REFERAT LA DISCIPLINA:

PARTICIPANȚII LA PROCESUL CIVL

Titlul referatului:
INTERVENȚIA VOLUNTARĂ PRINCIPALĂ

1
 Anul universitar 2017–2018
Semestrul I

1. Intervenția voluntară în procesul civil

Intervenia poate fi definită ca acea institutie procesuală care conferă terțului
posibilitatea de a participa din proprie initiativă intr-un proces in curs de judecată
intre alte persoane in scopul valorificării unui drept propriu sau spre a sprijinii
apararea reclamantului sau paratului.
Intervenția voluntară constă in cererea unui terț de a participa intr-un proces
in curs de desfasurare, ințiat de alte persoane, in vederea apărării unui drept propriu
sau a unui drept apartinand unei părți din proces in măsura in care justifică un
interes personal1.
Codul de procedură civilă consacră doua forme ale interventiei in procesul
civil: intervenția in interes propriu si interventia in interesul uneia dintre parti.
Interventia in interes propriu mai este denumita si interventie principala sau
agresiva2 iar interventia in interesul uneia dintre parti mai poarta si denumirea de
interventie accesorie, auxiliara, alaturata sau conservatoare3. Distinctia intre cele
doua forme ale interventiei are in vedere, in principal, scopul diferit oferit de catre
intervenient.

2. Interventia principală
Noul Cod de procedura civila reglementeaza interventia principala in art. 62.
Textul desi este intitulat ”Interventia principala” nu reglementeaza toate aspectele
privitoare la aceasta forma de interventie voluntara.
Definita data de lege interventiei principale art. 61 alin. 2 NCPC este de o
maxima generalitate, ea fiind insa sugestiva in determinarea naturii juridice a
acesteia. Din punctul de vedere al caracterului ei, interventia principala constituie
un incident procedural ce determina largirea cadrului procesual in care urmeaza sa
se solutioneze litigiul4.
Tinand seama de trasaturile si natura jurudica a interventiei principale putem
definii aceasta forma de participare a tertelor persoane in procesul civil ca o
actiune prin care tertul intervenient formuleaza o pretentie distincta dar conexa cu
cererea principala, intr-un proces civil declansat intre alte persoane, in scopul
obtinerii unei hotarari judecatoresti favorabile5.

1
G. Boroi, Noul cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, pag. 170
2
A se vedea, pentru o atare denumire, art. 209 C.pr.civ din Quebec.
3
I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. Cit., p. 304.
4
I. Les, Tratat de drept procesual civil, 2014, pag 163.
5
I. Les, Tratat de drept procesual civil, 2014, pag 164.

2
 Cu titlu exemplificativ pentru situatia identitatii de drepturi pretinse este
ipoteza in care reclamantul a introdus cerere in revendicarea unui bun imobil de la
paratul care-l detine in mod nelegal, iar un tert, care pretinde ca este titularul
dreptului de proprietate asupra bunului respectiv formuleaza cerere de interventie
principala avand acelasi obiect.
Ca natura juridica, interventia principala este o veritabila cerere de chemare
in judecata formulata impotriva partilor initiale. Tertul are posibilitatea formularii
pretentiei atat pe cale principala, declansand un proces distinct, cat si pe cale
incidentala, promovand cererea de interventie in cadru procesului in curs de
desfasurare.
De regula, interventia principala determina largirea cadrului procesual din
punct de vedere al partilor, iar, uneori, si din perspectiva obiectului litigiului.

3. Situatii de inadmisibilitate a cererii de interventie voluntara

Prin exceptie, cererea de interventie voluntara este inadmisibila sau este
admisibila in anumite conditii in pricinile ce vor fi enumerate in continuare cu titlu
exemplificativ:
a) Cereri cu caracter strict personal. Cererea de interventie principala este
inadmisibila in pricinile cu caracter strict personal, care implica
participarea numai a anumitor persoane vizate de raporturile juridice
deduse judecatii (cererea de interventie voluntara a nunui tert este
inadmisibila in cauzele vizand desfacerea casatoriei 6)7. Spre exemplu,
daca cererea principala are ca obiect desfacarea casatoriei prin divort, iar
cererea reconventionala care ca obiect partajul bunurilor comune, tertul
care pretinde a fi titularul exclusiv al unui dintre bunurile indicate in
cererea reconventionala poate formula, pentru apararea dreptului sau,
cerere de interventie principala, solicitand revendicarea bunului in
ipoteza in care nu se afla in posesia acestuia sau constatarea dreptului sau
de proprietate saupra bunului care il poseda.
b) Cereri posesorii. Intrucat prin cererile posesorii reclamantul tinde la
apararea posesiei, ca situatie de fapt, nepunand in discutie drepturi
subiective civile, interventia principala, de esenta caruia este pretinderea
unui drept, este inadmisibila, intrucat a conduce la transformarea
procesulu propriu posesoriu intr-un proces petitoriu impotriva vointei
partilor initiale.
c) Litigii arbitrale. Potrivit art. 581 alin. (1) NCPC, tertii pot participa la
procedura arbitrala in coditiile art. 61-77 NCPC, dar numai cu acordul lor
6
C.S.J., s. civ., dec. Nr. 1890/1992, in Dreptul nr. 8/1993, p. 70.
7
Pentru dezvoltari vizand admisibilitatea cererii de interventie voluntara in cadrul litigiilor avand ca obiect
tagaduirea paternitatii, a se vedea G.Boroi, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 137.

3
 si al tuturor partilor (cu exceptia cererii accesorii, care este admisibila si
fara indeplinirea acestei conditii). Prin urmare tretul poate formula cerere
de interventie principala intr-un litigiu arbitral numai daca partile initiale
sunt de acord, nefiind necesara incheierea in forma scrisa a unui
compromis sau a unei conventii arbitrale intre parti si tert, intrucat
dispozitiile art. 581 alin (1) nu introduc o atare conditie, facand referire
numai la acordul partilor exprimat in proces.
d) Rezolvarea unor incidente procedurale. Cererea de interventie voluntara
principala este inadmisibila daca se formuleaza in legatura cu
solutionarea unor incidente procedurale precum stramutarea, recuzarea,
conflictul de competenta, perimarea, abtinerea etc., cu motivarea ca
aceste incidente nu pun in dicutie fondul drepturilor deduse judecatii prin
cererea principala, astfel incat tertul nu le-ar putea pretinde pentru sine in
cadrul procedurii de rezolvare a incidentelor.

4. Conditiile interventiei principale

In afara conditiilor generale de admisibilite, interventia principala mai
trebuie sa indeplineasca si unele conditii speciale:
4.1 Afirmarea unui drept care urmeaza a se valorifica prin intermediul
intreventiei principale.
Este o conditie ce rezulta neindoielnic din dispozitiile art.61 alin(2) NCPC.
Intervenientul principal, urmarind valorificarea unui drept propriu, trebuie, in mod
necesar, sa afirme existenta acestuia sau a unei situatii juridice a carei ocrotire o
solicita orgenele judiciare.
Interventia principala se caracterizeaza tocmai prin faptul ca are ca finalitate
proteguirea unor drepturi ale intervenientului care, daca nu ar fi aparate pe aceasta
cale, ar cauza acestuia un prejudiciu. De aceea, se poate afirma ca interventia
principala este un act nu numai reparator, ci si conservator sau, cum se exprima un
autor, un mijloc de aparare preventiv8.
4.2 Cerinte formale.
Potrivit art. 62 alin. (1) NCPC, cererea de interventie principala va fi facuta
in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata. Trebuie formulata in
scris, pe suport material sau electronic, in acest ultim caz daca sunt indeplinite
conditiile prevazute de lege.
In ceea ce priveste continutul cererii de interventie principala, aceasta va fi
cel prevazut pentru cererea de chemare in judecata, fiind reglementat de dispozitiie
art. 194 NCPC, cu mentiunea ca suplimentar se va specifica lagatura care justifica
solutionarea acesteia impreuna cu cererea principala.

8
D.I.Cotrutz, op. cit., p.9.

4
 Apreciem ca este necesara inclusiv indicarea datelor de identificare a
paratilor din carul cererii de interventie principala, intrucat exista posibilitatea ca o
atare cerere sa fie formulata impotriva partilor initiale, dar si impotriva unui tert, in
caz de copatricipatie procesuale obligatorie, spre exemplu.
Numarul de exemplare va fi cel prevazut de art. 149 alin (1) NCPC, potrivit
caruia cand cererea urmeaza a fi comunicata, ea se va face in atatea exemplare
catre sunt necesare pentru comunicare, in afara de cauzele in care partile au un
reprezentatnt comun sau partea figureaza in mai multe calitati juridice, cand se va
face un singur exemplar, cu mentiunea ca, in toate cazurile, este necesar un
exemlar si pentru instanta.
4.3 Timbrarea.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 146/1997, cererile reconventionale, cererile de
interventie si de chemare in garantie se taxeaza dupa regulile aplicabile cererii sau
actiunii principale.
A taxa dupa regulile aplicabile cererii principale inseamna a supune cererea
taxei judiciare de timbru corespunzatoare situatiei in care aceasta (cererea
incidentala) ar fi fost introdusa pe cale principala.
Spre exemplu, cererea de interventie principala promovata de un tert avand
ca obiect revendicarea imobiliara a unui bun despre care pretinde car ii apartine in
proprietate exclusiva, bunul facand obiectul unui litigiu de partaj derulat intre alte
doua persoane, se va taxa potrivit art. 2 alin (1) din Legea 146/1997, prin raportare
la valoarea bunului, iar nu potrivit art. 3 lic. C) teza IV-a din acelasi act normativ,
cu 3% din valoarea masei partajabile, dupa cum se timbreaza cererea principala.
Taxele judiciare de timbru aferenre cererii de interventie voluntara
principala vor fi avansate de intervenientul principal, sub santiunea anularii
acesteia ca netimbratasau, dupa caz, ca insuficient timbrata.
4.4 Termenul de depunere a cererii de interventie principala.
Potrivit art. 62 alin (2) NCPC cererea de interventie principala ”(..) poate fi
facuta numai in fata primei instante, inainte de inchiderea dezbaterilor pe fond”.
Ratiunea formularii intrerventiei principale numai in fata primei instante rezida in
necesitatea garantarii unor principrii fundamentale ale dreptului procesual civil si
in raport cu tertul intervenient (principiul dreptului la aparare, principiul
contradictorialitatii si principiul celor doua grade de jurisdictie). Necesitatea
salvgardarii principiului dublului grad de jurisdictie a fost afirmata si de
jurisprudenta9.
In practica judiciara mai veche s-a decis ca, in materie de partaj, interventia
principala nu poate fi formulata decat anterior admiterii in principiu a actiunii 10. In
legatura cu aceasta problema, instanta noastra suprema a hotarat ca expresia ”
9
C.S.J., s. civ. Dec. Nr. 505/1995 in BJ 1990-2003, p. 886.
10
Trib. Baia Mare, sent. Civ. Nr. 62 din 2 martie 1949, in JN nr. 9/1949, p. 1040.

5
inainte de incheierea dezbaterilor”, folosita in art. 50 alin (2) C. pr. civ. 1865 se
refera la dezbaterile care preceda hotararea finala a procesului si nu la dezbaterile
anterioare hotararilor ce se iau prin incheieri interlocutorii, textul nefacand nicio
distinctie sub acest aspect, dupa natura litigiului11.
Instanta suprema a revenit insa asupra acestei practici si a decis ca
interventia principala, in masura in care se refera la chestiuni supra carora s-a
statuat prin incheierea de admitere in principiu, nu mai poate fi formulata dupa
incheierea dezbaterilor privind admiterea in principiu a actiunii12.
Este necesar totusi sa precizam, in acest context, daca noua reglementare a
partajului judiciar consacra, in mod expres, posibilitatea pronuntarii unei incheieri
de admitere in principu, dar numai in cazurile si conditiile determinate de art. 984
NCPC. De asemenea art. 985 permite si pronuntarea unei incheieri de admitere in
principiu suplimentare. O atare incheiere suplimentara poate fi adoptata inainte de
”pronuntarea hotararii de imparteala”, in acele situatii in care se constata ca exista
si alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse
impartelii.
In armonia acestor noi reglementari in materie, consideram ca discutia
privitoare la momentul pana la care se poate promova interventia principala
ramane deschisa.
O problema controversata este cea privitoare la admisibilitatea interventiei
principale in cazul rejudecarii dupa clasarea cu trimitere. Socotim ca, in principiu,
solutia negativa este cea care trebuie sa prevaleze. Aceasta deoarece dupa
inchiderea dezbaterilor in fata instantei de fond exercitarea interventiei principale
reputata ca tardiva. Ne intemeiem aceasta opinie si pe faptul ca, in mod similar,
legea nu permite modificarea cererii de chemare in judecata in fata instantei de
trimitere. In acest sens, fosta noastra instanta suprema a decis ca ”modificare unei
actiuni poate avea loc numai in fata primei instante, pana la primul termen de
judecata, iar nu si inaintea instantei de trimitere”13.
Pe de alta parte, dispozitiile art. 62 alin (2) NCPC instituie o restrictie
privitoare la termenul in care poate fi exercitata interventia principala, iar de la
aceasta regula textul consacra, in alin. (3), o singura exceptie, pe care am evocat-o
deja. Or, ca orice exceptie, si aceasta trebuie sa fie de stricta interpretare.
Caracterul exceptional al casarii cu trimitere, in sistemul procedural configurat de
noul Cod de procedura civila, pledeaza pentru solutia pe care o afirmam14.

11
Trib. Suprem, col. civ. , dec. Nr. 1357 din 14 august 1967, in CD 1967, p. 285.
12
C.S.J., s. Civ. , dec. Nr. 1212/1991, in Probleme de drept in deciziile Curtii Supreme de Justitie 1990-1992, Ed.
Orizonturi Bucuresti, 1993, p. 246.
13
Trib. Suprem, col. civ. Dec. Nr. 681/1960, in LP nr. 3/1961, p. 101.
14
I. Les, Tratat de drept procesual civil, 2014, pag 168.

6
 Sanctiunea depunerii tardive a interventiei principale este judecata separata a
interventiei fata de cererea principala, iar nu respringerea acesteia cum gresit au
hotarat unele instante15. Aceasta solutie isi pastreaza actualitatea.

5. Formularea cererii in caile de atac.

a) Potrivit dispozitiilor art. 62 alin. (3) NCPC, cu acordul expres al partilor,
interventia principala se poate face si in instanta de apel.
Instituirea acestei derogari de la regula isi gaseste justificarea in
dreptul partilor de a renunta la un grad de jurisdictie.
Textul citat anterior are in vedere numai partile existente in etapa
procesuala a apelului, iar nu si pe cele care au figurat ca parti in judeacata in
prima instanta si pe care apelul declarat in cauza nu le priveste, hotararea
primei instante dobandind caracter definitiv si autoritate de lucru judecat fata
de acestea. De altfel, hotararea obtinuta de un tert in apel este opozabila
numai pana la proba contrara persoanelor care nu au figurat ca parti in
aceasta etapa procesuala, ci doar in faza judecatii cauzei in prima instanta.
Intrucat legea face referire la ”acordul expres” al partilor din etapa
procesuala a apelului, rezulta ca invoiala nu poate fi dedusa pe cale de
interpretare din neprezentarea partilor in fata instantei de apel sau din lipsa
unui raspuns al lor in acest sens, in ipoteza in care au fost citate cu
mentiunea de a-si preciza pozitia procesuala. Ca atare o invoire tacita nu este
de natura sa conduca la aprecierea cererii de interventie ca fiind admisibila.
Textul noului Cod de procedura civila se deosebeste de reglementarea
anterioara, care facea referire la ”invoiala partilor”, ce putea desemna atat un
acord expres, cat si unul tacit.
Intrucat prevederile art. 62 alin (3) NCPC nu fac referire la momentul
pana la care se poate formula cererea de interventie in etapa procesuala a
apelului, se vor aplica prin similitudine dispozitiile art. 62 alin. (2) NCPC,
momentul fiind corespunzator incheierii dezbaterilor asupra fondului caii de
atac.
Daca cererea de interventie principala este depusa direct in apel,
apreciem ca, in lipsa acordului expres al partilor initiale (apelanti si intimati
in apel), cererea se va respinge ca inadmisibila, prin raportare la art. 478
alin. (3) NCPC, potrivit caruia prin apel nu se poate schimba cadrul
procesual stabilit in fata primei instante.
b) Opinia doctrinara exprimata in reglementarea anterioara in sensul
inadmisibilitatii formularii cererii de interventie voluntara principala in
recurs este valabila si in contextul noii legislatii, argumentele fiind
urmatoarele: lipsa caracterului devolutiv alrecursului, ceea ce duce la
15
A se vedea si Trib Valcea, dec. Civ. Nr. 210 ain 4 iulie 1968, in RRD nr. 5/1969, p. 175.

7
 imposibilitatea analizarii fondului cererii de interventie, disparand ca atare
insasi ratiunea formularii sale; caracterul special al normei inscrise in art. 62
alin (3) NCPC, ce determina o stricta interpretare si aplicare; potrivit art. 63,
alin (2) NCPC interventia accesorie poate fi facuta pana la inchiderea
dezbaterilor, in cursul judecatii, chiar si in caile extraordinare de atac, de
unde rezulta, folosind argumentul per a contrario, ca interventia voluntara
principala nu ar putea fi formulata in caile extraordinare de atac, printre care
se numara si recursul.
In etapa rejudecarii fondului dupa casarea cu retinere, dat fiind faptul
ca solutia finala este definitiva, interventia voluntara principala este
inadmisibila, iar o solutie contrara ar conduce la limitarea gradelor legale de
jurisdictie.
In etapa rejudecarii fondului dupa casarea cu trimitere (casare in tot a
hotararii judecatoresti), din moment ce solutia finala este susceptibila de
exercitiul cailor de atac, de principiu, nu excludem, admisibilitatea
formularii cererii de interventie voluntara principala, dupa distinctiile facute
in doctrina corespunzatoare reglementarii anterioare16.
c) In ipoteza contestatiei in anulare, in etape judecarii caii de atac, interventia
voluntara principala este inadmisibila, nefiind o cale de atac devolutiva, insa,
in cazul admiterii sale si al rejudecarii fondului, aceasta devine admisibila,
cu urmatoarele distinctii: intreventia voluntara principala este admisibila in
ipoteza contestatiei in anulare de drept comun, reglementata de art. 503 alin
(1) NCPC, iar nu si in ipoteza admiterii contestatiei in anulare speciala,
reglementata de art. 503 alin. (2) NCPC, intrucat aceasta din urma vizeaza o
rejudecare a recursului; daca contestatia in anulare a fost exercitata
impotriva unei sentinte nesupuse apelului, cu ocazia rejudecarii fondului,
cererea de interventie principala poate fi formulata pana la incheierea
dezbaterilor asupra fondului; daca contestatia in anulare a fost exercitata
impotriva unei hotarari pronuntare in apel, cu ocazia rejudecarii apelului,
cererea de interventie principala poate fi formulala numai cu acordul expres
al partilor.
d) In ceea pe priveste revizuirea, in etapa judecarii acestei cai de atac,
interventia voluntara este inadmisibila, nefiind o cale de atac devolutiva,
insa, in cazul admiterii sale si al rejudecarii fondului, aceasta devine
admisibila, cu urmatoarele distinctii: rejudecarea fondului nu are loc in
ipoteza existentei motivului de revizuire prevazut de art. 509 alin. (1) pct. 9
NCPC (contrarietatea de hotarari) procedandu-se numai la anularea celei de-
a doua hotarari judecatoresti, pronuntate cu incalcarea autoritatii de lucru
judecat, caz in care interventia voluntara principala este inadmisibila; daca
16
G. Boroi, op. cit. , vol. I, p. 196.

8
 reviziurea a fost exercitata impotriva unei sentinte nesupuse apelului, cu
ocazia rejudecarii fondului, cererea de interventie principala poate fi
formulata pana la incheierea dezbaterilor asupra fondului; daca revizuirea a
fost exercitata impotriva unei hotarari judecatoresti pronuntate in apel, cu
ocazia rejudecarii apelului, cererea de interventie voluntara este inadmisibila
in ipoteza in care revizuirea priveste o hotarare a instantei de recurs si, ca
urmare a admiterii acestei cai de atac, se procedeaza la rejudecarea
recursului.

6. Procedura de judecata
Prevederile noului Cod de procedura civila privitoare la procedura de judecata
sunt comune ambelor forme de interventie voluntara, cu unele particularitati ce vor
fi evidentiate in cele ce urmeaza. O prima regula procedurala se concretizeaza in
obligatia instantiei de a dispune comunicarea cererii de interventie si a copiilor de
pe inscrisurile ce o insotesc. Dupa formularea cererii de interventie, instanta de
judecata dobandeste dreptul de a solutiona aceasta cerere.
Interventia se solutioneaza in doua faze: admiterea in principiu a cererii si
judecata acesteia. Admiterea in principiu a interventei se poate dispune numai dupa
”(..) ascultarea intervenientului si al partilor”.
Cu prilejul incuviintarii cererii, atat partile cat si tertul au dreptul de a pune
concluzii cu privire la admisibilitatea interventiei. Se discuta, cu acest prilej, doar
asupra aspectelor privitoare la admisibilitatea cererii din punctul de vedere al
conditiilor de forma, al interesului si al legaturii de conexitate cu cererea
principala. Instanta de judecata nu are caderea de a examina, cu aceasta ocazie,
cererea de interventie sub aspectul temeinicitatii sale.
Asupra admiterii in principiu a interventiei instanta de judecata se pronunta
printr-o incheiere motivata. Incheierea de admitere in principiu a interventiei are
un caracter interlocutoriu, instanta fiind legata de o asemenea incheiere in fond a
cererii17.
Din momentul admiterii in principiu intervenientul nu mai poate fi tratat cu
un simplu tert, cu ca o persoana care a dobandit calitate de parte18.
Dupa admiterea in principiu, instanta va statornici un termen inauntrul caruia
trebuie depusa intampinarea. In conceptia noului Cod de procedura civila,
depunerea intampinarii in cazul interventiei principale este obligatorie. Solutia
poate fi dedusa atat din modul de redactare a art. 65 alin. (3) NCPC, cat si din
coroborarea acestuia cu prevederile art. 208 alin. (1) NCPC.

17
ICCJ, s. com., dec. Nr. 1166 din 9 aprilie 2009, in Dreptul nr. 4/2010, p.214; Trib. Suprem, dec. Civ. Nr. 844 din 30
aprilie 1957, in LP nr. 8/1956, p. 105. Instanta suprema a statuat recent ca judecatorul nu mai poate respinge
interventia in fond atunci cand ea a fost admisa in principiu.
18
I. Les, Tratat de dept procesual civil, p. 145.

9
 Interventia voluntara principala se solutioneaza odata cu actiunea principala,
pronuntandu-se o singura hotarare asupra ambelor cereri. Solutia este statuata in
mod expres de art. 66 alin. (1) NCPC.
In doctrina mai recenta s-a apreciat ca, in ipoteza in care reclamantul renunta
la judecata sau paratul achieseaza la pretentiile reclamantului, interventia
principala va subzista, urmand sa se solutioneze in continuare ca o actiune de sine
statatoare19. De asemenea s-a remarcat ca nu numai desistarea reclamantului,
achiesarea paratului, ci si tranzactia are acelasi efect asupra rezolvarii cererii de
interventie principala, in sensul ca nu antreneaza, dupa sine, caducitatea
interventiei20. Solutiile enuntate se justifica pe deplin tocmai datorita caracterului
independent al interventiei principale21.

Referințe bibliografice

19
V.M. Ciobanu, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, vol I, p. 199.
20
I. Les, Tratat de drept procesual civil, ed. A 5-a, p. 141.
21
Practica judiciara a promovat uneori solutii diferite ( a se vedea jud. Sibiu, sent. Civ. Nr. 4691 din 29 octombrie
1975, in RRD nr. 6/1978, cu nota critica de I. Les pp. 47-49.

10
1. G. Boroi, Noul cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, pag. 170
2. A se vedea, pentru o atare denumire, art. 209 C.pr.civ din Quebec.
3. I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. Cit., p. 304.
4. I. Leș, Tratat de drept procesual civil, 2014, pag 163.
5. I. Leș, Tratat de drept procesual civil, 2014, pag 164.
6. C.S.J., s. civ., dec. Nr. 1890/1992, in Dreptul nr. 8/1993, p. 70.
7. Pentru dezvoltari vizand admisibilitatea cererii de interventie voluntara in cadrul litigiilor avand ca
obiect tagaduirea paternitatii, a se vedea G.Boroi, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 137.
8. D.I.Cotrutz, op. cit., p.9.
9. C.S.J., s. civ. Dec. Nr. 505/1995 in BJ 1990-2003, p. 886.
10. Trib. Baia Mare, sent. Civ. Nr. 62 din 2 martie 1949, in JN nr. 9/1949, p. 1040.
11. Trib. Suprem, col. civ. , dec. Nr. 1357 din 14 august 1967, in CD 1967, p. 285.
12. C.S.J., s. Civ. , dec. Nr. 1212/1991, in Probleme de drept in deciziile Curtii Supreme de Justitie 1990-
1992, Ed. Orizonturi Bucuresti, 1993, p. 246.
13. Trib. Suprem, col. civ. Dec. Nr. 681/1960, in LP nr. 3/1961, p. 101.
14. I. Leș, Tratat de drept procesual civil, 2014, pag 168.
15. A se vedea si Trib Valcea, dec. Civ. Nr. 210 ain 4 iulie 1968, in RRD nr. 5/1969, p. 175.
16. G. Boroi, op. cit. , vol. I, p. 196.
17. ICCJ, s. com., dec. Nr. 1166 din 9 aprilie 2009, in Dreptul nr. 4/2010, p.214; Trib. Suprem, dec. Civ. Nr.
844 din 30 aprilie 1957, in LP nr. 8/1956, p. 105. Instanta suprema a statuat recent ca judecatorul nu mai
poate respinge interventia in fond atunci cand ea a fost admisa in principiu.
18. I. Leș, Tratat de dept procesual civil, p. 145.
19. V.M. Ciobanu, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, vol I, p. 199.
20. I. Leș, Tratat de drept procesual civil, ed. A 5-a, p. 141.
21. Practica judiciara a promovat uneori solutii diferite ( a se vedea jud. Sibiu, sent. Civ. Nr. 4691 din 29
octombrie 1975, in RRD nr. 6/1978, cu nota critica de I. Leș pp. 47-49.

11