Sandu Valeria

Clasa a XII – a D Seral

Aplicarea prevederilor legale referitoare la securitatea si

sanatatea in munca
Angajatorul are următoarele obligaţii:
 să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând
seama de alte persoane prezente;
 să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte
primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
 să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol
grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori
care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
 să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească
lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de
pericol grav şi iminent;
 să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi
iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
Informarea lucrătorilor
Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul
fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces
la:
 evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie,
 evidenţa şi rapoartele prevăzute
1
Sandu Valeria
Clasa a XII – a D Seral
Legea din 1971 privind prevenirea incendiilor cuprinde următoarele norme de securitatea
muncii:
1. Echipamente
- Citiţi şi înţelegeţi instrucţiunile de folosire;
- Închideţi butonul de pornire şi debranşaţi de la curent echipamentele nefolosite;
- Învăţaţi cum se întrerupe curentul electric în caz de urgenţă;
- Evitaţi îndoirea cablurilor de alimentare ale maşinilor;
- Stabiliţi şedinţe regulate de verificare şi de întreţinere pentru echipamente;
- Anunţaţi fără întârziere defectele apărute la echipamente;
- Verificaţi dacă părţile periculoase ale maşinilor sunt prevăzute cu dispozitive de
protecţie, în special maşinile de tăiat hârtie;
- Aşezaţi echipamentele în locuri sigure, pe birouri sau pe mese.
- Poziţionarea şi aşezarea echipamentelor să se facă astfel încât să se prevină blocarea
căilor de acces.
2. Clădirea şi împrejurimile
- Afişaţi un plan general al biroului şi al clădirii;
- Aranjaţi mobilierul şi echipamentele în locuri sigure;
- Asiguraţi-vă că toate coridoarele, scările sunt sigure şi că nu au depozitate materiale
inflamabile;
- Rezervaţi un loc pentru prepararea băuturilor calde departe de punctul de lucru.
3. Măsuri de prevenire a incendiilor
- Păstraţi căile de evacuare libere, pentru a putea fi folosite în caz de urgenţă;
- Asiguraţi-vă că ştiţi ce trebuie făcut în caz de incendiu:
- cum se declanşează alarma de incendiu;
- cum se foloseşte echipamentul de stingere a incendiilor;
- care este cea mai scurtă cale de evacuare şi ce alte căi pot fi folosite dacă aceasta este
blocată.
- Nu este permis fumatul în locuri din clădire unde există riscul incendiilor;
- Asiguraţi-vă că materialele inflamabile sunt depozitate în magazii ventilate sau în
dulapuri metalice;
- Verificaţi periodic dispozitivele de alarmă şi extinctoarele;

2
Sandu Valeria
Clasa a XII – a D Seral
- Organizaţi periodic antrenamente pentru evacuare în caz de incendiu
Dezvoltarea şi modernizarea societăţii, evoluţia omului au dus la apariţia unor noi domenii
de muncă, la dezvoltarea şi la perfecţionarea proceselor de producţie. Totodată a crescut volumul
şi complexitatea mijloacelor de muncă şi a tehnologiilor de fabricaţie care evoluează şi se
modernizează în fiecare zi.
Odată cu acestea au crescut numărul solicitărilor şi factorii de risc, au crescut riscurile de
producere a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Astfel, prevenirea acestor accidente şi
boli a început să devină o preocupare importantă a omului.
În acest sens, au apărut noi concepte de protecţie şi de securitate a muncii care se referă la
asigurarea stării generale de sănătate şi a integrităţii fizice şi psihice a întregului personal.
Totalitatea măsurilor tehnice, sanitare, juridice şi organizatorice, având drept scop
asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi a
accidentelor de muncă reprezintă domeniul protecţiei muncii.
De asemenea, protecţia muncii are în vedere asigurarea unor condiţii de muncă speciale
pentru cei care efectuează munci grele şi vătămătoare, pentru munca femeilor şi a tinerilor.
Scopul principal al programelor şi al reglementărilor legale privind protecţia şi securitatea
muncii este de a preveni leziunile şi accidentele de muncă.
În statele dezvoltate există pachete de legi care protejează salariatul. De exemplu, în Marea
Britanie sănătatea şi securitatea angajaţilor care lucrează în birouri este protejată prin Legea
privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă din 1974. Deşi acest act este redactat numai în
termeni generali, Ministerul Muncii are putere de a redacta regulamente specifice pentru diferite
locuri de muncă după consultarea Comisiei pentru Sănătate şi Securitate. Acte legislative
anterioare (Legea din 1961 privind fabricile şi birourile, cel din 1963 privind magazinele şi căile
ferate) au rămas în vigoare pentru a furniza regulile generale. În reglementările actuale cu privire
la munca de birou, de exemplu, gravidelor le este interzis lucrul la videoterminale sau nivelul
radiaţiilor X răspândite de monitoare trebuie să se încadreze în anumite limite precizate de
standarde internaţionale.
La noi în ţară protecţia muncii este reglementată în Constituţia României ca o importantă
problemă de stat care antrenează preocupări şi răspunderi multilaterale şi la toate nivelurile din
partea celor care organizează şi conduc activitatea productivă.
Codul muncii (Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972) conţine prevederi potrivit cărora

3
Sandu Valeria
Clasa a XII – a D Seral
“protecţia muncii se va asigura încă din faza de proiectare a obiectivelor şi de realizare a
investiţiilor…, precum şi introducerea de noi procese tehnologice, corespunzător nivelului
ştiinţei şi tehnicii moderne”.
Noile reglementări legale cu privire la protecţia muncii, respectiv Legea nr. 90/1996
(Legea protecţiei muncii) şi normele metodologice de aplicare a acesteia, au îmbogăţit aceste
prevederi.
De asemenea, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împreună cu Ministerul Sănătăţii
elaborează norme privind protecţia şi securitatea muncii, obligatorii pe întreaga economie, iar
ministerele şi departamentele pe ramuri de activitate au obligaţia de a elabora norme specifice de
protecţie şi de securitate a muncii pentru fiecare loc de muncă.
Un rol important în asigurarea protecţiei muncii revine şi contractului colectiv de muncă,
care se încheie între unitate şi angajaţi, şi care constituie instrumentul juridic al cărui scop constă
în organizarea superioară a muncii şi în găsirea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea continuă
a condiţiilor de muncă şi de viaţă în unitate.
Modul în care se amplasează şi se construiesc clădirile unde urmează să se desfăşoare
activităţi productive, proiectarea şi instalarea utilajelor şi echipamentelor şi dotarea lor cu
dispozitive de protecţie a muncii precum şi instruirea tuturor angajaţilor constituie măsuri
tehnico-organizatorice cuprinse în conceptul de protecţie. Aceste norme tehnice reglementează
nu numai conduita oamenilor şi condiţiile pentru obţinerea unui cât mai mare randament cu
minim de efort şi cheltuieli, ci şi asigurarea ocrotirii sănătăţii şi integrităţii corporale.
Instruirea lucrătorilor
Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire
suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de
informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.