin contrastul cel mai accentuat, prin pata de cu-
loare cea mai strălucitoare, deschisă, închisă, mare, zona cea mai aglo-
merată, aerisită sau dinamică. Într-o compoziție pot exista unul sau mai
multe centre de interes.

Joc de creativitate - „Universul compoziției”

Brainstorming

Imaginează-ți o casă în
care ai vrea să locuiești, care
să nu semene cu niciuna pe
care ai văzut-o. Ce formă ar
putea să aibă? Unde ar putea
fi amplasată? Vino cu cât mai
multe idei și prezintă-le verbal
colegilor. Orice idee este ac-
ceptată. Alege ideea pe care o

91
dorești și reprezint-o în următorul joc de creativitate.

Vei realiza astfel o compoziție plastică în care vei folosi toate ele-
mentele de limbaj plastic învățate și îi vei da un titlu sugestiv sau chiar
mai multe.

1) Ce este imaginea plastică?

2) Enumeră etapele organizării unei compoziții?

3) Ce sugerează compoziția cu dominantă oblică?

4) Prin ce poate fi subliniat centrul de interes într-o compoziție?

4. COMENTARIU DE ARTĂ
Înainte de a începe comentariul unei opere de artă, trebuie să cu-
noaștem autorul și perioada în care a trăit și dacă se poate și anul reali-
zării operei respective.

Titlul lucrării transmite mesajul, care se constată la prima analiză

vizuală a lucrării: care este personajul principal, unde este amplasat, ce
personaje sau forme mai sunt prezente în imagine.

Urmează stabilirea tipului de compoziție (echilibrată, dominată de

orizontale, verticale, oblice, cu spațiu închis sau deschis).

Se analizează contrastele cromatice folosite, culoarea care domină,

expresivitatea elementelor de limbaj plastic.

Mapa personală
Pentru evaluarea finală se va prezenta mapa personală (lucrările
realizate la orele de desen, de pictură).

Fiecare elev va alege o operă de artă prezentată în manual, pe care

o va comenta, ținând cont de indicații.

Al doilea comentariu va fi realizat în scris și va viza lucrarea realiza-

92
tă la tema plastică Jocul de creativitate - „Universul compoziției”.

Alte indicații didactice:

În perioada din anul școlar numită „Școala altfel”, profesorul de edu-

cație plastică poate organiza cu elevii și cu alți profesori vizite în ateliere-
le unor artiști autohtoni și vizite la muzeele de artă.

5. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA ISTORIEI ARTEI

UNIVERSALE (PERIODIZARE PE CONTINENTE ȘI MILENII)
Arta antică (3500 î.e.n. – 500 î.e.n.) este caracterizată prin ma-
nifestările artistice din Mesopotamia (regiunea dintre
fluviile Tigru și Eufrat, Irak și Siria de azi) și din Egiptul
Antic (cea mai puternică civilizație antică). Elemente-
le arhitecturale specifice Antichității egiptene sunt pi-
ramidele (morminte ale faraonilor).

Grecia antică (secolul al XII-lea î.e.n. – secolul I

î.e.n.). Pentru greci omul este cea mai frumoasă crea-
Nefertiti din Egipt
ție, „măsură a tuturor lucrurilor” (Protago-
ras sofistul). Templele (locuințele zeilor)
au coloane cu capiteluri decorate în cele
trei stiluri: doric, ionic și corintic. În aceas-
tă perioadă, ceramica a jucat un rol foarte
important (contrastul roșu-negru pentru Parthenonul

decorație fiind specific grecesc).

Arta Romei antice (secolul al III-lea î.e.n. – secolul al III-lea e.n.).

În această perioadă se întâlnește o mai mare va-
rietate de construcții: bazilici, amfiteatre (Colos-
seum), arcuri de triumf.

Arta medievală - Începutul secolului al IV-

Colosseum
lea a fost marcat de divizarea Imperiului Roman,
93
prin decizia împăratului Constantin cel Mare, cu mutarea capitalei la Con-
stantinopol, în Bizanț, rezultând două regiuni puternice: Imperiul Roman
de Răsărit și Imperiul Roman de Apus.

Stilul bizantin (secolul al IV-lea – secolul

al XV-lea) a fost dezvoltat în Imperiul Roman de
Răsărit. Pictura este cu tematică religioasă, rea-
lizată în tehnicile frescă și mozaic. Mozaic bizantin

În Europa apuseană, având capitala Roma, primul stil important care

s-a dezvoltat este stilul romanic (secolul al X-lea –
secolul al XII-lea), în Franța și în țările Europei cu
tradiție romană. Construcțiile caracteristice sunt cas-
telele nobililor, mănăstirile, bisericile.

Stilul gotic este al doilea stil internațional (se-

colul al XII-lea – secolul al XV-lea). Catedrala gotică
este emblema arhitecturală a acestui stil. Catedrala Notre-Dame

Renașterea (secolul al XIV-lea – Trecento, se-

colul al XV-lea – Quatrocento, secolul al XVI-lea
– Cinquecento). Maeștrii Renașterii italiene sunt
Michelangelo Buonarroti, Rafael Sanzio și Leonardo
Rafael Sanzio
da Vinci. „Școala din Atena”

Barocul a apărut la sfârșitul secolului al XVI-lea și s-a dezvoltat pe

parcursul secolului al XVII-lea.

Clasicismul francez (secolul al XVII-lea). În Franța nu a pătruns

barocul, ci s-a dezvoltat clasicismul în timpul lui Ludovic al XIV-lea.

Stilul rococo, tendință artistică a secolului al XVIII-lea, apare către

1765.

Neoclasicismul apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Romantismul apare ca reacție împotriva neoclasicismului, la înce-

94
putul secolului al XIX-lea.

Realismul caracterizează perioada 1830 –

1863.

Impresionismul (1865 – 1886). Artiștii sunt

Jean-François Millet
preocupați de stilul luminii și al culorii. „Culegătoarele de spice”

Neoimpresionismul și postimpresionismul apar ca o prelungire a

impresionismului.

Arta modernă este arta secolului al XX-lea.

În această perioadă se încadrează mai multe ten-
dințe și curente în artă: expresionismul, fauvismul,
cubismul, futurismul, arta abstractă.

Postmodernismul este un amestec de cu- Kazimir Malevich

„Norma zilnică”
rente artistice, refolosite. (artă abstractă)

Arta contemporană, încadrată de la postmodernism până în pre-

zent, este un amalgam de reacții și curente. Se pictează impresionist,
expresionist, abstract etc.

6. RECAPITULARE
Toate lucrările realizate pe parcursul anului (schițe, picturi) vor fi
păstrate într-o mapă specială, pe care o vei realiza din carton sau hâr-
tie mai groasă. După ce ai măsurat și ai tăiat, trebuie să te gândești la o
compoziție pe care o vei realiza pe coperta mapei.

Ai libertatea de a alege tema, culorile, tehnica și materialele de lucru.

Realizează mai multe schițe înainte de a trece la pictură. Trebuie

să folosești toate cunoștințele acumulate în cadrul orelor de artă plastică
(elemente de limbaj plastic, amestecuri cromatice, organizarea compozi-
țională, efecte emoționale ale culorilor etc.).

95
 7. EVALUARE
Comentează o operă de artă la alegere din manual, în maximum 15
rânduri. În realizarea lucrării scrise, vei urmări:
• precizarea autorului, titlului, mesajului transmis prin titlu 1 punct
• precizarea tipului de compoziție (închisă, deschisă, pe orizontală
etc.) 1,5 puncte
• identificarea centrului de interes al operei (prin ce este subliniat:
culori, forme) 1,5 puncte
• enumerarea elementelor de limbaj plastic folosite 2 puncte
• precizarea culorilor folosite și a tipurilor de pete 2 puncte
• impresia dată de culori, linii 1 puncte
Se acordă un punct din oficiu.
Total puncte = 10

8. EXPOZIȚIE
De data aceasta, veți organiza o expoziție „grăitoare” intitulată
„Călătoria mea în Universul artei plastice”.

Fiecare elev va prezenta colegilor atât coperta mapei cât și lucrările

din interiorul ei.

În acest fel vei prezenta activitatea ta, dar te poți și autoevalua. Vei
putea să vezi unde ai lucrat foarte bine, dar și unde trebuia să continui, în
lucrările tale. Prin observație, comparație, apoi prin exercițiu, poți evolua,
în felul tău, pentru că arta este un mijloc de comunicare, prietenie, înțe-
legere, autodepășire.

96