Decăderea

Sancţiunea nerespectării termenului procedural

Principala sancțiune aplicabilă pentru nerespectarea termenelor

procedurale este decăderea, urmată apoi de perimare, prescripția dreptului
de a cere executarea silită și sancțiunile disciplinare, pecuniare (amenzile
civile), plata despăgubirilor pentru partea vătămată.
Decăderea este sancțiunea procedurală constând în pierderea dreptului
de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini un act de procedură dacă nu a
fost respectat termenul imperativ stabilit de lege, prevăzut de aceasta.
Decăderea operează numai în cayul nerespectării termenelor legale
imperative.
În cazul termenelor judecătorești se aplică alte sancțiuni, ca
posibilitatea judecătorului de a nu mai acorda un nou termen pentru
îndeplinirea actelor de procedură, ceea ce reprezintă tot o decădere.
În cazul nerepectării termenelor prohibitive, sancțiunea este nulitatea
actului îndeplinit înainte de împlinirea termenului. Decăderea operează
numai dacă a fost constatat de instanța judecătorească. Actul de procedură
făcut peste termen rămâne valabil dacă nu a fost constatată decăderea, iar
dacă toate căile de atac care permiteau să se constate decăderea au fost
epuizate, sancțiunea rămâne definitiv inoperantă.

12
 Potrivit prevederilor art. 103 alin. (1) Cod proc. civ. „neexercitarea
oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul
legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când
partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de
voinţa ei”1.
Sancţiunea decăderii este prevăzută şi în alte texte ale Codului, astfel:

 partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună, cu cel puţin 5

zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, copii certificate de pe
înscrisurile invocate (art. 138 alin. final);

 când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138,

dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă,
dacă amândouă părţile sunt de faţă (art. 167 alin. (4))2;
 neîndeplinirea obligaţiei de a depune suma statornicită de instanţă
pentru cheltuielile de cercetare locală, drumul şi despăgubirea
martorilor sau plata expertului atrage decăderea, pentru acea instanţă,
din dovada încuviinţată (art. 170 alin. (3));

 în cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se depune,

sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare (art. 186
alin. (2);

1
http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_de_procedura_civila_noul_cod_de_procedur
a _civila_legea_134_2010.php
2
A. Tabacu, „Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic, București, 2013

12
  cerinţele privind motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază
apelul şi dovezile invocate în susţinerea apelului sunt prevăzute sub
sancţiunea decăderii (art. 287 alin. (2));

 recuzarea arbitrului trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în

termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea
arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare (art. 351
alin. (1);

 în materie de arbitraj, excepţiile şi alte mijloace de apărare, care nu au

fost arătate prin întâmpinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii,
cel mai târziu la primul termen de înfăţişare (art. 356 alin. (2))3;

 orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale,

constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi
desfăşurarea procedurii până la primul termen de înfăţişare, trebuie
ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen,
dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt (art. 358 alin. (1));

 neintroducerea cererii de divorţ de către pârât în termenele prevăzute

în art. 609 Cod proc. civ. atrage decăderea acestuia din dreptul de a

3
A. Tabacu, „Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic, București, 2013

12
 cere divorţul, afară de cazul când cererea reclamantului a fost respinsă
şi motivele divorţului s-au ivit ulterior (art. 610)4.

 Decăderea ar putea fi definită ca fiind acea sancţiune procesuală care

constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a
îndeplini orice alt act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul
imperativ prevăzut de lege.

Condiţiile decăderii:

 Din dispoziţiile art. 103 alin. (1) Cod proc. civ. rezultă că decăderea
intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative
şi absolute5.

Aceasta deoarece:

 Nerespectarea termenului prohibitiv duce la nulitatea actului de

procedură6;
 Dacă nu este respectat un termen judecătoresc sancţiunea constă în
posibilitatea judecătorului de a nu mai acorda un nou termen pentru
îndeplinirea actului de procedură care nu a fost îndeplinit în termenul
iniţial.

Dacă s-a încălcat o normă imperativă, decăderea poate fi invocată

de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu. Dacă norma

4
http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_de_procedura_civila_noul_cod_de_procedur
a _civila_legea_134_2010.php
5
http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_de_procedura_civila_noul_cod_de_procedur
a _civila_legea_134_2010.php
6
A. Tabacu, „Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic, București, 2013

12
încălcată are caracter dispozitiv, decăderea poate fi invocată numai de partea
interesată.
În situaţia în care norma încălcată are caracter imperativ, decăderea
poate fi invocată în orice moment al procesului. În schimb, dacă norma
încălcată este dispozitivă, decăderea poate fi invocată numai la primul
termen de judecată care are loc după ce partea a cunoscut motivul
decăderii. Dacă partea nu invocă decăderea în aceste condiţii, va fi ea însăşi
decăzută din dreptul de a invoca decăderea.
Dacă procesul este în curs, decăderea poate fi invocată pe cale de
excepţie, diferit după cum norma încălcată este absolută sau relativă.
Dacă s-a pronunţat o hotărâre de primă instanţă, nedefinitivă,
decăderea poate fi invocată pe calea apelului. Trebuie menţionat că dacă
norma încălcată are caracter dispozitiv, decăderea poate fi invocată în apel
numai dacă a fost invocată în termen în faţa primei instanţe şi aceasta a omis
să se pronunţe asupra excepţiei sau a respins-o. Dacă s-a pronunţat o
hotărâre definitivă, decăderea poate fi valorificată pe calea recursului, în
aceleaşi condiţii în care poate fi valorificată în apel7.

Cazurile în care intervine decăderea:

Decăderea intervine în următoarele cazuri:

 când prin lege este stabilit un termen fix pentru săvârşirea unui act de
procedură sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lăsat să expire
acel termen fără să beneficieze de el.

7
A. Tabacu, „Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic, București, 2013

12
  Spre exemplu, decăderea intervine pentru neexercitarea apelului în
termenul prevăzut de lege (art. 284 Cod proc. civ.) sau pentru
nedepunerea sumei stabilită de instanţă pentru efectuarea expertizei
(art. 170 Cod proc. civ.)8;

 când legea procesuală a stabilit că exercitarea unui drept trebuie să se

facă într-o anumită etapă a procesului sau într-un anumit moment
procesual, iar partea nu a respectat această cerinţă.

Astfel, propunerea de recuzare trebuie făcută înainte de începerea

oricărei dezbateri (art. 29, alin. 1 C. pr. civ.), strămutarea pentru motiv de
rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei
dezbateri (art. 38 alin. 1 Cod proc. civ.), probele trebuie cerute prin cererea
de chemare în judecată, întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare (art. 138
alin. 1 Cod proc. civ.);

 când legea procesuală stabileşte o anumită ordine în efectuarea actelor

de procedură, pe care partea nu a respectat-o.

De exemplu, faţă de dispoziţiile art. 108 alin. 3 Cod proc. civ.,

nulitatea relativă se acoperă dacă nu este invocată la prima zi de înfăţişare ce
a urmat săvârşirii neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii în fond.
Ordinea impusă de text este următoarea: mai întâi trebuie invocată
nulitatea relativă şi apoi se pun concluzii în fond9.

8
http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_de_procedura_civila_noul_cod_de_procedur
a _civila_legea_134_2010.php
9
A. Tabacu, „Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic, București, 2013

12
 Cazurile în care nu intervine decăderea:
Sancţiunea decăderii nu intervine dacă:
1. Nu a fost constatată de instanţă.

2.Partea care putea să invoce sancţiunea renunţă la acest drept. Pentru

aceasta se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii:

 renunţarea să provină de la o persoană cu capacitate deplină de

exerciţiu;

 termenul care nu a fost respectat să fie reglementat prin norme

dispozitive;
 renunţarea să intervină numai după expirarea termenului;

 renunţarea să fie strict personală, ceea ce înseamnă că produce

efecte numai faţă de partea respectivă;
 renunţarea să fie expresă, neputând fi dedusă din tăcerea părţii.

3.Decăderea priveşte pe una din părţile legate printr-un raport de

solidaritate sau de indivizibilitate, cu condiţia ca cel puţin una dintre
celelalte părţi să fi săvârşit actul de procedură în termen10.

4.Decăderea se acoperă potrivit legii (ex: art. 186 alin. (4) Cod proc. civ.
prevede că decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea
obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acoperă dacă aceştia se
înfăţişează la termenul stabilit pentru ascultarea lor; în condiţiile art.

10
A. Tabacu, „Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic, București, 2013

12
170 alin. final Cod proc. civ., depunerea sumei statornicită de instanţă se
va putea face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se
amână judecata; potrivit art. 135 Cod proc. civ., cererea reconvenţională
şi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu s-a făcut în
termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul în
care amândouă părţile consimt să se judece împreună);

5.Partea interesată a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de

voinţa ei să efectueze actul de procedură în termen şi s-a admis
cererea de repunere în termen.

Efectele decăderii:

Potrivit art. 185, alin. 1 NCPC, când un drept procesual trebuie

exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea
din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Actu de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Art. 185, alin. 1 distinge între efectul principal al decăderii
(pierderea dreptului procesual neexercitat în termen) și efectul secundar
(anulabilitatea actului procesual îndeplinit peste termen-nulitate relativă,
ce își produce efectele numai dacă este invocată de partea interesată).
În situația actelor de procedură prematur îndeplinite, urmarea
directă este anulabilitatea actului (similar, dacă este invocată excepția
prematurității), cu particularitatea că dreptul procesual nu este pierdut,
elputând fi exercitat când se va împlini termenul procedural.
Două elemente de noutate se evidențiază cu privire la acest text de
lege:
1. Domeniul de aplicare al sancțiunii decăderii este extins,
raportat la reglementarea art. 103 CPC 1865, întrucât aceasta nu se mai
aplică exclusiv în situația nesocotirii unor termene legale ci și pentru

12
nerespectarea termenelor procesuale, stabilite de către instanța de
judecată.
2. Privitor la această sancțiune, s-a reținut că, asemenea
sancțiunii nulității, nici decăderea nu operează ope legis, trebuind să fie
constatată de către instanțele de judecată. Se consideră că în situația în
care s-au epuizattoate modalitățile sau ocaziile prin care putea fi
invocată decăderea, ără ca aceasta să fie constatată, aceasta se acoperă
definitiv.
S-a reținut că, prin reglemnentarea instaurată de art. 185 NCPC,
este confirmată condiția potrivit căreia, pentru a putea opera sancțiunea
decăderii, termenul procesual nesocotit trebuie să fie unul imperativ,
deoarece numai acestea au căderea să desciplineze întreaga activitate
judiciară. Această formulare exclude termenele dispozitive, de
recomandare.
S-a observat că NCPC stabilește majoritatea termenelor de
recomandare în legătură cu obligațiile instanței iar nu ale părților. În
plus, termenele imperative privesc obligații procesuale ale părților nu ale
instanței de judecată ori ale altor participanți la proces (cum ar fi, de
exemplu, expertul care nu a depus raportul de expertiză în termenul
reglementat de art. 336 NCPC, împotriva căruia nu poate opera
decăderea). Rațiunea invocată este aceea conform căreia decăderea
afectează dreptul procesual al părții, deci nu își va găsi plicare în
ipotezele când altă persoană trebuia să îndeplinească actul de procedură
(spre ex.organele de executare silită) sau întârzierea este provocată chiar
de către cealaltă parte.
Art. 185, alin. 2 NCPC statuează că, în ipoteza în care legea
oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul
făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui
interesat. Este reglementată, așadar, ipoteza nerespectării termenului

12
 prohibitiv, lăsându-se indicii în ceea ce privește tipul nulității.

Repunerea în termen:
În condiţiile art. 103 alin. 1 Cod proc. civ. decăderea nu operează atunci
când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai
presus de voinţa ei să săvârşească actul de procedură în termen. În acest
caz, actul de procedură trebuie să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la
data împiedicării şi tot în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele
împiedicării.

Pentru a se dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite mai multe

condiţii:

 partea care nu a săvârşit un act de procedură înăuntrul termenului

legal imperativ să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o
împrejurare mai presus de voinţa ei, care s-a produs înainte de
împlinirea termenului;

 în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea

interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen şi să şi
efectueze actul de procedură pe care nu l-a îndeplinit în termen.

Cererea de repunere în termen se soluţionează de instanţa competentă să

soluţioneze calea de atac sau să îndeplinească actul de procedură cu privire la care
a intervenit decăderea.
Asupra cererii de repunere în termen se va pronunța instanța competentă să
soluționeze calea de atac sau să îndeplinească actul de procedură. Dacă s-a solicitat
repunerea în termen cu privire la un act de procedură ce trebuia îndeplinit înainte
de pronunțarea hotărârii instanța se va pronunța printr-o încheiere interlocutorie
care nu va putea fi atacată decât împreună cu fondul cauzei.
Dacă s-a cerut repunerea în termenul de exercitare a unei căi de atac,
instanța se va pronunța prin încheiere dacă admite cererea de repunere în termen,

12
 iar dacă respinge cererea va pronunța o hotărâre prin care respinge atât cererea de
repunere în termen, ca neîntemeiată, cât și cererea de apel sau recurs ca fiind
tardivă.
Sancțiunea procesuală a decăderii prezintă împotranță practică, având în
vedere că, în cursul procesului civil feluritele acte procesuale sunt, în majoritatea
cazurilor, fie prescrise a fi îndeplinite într-un anumit termen, fie prohibite a se
îndeplini până la împlinirea altuia.
S-a evidențiat interdependența și corelativitatea dintre noțiunile de termen
procesual și decădere: una fără cealaltă nu ar avea rațiune.

12
 Bibliografie utilizată

1. A. Tabacu, „Drept procesual civil”, Editura Universul Juridic,

București, 2013
2. http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-14-buna-credinta-
interpretarea-si-efectele-legii-civile
3. http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_de_procedura_civila_noul
_cod_de_pro cedura_civila_legea_134_2010.php
4. http://legeaz.net/legea-146-1997

12