ASTMUL BRONŞIC

DEF: Este o boală caracterizată prin micşorarea generalizată, variabilă şi

reversibilă a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie şi
raluri sibilante.

GENERALITĂŢI:
- dispneea paroxistică este consecinţa a 3 factori care induc bronhostenoza:
1. influenţa mucoasei bronşice;
2. hipersecreţia mucoasei bronşice;
3. spasmul.
Pentru confirmarea diagnosticului de astm bronşic sunt necesare cel puţin 3 din
următoarele 5 criterii:
 antecedente personale sau familiale de natură alergică;
 debutul crizei înainte de 25 de ani sau după 50 de ani;
 dispnee paroxistică expiratorie ( de obicei, vesperonocturnă);
 reversibilitatea crizelor sub influneţa corticoizilor;
 perturbări ale debitului expirator.

Astfel, bronşita cronică se poate complica cu fenomene obstructive şi alergice

apărând bronşita astmatiformă.

ETIOPATOGENIE:
- astmul bronşic este un sindrom care durează toată viaţa, prezentând manifestări
discontinue şi capricioase;
- astmul bronşic are teren alergic în care intervin 2 elemente:
 terenul atopic;
 hipersensibilitatea bronşică.
Terenul atopic : este predispus ereditar şi presupune o reactivitate la următorii
alergeni:
- polen;
- praful de cameră;
- fungii atmosferici;
- alergeni alimentari ( lapte, ouă, carne, arahide, crustacee) şi alergeni
medicamentoşi ( Aspirina, Aminofenazona, Penicilina).

SIMPTOMATOLOGIE:
- la început, crizele sunt cu început şi sfârşit brusc şi intervale libere între acestea;
- mai târziu apar, semnele bronşitei cronice şi ale emfizemului cu dispnee, mai
mult sau mai puţin evidentă;
- criza apare în a 2-a jumătate a nopţii, brutal cu dispnee şi nelinişte, prurit şi
hipersecreţie;
- alteori este anunţată de strănut, lăcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee;
- dispneea este cu expiraţie prelungită, bradipneică şi şuierătoare;
- pacientul stă de obicei în poziţia şezând, cu capul pe spate şi sprijinit în mâini,
având ochii injectaţi, nările dilatate şi jugularele turgescente;
- la sfârşitul crizei, apare tusea uscată, însoţită uneori de spută vâscoasă şi perlată,
bogată în eozinofile;
- criza se termină în câteva minute sau ore, spontan sau sub influenţa tratamentului.

INVESTIGAŢII:
1. Analize de laborator:
 hemoleucograma;
 teste inflamatorii;
 teste de biochimie.
2. Investigaţii imagistice:
 radiografie pulmonară;
 bronhoscopie;
 examenul sputei, care va pune în evidenţă prezenţa eozinofilelor.

TRATAMENT:
- asemănător celui din bronşita cronică, care se realizează împreună cu propaganda
toracică, chimioprofilaxia recidivelor bronşitice;
- antibioterapie, dacă există componentă infecţioasă;
- corticoterapie cu Prednison sau alţi corticoizi.