Nu exista lucruri rele sau bune; g�ndurile oamenilor sunt cele care le fac sa para

astfel.

citat clasic din William Shakespeare

Iarta, dar nu uita.

Viata nu este dreapta, dar este totusi buna.

Viata este prea scurta ca sa nu te bucuri de ea.

Nu cumpara lucruri de care nu ai nevoie.

. E OK sa te superi pe Dumnezeu. Poate face fata.

�mpaca-te cu trecutul ca sa nu-ti strice prezentul.

Respira ad�nc. �ti calmeaza mintea.

Nimeni �n afara de tine nu este responsabil cu fericirea ta.

. Timpul vindeca aproape orice. Da timp Timpului.

Fara noi Dumnezeu s-ar plictisi, asa se mai distreaza si el vaz�nd cum unii �l
�njura, altii ucid, altii se �mbata ca porcii si grohaiesc...
Cel mai iubit dintre pam�nteni[modificare]
Timpul nu mai avea rabdare...
Moartea e un fenomen simplu �n natura, numai oamenii �l fac �nspaim�ntator. Vorbesc
de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita...Dar moartea violenta,
sinuciderea la care esti �mpins de catre oameni? Tandra nepasare fata de lume te
poate stap�ni �ntr-adevar numai c�nd te simti strain de propria-ti fiinta, dar
c�nd, dimpotriva, ai constiinta ca ea este totul? Si stii cu certitudine ca acest
totul nu va mai fi liber niciodata? �nchisoarea pe viata! Oric�t m-as stradui, mi-
este cu neputinta sa-mi imaginez ca odata verdictul pronuntat, voi putea adresa
lumii un tandru adio nepasator.
Tinere?ea e o trufie, rareori o valoare. Cel pu?in �n cazul meu. Trufia mi-a aparut
�n con?tiin?a �ntr-o zi c�nd am citit �n Platon urmatoarea afirma?ie: "Daca moartea
ar fi sf�r?itul a tot, cei mai �n c�?tig ar fi ticalo?ii, moartea i-ar elibera ?i
de trup ?i de suflet ?i de pacate...?i tacerea care s-ar lasa peste mormintele lor
ar fi egala cu a celor care ar fi virtuo?i"....Aici e cazul sa adaug ca de?i aveam
pe atunci ?aisprezece ani, �mi pierdusem de mult credin?a �n Dumnezeu ?i �n via?a
viitoare, nu prin vreun proces dramatic, ci pe nesim?ite, prin lipsa simpla de
credin?a a altora, care spuneau de pilda, la un pahar cu veselie, sau fara vreo
zguduire: ai murit, te man�nca viermii...sau sufletul nu se duce nici �n rai, nici
�n iad, fiindca nu s-a �ntors nimeni de-acolo sa ne spuna cum e.
Con?tiin?a nu e dubla ?i nu se scindeaza, cum crede ?i Dostoievski, din pricina ca
putem �n acela?i timp sa facem ?i bine ?i rau, sau sa ur�m fiindca ni se face
binele ?i alte descoperiri abisale care i-au turmentat marele sau spirit. Con?tiin?
a e unitara, dar, ca ?i �n natura, ea este zg�l?�ita c�nd de furtuni ?i cataclisme,
c�nd invadata de �nseninari miraculoase. Cine nu cade nu se poate �nal?a, iar
faptul ca un boier rus dadea ordin sa fie sf�?ia?i copiii de catre c�ini arata mai
degraba ca se nascuse �ntr-o lume �nca neie?ita din barbarie, dec�t ca �i e proprie
omului crima abjecta.
Fiindca aproape de moarte am fost ?i nu m-am temut, de?i era o moarte naturala care
ma a?tepta ?i, e adevarat, cu ea ne �mpacam, e ceva �n noi cu care ne-am nascut ?i
care apare �n mod miraculos �ndata ce sim?im ca ea se apropie de patul nostru. Am
auzit ca al?ii intra chiar �ntr-un fel de extaz, c�nd le suna ceasul, spun lucruri
frumoase, cuvinte memorabile, care uimesc pe cei vii, fire?te, al?ii se chinuiesc
p�na �n ultimele clipe, despre ei se spune ca "au murit greu". N-am ajuns p�na
acolo...am scapat, sau mai bine zis scaden?a a fost am�nata...Dar sa-mi reiau firul
�ntrerupt, voi ajunge ?i la acest episod al vie?ii mele care a fost greu de
suportat abia dupa ce am revenit printre cei cu speran?e.
Un filozof francez de origine rom�na ?i care ?i-a trait tinere?ea �n ?ara, influen?
at de Kierkegaard, se �ntreba, �ntr-unul din aforismele lui, cu dispre? la adresa
romancierilor ?i a preten?iei lor ca spun ceva descriind vie?ile oamenilor: ce aste
o via?a? Iar eu �ntreb: ce este altceva? O via?a este totul ?i felul cum se desfa?
oara ea este adesea halucinant. Spiritul este implicat ?i lupta care se da este
pentru salvarea lui.G�ndirea altui filozof care declara ca abia dupa ce a �ncetat
sa mai caute fericirea a putut �n sf�r?it sa fie fericit e ispititoare ca g�ndire;
�n realitate c�t timp exista via?a �n noi, fericirea, ca ?i nenorocirea ne urmaresc
�n b�rlogul �n care sa zicem ca am fi reu?it sa ne retragem ?i ne afuma la gura
vizuinii cu at�ta viclenie �nc�t ne silesc sa ie?im fara macar sa ne dam seama ca o
facem.
Unii oameni...., de?i au cultura,sunt analfabe?i prin concep?ia pe care o au despre
cultura.Ei confunda civiliza?ia, pasta de din?i, cu cultura ?i am �nt�lnit chiar
creatori de cultura, pictori ?i scriitori, care nici ei nu sunt mai prejos de
analfabe?i. Dota?i de la natura cu talent, traiesc ?i mor �n ignoran?a alerg�nd
toata via?a dupa muieri ?i �ntre o opera ?i alta petrec�nd �n chiolhanuri
nemaivazute care le ruineaza sanatatea ?i �i trimit �n morm�nt �nainte de vreme. ?i
ne mai pl�ngem ca valorile noastre nu intra �n circuitul universal. Cum sa intre
daca �naintea ta intra Proust ?i tu nu faci dec�t sa-l imi?i? C�t apare pe lume un
scriitor mare, rom�nii �nceteaza orice cautari proprii ?i �l imita pe acela.
Cultura e o for?a ?i ca atare atrage �n sfera ei gravita?ionala pe cei slabi, care
nu mai au nicio ?ansa. Pentru a scapa de acest blestem, culturile tinere, cum e a
noastra,trebuie sa faca un efort uria? pentru a deveni independente, ?i anume
�ncep�nd cu violen?a prin a fi polemice cu valorile dominante ale occidentului.
Scopul final, sarcina a tuturor genera?iilor ar fi mutarea culturii ?i artei
europene aici �n rasarit, sau macar �mpar?irea ei �n doua.
�n noi �n?ine, dar fara sa ne dam seama, �nceteaza sa bata ceasul trecerii, al
devenirii, al scurgerii,ceasul care a fost �ntors pentru noi din chiar secunda c�nd
am fost sco?i din neant, acolo �n p�ntecul matern,?i a carui durata este �nscrisa
chiar pe el, ora opririi fatale, pe care n-o concepem, dar pe care o ?tim, "la
maladie mortelle", de care vorbea danezul...g�nd de oprire care nu e moarte, g�nd
intim acoperit zilnic de bataia vulgara a ceasului genetic...E o stagnare, �n timp
ce electronii �?i continua �n noi viteza halucinanta �n jurul nucleilor
indestructibili. Timpul, acest co?mar destinat fiin?ei umane, �nceteaza sa mai
existe. Ceva misterios cenzureaza activitatea interioara a acestei uzine
halucinante care este corpul nostru (poate o suprema armonie? dar cum apare ea? ?i
c�nd apare cum o putem re?ine?) ?i iata-ne liberi, descatu?a?i...
Rega?enii spun despre noi, ardelenii, ca n-avem humor. N-avem humorul lor, �l avem
pe-al nostru, care, e adevarat, e o combina?ie �ntre humorul pur, daca exista a?a
ceva, ?i lipsa de humor sau humorul involuntar care da na?tere unui humor specific,
c�nd se r�de at�t de persoana care vorbe?te c�t ?i de ceea ce spune aceasta
persoana. Rega?eanul nu poate fi prins �n acest sens, �n flagrant delict, sa r�zi
adica ?i de el. Persoana considerata la noi de un humor irezistibil are tresariri
c�nd �?i da seama ca ea �nsa?i e subiect de comedie, dar nu ?tie cum se petrece
fenomenul, se irita ?i devine caustica, aceasta causticitate sporind �nsa ?i nu
diminu�nd hohotele celorlal?i. De aceea, �n mod curios humoristul nostru, adica
acest tip de humorist, caci se disting ?i altele, spre deosebire de un bucure?tean,
e plin de ranchiuna, foarte obraznic, de?ucheat ?i plin de sine, mai ales daca a
baut un pahar, �n acele clipe �ntreaga lui persoana cere palme ?i picioare �n...,
care adesea i se dau, palme ?i picioare pe care el e departe de a le primi ca
omagiu, �n timp ce bucure?teanul arata o figura blazata ?i te trimite cu un dispre?
suveran la origine, fara sa-?i poarte pica.
Se luara totu?i unele masuri, dar ?ovinismul unor elemente minoritare nu fu
combatut dec�t mult mai t�rziu, dupa zece ani ?i anume �ntr-un moment politic
foarte prielnic, �ndata dupa tulburarile contrarevolu?ionare din Ungaria, abia
atunci se restabili �n ora?ul nostru o convie?uire normala ?i pa?nica �ntre noi ?i
minoritatea maghiara din ora?, cele doua universita?i se unira, �n mod firesc limba
rom�na reveni �n institu?ii, comer? ?i administra?ie.�n acel an �nsa nu era a?a ?i
ma pomenii ?i eu strig�nd �mpreuna cu colegul meu Cuble?: Traiasca Ardealul pam�nt
rom�nesc! Glorie ve?nica martirilor no?tri Horia, Clo?ca ?i Cri?an... Din fa?a ni
se raspunse Eljen, nu ?tiu ce...Cuble? �mi traducea: Traiasca Ungaria...Traiasca
Buda-Pesta...Dupa noi �ncepura sa strige indigna?i ?i ceilal?i universitari. Nimeni
nu observa ca �ntre timp, tovara?ul Pascu, caloriferistul nostru disparuse. Deodata
auzii un racnet. Aparu?i parca din senin doi indivizi intrasera printre r�ndurile
noastre ?i pusera m�na pe Cuble?, �l apucasera de bra?e, unul din dreapta ?i altul
din st�nga ?i �l trageau sa-l scoata afara. Cuble? racnea ?i se zbatea. "Ce e asta
striga,ce-ave?i cu mine, nu merg nicaieri, domnilor",�?i �ntoarse capul �napoi
catre colegii lui care, ca ?i mine,priveau stupefia?i apari?ia acestor intru?i cu
�nfa?i?ari de brute, cu raglane pe ei, tacu?i ?i parca plictisi?i de spaima cu care
striga Cuble?.�i ?optira ceva...Cuble? urla: "dar de ce, nu merg nicaieri, nu, nu
merg...Traim �n Rom�nia, nu �n Ungaria". Pe acest ultim racnet Cuble? fu aproape
t�r�t dintre r�nduri, de?i se zbatea cu energie...i se facuse rau, se �ndoise de
spinare ?i continua sa vomite. Individul murdarit se ?tergea repede pe piept cu o
batista pe care o ?i arunca sc�rbit, dar impasibil ?i cu o mi?care rapida scoase un
pistol de sub raglan ?i i-l �nfipse lui Cuble? �n coasta. Tovara?i, striga atunci
caloriferistul care aparuse ca ?i c�nd n-ar fi disparut, nu opri?i coloanele,
�nainta?i...�naintaram ?i nu-l mai vazuram pe colegul nostru.
...�ndelung fara sa ob?in, spiritualmente, eliberarea totala a con?tiin?ei mele de
ceea ce am trait. Am fost ispitit, o clipa, sa-l arunc pe foc. ?i totu?i, mi-am
spus, trebuie sa-i dau drumul sa mearga.Mul?i dintre semenii mei au g�ndit poate la
fel, au jubilat ca ?i mine, au suferit ?i au fost ferici?i �n acela?i fel. Mitul
acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici ?i nu al iubirii
aproapelui, n-a �ncetat ?i nu va �nceta sa existe pe pam�ntul nostru sa moara adica
?i sa se nasca perpetuu. ?i at�ta timp c�t aceste trepte urcate ?i cobor�te de mine
vor mai fi urcate ?i cobor�te de nenumara?i al?ii, aceasta carte va marturisi
oric�nd:...DACA DRAGOSTE NU E,NIMIC NU E!
Cel mai iubit dintre pam�nteni, vol. II[modificare]
Drumul spre o �nchisoare ?i o noapte petrecuta �n celula te �ndeparteaza de via?a
anterioara tot at�t de mult ca ?i o calatorie de mii de kilometri.
?i mai era adevarul g�ndirii mele intime...ca o revolu?ie trebuie �nt�i pregatita ?
i apoi declan?ata, ca sa poata cu adevarat sa ne dea tuturor sentimentul jubilator
al unei profunde eliberari.
O ?ara care nu ?tie sa-?i apere poe?ii va fi �nvinsa sau va supravie?ui la coada
altor na?iuni, fiindca poezia e s�ngele unui popor care curge subteran prin veacuri
?i �l face nemuritor.
Uneori g�ndul la felul cum �mi lichidasem eu tor?ionarul venea ca un balsam peste
suferin?a mea care �mi chinuia dimine?ile...Parca eram un leu pe care v�natorul �l
�mpu?case ?i el ?tia acest lucru pentru ca sim?ea �n fiin?a lui puternica o
inexorabila sf�?iere. Se punea cu botul pe labe, �?i �ntindea burta la pam�nt ?i �l
p�ndea cu privirea crapata pe v�natorul care trasese �n el(?i care �l credea mort),
pentru ultimul salt, c�nd �l va ucide �nainte de a muri el �nsu?i.Astfel stateam eu
dimine?ile �n pat cu ura la p�nda, dar v�natorii mei nu se apropiau ?i nici nu ?
tiam cine sunt ?i nici nu ma sim?eam atins de moarte.�n minele de plumb de la Baia-
Sprie, omor�sem pe unul , fiindca, �i suportasem ura, ne priviseram ochi �n ochi ?i
g�ndul uciderii se nascuse �n mine cu o for?a cople?itoare;
Caracteristica sufletului uman e aspira?ia spre libertate, dar sensul vie?ii tot
nu-i apare cu limpezime: da, libertate totala, dar ce sa faci cu ea, daca �ntr-o zi
tot trebuie sa mori?
Da, a?a este...putem numi socratici o gramada de filozofi, a?a �n general,dar
fiecare a �ntemeiat ?coli proprii de filozofie, nu s-au mul?umit sa ia papagalice?
te conceptele lui.A?a a fost ?coala megarica, ?coala cirenaica, ?coala cinica, fara
sa mai vorbim de gigan?i ai g�ndirii filozofice ca Xenofon ?i Aristotel. Dar
Euclide? Da socratici,dar,aha! g�ndirea lor nu se t�ra pe burta �n fa?a g�ndirii
lui, cu toate ca Euclide, de pilda, �n timpul tensiunii dintre Megara ?i Atena,
parasea Megara �n haine femeie?ti ?i se furi?a �n Atena sa-l asculte pe
Socrate.Ei ?i? La r�ndul lor au avut ?i ei discipoli care nici ei nu pot fi
confunda?i cu maestrul.
Dupa o plimbare pe strazile ora?ului (caci a?a �mi paru, plimbare,nu se grabea
nimeni,,, Iata secretul longevita?ii rom�nilor; nimeni nu se grabe?te:"merg
lucrurile ?i mai �ncet", spune un erou al lui Sadoveanu ?i are perfecta dreptate;
nu suntem noi cel mai vechi popor din Europa? Noi, tracii! Daca ne-am fi grabit, am
fi pierit �n cea?a veacurilor).
Cine n-are bunici sa ?i-i cumpere. Pentru ei nimic nu e ireparabil, dec�t bolile
care aduc moartea. Istoriile astea dintre in?i care s-au iubit apoi nu se mai
iubesc, apoi se urasc ?i apoi se despart n-au nimic �n ele catastrofic, cu condi?
ia, desigur, sa fii t�nar ?i s-o po?i lua de la capat, bine�n?eles cu mai multa
minte, ?i sa gase?ti una mai buna, sa nu cazi, adica, din lac �n pu?.
Ceea ce nu �n?eleg unii...., e ca �n epoca noastra tragicul nu mai e cu putin?a ?i
ca astfel tragedia e mai mare, pentru ca s-a degradat ?i, odata cu ea, noi �n?ine.
Tragicul e sublim prin defini?ie, dar �n zilele noastre sublimul e eliminat.
Tragedia mai mare care rezulta nu �nseamna �nsa ca aduce un sublim mai mare ci, �n
mod straniu, dispare, de?i exista.
Daca omul ar acorda mor?ii macar un minut pe zi de medita?ie, conflictele �n care
ar fi implicat ?i-ar mic?ora importan?a ?i solu?iile cele mai rele l-ar speria mai
pu?in, ar fi oricum mai �ndrazne? ?i s-ar bucura mai mult ca exista. Suntem �nsa
facu?i sa nu putem concepe �n noi �n?ine ca am putea muri, sa sim?im adica,nu doar
sa g�ndim, ca murim �n minutul acela, ca totul s-a sf�r?it, fiindca altfel ?tim
prea bine ca �ntr-o buna zi va trebui sa pierim. Ei, da, g�ndim, dar aceasta buna
zi o sa fie c�ndva, nu acum, p�na atunci, ehe, mai e! ?i continuam, prizonieri ai
for?ei noastre vitale,sa marim nemasurat cu secreta ?i puternica lupa gesturi ?i
cuvinte care ne chircesc sufletul.
Ar?ii a?tia (Giordano Bruno ?i Galileo Galilei)ne ajuta, daca n-ar fi fost ei,for?a
cuv�ntului "filozof" ar fi slabit prin veacuri.
Cosa?ul �ndracit al lui Van Gogh, g�ndii mai departe cu ochii pe lumina soarelui
care �mi inunda patul, nu avea ezitari �naint�nd �n lanul de gr�u ?i fac�nd sa ?
uiere spicele sub lama bine ascu?ita a instrumentului sau implacabil...Ce e
umanitatea daca nu un astfel de lan, stralucind �n lumina fierbinte a soarelui �n
culori halucinante sub un cer de un albastru dens, orbitor ?i �n care tacuta dar
fara slabire , secera moartea?
Cum se �mpaca �nsa ideea armoniei noastre cu cosmosul, din prima mea carte, cu
ideea apari?iei erei ticalo?ilor, din a doua, �n care descriam o muta?ie
catastrofica �n con?tiin?a actuala a omului? Nu se �mpacau, dar nu ma nelini?tii.
�mi spuneam ca "Gnoza" va fi probabil actuala �n clipa c�nd domina?ia ticalo?ilor
va determina o reac?ie a vechilor valori ?i noua religie sugerata de mine, dupa ce
un puternic geniu o va prelua (fiindca nu eram smintit sa cred ca ?i eu a? fi un
astfel de geniu!), se va rasp�ndi ?i va intra �n conflict cu partizanii lui Belial
(a?a au fost numi?i de un vizionar american cei care au determinat odinioara
distrugerea Atlantidei; noul Belial ar urma sa-?i faca apari?ia, fiindca terenul
este pregatit)...
"Gnoza" nu e originala. Lacunele mele de informa?ie �n ceea ce prive?te rezultatul
ultimelor cercetari �n toate ?tiin?ele, vor fi decisive pentru destinul acestei
car?i. �mi ram�ne orgoliul de a fi scris-o totu?i cel dint�i.
...nu putem sa spunem...ca pastram totu?i �n noi esen?a divina a solidarita?ii
noastre descompuse...Nu, prieteniile se desfac,
interesele superioare devin divergente, amintirile comune se coloreaza �n negru,
sarutul iubitei devine simbolul tradarii, idealurile comune se retrag ?i ura
acerba, ura tenace ?i totala, �nso?ita de surorile ei bune, ranchiuna nedomolita ?i
invidia infernala �?i fac apari?ia. Esen?a unei solidarita?i, chiar descompuse, se
tope?te ?i g�ndul eliminarilor reciproce,chiar prin crima, �ncol?e?te, ?i chiar
daca rar devin fapt �mplinit, racore?te sufletul devastat.
...ideile unui timp plutesc �n acel timp ?i mai mul?i oameni pot g�ndi acela?i
lucru fara se se cunoasca. Are prioritate numai cel care le-a dat o mai mare for?a
de expresie ?i le-a scris �ntr-o limba de mare circula?ie.
Cel mai iubit dintre pam�nteni, vol. III[modificare]
...albina face miere pentru ea, dar ne ram�ne ?i noua. Omul face a?a? Face pentru
el ?i tot nu se satura, nu-i mai ajunge...Astea au legea lor, c�nd tr�ntorii se
�nmul?esc prea tare, �i mai omoara, �n timp ce noi?...ar fi cam trist sa fim ca
albinele. Sunt ni?te sclave! Alte g�ze se zbenguiesc, se �nmul?esc singure, la
albine numai regina are acest drept. A?a le-a facut pe ele natura.
Liber �n lungile mele plimbari pe la poalele padurilor g�ndii: "Batr�ne, �i spusei
�ntr-o zi aceluia?i gorun pe care-l interogasem odata, Socrate nu te-a cunoscut sa
se �nsenineze ca din trupul tau i se va face sicriul. �nseninarea lui venea din
alta parte, pesemne ca �l plictiseai, cum �l plictisea ?i marea ?i cum �l
plictisea, desigur, ?i Xantipa ale carei ocari l-au silit sa-?i petreaca zilele �n
cetate ?i sa cultive �n?elepciunea...Ei, ce zici de asta, gorunule la margine de
codru?!..."
Farmecul unei fiin?e straine pe care o iubim �nt�ia oara e farmecul primordial la
care ar trebui sa ne oprim. E cel pur, numai el ne reda o libertate despre care
nu ?tiam ca e prizoniera unei melancolii ad�nci, a carei euforie ne poate chiar
face sa ne credem ferici?i. Gasisem nu numai fire?ti ?i proprii fiin?ei mele
bucuriile apropierii de moarte, dar �ncepusem chiar sa cred ca aceasta apropiere e
singura care avea valoare ?i durata, singura care scoate fiin?a noastra din
intemporal sporind prin refuzul corpului nostru de a muri, plenitudinea vie?ii din
noi ?i a scurgerii armonioase a clipelor...
Cine descopera mai multe dec�t ?tii tu �nsu?i despre tine �?i e superior...
...a?a se spune, �n clipa c�nd sinuciga?ul �?i da seama ca chiar o sa moara, ceea
ce l-a �mpins la acest gest �i pare ne�nsemnat fa?a de pierderea vie?ii ?i �ncearca
sa scape, da �napoi, daca mai are cum...
O g�ndire e o lume completa; Daca se bizuie doar pe ceea ce se ?tie �n timpul �n
care ai trait, ?i din acel timp nu exista alte marturii, te �neci �n conul de umbra
al umanita?ii din acea parte a pam�ntului �n care ai trait...Daca vrei s-o
luminezi, trebuie sa faci un efort suprem, aproape inuman..."Da,�l voi face,
g�ndeam,pentru asta m-am nascut...Restul e nerozie..."
Nu exista �n nimeni virtu?i �n stare pura ?i nici farmec fara revers. Tot ceea ce
face un om �i apar?ine ?i nu putem sa-l punem ca Arhimede, �n apa, ca sa aflam prin
calcul c�t bine ?i c�t rau e �n fiin?a lui, care sunt �n el amestecate,
indestructibil de Marele Faurar.Nu putem dec�t sa ne bucuram de partea de aur ?i sa
nu ne chinuim sa alungam partea de argint. Coroana e facuta ?i suntem condamna?i sa
fim ni?te regi care ?tiu ca ceea ce pun pe cap nu e din aur pur.
Exista �n limba rusa doua cuvinte care au capatat, dupa mine,semnifica?ii noi:
"nicevo" (nimic) ?i "sila" (putere). Dostoievski a meditat primul asupra lor ?i �n
"Demonii" s-a �nspaim�ntat de ce puteau ele sa �nsemne pentru oameni, daca Piotr
Stefanovici Verhovenski ar fi ajuns la putere ?i Stavroghin(prin?ul Harry),
stap�nul Rusiei. Nihilism!....Caracteristica sufletului uman e aspira?ia spre
libertate, dar sensul vie?ii tot nu-i apare cu limpezime: da, libertate totala, dar
ce sa faci cu ea, daca �ntr-o zi tot trebuie sa mori? Scriitorii ru?i au numit asta
"blestemata chestiune insolubila". ?i pe aceasta incertitudine, pe aceasta ispita a
lui "nicevo" apare "sila" ?i �l prinde �n arcane.?i atunci se supune ?i, ca sa-?i
ascunda �nfr�ngerea, �l accepta pe "sila" cu fanatism, las�ndu-se umilit ?i
martirizat, umilind ?i martiriz�nd la r�ndul lui pe al?ii ?i, daca s-ar putea
�ntreaga lume.
Cuvintele des rostite de oameni: "via?a nu mai avea pentru mine niciun rost", ?i
care p�na atunci ?i se parusera incredibile (cum sa nu mai aiba niciun rost? e
suficient sa prive?ti cerul! �?i spui fara sa banuie?ti �n clipa aceea ca cerul e
invadat de speran?ele tale secrete , de visurile tale fara nume)devin pentru tine o
realitate brutala, �n care ai vrea, ca ?i �nainte, sa nu crezi,dar �?i dai seama ca
nu mai sunt g�ndite ?i rostite de al?ii, ci de tine, ?i ca tot ceea ce vezi
(chiar ?i cerul) e strain de tine, cum tot ceea ce credeai tu ca reprezin?i �?i
este strain. Iata boarea primavarateca ?i altadata dulce care patrundea peste mine
pe fereastra deschisa de la baie, nu-mi mai umfla pieptul ?i nu-mi mai invada inima
?i nu-mi mai facea g�ndul sa zboare fara hotar.
Sunt lucruri care nu se spun ?i daca am formula totul numai prin cuvinte, valoarea
cuvintelor ar scadea.
Ceea ce nu �n?eleg unii... e ca �n epoca noastra tragicul nu mai e cu putin?a ?i ca
ca, astfel, tragedia e mai mare pentru ca s-a degradat ?i, odata cu ea noi �n?ine.
Tragicul s sublim prin defini?ie, dar �n zilele noastre sublimul e eliminat.
Tragedia mai mare care rezulta nu �nseamna ca aduce un sublim mai mare, ci, �n mod
straniu dispare, de?i exista.
�n practicile yoghine se spune ca starea de vid e superioara sentimentelor ( chiar
de fericire) care agita fiin?a umanoizilor. O fi la ei, la asiatici, care considera
fericirea drept cauza a suferin?ei, dar nu la noi, la europeni, care nu putem trai
fara sa iubim ?i prin iubire sa fim ferici?i. Suferin?a care urmeaza n-o consideram
obligatorie ?i cu at�t mai pu?in drept consecin?a a fericirii.
Omul e o speran?a care nu se poate �mplini.
Morome?ii, vol. I[modificare]
- Adica cum ai tu �n fa?a un sat vechi, continua Moromete parca implor�nd, de ce
spui tu ca e vechi ?!! Ce �nseamna asta vechi ?! Noi avem loturile noastre cam de
treizeci de ani, asta �nseamna la tine vechime ? Vazu?i tu ca trecura sutele de ani
peste noi ?i lumea se schimba ?i numai noi ramasesem �n urma la plugul de lemn ?
Unde vazu?i tu sat vechi ? Ca pe vremea lui tata se treiera gr�ul cu caii ?i n-
apucai eu sa ma fac mare ?i aparu batoza de treierat ?i c�nd erai tu copil veni ?i
tractorul ?i seceratoarea ?i toate uneltele agricole care tu te lauzi ca le-ai adus
tu. Alea care le-ai adus tu nu zic ca nu sunt, dar sunt ale tale ?i nu vreai sa mi
le vinzi mie, sa ar eu c�nd cred eu de cuviin?a, nu sa te las pe tine sa-mi ari
prost de-mi iese bolovanul �ntr-o parte sa te pui zece in?i cu maciucile pe el ?i
tot nu-l spargi. Agricultura de-asta �n combina?ie o fi ea buna cui nu-i place sa
munceasca, dar nu pentru mine, fiindca eu vad ca porumbul se �ngalbene?te sau gr�ul
cre?te rar, repede pun caii la ham, pun plugul �n caru?a, ma duc la deal ?i-l
�ntorc, seman din nou sau seman ce ?tiu eu ca �mi iese, ?i nu pierd nimic, dar cu
tine pierd, fiindca p�na stau eu la discu?ie cu tine, p�na te conving ca am
dreptate, �n fine, p�na te mi?ti tu, a trecut vremea ! (daca te mi?ti, daca �?i
convine sa vii de la locul unde te afli p�na la terenul cu pricina, ca te costa
benzina ?i carburant !) Ca a?i �nfiin?at ici-colo colhozuri, ?i �ndemna?i lumea sa
faca la fel peste tot, pai da' crezi ca eu nu m-am dus ?i n-am vazut ? Ce vreai
dumneata ? Sa nu mai am eu cai, sa nu mai am eu pam�nt, sa nu mai am eu cu ce-mi
cre?te o oaie, o vaca, o pasare sau un porc. De ce ? Ce vezi tu rau �n asta ? Vreai
sa cre?ti tu la colhoz ? Pai niciodata n-o sa ajungi tu sa cre?ti at�tea oi, at�tea
vaci ?i at�tea pasari c�te cresc eu daca ma la?i �n pace sa-mi vad lini?tit de
gospodaria mea. Po?i dumneata sa cre?ti la ferma dumitale mii de vaci c�te avea
satu asta �nainte de razboi ? Vita daca nu e a ta, ce-?i pasa ?ie de ea daca
moare , se �mbolnave?te sau nu mai face vi?ei ? ?i atunci ce sa mai vorbim, sa ne
mai racim gura degeaba. Am fost la gospodaria astora din Balaci, continua Moromete.
?i ce crede?i ca am vazut ? Vite ne�ngrijite, nutre? risipit, pui de gaina care �n
loc sa man�nce ce li se da, se �nva?asera cu carne ?i se ciuguleau unii pe al?ii pe
spinare, aveau spinarile pline de s�nge, apuca-te ?i baga �n oala o pasare ca
asta !
Morome?ii, vol. II[modificare]
Fara sursa[modificare]
?tiin?a de a ram�ne tu �nsu?i �n �mprejurari care te depa?esc se �nva?a. (Cel mai
iubit dintre pam�nteni)
Cine nu ?tie ce e pacatul, nu �nseamna ca e un sf�nt, ci un neputincios: nu-l
sav�r?e?te fiindca nu e �n stare, nu fiindca are credin?a puternica.
Sunt lucruri care nu se spun ?i, daca am formula totul numai prin cuvinte, valoarea
cuvintelor ar scadea.
Cine nu cade, nu se poate �nal?a.
Un e?ec poate fi premisa unei victorii.
Se poate oare muri cu g�ndul ca via?a ta a fost un lung ?ir de e?ecuri? (Cel mai
iubit dintre pam�nteni)
Aventurile vie?ii noastre sunt ale con?tiin?ei, deci via?a ei adevarata nu e
niciodata libera de instincte ?i, nu o data, e neputincioasa �n fa?a lor, �n rau,
dar ?i �n bine.
Omul nu mai e acela?i dupa ce descopera ceva.
�nainte omul era mai mult un aventurier �n cautarea fericirii, astazi a devenit un
aventurier �n spirit, vrea neaparat sa afle... cine e, ca sa poata ?ti ce o sa
devina.
Ned�nd expresie g�ndurilor care ?i se �mbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag
de la sine ?i descoperi cu bucurie ca exprimarea lor nu era necesara.
Va �nvinge acel care are rabdarea sa a?tepte fara sa se lase ispitit de orgoliu de
a ac?iona, c�nd timpul nu e favorabil ac?iunii. "Cel mai iubit dintre pam�nteni"
Teroarea continua este deci necesar pentru a descuraja orice idee de demnitate ?i
libertate. "Cel mai iubit dintre pam�nteni"
Umorul ne salveaza. A ?ti sa r�zi �n clipe tragice �nseamna a stap�ni tragicul.
C�ta luciditate at�ta suferin?a!
Constiinta e unitara, dar ca ?i �n natura, ea este zg�l?�ita c�nd de furtuni ?i
cataclisme, c�nd invadata de �nseninari miraculoase.
\

i-am promis beneficii ale postului negru, ?i o sa �?i vorbesc despre ele. P�na
atunci �nsa vino cu mine �ntr-un tren al Germaniei anului 1942. Poftim, bea din
sticla mea de apa fiindca te vad �nsetat. Hai nu te sfii, ia un loc �nsa fii atent
�n dreapta ta. Observi o fata cam de 17 ani cu parul lung �mpletit care se raste?te
asupra unui baie?el cu mult mai mic ?i pu?in confuz: �Niciodata nu ai grija de
lucrurile tale. ?i-ai pierdut �ncal?arile. Acum o sa �?i fie frig la picioare! Nu ?
tiu ce sa ma mai fac cu tine!�. Baiatul cu ochii �n lacrimi �i spune ca nu a facut
inten?ionat ?i o �ntreaba unde merge trenul. �De tren �?i pasa ?ie, vrei sa schimbi
subiectul! ?i nu te mai prefa ca nu e?ti vinovat fiindca a?a faci �ntotdeauna. Nu
�?i pasa ?i e?ti un nesim?it.� Baiatului i se scurg lacrimi fierbin?i din ochi ?i
pl�nge �nfundat.

Nu ma privi pe mine. Mai ia o gura de apa din sticla pe care ?i-am oferit-o daca ?i
s-a pus un nod �n g�t. Noi nu putem interveni. Noi suntem doar ni?te vizitatori din
alt timp carora li se acorda o mare oportunitate. ?i nu ne �ntoarcem �nca acasa.
Trenul a ajuns �n gara iar baiatul �nca pl�nge �nfundat. Dintr-o data ni?te solda?i
�narma?i intra �n compartiment ?i �i grabesc pe fata ?i baiat. Ie?i?i din tren,
ace?tia prind convoaie diferite. ?i chiar daca nu ar fi vrut asta, tot ceea ce mai
reu?esc sa faca este sa �?i schimbe o privire �nlacrimata. Trenul a ajuns la
Auschwitz, iar scena din tren este ultima la care ace?tia au participat ca actori
pe scena vie?ii.

convoi_auschwitz_fiimplinit.ro

Acum avem liber ?i noi sa ne �ntoarcem acasa. Ai revenit pe scaun ?i te afli �n

camera ta. Continui sa cite?ti, �nsa ceea ce nu ?tii este ca fata de 17 ani pe care
ai vazut-o �n tren traie?te ?i astazi pentru ca ea a fost unul dintre pu?inii
supravie?uitori. Fratele sau �n schimb nu a supravie?uit, iar ea, nu se poate ierta
pentru nechibzuin?a cu care ?i-a ales cuvintele �n acea zi. A rememorat de sute de
ori acea scena, iar �n momentul �n care a parasit lagarul ?i-a promis ca nu o sa
mai spuna niciodata nimanui cuvinte asum�ndu-?i ca acestea nu vor fi ultimele.
Fa un exerci?iu de imagina?ie. Alege la �nt�mplare o persoana draga ?i aminte?te-?i
care sunt ultimele fraze pe care aceasta le-a auzit din gura ta. Nu conteaza daca
a-?i vorbit ultima data �nainte de a te apuca sa cite?ti acest articol, acum o zi,
acum o luna sau acum c�teva luni. �ncearca �nsa sa afli daca acele fraze pot ?ine
loc de ultimele. G�nde?te sincer, iar daca raspunsul este �nu�, �ntreaba-te daca
merita.

�ntreaba-te daca merita sa roste?ti cuvinte acum asum�ndu-?i faptul ca acestea nu

vor fi ultimele ?i sa te g�nde?ti ca ai o via?a �ntreaga sa repari, sa ajustezi, sa
fii iertat sau sa ier?i. Merita?

Desigur, vei raspunde ca nu, �nsa dupa ce vei termina de citit vei mai sta sub
influen?a a ceea ce ai citit pentru maxim c�teva ore dupa care aceste cuvinte se
vor transforma �ntr-un articol bun pe care l-ai citit c�ndva. Vei fi con?tient de
ceea ce trebuie ?i vrei sa faci �nsa te vei gasi �n postura de a certa ?i a ur� din
nou.

Exista cineva care sa rosteasca numai cuvinte ordonate �n a?a fel �nc�t acestea sa
poata oric�nd ?ine loc de ultimele? Po?i fi tu acel cineva? Vrei sa fii tu acela?
Dar ?i-am pus prea multe �ntrebari. O sa �ncep sa vorbesc de beneficiile promise.
Unul dintre ele este acela ca dupa un post negru chiar ?i de o zi, vei fi mai
conectat cu tine �nsu?i. Iar asta te va predispune la a iubi �n mod con?tient pe
cei dragi ?ie. Iubirea nu cearta ?i iubirea nu ura?te. Iubirea iube?te, iar vorbele
tale vor iubi cu c�t mai mult te vei descoperi.

Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea. Nu cautati plata, nici

lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat
recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica
dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari
programul de autodistrugere. Tot dependenta naste agresivitatea. Iar
agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica
sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag
gelozia. Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai
numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea. Cearta, mania, nerabdarea emit in
tacere o mare forta destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor.
Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau. Cand esti manios, mania
devine stapanul tau, te acapareaza complect. Astfel mania ta, in aceasta stare, va
face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.

9. Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite pentru ca ele pot prelungi durata lor.
Cand nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne indepartam de ele.
Indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand
vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri.

Tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este
o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va
intepe simtitor. In aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci
tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei.

10. Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente
acasa. Iesiti in strada - cu deosebire in locurile inverzite - si plimbati-va. Nu
faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si ati
saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati
certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de
iubire, rugati-va.

11. Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului

blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire
telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra
sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu
zona capului, ci zona sistemului genito-urinara. Dupa o convorbire de trei minute
are loc deformarea campului energetic in zona capului, in zona sternului (adica are
loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O
convorbire telefonica care depaseste un minut este de nedorit.

12. Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-
o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este
binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna
mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. daca
atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata.

13. Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. Inseamna ca supraincarcarile

nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu
exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va
dauna sanatatii.

14. Daca un om fura si inseala pe altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa

suporte si pagubele pe care le-a facut altora. In concluzie, cel care a facut bine
va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul
fizic sau spiritual.

15. Atasamentul inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana
iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele pamantesti
produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelas timp sufera si cel ce se
ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere,
bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustare. In aceasta
situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul
stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant. Cu cat suntem mai atasati
de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai
bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare
si a acelora din afara familiei.

16. In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit.

Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu
atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori
incetul cu incetul si spiritul si sufletul.

17. Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi

indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se
destrama.

18. Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt
fericite si dureaza mult. Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o
copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative
sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe
celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu
individualitate si cerinte proprii.

19. Casatoria trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit

cu telescopul. Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne
despartim repede de viata.

20. Gelozia de regula provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi,

traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de
trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa.
21. Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil partenerul sau. In aceasta
situatie sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va
divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime,
atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli
contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea
animalelor.

22. Este mai bine sa plangeti decat sa urati. Daca n-ati reusit sa va invingeti pe
dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plangeti
agresiunea aparuta se distruge.

23. Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si

spirituala. Placerea de a barfi, minti si rani alti oameni provoaca efecte karmice
devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in
inchisoarea nelinistii interioare.

24. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire.

Aceasta apare din cauza unor puternice frustari, a reprimarii dragostei fata de
oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre
in armonie cu ea.

25. Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul
univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul
este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise
plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O
gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea
exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face
rau si noua insine. De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre
ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.

26. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de
vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente etc. se intorc la noi
producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate
face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o
persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei.

Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si

omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care
aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul
in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Orice
expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si
unui alt om.

27. Imaginatia are puterea de a crea realitatea. Campul energetic al parintilor

incepe sa distruga campul energetic al copilului si acesta se va naste bolnavicios,
fricos, obsedat.

28. Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului,
care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi,
cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe
copii creeaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu
consecinte din cele mai grave. Femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu
trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative. Ea trebuie sa accepte cu
seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu
trecutul sau sa grabeasca viitorul.

29. Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul

respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. In aceasta situatie
el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest
lucru distruge sistemul de protectie al corpului.

Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al

separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoana egoista
manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au
foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata.
Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor
stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa
se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavointa.

30. Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine constituie o

agresiune fata de Dumnezeu. Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea
fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem
dreptul sa respingem iubirea fata de el.

31. Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de

diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati
atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele.

32. Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa dorintei de a trai,

sentimentul pierderii sensului vietii. Ancorarea de intelepciune da nastere
dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheza biocampul in regiunea
capului. In curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se
deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora.

33. Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o urasti.

1. Germenii de grau
Germenii de grau sunt foarte bogati in substante pretioase si vitalizante: produsi
fosfatati usor asimilabili, saruri minerale de fier si de magneziu in doze foarte
ridicate, proteine complete continand toti acizii aminati indispensabili vietii,
oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu, numeroase vitamine printre care A, B1,
C, E, PP si cantitati insemnate de vitamina C.
Reprezinta un aliment echilibrant, care ar trebui consumat zilnic. Are efecte
terapeutice crescute in reumatism, guta, cancer, artrita avansata, stari depresive,
probleme digestive cu regularizarea digestiei, este tonic nervos, stimuleaza
nutritia.
Modul de preparare este urmatorul: se pun grauntele de grau intr-o farfurie, dupa
ce au fost spalate, acoperite cu apa timp de 24 de ore. Apoi, se scurg complet de
apa si se stropesc la 6-8 ore, avand grija sa nu ramana apa deasupra grauntelor
pentru a nu mucegai sau putrezi. Cand graul a incoltit si are germenele de 1-2 mm,
poate fi consumat.
Modul de administrare este urmatorul:
- Adulti: cate 3 linguri/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Copii si batrani: cate 3 lingurite/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Sugari (de la 6 luni la 1 an): o lingurita in 2-3 reprize pe zi.
Graul germinat se mesteca indelung, pana la aparitia gustului dulceag produs de
zaharificarea partiala a amidonului.
Pentru persoanele cu dantura deficitara, graul germinat se piseaza in piulita de
lemn si apoi se mesteca indelung.
Pentru bolnavi, sugari si copii mici, se face un piure in care se adauga putina
miere.

2. Drojdia de bere
Drojdia de bere este un aliment miraculos datorita combinatiei echilibrate de
substante minerale rare, usor asimilabile.
Ea contine: 50% proteine care sunt usor digerabile, toti acizii aminati
indispensabili vietii (lisyna, histidina, leucina, fenylamina, cistina, etc.),
gluten si peptide in cantitate foarte ridicata ? ce au actiune in reactiile de
oxido-reducere, in procesele de dezintoxicare si de rezistenta la infectii,
lecitine, 14 saruri minerale esentiale, oligoelemente, 17 vitamine, ergosterol,
etc.
100 gr. de drojdie de bere furnizeaza:
- proteine - cat 250 gr. de carne si glicogen ? cat 65 gr. de paine;
- de 10 ori mai multa vitamina B1 decat painea;
- de 2 ori mai multa vitamina B2 decat ficatul;
- de 15-20 de ori mai multa vitamina PP decat carnea;
- de 10 ori mai multa vitamina B6 decat carnea;
- de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decat cerealele;
- de 20 de ori mai mult acid folic decat taratele de grau.
Modul de administrare este urmatorul:
- adulti si batrani: 1-2 linguri de drojdie amestecata in supa sau legume, de 3
ori/zi.
- copii: o lingurita de drojdie amestecata in supa sau legume, de 3 ori/zi.
Este foarte recomandata in anemii. Este excelenta pentru sportivi, carora le
mareste rezistenta la oboseala, usurand eliminarea de toxine si deseuri metabolice.
Prin continutul sau ridicat de proteine si prin natura acizilor aminati pe care-i
contine, joaca un rol protector pentru ficat.
Este indicata in avitaminoze B sau complexe, afectiuni neurologice sau
neuromusculare, alcoolism, steatoze hepatice, hepatite, ciroze, afectiuni renale,
afectiuni intestinale.
Are actiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ,
colibacil.
Remediaza rapid dezechilibrul florei intestinale, mai ales in urma administrarii de
antibiotice.

3. Patrunjelul
Modestul patrunjel este deosebit de bogat in elemente pretioase. Contine la suta de
grame:
- vitamina C- 150 -200 mg.(lamaia contine 100 mg.)
- provitamina A ? 60 mg. (mararul contine 7-14 mg.)
- calciu ? 240 mg.
- fier ? 19-20 mg.
Este un excelent antiseptic al sangelui si al intestinelor si previne cancerul (are
actiune citostatica naturala). Fluidifica sangele si curata vasele de sange.
Este recomandat in toate bolile de inima si circulatie, rahitism, tuberculoza,
afectiuni hepatice si urinare, afectiuni oculare.
Intarzie imbatranirea.
Se poate consuma sub forma de suc sau amestecat in alte alimente. Nu are
contraindicatii cantitative.

4. Iaurtul
Iaurtul este usor asimilabil si constituie un adjuvant digestiv datorita
fermentilor multi continuti.
Acidul lactic din iaurt asigura existenta unei flore intestinale sanatoase,
impiedicand putrefactiile intestinale. Contine multe saruri de calciu si vitaminele
B in cantitati ridicate.
Un pahar de iaurt constituie doza zinica suficienta si nu trebuie prelungita mai
mult de 15 zile pe luna.

5. Polenul
Este un aliment mineral care contine: proteine, zaharuri, grasimi, materii
minerale, oligoelemente, toate vitaminele, hormoni, pigmenti, etc.
Este revitalizant, inlaturand oboseala si surmenajul in cateva zile.
Este recomandat in toate bolile, cu exceptia dibetului.
Dezintoxica organismul si impiedica imbatranirea prematura.
Este un bun adjuvant in terapia cancerului.
Doza zilnica normala este de 1/2 - 1 lingurita. Se consuma diluat in apa, ceai ?
caldute.
In afectiunile mai grave, se mareste doza pana la 3 lingurite /zi.
Luat in mod regulat, sanatatea se imbunatateste foarte mult.

Sursa: Vindecare.ro

Elisabeth Kubler-Ross, David Kessler

LECONS DE VIE

LECTII DE VIATA

Alte traduceri din Elisabeth Kubler-Ross pe site:

Moartea este un nou soare aici

Un interviu din anul 1995aici

Elisabeth Kubler-Ross (EKR)

N�scut� �n 1926, medic, psihiatru, thanatolog de reputatie international�,

Elisabeth Kubler-Ross a fost, �nainte de orice, o pionier� �n materie de asistare a
persoanelor la sf�rsit de viat�. Profesor onorific de medicin� a comportamentului
si de psihiatrie la Universitatea din Virginia, fondatoare a centrului din Shanti
Nilaya unde sunt primiti copiii atinsi de SIDA, ea a fost numit� doctor honoris
causa a numeroase universit�ti.

Medic de origine elvetiana, nascuta pe 8 iulie 1926. �n anii 1943-45 lucreaza �n

Ziirich, ajut�ndu-i pe refugiati si pe cei grav bolnavi. Impresionata de ceea ce s-
a �nt�mplat �n Europa �n timpul nazismului, �n 1945 intra �n r�ndurile grupului I.
V.S.P. (International Voluntary Service for Peace), un fel de �Medici fara
frontiere", care cuprinde, pe l�nga medici, si oameni de diverse meserii. Lucreaza
bucatareasa �n Franta, apoi �n Belgia, apoi ca traducatoare �n Suedia. Din Suedia
se �ntoarce prin Germania si e impresionata de distrugerea de pretutindeni, �n 1946
pleaca �n Polonia, �mpreuna cu doua stu�dente la medicina, organizeaza o
infirmerie, dar nu are nici un fel de dotare medicala. Ajuta pe toata lumea si vede
grozaviile din fostele lagare de concentrare. Apoi, rataceste prin Rusia, se
�ntoarce �n Germania bolnava de febra tifoida, aproape pe moarte: e salva�ta �n
ultimul moment, �n 1949, �si ia bacalaureatul �n Elvetia. Un an mai t�rziu, este
stu�denta la medicina, organizeaza serate muzicale si, mai t�rziu, �si transforma
apartamen�tul �ntr-o clinica �pe gratis", unde studentii de la medicina �i trateaza
pe studentii bolnavi, �l cunoaste pe Emanuel Ross, viitorul ei sot. Dupa ce devine
medic, pleaca pe urmele lui Albert Schweitzer �n Africa. Revine la Berna, se
casatoreste si pleaca �n America. Lu�creaza la Glencove Community Hospital din Long
Island, New York, apoi la spitalul de psihiatrie din New York. Se ocupa de bolnave
incurabile, folosite uneori pe post de cobai pentru testarea unor medicamente noi,
unele halucinogene, �n scurt timp, renunta la trata�mentele traditionale si se
ocupa de bolnave �ntr-un mod absolut personal. Obtine rezultate uluitoare, cu
metode uluitoare, cea mai importanta fiind dragostea pe care le-o arata bolnavelor,
�n 1961, paraseste spitalul, dupa ce trei sferturi dintre bolnavele ei s-au facut
bine. Impune o terapie de sector, �n care bolnavii sunt primiti �n familii si
tratati cu iubire. Pleaca la Denver, Colorado, unde devine asistenta unui medic
psihofiziolog, unul dintre putinii cercetatori care �ncearca sa faca o legatura
�ntre psihic si materie, �ntr-o zi, doc�torul �i cere Elisabethei sa tina �n locul
lui o conferinta de psihiatrie pentru stagiarii din ultimii ani. Subiectul
conferintei este moartea. C�nd se pregateste sa ia cuv�ntul, descop�era ca �n
biblioteci nu exista nimic pe aceasta tema. Hotaraste sa aduca un bolnav
con�siderat incurabil, care sa accepte sa vorbeasca despre faptul ca va muri.
Conferinta se transforma �ntr-o revolutie. Pentru prima data, doctorii au ocazia sa
discute despre moar�te cu o persoana care e at�t de aproape de ea. Astfel se
deschide o cale noua �n psihia�trie. Se muta la Chicago, la Institutul de
Psihanaliza si la spitalul Billings. Continua cer�cetarile �n privinta trairilor pe
care le au muribunzii si lucreaza cu asistentele care-i ajuta pe acestia sa treaca
dincolo. Inventeaza tot felul de tehnici care o fac celebra, sta la capat�iul
muribunzilor si �nvata tot mai mult despre moarte si conflictele psihologice care
se accentueaza si �l �mpiedica pe om sa moara, �n 1969, scrie primul articol �n
revista medicala a Universitatii din Chicago. Apare cartea On Death and Dying, care
are un succes rasunator, �ncepe sa tina conferinte si sa organizeze ateliere prin
care ajuta oamenii sa scape de frica, sa �nvete sa iubeasca si sa se apropie, cu
dragoste, de Dumnezeu.

A decedat la 24 august 2004.

�n rom�neste, p�n� la acest moment, cred c� s-a tradus doar o singur� carte:On
death and dying, Despre moarte si a muri, de c�tre Elena Francisc Publishing,
detalii carte aici:
http://www.efpublishing.ro/index.php?page=detaliicarti&idc=62

David Kessler (DK)

Medic ce tr�ieste la Los Angeles, discipol al lui Elisabeth Kubler-Ross si
recunoscut ca succesor al ei.

De pe coperta spate a c�rtii:

Cu ocazia unui dialog cu discipolul si succesorul ei David Kessler, Elisabeth

Kubler-Ross aprofundeaza c�teva teme esentiale care �i sunt dragi. �n cursul
acestui schimb, autorii destainuie, r�nd pe r�nd, experientele lor stiintifice,
personale si spirituale, si reveleaza astfel sensul dorintelor noastre, al fricilor
si al sperantelor noastre. Ocazie de a enunta tot at�tea lectii de viata de
asimilat �n cursul existentei despre autenticitate, iubire, doliu, putere,
culpabilitate, frica, iertare sau fericire.

Aceasta opera luminoasa, adevarat testament spiritual al lui Elisabeth Kubler-Ross,

nu vorbeste nici despre moarte, nici despre muribunzi, ci despre viata caci �viata
este o �mplinire si moartea este sf�rsitul acestei �mpliniri�.

Lectia fricii (:::)

Lectia iubirii (:::)
Lectia relatiei cu cel�lalt (:::) 14.02.2010
Lectia autenticit�tii (:::) 19.02.2010
- completare (:::) 20.02.2010
- completare (:::) 21.02.2010
Lectia jocului (:::) 25.02.2010
Lectia m�niei (:::) 02.03.2010
Lectia r�bd�rii (:::) 08.03.2010

Lectia puterii (:::) 20.03.2010

...vor mai fi si altele...foarte interesante si utile...

Cartea ar merita s� fie tradus� integral �n rom�neste si publicat�. Musteste de

�ntelepciune.
Lectia fricii

DK

Cristopher Landon, fiul actorului Michael Landon, avea saisprezece ani, �n 1991, la
moartea tatalui sau. El evoca pentru noi aceasta perioada dureroasa:

�Dupa cum puteti sa va imaginati, decesul lui a avut un impact enorm asupra mea. Am
avut crize de nostalgie teribile. Tatal meu era at�t de stralucitor, fermecator si
spiritual. Personalitatea lui complexa comporta multe aspecte necunoscute
publicului. Moartea lui a �nsemnat evenimentul cel mai important din viata mea. Nu
am mai fost acelasi dupa aceea. Eram un copil timid, foarte introvertit si lipsit
de siguranta. C�nd cresti alaturi de un tata �nconjurat de o asemenea aura, ram�i
�ntotdeauna putin �n umbra lui. Moartea lui, a fost ca si cum aceasta umbra a
disparut dintr-odata.

� Constat�nd ca multe din fricile mele s-au evaporat dupa disparitia lui, am
�nceput sa reflectez asupra problemei mortii. Pierderea unei fiinte dragi
stabileste prima noastra relatie cu aceasta. Suntem aproape de ea si ne pare mai
putin �nspaim�ntatoare. Am asistat la decesul tatalui meu, am atins atunci moartea
de aproape si ea m-a atins, ea este astazi pentru mine ceva tangibil. Este mai
putin nelinistitoare de asemenea. Totul a devenit mai putin nelinistitor. Astazi nu
ma mai �nfricoseaza aceleasi lucruri. De exemplu, �mi era foarte frica sa iau
avionul. Asta �l facea sa r�da pe tatal meu. Dupa moartea lui, aceasta teama, si
multe altele, au scazut �n intensitate. Nu a fost un fenomen constient, dar am
�nceput sa fac lucruri care nu-mi semanau de loc, cu multa siguranta.

� P�na atunci, la fiecare turnanta a vietii mele, dadeam �napoi. �mi era frica de a
esua, sau de a fi ridicol. De aceea, de cele mai multe ori, lasam sa treaca
ocaziile de a �nainta. Si apoi, tatal meu fiind plecat, a trebuit ca eu sa privesc
moartea �n fata. Am �nteles ca putem disparea �n orice clipa si ca trebuia sa
�nfruntam fiecare dificultate �n constienta de aceasta. Am �nceput sa ma simt mai
bine �n pielea mea. Cum nu �mi mai era frica pentru mine �nsumi, de ceea ce sunt
sau de ceea ce as putea sa fiu, am �nceput sa-mi asum niste riscuri, sa �ntreprind
c�te ceva. Nu m-am dus spre parasutism sau alte sporturi extreme, dar, totusi, am
gasit forta de a pleca de acasa pentru a merge sa fac studii �n Anglia. A parasi
confortul si securitatea de cocon familial reprezenta o etapa foarte importanta a
existentei mele. Am �nvatat sa ma arunc �n apa si sa prevad. A fost cu adevarat un
mare pas �nainte pentru mine. Cred cu fermitate ca suferinta morala joaca un mare
rol �n evolutia unei persoane.�

De ce sa nu sesizam ocaziile care ne sunt oferite, de ce sa nu ne �nfruntam

angoasele noastre? De ce sa nu mergem �nainte, sa realizam visele noastre, sa urmam
dorintele noastre? [�] Daca ne-am comporta astfel am trai �ntr-o lume fara frica.
Poate ca este greu de crezut, dar viata ofera mult mai multe posibilitati dec�t am
crede atunci c�nd ne eliberam de frica noastra. Exista o lume noua �n noi, si �n
exteriorul nostru, o lume fara frica care nu cere dec�t sa fie descoperita.

Frica este un semnal de alarma indispensabil. C�nd traversam un cartier periculos,

seara, ea ne pune �n garda contra unui risc de agresiune real. �n situatiile
potential periculoase, teama este un semn de sanatate. Ea ne protejeaza. Fara ea nu
am supravietui pentru mult timp.

Dar este la fel de frecvent sa �ncercam acest sentiment si �n timp ce nici un

pericol nu ne ameninta. Acest gen de frica este artificiala. Aceasta perceptie
poate parea reala, dar nu este bazata pe o realitate. Cu toate acestea, aceasta
angoasa ne �mpiedica sa dormim noaptea, sau pur si simplu sa dormim. Aparent, ea nu
are nici o ratiune de a fi, dar este nemiloasa: ne paralizeaza si ne slabeste daca
o lasam sa actioneze. Am putea califica acest gen de frica drept �falsa marturie
care are toate aparentele de realitate�. Ea �si afla originea �n trecut si
declanseaza teama de viitor. Aceste panici, inventate, au totusi o ratiune de a fi:
ele ne dau ocazia de a iubi. Ele sunt �purtatorul de cuv�nt� al sufletului nostru
care reclama cu insistenta sa crestem si sa ne vindecam. Ele ne dau ocazia de a ne
modifica comportamentele, de a prefera iubirea �n locul fricii, realitatea �n locul
iluziilor, prezentul �n locul trecutului. Este vorba, bine�nteles, si pentru tot
restul capitolului, de aceste frici inventate care ne fac existenta at�t de
dificila.

Surmontati fricile voastre, profitati de toate oportunitatile care vi se ofera, si

veti putea atunci sa duceti existenta la care ati visat, fara obstacole, eliberata
de orice judecata, de orice teama de opinia altuia.

EKR

Kate, o femeie energica de cincizeci de ani, o evoca pe Kim, sora ei geamana:

�Acum zece ani, Kim a aflat ca avea cancer de colon. Din fericire nu era o forma
foarte grava si diagnosticul a fost foarte precoce. Dincolo de reactia normala a
unei gemene � �daca ea moare, atunci o parte din mine va muri� -, boala lui Kim m-a
traumatizat profund. Cum suntem adevarate gemene, nu numai ca stim totul despre
vietile noastre, dar ne cunoastem perfect si emotiile noastre. Si �mi dau seama
acum c�t de mult ne-a �mpiedicat frica sa traim deplin, ea si eu, mult �nainte ca
boala ei sa fie declarata. Cu un anumit recul, realizez ca ne temeam de toate sau
aproape de toate. �n Hawai am fi vrut sa �nvatam sa dansam hula, dar ne temeam sa
nu fim ridicole. Dupa ce am lucrat zece ani pentru un furnizor, am fi dorit sa ne
deschidem noi propriul restaurant, dar ne-a fost frica ca nu vom razbate, de aceea
nici macar nu am �ncercat sa punem bazele proiectului. Dupa divortul meu, aveam �n
g�nd sa plecam �n croaziera. Dar am renuntat la aceasta pentru ca eram angoasate la
ideea de a pleca singure.

� Astazi, existenta noastra s-a schimbat �n �ntregime. Odinioara, traiam �n

permanenta cu teama unui eveniment suparator. Odata cu boala lui Kim, am trait cea
mai mare frica a noastra. Am fost capabile sa surmontam aceasta �ncercare, de ce
altceva ne-am mai putea teme? Realizez astazi ca cea mai mare parte a lucrurilor de
care ne temem nu se vor produce niciodata. Frica nu are, �n general, nici o
legatura cu realitatea traita.�

Majoritatea evenimentelor vietii survin pe neasteptate. Frica nu opreste moartea,

ea este un obstacol �n calea vietii. Chiar daca este dificil de recunoscut, noi
consacram o mare parte din existenta noastra �n gestionarea angoaselor noastre si a
efectelor acestora. Frica este o umbra care blocheaza totul: viata noastra
amoroasa, sentimentele adevarate, fericirea noastra, fiinta noastra profunda.

Un copil, crescut �ntr-o familie adoptiva, era victima a maltratarii. Serviciile

sociale l-au anuntat ca el va merge �n cur�nd �ntr-o casa magnifica unde noii lui
parinti �l asteptau, plini de afectiune. Va avea propria lui camera si chiar un
televizor. Cu toate acestea, afl�nd noutatea, copilul a �nceput sa pl�nga, prada
unei obsesii incontrolabile. El se obisnuise cu situatia lui. Oric�t de dureroasa
era, situatia i-a devenit familiara. Noua casa, pe de alta parte, era plina de
pericole necunoscute. Traise �n neliniste de at�ta timp �nc�t nu mai putea concepe
viata fara aceasta.

Noi toti suntem asemenea acestui copil. Crescuti �n angoasa, nu ne imaginam dec�t
un viitor marcat de teama. Societatea noastra traieste din frica. Priviti titlurile
informatiilor de seara de la televizor: �Elementele pe care le consumati sunt
periculoase!�, ��mbracamintea copilului vostru prezinta riscuri pentru sanatatea
lui!�, �Vacantele ar putea sa va fie fatale �n acest an � un reportaj special la
jurnalul de la orele 20!�

Cu toate acestea, dintre evenimentele de care ne temem, c�te oare se vor produce �n
realitate? Adevarul este ca corelatia dintre ceea ce ne temem si ceea ce ni se
�nt�mpla efectiv este foarte slaba. Realitatea este ca alimentatia noastra este �n
general sanatoasa, ca �mbracamintea copiilor nostri nu vor lua �n mod subit foc, si
ca vacantele noastre vor fi �n general foarte agreabile.

Cu toate acestea, existenta noastra este �n general guvernata de frica. Companiile

de asigurari mizeaza pe faptul ca majoritatea evenimentelor de care ne temem nu se
�nt�mpla niciodata. Cu acest joc, ele c�stiga �n fiecare an milioane de dolari. Nu
este vorba de a renunta la asigurari. Problema este urmatoarea: exista mari sanse
sa petreceti momente minunate practic�nd sportul vostru favorit. Aveti
probabilitati bune de a supravietui �n lumea afacerilor, si chiar de a prospera, �n
pofida tuturor riscurilor si a erorilor. Este foarte probabil sa �nt�lniti plin de
oameni simpatici �n cursul seratelor fermecatoare. Cu toate acestea, majoritatea
oamenilor traiesc ca si cum jocurile ar fi facute dinainte contra lor. Una dintre
cele mai mari provocari careia trebuie sa-i facem fata este de a �ncerca sa
surmontam aceste temeri. Viata ne ofera nenumarate oportunitati, si noua ne revine
sa beneficiem de un numar c�t mai mare dintre ele.

DK

Troy este seropozitiv de trei ani, dar el considera ca are noroc pentru ca boala nu
s-a declarat niciodata. Din punct de vedere fizic, el se simte bine, dar din punct
de vedere mintal, este paralizat de frica. Toata viata el a suferit de o angoasa
difuza:

� Aceasta nu avea nimic paralizant, dar era destul de puternica pentru a ma

�ndeparta usor de viata. Dar c�nd am aflat ca sunt seropozitiv m-am prabusit. Aveam
impresia ca toate fricile mele m-au legat burduf pentru a ma nimici. Prietenul meu,
Vincent, este �ntotdeauna alaturi de mine. El �mi repeta ne�ncetat ca eu sunt mai
puternic dec�t fricile mele. �Mergi �nainte, ma �ncurajeaza el, �nfrunta-le.
Invita frica cea mai mare la masa si vei vedea ca are mai putina putere asupra ta
c�t crezi tu.� Mi-am zis: �Sa �nfrunti fricile, sa mergi �nainte? Este deja destul
de dur sa traiesti cu SIDA.� La drept vorbind, sfaturile lui ma exaspereaza mai
mult dec�t orice altceva. Nimeni nu stia mai bine dec�t mine c�t ma consuma
nelinistea. Eram �ntre doua joburi, c�nd un coleg de al lui Vincent m-a contactat.
Sora lui, Jackie, avea SIDA si tocmai iesise din spital. Era dificil pentru el sa
gaseasca o persoana capabila sa se ocupe de ea si voia sa stie daca nu m-ar
interesa pe mine aceasta treaba. Eu i-am spus ca ma voi g�ndi la aceasta si ca �l
voi anunta. Apoi, am mers sa-l vad pe Vincent pentru a-i cere sfatul. El mi-a spus
ca aceasta fata avea neaparata nevoie de ajutor si ca pentru mine ar fi tocmai
banii de care am nevoie. L-am �ntrebat cu privire la starea ei de sanatate si mi-a
spus ca ea era, probabil, �n faza terminala. La aceste cuvinte toate fricile mele
au iesit la suprafata:
- Atunci credeti ca eu pot avea grija de ea pentru ca, si eu, sunt grav bolnav?
- Nu, mi-a raspuns Vincent. Credem ca tie nu-ti va fi frica de aceasta boala
pentru ca si tu o ai.
- Asta e deci! mi-am zis eu, ei nu pot da gres mai mult!� Nu reuseam sa ma decid,
�mi era prea frica. Vincent �mi spunea ca nu eram obligat sa ma ocup de ea daca nu
doream, dar credea ca pot cel putin sa ma �nt�lnesc cu ea. La �nceput am refuzat,
apoi mi-am zis ca prea de mult timp traiam �n frica. Am decis deci sa ma scutur
putin. I-am cerul lui Vincent sa ma �nsoteasca la ea. Ajuns �n fata portii ei, m-am
�ntors spre el si i-am spus:
- Scuza-ma, Vincent, dar chiar nu pot.
- OK, ne �ntoarcem si le dam telefon.
Dar am privit din poarta. Acolo, exact �n spatele ei, se aflau toate fricile mele.
Am decis sa le �nfrunt si sa vad ce se va petrece. O forta m-a �mpins sa intru. �n
interior am vazut-o pe aceasta fata asezata �ntr-un fotoliu rulant. Nu putea sa
aiba mai mult de 40 de kilograme. Ea avusese un dublu atac cerebral si avea
dificultate �n a se exprima. Avea niste ochi mari caprui �n care se citea spaima.
Pe fruntea ei scria: �Voi muri. Mi-e frica sa mor singura, mi-e frica sa stau
absolut singura, mi-e teama ca tu vei pleca.� Angoasele mele cele mai teribile erau
acolo, �n fata mea! �n timp ce o priveam o imensa tristete m-a napadit. O voce
interioara nu �nceta sa-mi spuna: �Fa un pas �nainte, intra �n frica ta!� Am �nchis
ochii si i-am spus: �Pot sa �ncep de astazi, daca doriti.�

Am �nteles ca eu aveam nevoie sa o ajut, sa ajut aceasta necunoscuta. Mai t�rziu,

am aflat ca parintii ei nu mai voiau sa o vada de c�nd avea SIDA. De aceea erau ei
gata sa plateasca pe cineva care sa aiba grija de ea. Ei asteptau pur si simplu ca
ea sa moara. Ea avea doua prietene care veneau din c�nd �n c�nd sa o vada, dar nu
prea des. La �nceput m-am ocupat de ea cu timp partial, apoi cu norma �ntreaga.
Dupa un timp am devenit cel mai bun prieten al ei. Nu ma credeam capabil sa-mi
surmontez fricile, si totusi, exact asta s-a �nt�mplat. �n cele din urma, am
sf�rsit prin a o iubi.

Spre sf�rsit, ea a trebuit spitalizata din nou. Voia ca eu sa ram�n l�nga ea,
pentru ca era terorizata. �n ultima zi, am mers sa o vad. Cei de la spital �i
chemasera pe parintii ei; ei au venit dar au ramas �n sala de asteptare. M-am
asezat la capat�iul ei, ad�ncindu-mi privirea �n ochii ei imensi. I-am spus ca sunt
alaturi de ea. Puteam sa-i simt angoasa. Niciodata nu am simtit ceva mai intens.
Apoi, am auzit din nou aceasta voce interioara: �Du-te, aceasta frica nu are putere
asupra ta.� Atunci i-am spus: �Voi ram�ne si te voi tine de m�na p�na c�nd ei te
vor duce de cealalta parte. Acolo, va fi r�ndul lor sa se ocupe de tine. Nu-ti fie
frica, Jackie, nu-ti fie frica.� Apoi ea a murit. Bustul nemiscat arata ca �ncetase
sa respire.

Angajatii de la morga au venit sa o caute. Erau nervosi si nelinistiti pentru ca

nimeni nu le spusese ca ea avea SIDA. Le era teama sa o atinga, de aceea, cu
ajutorul unei infirmiere, am pus corpul �n husa mortuara. Ma saturasem sa simt
toata aceasta frica din jurul ei. Mi-am zis: �Ajunge!� Am preferat sa fac eu treaba
mai degraba dec�t sa o las pe m�na acestor indivizi. A fost lucrul cel mai dur pe
care l-am facut vreodata �n viata mea. Continuam sa-i spun: �Nu-ti fie frica,
Jackie, nu-ti fie frica.� �

Troy si-a combatut angoasele cu arma iubirii si le-a �nvins. Bunatatea este
�ntotdeauna mai puternica. Asa putem sa dobor�m frica, pentru ca ea nu are nici o
putere contra iubirii. Puterea fricii nu se bazeaza pe nimic. Este suficient sa
faci un pas �nainte pentru a o �nvinge.

Frica poate adopta mai multe forme: frica de a lua cuv�ntul �n public, de a merge
la o �nt�lnire amoroasa, de singuratate etc. De multe ori este mai usor sa renunti
dec�t sa-ti asumi riscul de a fi respins. De fapt, temerile noastre sunt dificil de
blocat pentru ca sunt dispuse �n straturi succesive. Trebuie sa le �decojim� una
c�te una pentru a atinge frica fundamentala care le sustine pe toate celelalte.
Este vorba �n general de frica de moarte.

Sa presupunem ca suntem extrem de nelinistiti din cauza unui proiect profesional.

�Decojiti� aceasta angoasa si, dedesubt, veti gasi frica de a face gresit.
Dedesubt veti descoperi alte straturi: teama de a nu obtine marirea asteptata, de a
pierde slujba si, la urma urmei, de a nu supravietui, care este esentialmente frica
de moarte si care sustine multe �ngrijorari legate de locul de munca si de bani.

Sa analizam acum frica de a invita pe cineva sa iasa. Aceasta teama este sustinuta
de cea a respingerii, ea �nsasi sustinuta de teama de a te afla singur �n viata. La
un nivel si mai inferior se afla ideea fixa de a fi respingator. Fara iubire, cum
am putea supravietui? �n acest gen de situatii, angoasa fundamentala este aceea de
a nu fi la �naltime. Pentru ce unii ram�n la distanta de serate? Pentru ca ei cred
ca persoana lor nu intereseaza pe nimeni. Ceilalti sunt fermecatori, frumosi,
gentili, pasionanti dar nu ei.

�n realitate, toate acestea nu sunt dec�t o expresie a fricii de moarte, despre

care putem spune ca este raspunzatoare �n mare parte de nefericirea noastra. Fara
sa ne dam seama teama noastra �i afecteaza pe cei apropiati. Din cauza ei noi
ram�nem �n urma �n viata noastra personala si profesionala. Cum orice angoasa se
�nradacineaza �n frica de moarte, este necesar sa �nvatam sa ne eliberam de ea
pentru a fi �n masura sa le �nfruntam mai usor pe toate celelalte.

Bolnavii �n faza terminala, care sunt cei mai vizati de aceasta frica fundamentala,
descopera ca ea nu �i zdrobeste, ca nu mai are putere asupra lor. Ei au �nvatat ca
era vorba acolo de un lucru fara importanta. Dar, pentru toti ceilalti, ea ram�ne
foarte reala.

Daca ati putea sa eliminati toate temerile voastre printr-o atingere de bagheta
magica, ce ar schimba aceasta pentru voi? G�nditi-va. Daca nimic nu s-ar mai opune
viselor voastre, existenta voastra ar fi probabil foarte diferita. Este exact ceea
ce au descoperit muribunzii. Apropierea mortii ne confrunta cu nelinistile noastre
cele mai mari. Ele ne ajuta sa �ntelegem ca o viata diferita este posibila si, prin
urmare, ca fricile noastre nu mai ratiune de a fi.

Din nefericire, c�nd iau cunostinta de aceasta, majoritatea oamenilor sunt prea
bolnavi sau �n v�rsta pentru a �ncepe o noua viata. Ei se scufunda �n boala si
batr�nete fara sa fi putut vreodata sa-si traiasca pasiunile secrete, fara sa-si fi
gasit slujba care sa le convina, si fara sa-si fi realizat visele. Cei care au
putut sa le concretizeze nu se vor sustrage nici v�rstei si nici bolii, dar cel
putin nu vor fi coplesiti de regrete. Nimeni nu doreste sa plece fara sa fi
profitat de viata lui. �n aceste conditii, lectia este clara: trebuie sa depasim
fricile noastre c�t �nca avem timp sa realizam visele noastre.

Pentru a atinge acest scop, ar trebui sa reflectam �n profunzime asupra vietii

noastre afective si sa mergem spre iubire.

Fericirea, angoasa, bucuria, amaraciunea: dispunem de un vocabular �ntins pentru a

descrie multele emotii care ne afecteaza de-a lungul existentei. Cu toate acestea,
�n inima fiintei noastre, nu exista dec�t doua sentimente fundamentale: iubirea si
frica. Tot ceea ce este pozitiv provine din iubire, �n timp ce tot ceea ce este
negativ este rodul fricii. Iubirea genereaza fericirea, satisfactia, pacea si
bucuria. Din frica vin m�nia, ura, angoasa si culpabilitatea.

Daca este adevarat ca nu exista dec�t doua emotii fundamentale � iubirea si frica
-, ar fi mai adecvat sa spunem ca nu exista dec�t iubirea sau frica, pentru ca nu
le putem trai pe am�ndoua �n acelasi timp. Ele sunt opuse. C�nd ne este frica, nu
putem sa iubim, si invers. Puteti sa va amintiti de un timp �n care ati trait
aceste doua senzatii �n acelasi timp? Este imposibil.

Trebuie sa alegem �ntre cele doua, pentru ca nu exista neutralitate posibila �n

materie. Daca nu adoptati cu hotar�re calea iubirii, veti fi victima fricii sau a
unei din componentele ei. �n toate circumstantele noi trebuie sa optam �ntre aceste
doua emotii, mai ales �n situatiile dificile.

A prefera iubirea nu va debaraseaza de fricile voastre. Din contra, veti fi

subiectul a numeroase temeri, pentru ca sa le puteti surmonta. Este un proces �n
perpetua evolutie. Trebuie deci sa ne angajam �n continuu pe calea iubirii pentru a
ne hrani spiritul si a elimina angoasa, tot asa cum m�ncam pentru a ne alimenta
corpul si a elibera foamea. Exact acesta a fost demersul lui Troy vizavi de Jackie:
�n continuu el a ales calea bunatatii si a abandonat-o pe cea a fricii. El a
�nteles ca exista ceva mai important dec�t propriile frici: a face un serviciu unei
fiinte umane aflate �n mare dificultate. Aceasta nu �nseamna ca el a fost imunizat
pentru totdeauna contra fricii. De fiecare data c�nd ea se va manifesta din nou, el
va trebui sa se �ntoarca spre iubire, �n aici si acum.

Fricile artificiale privesc fie trecutul, fie viitorul. Prezentul este singura
realitate, si iubirea singura emotie veritabila care se exprima aici si acum. Frica
este �ntotdeauna fondata pe un eveniment trecut si provoaca �n noi temeri privind
viitorul. �n aceste conditii, a trai �n prezent, �nseamna a trai �n iubire, si nu
�n angoasa. A trai �n iubire este deci obiectivul nostru. Pentru a-l atinge,
trebuie sa �nvatam sa ne iubim pe noi �nsine.

EKR

Suntem multi, din nefericire, cei care traim �n frica. Este cazul lui Joshua, un
grafician de treizeci si cinci de ani. El a facut arte-frumoase si visa sa fie
pictor, dar �si consacra astazi cea mai buna parte a timpului pentru realizarea de
carti de vizita pentru un tipograf.

Acest t�nar avea odinioara planuri marete, cu toate acestea mereu i-a fost frica
sa-si �ncerce norocul. �Nu este nimic de facut, spunea el, fac parte dintre acei
oameni care nu reusesc niciodata.�

�n timp ce evocam �mpreuna problema lui, eu �ncercam sa �nteleg originea acestei

neconvingatoare imagini pe care o avea despre sine. Nu se putea spune ca ar fi
suferit de un terifiant esec sau de o grava umilire, pentru ca nu a mai pus m�na pe
o pensula de la terminarea studiilor. Examinam �mpreuna viata lui �n lung si �n lat
c�nd, deodata, l-a evocat pe tatal lui, �n prezent decedat: �El voia sa �ntreprinda
o multime de lucruri, dar era incapabil sa le concretizeze. Era ca si mine, un fel
de ratat.�

�n cursul conversatiei noastre, ne-am dat seama ca nici un motiv evident nu putea
sa explice incapacitatea tatalui lui de a-si reali visele.

- Pentru ce spuneti ca tatal dvs era �un fel de ratat�? l-am �ntrebat eu. Era
idiot? Incapabil sa se �nteleaga cu ceilalti? Lipsit de talent? A suportat multe
esecuri �n viata?

Joshua a reflectat un moment destul de lung �nainte de a raspunde:

- Nu, aparent nu avea nici o problema. Era inteligent, talentat si se �ntelegea

bine cu oamenii. Ar fi putut sa reuseasca tot ceea ce voia, dar niciodata nu a
�ncercat. si spunea mereu: ��n familia noastra, nu reusim niciodata nimic.� �mi
amintesc chiar ca la sf�rsitul vietii lui se g�ndea sa ia legatura cu un fost
prieten din copilarie pe care �l pierduse din vedere de douazeci de ani. Dar nu a
facut nimic �n acest sens, pentru ca se g�ndea ca acest om nu dorea sa-l revada
dupa at�tia ani.

Joshua parea deodata coplesit:

- �l �ntelege perfect. Eu am �ntotdeauna impresia ca nu sunt la �naltime, ca sunt

un pictor ratat.

Problema acestui t�nar nu era legata de faptul ca el concepea carti de vizita �n

loc de tablouri; �n realitate, el avea un complex de inferioritate si nu se credea
capabil sa-si realizeze vocatia. L-am �ntrebat ce ar face, acolo, acum, daca nu i-
ar fi frica. Mi-a raspuns ca ar urma cursuri de pictura. Acesta ar fi un bun mijloc
de a-si combate angoasele.
- Tatal dvs nu ar fi reactionat astfel, nu-i asa?

- Este adevarat, tata a murit fara sa fi putut sa-si surmonteze fricile,

raspunse el dupa un moment de g�ndire.

Joshua avea posibilitatea de a duce o viata diferita, mai putin marcata de frica.
Poate ca va deveni un mare pictor, sau va fi foarte fericit sa practice aceasta
arta doar pentru placerea lui. �n toate cazurile, nici viata, nici moartea lui nu
vor fi irosite de frica.

Noi toti suntem confruntati cu perspectiva mortii, dar pentru muribunzi, ea este o
realitate aproape tangibila. Fata de ea, ei �si asuma mai usor riscuri pentru ca nu
mai au nimic de pierdut. Ei spun ca traiesc o fericire indicibila atunci c�nd
�nteleg ca nu mai au nimic de ce sa se teama. Frica �nsasi ne face at�t de
nefericiti, si nu acel ceva de care ne temem. Ea se ascunde sub numeroase deghizari
� m�nie, protectie, recluziune. Noi trebuie sa transformam �ncet-�ncet aceasta
angoasa �n �ntelepciune, �ndeplinind lucrurile mici care o provoaca de obicei.
Frica voastra are cu at�t mai multa putere asupra voastra cu c�t nu faceti nimic
pentru a o surmonta. �nvatati sa utilizati puterea iubirii si a bunatatii pentru a
o �nvinge.

Compasiunea � adica iubirea si bunatatea care sunt �n voi � poate fi de un mare

ajutor �n aceasta lupta. C�nd va va fi frica, sa aveti compasiune.

Vi se �nt�mpla, poate, sa va �ndepartati de o persoana atinsa de o maladie, chiar

si usoara, din teama de a nu ne molipsi. Data viitoare, dati dovada de compasiune,
pentru ca nu puteti sa nu stiti ce simte cineva care sufera.

C�nd va �ndoiti de voi �nsiva, c�nd credeti ca nu sunteti la �naltime, aveti

compasiune fata de voi �nsiva. Imaginati-va ca ati pregatit un raport despre un
proiect formidabil si ca va este frica sa-l aratati patronului vostru. Ati putea sa
va spuneti: �Mi-este teama ca el va respinge proiectul meu. Nu sunt la �naltime
�ntr-adevar. Voi fi alungat.� Daca va focalizati asupra acestor temeri ele nu vor
face altceva dec�t sa creasca. Dar sa presupunem ca veti avea compasiune fata de
voi �nsiva, ca veti recunoaste ca ati facut tot posibilul pentru a pregati c�t mai
bine acest referat, ceea ce este singurul lucru important. Daca va temeti mereu de
reactia patronului vostru, aveti compasiune pentru el, stiind ca el se straduieste
numai pentru a-si faca bine treaba lui. Daca adoptati aceasta atitudine,
compasiunea si iubirea vor risipi frica voastra. Veti fi surprins sa constatati c�t
de eficace este aceasta.

Daca va temeti sa abordati oamenii cu ocazia unui coctail pentru ca nu �i

cunoasteti, sa stiti ca majoritatea dintre eu sunt �n aceeasi situatie ca si voi.
Cei mai multi dintre invitati le sunt necunoscuti si le este teama ca nimeni nu le
va adresa un cuv�nt. Unii dintre ai ar prefera sa o stearga englezeste si sa se
duca acasa. Sa stiti ca si lor le-ar placea sa fie tratati cu compasiune, la fel ca
si voua. Aceasta practica va alunga frica voastra si va va fi mai usor sa-i
abordati.

C�nd veti fi �nteles ca frica �l vizeaza absolut pe fiecare, veti fi mai atenti la
ceilalti si viata va va parea mai putin nelinistitoare. �n strafundul fiintei lui,
patronul, bolnavul, participantul la festivitate sunt oameni carora le este frica,
la fel ca si voua, si care merita compasiunea, la fel ca si voi.

A trai angoasat �nseamna a nu trai cu adevarat. Fiecare din g�ndurile noastre

�ntaresc frica noastra, sau sporesc iubirea noastra, care genereaza iubire, asa cum
frica genereaza frica, mai ales daca este ascunsa.
Adevarata libertate consta �n a face ceea ce ne temem cel mai mult. Mergeti �nainte
si veti gasi viata. A ram�ne �n cocon, prizonier al tuturor temerilor, nelinistilor
si angoaselor, este extrem de periculos. Nu faceti din frica compania existentei
voastre. Lu�nd distanta fata de ea, veti constata cu surprindere ca va veti simti
�n deplina siguranta. Iubiti fara retinere, exprimati-va �n toata libertatea, si
traiti compasiune fara sa va temeti ca va veti pierde. Sunteti capabili de aceasta!

Din clipa �n care am surmontat fricile noastre, viata capata un nou curs. La urma
urmei, iubirea nu este dec�t abandonarea tuturor temerilor noastre. Dupa cum spunea
Helen Keller: �Viata este o aventura cutezatoare sau altfel nu este nimic.� De cum
am asimilat lectiile fricii, putem duce o viata minunata, dincolo de visele
noastre.

(Pag. 141 158)

LECTIA IUBIRII

Iubirea � pe care ne este at�t de dificil s-o definim � este singura experienta
umana cu adevarat reala si durabila. Ea este contrarul fricii; ea este esenta
oricarei relatii, inima creativitatii, puterea puterilor. Ea este ceea ce este mai
complex �n fiinta umana. Ea este sursa fericirii, energia care ne leaga pe unii de
altii si care traieste �n noi.

Iubirea nu depinde de cunoastere, educatie sau autoritate. Ea se situeaza dincolo

de comportament. Este singura binefacere a vietii pe care nu o putem pierde. �n
sf�rsit, este singurul lucru pe care �l putem cu adevarat da. �ntr-o lume a
iluziilor, a viselor si a vidului, iubirea este sursa de adevar.

Cu toate acestea, �n pofida puterii si a maretiei ei, ea este insesizabila. Unii

�si petrec toata existenta �n cautarea ei. Ne temem ca nu o vom gasi niciodata, iar
c�nd o descoperim, ne temem sa n-o pierdem sau o consideram ca pe ceva care ne
apartine, de frica sa nu ne scape.

Conceptia noastra despre iubire este cea care ni s-a inculcat �n copilarie.
Imaginea cea mai comuna este cea a idealului romantic: �nt�lnim sufletul pereche,
ne simtim minunat de bine si credem ca aceasta fericire va dura toata viata.
Bine�nteles, avem inima zdrobita atunci c�nd, �n realitate, suntem confruntati cu
un cotidian care nu mai are at�ta romantic, c�nd ne dam seama ca iubirea pe care o
dam si primim este �n general conditionala. Chiar si sentimentele pe care le nutrim
pentru ai nostri sau pentru prieteni sunt fondate pe asteptari si conditii. �n mod
inevitabil, acestea nu sunt satisfacute, si realitatea vietii cotidiene capata
�ncet-�ncet aspectul unui cosmar. Odata spulberate aceste iluzii romantice, ne
trezim �ntr-o lume de unde aceasta iubire, despre care visam, ca si copil, este
absenta. Atunci, dintr-un punct de vedere adult, percepem iubirea �n mod lucid, cu
realism si amaraciune.

Din fericire, iubirea autentica la care toata lumea aspira este posibila, dar
imaginea pe care o avem despre ea nu ne permite sa o descoperim. Nu este vorba de a
visa la sufletul pereche sau la prietenul perfect. Plenitudinea pe care o cautam
este prezenta �n noi, aici si acum. Este �ndeajuns sa ne amintim de ea.

Cei mai multi dintre noi aspira la o iubire neconditionala, fondata pe ceea ce
suntem mai degraba dec�t pe ceea ce facem sau nu facem. Cei mai norocosi dintre noi
o vor cunoaste, poate, pentru c�teva minute de-a lungul �ntregii existente. Este
trist de spus, dar iubirea pe care o primim este aproape �ntotdeauna conditionala.
Suntem iubiti pentru altruismul nostru, pentru contul nostru din banca, pentru
veselia noastra, pentru maniera �n care ne tratam copii sau ne �ntretinem casa, si
asa mai departe. Este foarte greu sa-i iubim pe ceilalti asa cum sunt. Am putea
chiar spune ca noi cautam motive sa nu-i iubim.

EKR

�ntr-o zi, o doamna foarte bine a venit sa ma vada dupa o conferinta. Prin foarte
bine, vreau sa spun: coafata ireprosabil, tinuta vestimentara impecabila� Iata
povestea ei:

� Am participat la sesiunea voastra anul trecut. �ntorc�ndu-ma acasa, singurele

mele g�nduri se �ndreptau spre fiul meu �n v�rsta de optsprezece ani. �n fiecare
seara, c�nd ma �ntorceam acasa, �l gaseam asezat la masa de bucatarie, purt�nd
acest oribil T-shirt (tricou personalizat, imprimat) prespalat pe care i l-a dat
una dintre prietenele lui. �ntotdeauna �mi era frica sa nu-l vada vecinii �mbracat
cu aceasta oroare si sa creada ca nu sunt capabila sa-mi �mbrac copiii corect. El
ram�nea acolo zabovind cu prietenii lui. (C�nd pronunta cuv�ntul �prieteni�, fata i
se str�mba de dezgust). �n fiecare seara �i faceam observatii, �ncep�nd cu �acest
T-shirt�. Pe scurt, va puteti imagina genul de relatie pe care o �ntretineam cu
fiul meu�

� Si apoi, �ntr-o zi, am reg�ndit exercitiul despre sf�rsitul vietii pe care l-am
lucrat �n timpul sesiunii. Am realizat ca viata este un dar care nu este vesnic. De
asemenea, oamenii care �mi sunt dragi nu vor fi �ntotdeauna aici. Mi-am pus atunci
niste �ntrebari esentiale. Daca as muri m�ine, ce imagine as avea despre viata mea?
Mi-as spune ca am trait bine, chiar daca relatia cu fiul meu nu a fost perfecta..

� Apoi, mi-am spus: �Daca fiul meu ar muri m�ine, mi-am �ndeplinit rolul meu de
mama?�

� Mi-am dat seama ca as �ncerca un sentiment de pierdere enorm si un conflict

profund �n raport cu relatia noastra. Derul�nd acest oribil scenariu �n mintea mea,
�mi imaginam �nmorm�ntarea lui. Nu mi-ar fi placut sa fie �mbracat �ntr-un costum,
pentru ca �n realitate nu era genul lui. Mi-ar fi placut sa fie �mbracat cu acest
afurisit de T-shirt care �i placea at�ta. Numai asa i-as fi adus omagiu.

� Ceva m-a frapat atunci: eram gata, daca urma sa dispara, sa-l iubesc pentru ceea
ce era el si pentru ceea ce iubea el, dar nu eram dispusa sa-i fac acest cadou pe
timpul vietii. Am �nteles atunci ca acest T-shirt avea o enorma importanta pentru
el. Pentru o ratiune pe care nu o cunosc, era haina lui preferata. �n acea seara,
c�nd m-am �ntors acasa, i-am spus ca poate sa poarte acest T-shirt c�t dorea el. I-
am spus ca �l iubeam asa cum este. Am simtit o usurare formidabila, eliber�ndu-ma
de toate aceste asteptari �n privinta lui, �ncet�nd sa vreau cu orice pret sa
decid pentru el si multumindu-ma sa-l iubesc asa cum este. Si acum nu mai caut ca
el sa fie perfect, �mi dau seama ca este absolut fermecator asa cum este. �

Nu poti sa te simti fericit si �n pace �ntr-o relatie de iubire dec�t daca elimini
conditiile la care era ea supusa. Din nefericire, la modul general, cu c�t mai mult
�l iubim pe cineva, cu at�t mai conditionala este iubirea. Ni s-a inculcat �n
copilarie ca era vorba de o regula � am putea chiar spune ca am fost conditionati
cu aceasta viziune a lucrurilor. Pentru a modifica aceasta idee preconceputa,
trebuie sa trecem printr-un dificil proces de dezvatare. Este iluzoriu sa speram
�ntr-o iubire neconditionala si absoluta, dar o iubire autentica si durabila este
�ntrutotul posibila.

Una din rarele relatii marcate de o iubire neconditionala este cea pe care o legam
cu copiii foarte mici, pentru ca lor nu le pasa de activitatile noastre, de contul
nostru din banca, sau de realizarile noastre. Ei ne iubesc, pur si simplu. Apoi,
noi �i conditionam recompens�ndu-i c�nd ne z�mbesc, sau obtin note bune la scoala,
sau atunci c�nd sunt �cuminti�. Ave mult de �nvatat de la sentimentele pe care ni
le poarta copiii nostri. Daca i-am iubi fara conditii, un pic mai mult timp, am
crea o lume foarte diferita.

Conditiile la care supunem iubirea contrariaza puternic relatia noastra cu

celalalt. Elimin�ndu-le, vom descoperi noi si minunate aspecte ale iubirii.

Cel mai mare obstacol este frica de a nu fi platit �n schimb. Daca traim aceasta
teama, este pentru ca nu realizam ca adevarata iubire consta �n a da, si nu �n a
primi.

Daca ne petrecem timpul evalu�nd iubirea primita, nu numai ca nu ne vom simti

niciodata iubiti, dar vom avea sentimentul de a fi sistematic �nselati. Nu pentru
ca aceasta ar fi o realitate, ci pentru ca faptul de a �calcula� nu este un gest de
iubire. Daca traiti sentimentul de a nu fi iubiti, nu este pentru ca nu sunteti
iubiti, ci este pentru ca va refulati iubirea.

C�nd va disputati cu un apropiat, credeti ca sunteti m�niosi din cauza a ceea ce

aceasta persoana a facut sau nu a facut. �n realitate, daca sunteti �n aceasta
stare, este pentru ca v-ati �nchis inima, pentru ca v-ati retinut propria iubire.
Nu ar trebui sa-i privati niciodata pe ceilalti de iubirea voastra, sub pretext ca,
dupa voi, ei nu o merita. Si daca nu ar merita-o niciodata? Veti �nceta pentru
totdeauna sa va iubiti mama, prietenul, prietena, fratele? �n schimb, daca va
exprimati sentimentele �n pofida a ceea ce a putut sa faca, veti constata
schimbari, veti descoperi puterea infinita a iubirii. Veti vedea ca inima lor se
deschide larg.

DK

O femeie, stewardesa la compania TWA, ne-a povestit urmatoarele:

� Eram foarte buna prietena cu o stewardesa de la zborul 800. �ntr-o zi, cum ma
g�ndeam la ea, i-am telefonat. Trecuse deja un timp de c�nd nu ne vazusem si �mi
lipsea. I-am lasat un mesaj pe robot rug�nd-o sa ma sune. Timpul trecea si eu eram
din ce �n ce mai iritata de tacerea ei. Sotul meu ma sfatuia sa o sun din nou sau
sa-i las un nou mesaj. Stiam ca ea era foarte ocupata si ca trebuia, fara �ndoiala,
sa gaseasca un ragaz de liniste pentru a ma contacta. Cu toate acestea m�nia mea
crestea p�na acolo �nc�t am decis sa-i retrag afectiunea mea. A doua zi, am aflat
ca avionul ei s-a prabusit. Am simtit atunci o remuscare teribila la g�ndul ca mi-
am �nchis inima fata de ea.�

Eu am sfatuit-o pe aceasta stewardesa sa nu se comporte at�t de dur cu ea �nsasi.

Am insistat asupra faptului ca prietena ei stia, dupa at�tia ani de relatie fara
nori, ca era iubita. Aceasta femeia trebuia sa se ierte pe ea �nsasi si sa
constientizeze ca se comporta exact �n acelasi mod fata de sine ca si fata de
prietena ei: ea masura prietenia dupa marimea unui moment, a unui gest, apoi �si
�nchidea inima. De aceea trebuie sa ne straduim sa apreciem iubirea de o maniera
globala, si nu dupa detalii. Caci un singur apel de telefon ne poate deturna de la
ea. Aceasta povestire ne arata cum asteptarile noastre, calculele noastre
interfereaza cu expresia iubirii noastre. Este o lectie dureroasa.

Pentru a fi �n masura sa ne deschidem inima, trebuie sa facem efortul sa luam �n

considerare lucrurile diferit. Daca ne �nchidem, daca suntem intoleranti este
adesea pentru ca nu-l �ntelegem pe celalalt. Nu �ntelegem de ce ea nu da telefon,
nici pentru ce este at�t de zgomotoasa, si atunci decidem sa nu o mai iubim. Ne
focalizam prea mult asupra ranilor noastre, a tristetii noastre, asupra
tratamentului nedrept pe care l-am �ndurat. �n realitate, noi ne tradam pe noi
�nsine refuz�nd sa oferim z�mbetul nostru, �ntelegerea noastra, iubirea noastra.
Noi pastram �n posesia noastra cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a acordat.
Refuzul de a ne darui iubirea este mult mai grav dec�t ceea ce celalalt a putut
face.
�ntr-o seara, t�rziu, o doamna �n v�rsta de nouazeci de ani ne-a marturisit
sentimentele ei despre viata si iubire:

� Mama mea nu avea deloc �ncredere �n barbati. Pentru ea, ei nu erau buni dec�t sa
asigure securitatea materiala. La v�rsta adulta, am decis sa ram�n alaturi de mama
mea si sa nu las sa intre niciodata iubirea �n viata mea. De ce m-am expus unui
astfel de insucces? Nu aveam �ncredere dec�t �n fratele meu, pe care �l iubeam
profund. El era totul pentru mine: fratele meu mai mare, prietenul meu, protectorul
meu. Fratele meu s-a casatorit cu o femeie minunata.
� �n timp ce ma apropiam de treizeci de ani, el a cazut grav bolnav. Medicii nu
stiau exact de ce anume suferea. Eu �i tineam companie la spital si, nu as putea sa
spun de ce, dar am�ndoi stiam ca el va muri. I-am marturisit ca nu voi putea trai
niciodata �ntr-o lume din care el era absent. El mi-a spus ca viata i-a adus lui
enorm de mult si ca, daca ar trebui sa o ia de la �nceput, nu ar schimba nimic �n
existenta lui, cu exceptia a ceea ce ma privea pe mine: �Mi-e teama sa nu treci pe
alaturi de viata ta, pe alaturi de iubire. Sa nu faci asa. Fiecare, de-a lungul
calatoriei existentei, trebuie sa faca experienta aceasta. La urma urmei, putin
conteaza v�rsta, persoana, durata, caci important este sa iubesti. Sa nu treci pe
alaturi de iubire. Sa nu iei trenul vietii fara ea.�

� Datorita sfaturilor fratelui meu am putut eu sa ma abandonez, �n sf�rsit, vietii

mele de femeie. Puteam sa continui sa nu am �ncredere �n barbati, puteam sa devin o
femeie �nerealizat�. Dar am reusit sa-mi surmontez ne�ncrederea si fricile mele.
Fratele meu avea at�ta dreptate: o viata fara iubire ram�ne ne�mplinita. �

Cei mai multi dintre noi, din cauza educatiei primite, au aceeasi conceptie despre
�iubire� ca cea pe care o avea aceasta doamna �n tineretea ei. Foarte devreme,
�nvatam sa nu avem �ncredere �n barbati, �n femei, �n casatorie, �n parinti, �n
familia-frumoasa, �n colegi, �n patroni si �n viata �nsasi. Toate acestea ne-au
fost inculcate de catre oameni bine intentionati care credeau ca actioneaza pentru
binele nostru. Ei nu-si dadeau seama ca ei ne condamnau astfel la a trece pe
alaturi de iubire.

Cu toate acestea, �n ad�ncul fiintei noastre, noi stim ca destinul nostru este
acela de a trai si de a iubi deplin, de a trai mari aventuri de-a lungul �ntregii
noastre existente. Este posibil ca acest sentiment sa fie profund �ngropat, dar el
este acolo, �n asteptarea de a fi dezvaluit �n urma unui eveniment sau a unei
conversatii. Adesea, �nvatam lectii pe cai neasteptate. Datorita copiilor, de
exemplu.

EKR

[�]

Noi toti visam la o viata plina de iubire si de aventuri. Din nefericire, gasim o
mie si una de motive pentru a renunta sa traim visele noastre, asa-zic�nd pentru a
ne proteja. �n realitate, aceste motive ne �ncatuseaza si tin viata la distanta.
Existenta noastra se va termina mai degraba dec�t credem. Atunci, daca aveti o
bicicleta veche �n garajul vostru (se refera la un episod sarit �n aceasta
traducere), sau pe cineva caruia sa-i exprimati iubirea voastra, acum trebuie sa
actionati.

EKR

Reflect�nd la lectiile iubirii, ma g�ndeam la propria mea experienta. Natural,

faptul ca �nca sunt �n viata �nseamna ca �nca mai am lectii de retinut din
existenta. Ca toti cei cu care am lucrat, am nevoie sa �nvat sa ma iubesc mai mult.
Eu ma vad �ntotdeauna ca pe o elvetiana �de la tara� si, de fiecare data c�nd aud
expresia �iubire de sine�, trebuie sa admit ca �mi imaginez o femeie pe cale de a
se masturba. Astfel ca nu am putut niciodata sa asimilez corect acest concept.

Am primit multa iubire de la ceilalti at�t �n viata mea personala c�t si �n cea
profesionala. �n aceste conditii, am putea crede ca ar fi normal sa ma iubesc pe
mine �nsami. Dar, vai, nu aceasta este situatia, si asa se �nt�mpla cu cei mai
multi dintre noi. Eu �mi dau seama de aceasta, dupa ce am fost alaturi de sute de
pacienti. Iubirea trebuie sa vina din interior, daca trebuie sa vina �ntr-o zi. Si,
�n ce ma priveste pe mine, sunt sigura ca ea nu este �nca acolo.

Cum sa facem sa ne iubim pe noi �nsine? Aceasta este, fara �ndoiala, provocarea cea
mai mare pe care trebuie s-o �nfruntam. Putini sunt cei care au �nvatat aceasta pe
timpul copilariei lor. La modul general, ni se inculca, �nca de foarte devreme,
ideea ca iubirea de sine este un lucru rau, pentru ca este confundata cu egolatria
sau egocentrismul. Ajungem astfel sa credem ca ea consta �n a �nt�lni fiinta
ideala, sau pe cineva care sa ne trateze asa cum ne-am dori. Dar toate acestea nu
au nimic de a face cu iubirea.

Cei mai multi dintre noi nu au facut niciodata experienta ei. Noi primim
recompense, mai ales. Copii fiind, �nvatam ca vom fi �iubiti� daca vom fi
politicosi, daca vom obtine note bune, daca �i z�mbim mamei, sau daca ne spalam
bine pe m�ini �nainte de masa. Ne facem luntre-punte pentru a fi iubiti, fara sa
realizam niciodata ca este vorba de o iubire conditionala, deci factice. Cum sa
putem iubi daca trebuie sa �ndeplinim at�tea conditii? Putem �ncepe prin a hrani
spiritul nostru simtind compasiune pentru noi �nsine.

Va hraniti spiritul? Ce ati facut pentru a va simti mai bine �n pielea voastra?
C�nd te iubesti pe tine �nsuti �ti umpli existenta cu activitati �mbucuratoare,
care �nc�nta mintea si inima. Nu este vorba de ceea ce ni se cere sa facem , ci de
ceea ce facem numai pentru noi �nsine. A avea grija de noi, aceasta poate fi a te
scula mai t�rziu �ntr-o s�mbata �n loc sa te scoli devreme pentru a �ndeplini o
activitate �productiva�. �nseamna, de asemenea, a integra toata iubirea care se
afla �n jurul nostru.

Aveti putina compasiune pentru voi �nsiva, faceti o pauza. �ncetati, pentru o
clipa, sa spuneti ca sunteti stupid, ca nu ar fi trebuit niciodata sa faci aceasta
sau aceea. C�nd cineva comite o eroare, �i spuneti, �n general, sa nu se
�ngrijoreze, ca aceasta i se �nt�mpla la toata lumea, ca nu aveti de ce sa faceti o
problema din aceasta. Cu toate acestea, c�nd faceti aceeasi eroare, aveti
sentimentul ca sunteti sub orice critica. Noi avem, �n general, tendinta de a fi
mai indulgenti fata de ceilalti dec�t fata de noi �nsine. Straduiti-va deci sa fiti
la fel de toleranti cu voi �nsiva dupa cum sunteti cu ceilalti.

DK

Caroline este femeie deosebita si frumoasa, aproape la cincizeci de ani, plina de

suflet si de spirit . Are un par magnific si negru si z�mbetul cel mai sincer care
poate fi imaginat. Ne-am cunoscut �n timp ce lucram pe acelasi proiect si trebuie
sa spun ca este una din persoanele cele mai fericite pe care mi-a fost dat sa le
�nt�lnesc. De doi ani, ea traia o minunata poveste cu un barbat inteligent,
fermecator si plin de spirit. La acea vreme, ei puneau la punct ultimele detalii
ale casatoriei lor si intentionau adoptia unui copil.

Frecventarea Carolinei a fost pentru mine o experienta entuziasmanta. Nimeni nu-i

era indiferent, era foarte draguta si apropiata fata de fiecare � receptioner,
ospatarita� �ntr-o seara, �n timpul cinei, i-am spus ca ea are noroc �n dragoste.
Cu un hohot de r�s, ea mi-a raspuns ca nu este noroc si mi-a relatat povestea ei:
Cu sase ani �n urma, ea descoperise un nodul la unul din s�ni. �n urma biopsiei,
medicul i-a spus ca lui �i parea ceva nelinistitor. Ea a trebuit sa astepte �nca
trei zile pentru a sti daca este vorba sau de o tumoare canceroasa.

� Credeam ca este sf�rsitul, spunea ea. Toata tristetea vietii mele mi-a aparut �n
toata claritatea ei. Aceste trei zile mi s-au parut a fi cele mai lungi din toata
viata mea. Am scos un imens suspin de usurare c�nd am aflat ca nu era vorba de
cancer. Era, evident, o veste minunata, dar mi-am jurat sa trag �nvatamintele din
aceste trei zile atroce: nici nu se punea problema sa mai traiesc aceeasi viata ca
si �nainte.

� Vacanta de Craciun se apropia si eu primisem, ca de obicei, mai multe invitatii

pentru revelion. �n anul precedent fusesem cumplit de singura. Trecusem de la o
serata la alta pentru a gasi iubirea. Voiam sa fiu iubita, voiam ca cineva sa-mi
dea toata iubirea pe care eu mi-o refuzam mie �nsami. Mergeam la o serata, cautam
repede pe barbatul visurilor mele si, daca nu �l gaseam, ma grabeam spre alta
petrecere. Dupa mai multe tentative ma �ntorceam acasa, deznadajduita, mai singura
dec�t la �nceputul serii.

� �n acel an, am decis sa schimb strategia. Trebuia sa existe o solutie. Am decis

sa �ncetez sa caut iubirea cu orice pret. M-am dus la o serata, spun�ndu-mi ca,
daca alesul inimii mele nu se afla acolo, as putea totusi sa petrec o seara
agreabila �n compania unor persoane minunate. Ma multumeam sa le vorbesc, sa ma
amuz. Eram dispusa sa iubesc aceste persoane pentru ceea ce erau ele.

� Bun, sunt sigura ca credeti ca �n aceste circumstante l-am gasit pe alesul inimii
mele. Dar nu, nu a fost deloc asa. Totusi, la sf�rsitul acestei serate, nu m-am
simtit nici singura, nici disperata, pentru ca vorbisem cu adevarat cu oamenii. �n
acea seara, z�mbetele si r�setele mele au fost autentice, ca si iubirea pe care o
traiam. A fost un moment minunat. M-am simtit iubita ca niciodata p�na atunci si,
spre marea mea surpriza, ma iubeam eu pe mine �nsami mai mult.

� Apoi, am continuat sa aplic aceeasi �strategie�, nu numai cu ocazia seratelor,

dar si la birou, la magazin, �n toate situatiile posibile si imaginabile. Cu c�t
dadeam mai multa iubire, cu at�t primeam mai multa, si cu at�t �mi era mai usor sa
ma iubesc pe mine. Ma simteam din ce �n ce mai aproape de prietenii mei, am avut
c�teva �nt�lniri minunate. Am devenit cineva foarte fericit, cineva pe care ai
dorinta sa-l cunosti. Nu mai eram acea persoana disperata, mereu �n cautare de
fericire. Faceam experienta iubirii �n fiecare zi. �

A te iubi pe tine �nsuti �nseamna a absorbi iubirea care se afla �n orice clipa �n
jurul tau, �nseamna a da la o parte toate barierele. Este dificil sa vezi barierele
pe care le ridicam �n jurul nostru, dar ele sunt �ntr-adevar acolo, si ele
afecteaza toate relatiile.

C�nd vom fi �n fata lui Dumnezeu, El ne va pune aceasta �ntrebare: �Ai dat sau
primit iubire?� Vom �nvata sa ne iubim pe noi �nsine las�ndu-i pe altii sa ne
iubeasca si red�nd-o lor. Dumnezeu ne-a dat nenumarate ocazii de a iubi si de a fi
iubiti. Ele sunt acolo, �n jurul nostru, si asteapta doar sa le sesizam.

Postare 13.02.2010

EKR

Un barbat �n v�rsta de treizeci si opt de ani, caruia i-a fost diagnosticat un

cancer de prostata, mi-a marturisit ca si-a trecut �n revista �ntreaga existenta pe
timpul tratamentului sau. �n timp ce �si evoca solitudinea, fata i s-a umplut de
tristete. Eu am facut atunci urmatoarea remarca:

- Cum se face ca nu exista nici o femeie �n viata unui barbat at�t de stralucitor,
seducator si fermecator ca dvs?

- Eu nu am avut noroc �n dragoste. Degeaba am facut totul pentru a le face pe

partenerele mele fericite, am sf�rsit �ntotdeauna prin a le deceptiona. C�nd �mi
dau seama, este deja prea t�rziu. P�na acum aceasta nu avea nici o importanta
pentru ca nu aveam nici o problema �n a-mi gasi pe altcineva. Acum, am parcurs deja
jumatatea drumului, dar viata mea ar putea sa se �ncheie mult mai devreme dec�t as
putea crede. �ncep sa ma �ntreb daca am iubit vreodata cu adevarat pe cineva. Dupa
cum se vede, femeile nu sunt fericite cu mine. Este mai bine sa renunt la idee.

Eu i-am spus atunci un lucru la care, aparent, el nu a reflectat niciodata: �Si

daca iubirea nu ar consta �n a face o femeie fericita, ci pur si simplu �n a trai
clipa prezenta? Se stie bine ca nu putem face pe cineva fericit tot timpul. Poate
ca ati ratacit complet drumul, poate ca singura prezenta voastra ar fi de ajuns.�

Viata este marcata de suisuri si cobor�suri. Noi nu putem rezolva toate problemele
apropiatilor nostri, dar putem ram�ne l�nga fiinta iubita. Nu este aceasta, de-a
lungul anilor, cea mai frumoasa dovada de iubire?

�Astazi sunteti la spital pentru a urma un tratament contra cancerului de prostata.

�n aceste conditii, este improbabil ca o femeie � nu conteaza care alta � sa va
poata face fericit, i-am subliniat eu. Dar nu credeti ca prezenta unei fiinte dragi
alaturi de dvs, �n aceste �mprejurari dificile, ar constitui un mare reconfort
pentru dvs?�

DK

Eu �mi �nchei de multe ori conferintele evoc�nd destinul tragic al unei tinere mame
si a fiicei ei, Bonnie, care traia �ntr-o suburbie a orasului Seattle. Aceasta
povestire ne arata cum un necunoscut poate fi o sursa de reconfort. �ntr-o zi,
aceasta femeie a �ncredintat-o pe mica sa Bonnie, de sase ani, unei vecine pentru a
avea grija de ea pe timpul orelor ei de serviciu. �n cursul zilei, �n timp ce
Bonnie se juca pe peluza vecinei, o masina a derapat la un viraj, a zburat peste
gardul gradinii si a lovit-o �n plin pe fetita, care a fost proiectata �n strada.

Politia a ajuns aproape imediat la locul dramei. Un politist a alergat spre fetita
si a constat imediat gravitatea ranilor ei. Vaz�nd ca nu se mai putea face nimic
pentru a o salva a luat-o pur si simplu �n bratele lui.

C�nd a ajuns ambulanta fetita �ncetase deja sa respire. Echipajul de prim ajutor au
pus imediat �n functie echipamentul de reanimare si au transportat fetita cu toata
viteza la spital. Acolo, echipa de urgenta a �ncercat timp de o ora reanimarea dar
degeaba.

O infirmiera, care �ncercase cu disperare sa-i telefoneze mamei lui Bonnie la

serviciu, a ajuns �n sf�rsit s-o gaseasca si sa-i aduca teribila veste cu cea mai
mare delicatete posibila. Desi i s-a propus sa vina cineva dupa ea, mama voia cu
orice pret sa parcurga singura traseul destul de lung.

C�nd a ajuns �n sf�rsit la spital, s-a aratat stoica p�na la descoperirea fetitei
care zacea fara viata pe masa de operatie. Atunci s-a prabusit complet.

Medicii i-au explicat natura ranilor fetitei si ceea ce au facut pentru a o salva.
Acestea n-au avut nici un efect. Infirmierele, la r�ndul lor, i-au spus ca si ele
au facut tot ce le-a stat �n putinta. Mama ram�nea de neconsolat si �ntr-o asemenea
stare de istovire, �nc�t echipa de ajutor se g�ndea sa o retina �n cladire. Apoi,
femeia a traversat sala de urgente si s-a �ndreptat spre telefonul public pentru a-
i preveni pe membri familiei. Vaz�nd-o, un politist, care statea acolo de aproape
patru ore, s-a ridicat. Era cel care o luase pe mica Bonnie �n bratele lui. S-a
apropiat de mama si i-a povestit ceea ce s-a �nt�mplat, apoi a adaugat: �Vreau doar
sa stiti ca nu a fost sigura.�

Mama a simtit un imens sentiment de recunostinta afl�nd ca, �n ultimele ei clipe,

fetita a fost �nconjurata de afectiunea si de sustinerea acestui om. S-a simtit
usurata pentru ca stia ca fiica ei a simtit reconfortul iubirii la sf�rsitul
existentei ei chiar daca acesta a fost gestul unui necunoscut.

EKB

A trai �n clipa prezenta este primordial �n toate circumstantele vietii, inclusiv

la capatul ei. Cu multi ani �n urma am observat un fenomen interesant �ntr-un
spital. Mai multi muribunzi afirmau ca se simt perfect, nu fizic, ci mental. Eu nu
aveam nici o legatura cu aceasta. Femeia de menaj producea acest efect asupra lor.
De fiecare data c�nd ea parasea camera unui bolnav, starea acestuia se ameliora
vizibil. As fi dat un milion de dolari sa-i aflu secretul. Apoi, �ntr-o zi, am
�nt�lnit-o pe culoar si am �ntrebat-o cu un ton mai degraba aspru:

- Dar ce faceti cu pacientii mei?

- Nu fac nimic altceva dec�t sa le matur camerele, mi-a raspuns ea, �n defensiva.

Foarte hotar�ta sa descopar secretul acestei povesti, am urmarit-o, un anumit timp,

dar degeaba. Dupa c�teva saptam�ni de la acea discutie, ea m-a abordat �n cele din
urma pe culoar si m-a introdus �ntr-o mica �ncapere din spatele infirmeriei. Mi-a
povestit atunci ca, cu ceva timp �n urma, baietelul ei de trei ani a cazut bolnav
grav. Ea l-a adus repede la urgenta la spital, unde a asteptat cu disperare ore
�ntregi ca cineva sa vrea sa se ocupe de el. Dar nu a venit nimeni si copilul a
murit �n bratele ei, secerat de o pneumonie. Mi-a povestit toate acestea fara cea
mai mica urma de ura, resentiment sau m�nie.

- De ce �mi povestiti toate acestea? am �ntrebat-o eu. Ce legatura are aceasta cu

pacientii mei?
- Vedeti dvs, moartea nu mai este o necunoscuta pentru mine. Este o veche, o foarte
veche cunostinta. Adesea, c�nd intru �n camera unuia dintre pacientii dvs, �mi dau
seama ca el este paralizat de frica si ca nu exista nimeni caruia sa-i vorbeasca.
Atunci, eu merg la capat�iul lui si �i iau m�na. �i spun ca eu am vazut moartea, ca
el nu trebuie sa se teama de ea pentru ca nu este at�t de groaznica. Si apoi ram�n
acolo, cu el. As putea sa-l las singur, dar nu, ma straduiesc sa fiu prezenta. Asta
este, iubirea.
Necunosc�nd deloc nici psihologie si nici medicina, aceasta femeie a descoperit,
totusi, unul dintre marile secrete ale vietii: iubirea este prezenta si compasiune.

De multe ori, �n virtutea circumstantelor, nu suntem �n masura sa fim prezenti

fizic. Dar putem ram�ne mereu �n contact cu celalalt datorita iubirii.

DK

Anul trecut, am fost invitat la La Nouvelle-Orleans pentru a lua cuv�ntul �n fata

unui public de medici si infirmiere. Apoi, trebuia sa sustin un curs pentru
asistente sociale la universitatea Tulane. Ma asteptam la o experienta care sa-mi
aduca satisfactie pe planul profesional, dar �n nici un caz la o partida de
placere. C�nd avionul a aterizat, un val de emotie m-a napadit: acest loc va ram�ne
pentru totdeauna cel �n care am vazut-o pe mama mea pentru ultima oara. Dupa ce mi-
am �ndeplinit obligatiile profesionale, am decis sa ma �ntorc �n cladirea unde a
murit mama.

Spitalul din orasul nostru nu dispunea de mijloacele de a se ocupa de mama mea, de

aceea ea a fost transferata �ntr-un oras mai important, la doua sute de kilometri
de noi. Nu aveam dec�t treisprezece ani la vremea aceea. Regulamentul nu permitea
vizite dec�t �ncep�nd de la paisprezece ani. Am ramas deci ore �ntregi asezat �n
exteriorul cladirii de terapie intensiva, �n speranta de a ma strecura pe furis pe
sala pentru a vorbi cu mama, pentru a o atinge, pentru a ram�ne pur si simplu
alaturi de ea.

Situatia era deja destul de dureroasa asa cum era. Destinul a vrut ca hotelul
Howard Johnson, situat exact alaturi de spital, unde eu si tatal meu ne-am cazat,
sa fie brusc evacuat. Ne aflam �n hol si ne pregateam sa mergem sa o vedem pe mama,
c�nd, deodata, mai multe masini de politie s-au oprit �n fata hotelului cu un
scr�snet de pneuri. Politistii s-au napustit �n interior, apoi ne-au ordonat sa
evacuam cladirea. Ne grabeam spre iesire c�nd am auzit �mpuscaturi. Un tragator
ascuns se afla pe acoperis si tragea asupra trecatorilor. Tatal meu si cu mine
voiam sa mergem direct la spital la mama, dar autoritatile nici nu au vrut sa auda
si au insistat sa ne refugiem �n cladirea alaturata. �n cele din urma, politia a
rec�stigat controlul asupra situatiei si noi am putut sa intram �n spital.
Tragatorul furios a fost ucis mai t�rziu de fortele de ordine.

La treisprezece ani, �n momentul �n care aveam nevoie disperata sa-mi vad mama, sa
petrec c�teva momente pretioase cu oase, sa-i spun la revedere, am fost evacuat
repede dintr-un hotel pentru ca un nebun tragea asupra trecatorilor.

Douazeci si sase de ani mai t�rziu, traversam din nou mica peluza din fata
hotelului, cu ochii fixati asupra spitalului. �mi aduceam aminte de aceasta zi at�t
de agitata. Am ramas �n fata portii unitatii de terapii intensive �n care mama mea
si-a petrecut ultimele doua saptam�ni din viata, privind prin acelasi geam, ca si
baietelul de altadata care �ncerca sa-si zareasca mama.

O infirmiera a venit spre mine si m-a �ntrebat daca voiam sa vad pe cineva.
Raspunz�ndu-i �Nu, multumesc!�, n-am putut sa ma �mpiedic sa nu ma g�ndesc la
paradoxul situatiei: cu ani �n urma, o alta infirmiera mi-a refuzat intrarea pe
sala.
- Sunteti sigur? a insistat ea. Aveti tot dreptul.
- Da. Persoana pe care as fi dorit s-o vad nu mai este acolo, dar multumesc totusi.

Astazi, dupa multi ani si multe lectii, eu stiu ca mama traieste �n inima si �n
mintea mea, ca si �n cuvintele acestei pagini. Eu cred, de asemenea, ca ea
traieste, undeva �n alta parte, o altfel de existenta. Nu pot nici sa o vad, nici
sa o ating, dar pot sa-i simt prezenta. Dincolo de tristete si de separare, eu stiu
ca eram alaturi de ea �n ultimele zile, chiar daca fizic nu am fost prezent.

De multe ori, necunoscutii sunt cei care �i asista pe apropiatii nostri.

Profesionistii sanatatii � sau orice alta persoana plina de compasiune �
�ndeplinesc un act de iubire profunda fiind pur si simplu prezenti, adesea fara sa
stie macar numele celui pe care �l sustin.

O femeie de menaj, o mama, un prieten sau un politist care ia �n bratele lui o

fetita pe care nu o cunoaste� Lectiile despre iubire pot �mbraca orice forma si se
pot referi la orice fel de oameni. Putin conteaza ceea ce suntem, ceea ce facem,
importanta contului nostru din banca, persoanele pe care le frecventam: noi toti
putem iubi si putem sa fim iubiti. Este suficient sa fim prezenti, sa ne deschidem
inima iubirii si sa o �ntoarcem, hotar�ti sa nu refuzam acest dar al cerului.

Iubirea este �ntotdeauna prezenta, �n toate experientele noastre, bune sau rele,
chiar si �n tragediile care ne coplesesc. Ea este cea care da un sens profund
cotidianului nostru, este �nsasi natura noastra. Oricare ar fi numele pe care i-l
dam � iubire, Dumnezeu, suflet -, ea este vie, tangibila, pentru ca exista �n
fiecare dintre noi. Iubirea este experienta divinului pentru noi, a caracterului
sacru. Ea este bogatia care se afla �mprejurul nostru. Noua ne revine sa o luam.
(Pag. 37-59)
LECTIA RELATIEI CU CELALALT

O femeie �n v�rsta de patruzeci si unu de ani evoca o seara �n aparenta linistita

pe care ea si sotul ei au petrecut-o cu c�teva luni �n urma. Dupa ce au degustat
cina pe care a pregatit-o ea s-au uitat la televizor. �n jur de orele 21, sotul s-a
pl�ns de dureri gastrice si a luat un medicament anti-acid. C�teva minute mai
t�rziu a anuntat-o ca merge sa se culce. Ea l-a �mbratisat si i-a urat noapte buna,
spun�ndu-i ca o sa-l urmeze si ea mai t�rziu si ca spera ca el sa se simta mai bine
a doua zi. O ora si jumatate mai t�rziu, c�nd s-a asezat �n pat, sotul ei dormea
ad�nc.

De cum s-a trezit, a doua zi dimineata, ea a �nteles ca ceva nu era �n ordine. �Era
un presentiment intens. Am aruncat o privire spre Kevin si am �nteles ca era mort.
Murise �n timpul somnului �n urma unei crize cardiace, la v�rsta de patruzeci si
patru de ani.�

Aceasta teribila experienta a �nvatat-o ca nimic nu este definitiv � nici

relatiile, nici oamenii:

�Dupa moartea lui Kevin, am revazut filmul vietii noastre si totul mi-a aparut
complet diferit. Am revazut ultimele noastre momente bune. Am �nteles ca niciodata
nu putem sti dinainte care va fi ultima cina �n oras, ultimul Thanksgiving. Si
aceasta este valabil pentru toate tipurile de relatii. Ma straduiesc sa revin
asupra acestor evenimente si sa cred ca am facut tot ce a depins de mine pentru a
fi pe deplin prezenta. Am �nteles ca Kevin a fost un dar al cerului care mi-a fost
acordat doar pentru un timp, la fel ca toate persoanele pe care le �nt�lnesc.
Stiind aceasta, eu traiesc mai intens momentele petrecute cu altul.�

Noi avem multe �nt�lniri de-a lungul existentei noastre. Unele persoane ni le
alegem noi � sot/sotie, prieteni� - �n timp ce altele � parinti, frati si surori �
- ne sunt �impuse�.

Relatia cu celalalt ne ofera ocazii formidabile de a descoperi adevaruri esentiale,

personalitatea noastra profunda, fricile noastre, natura puterii noastre si sensul
iubirii autentice. Aceasta idee poate parea bizara la prima vedere, pentru ca stim
ca relatiile sunt adesea facute din frustrari, din dificultati si chiar din
rupturi. Dar ele pot, de asemenea, sa fie si � si cel mai adesea asa sunt � ocazii
minunate de a �nvata, de a creste, de a iubi si de a fi iubit.

Cercul apropiatilor nostri este relativ �ngust: sotul sau sotia, c�tiva prieteni
intimi, membrii familiei noastre. Cel putin aceasta este impresia noastra. �n
realitate, noi �ntretinem relatii cu fiecare persoana pe care o �nt�lnim, fie ca
este vorba de prieteni, parinti, colegi, profesori sau comercianti. Noi avem
relatii cu medicul pe care �l vizitam o data pe an si cu acesti vecini agasanti pe
care �i evitam pe c�t posibil. Este vorba, �n realitate, de legaturi care au
fiecare caracteristicele lor proprii, dar care au si multe �n comun, pentru ca sunt
umane. Voi sunteti numitorul comun, de la cea mai intima relatie si cea mai intensa
relatie p�na la cea mai distanta. Atitudinea voastra � pozitiva sau negativa, plina
de speranta sau dusmanoasa � se va regasi �n toate celelalte. Voi puteti alege sa
introduceti un pic sau mai multa iubire �n fiecare dintre ele.

EKR

Hillary, care era la al patrulea sejur al ei �n spital, lupta �mpotriva cancerului

de mai multi ani, �ntre remisiuni si recaderi. Prietena ei cea mai buna, Vanessa,
si sotul acesteia, Jack, au acceptat perspectiva mortii ei apropiate. Jack mi-a
marturisit totusi ca era foarte trist pentru ca Hillary nu l-a gasit pe alesul
inimii ei, ca dispare �n solitudine.
- Ea nu va muri singura pentru ca voi sunteti acolo, am raspuns eu.

C�nd am revenit sa o vad pe Hillary, data urmatoare, Vanessa si cu mine am iesit

pe culoar ca sa vorbim pentru ca �n camera era multa lume.

- Jack gaseste ca este foarte trist ca Hillary nu l-a gasit pe omul vietii sale,
mi-a spus ea. Dar, �n ceea ce ma priveste, eu o invidiez c�nd vad toata iubirea
care domneste �n aceasta �ncapere. Sincer, nu stiam o iubesc ca at�tia oameni. Cred
ca niciodata nu am vazut pe cineva at�ta de �nconjurat de afectiune. Cred ca �nsasi
Hillary este surprinsa.

Mai t�rziu, �n acea seara, Hillary a privit fetele celor care o �nconjurau si a
spus: �Nu-mi vine sa cred ca at�tia oameni au venit aici ca sa ma vada. Nu stiam ca
ma iubiti toti at�ta.� Acestea au fost ultimele ei cuvinte.

Unii dintre noi nu vor gasi poate niciodata pe alesul (aleasa) inimii lor, dar
aceasta nu �nseamna ca existenta lor este lipsita de iubire. Este important sa
�ntelegem ca, daca nu totdeauna gasim iubirea, este asa pentru ca �i lipim o
eticheta, crez�nd ca singura iubire �autentica� este romantica. Cu toate acestea,
exista at�ta iubire �mprejurul nostru, at�tea legaturi de �nnodat. Am putea sa avem
toti sansa de a trai si de a muri �nconjurati de afectiune ca si Hillary.

Nu exista relatie insignifianta sau fortuita. Fiecare �nt�lnire, fiecare schimb -

de la relatia amoroasa p�na la dialogul anonim cu o operatoare -, fie ca este scurt
sau profund, pozitiv, neutru sau dureros, este plin de sens. Si, �n schema cea mare
a universului, fiecare relatie este potential importanta, caci, chiar si legatura
cea mai superficiala cu un necunoscut ne poate dezvalui multe lucruri despre noi
�nsine. Fiecare persoana pe care o �nt�lnim poate sa ne aduca o far�ma de fericire,
sa ne faca descoperim iubirea care se afla �n noi �nsine, sau, invers, sa ne
plonjeze �n tristete si conflicte interioare. Putem gasi valuri de iubire si de
prietenie acolo unde ne asteptam mai putin.

Noi asteptam mult de la relatiile noastre amoroase: vindecare, fericire, siguranta,

prietenie, recunoastere (recunostinta). Am dori, de asemenea, ca celalalt sa ne
�repare� viata, sa ne scoata din depresie, sa ne aduca bucurii de nespus. Noi toti
avem dorinta arzatoare de a trai cu speranta nebuna ca celalalt ne va face fericiti
din plin. Nu este vorba �ntotdeauna de o dorinta constienta, dar daca ne examinam
sistemul de credinte, ne dam seama ca aceasta dorinta este foarte prezenta. Nu v-a
trecut niciodata prin minte g�ndul urmator: �Macar daca as fi fost casatorit, nu as
fi avut nici o problema�?

Este legitim sa consideram relatiile amoroase ca pe o experienta minunata, de multe

ori dificila, dar �ntrutotul de dorit. Acestea ne amintesc caracterul unic si
perfect al fiintei noastre profunde, ca si unitatea ei. Problemele apar atunci c�nd
suntem convinsi, din greseala, ca celalalt va putea sa ne �repare�. Este o iluzie
desarta care provine din g�ndirea magica. Totusi, nu este deloc de mirare ca at�tia
oameni cred �n povestile cu z�ne. Nu am crescut noi �n acest univers? Nu am fost
noi �ncurajati sa credem ca numai un print fermecator sau o Cenusareasa ar putea sa
ne aduca echilibrul si fericirea? Cu alte cuvinte, noi credem ca ram�nem
neterminati at�t timp c�t nu am gasit iubirea vietii noastre, aidoma unui puzzle
caruia �i lipseste o piesa esentiala.

A crede �n povestile cu z�ne este �nc�ntator, amuzant si, �ntr-o anumita masura,
indispensabil. Dar a crede prea mult �n ele ne priveaza de posibilitatea de a ne
face noi pe noi �nsine fericiti sau, mai mult, de a rezolva prin propriile mijloace
problemele noastre profesionale, familiale sau altele. Aceasta credinta ne leagana
cu iluzia ca persoana iubita ne va ajuta sa gasim echilibrul, plenitudinea si
solutia tuturor problemelor noastre.
Jackson, un lucrator �n constructii �nalt si slab, traia c�t de bine putea dupa ce
aflase ca era atins de leucemie. La putin timp dupa acest diagnostic, el a
�nt�lnit-o pe Anne de care s-a �ndragostit. Dupa un timp, ei s-au casatorit si ea a
avut mare grija de el, convinsa fiind ca el nu avea mai mult de c�teva luni de
trait. Anne era foarte m�ndra de cei doi ani pe care i-au petrecut �mpreuna:

- Niciodata nu as fi crezut ca pot iubi pe cineva at�t de profund. �mi era at�t de
frica sa ma angajez, dar, astazi, stiu ca eram capabila sa ma angajez la modul cel
mai absolut. P�na sa-l �nt�lnesc pe Jackson, povestile mele de iubire nu durau
niciodata mai mult de un an. Boala lui m-a �mpins sa-mi depasesc toate limitele.
Iubirea mea pentru Jackson mi-a dat un sentiment de plenitudine.

Pe urma, s-a �nt�mplat ceea ce a fost cel mai bun si, totodata, cel mai rau dintre
lucruri. Dupa esecul a numeroase tratamente, Jackson a trebuit sa se hotarasca
pentru o grefa de maduva osoasa. Operatia a fost un succes. El a trecut subit de la
starea de condamnat la moarte la cea de persoana �n perfecta sanatate. Sase luni
mai t�rziu, nimeni n-ar mai fi crezut ca el a avut leucemie. Dar �n prezent, cea
care suferea era chiar relatia lor. Anne avea impresia ca se sufoca. Se pl�ngea ca
nu mai simte pasiune. Aceasta experienta este obisnuita �n s�nul acestui tip de
cuplu � �n care unul dintre parteneri este foarte bolnav, poate la final de viata.

�nteleg�nd ca Anne nu mai era aceeasi, Jackson a vrut sa puna lucrurile la punct:

- Tu erai gata sa ma iubesti p�na ce moartea ne va desparti, dar era ceva, se pare,
cu sens unic. Bine, eu nu am murit si acum, suntem angajati �ntr-o relatie
veritabila, o unire pe viata. Acum, cum cutitul nu mai ameninta sa se abata asupra
mea, suntem confruntati cu problemele din cotidian, ca toata lumea. Eu sunt fericit
pentru acest dar de viata care mi s-a facut, dar tu, tu reactionezi ca si cum ai fi
condamnata la perpetuitate. Povestea cu z�ne a avut concluzia ei traditionala. Eu
voi continua sa traiesc, dar mariajul nu constituie �n nici un caz o solutie
magica. Noi trebuie sa facem fata problemelor noastre si sa ne confruntam cu
realitatea vietii de cuplu. Este mult mai dificil sa ne asumam rutina cotidiana
atunci c�nd �p�na ce moarte ne va desparti� ar putea sa �nsemne cincizeci de ani de
viata comuna.

Dupa o perioada de mare confuzie, Anne s-a decis sa �ntreprinda o terapie pentru a
�ncerca sa aduca lucrurile la lumina. Si astfel ea a descoperit ca este mult mai
usor sa te angajezi �ntr-o relatie �n care exista riscul sa-l pierzi pe celalalt:

- Jackson avea dreptate. �nca o data ma �nselasem greu. Angajamentul meu a fost
�nca o data de scurta durata. Am �nteles ca a ma juca de-a eroinele, a fi cea care
�ngrijeste un om �n faza terminala era un lucru, si a fi sotia lui pe termen lung
era un cu totul alt lucru. Mi-am dat seama ca eu foloseam aceasta relatie pentru a-
mi rezolva propriile probleme, pentru a avea �n sf�rsit o poveste care sa tina.
Datorita curajului lui Jackson care a stiut sa ram�na el �nsusi si sa-mi spuna
adevarul, am �nvatat ca magia se va construi zi de zi �n cursul acestui lung voiaj
pe care �l vom face �mpreuna. Boala lui Jackson m-a facut sa descopar sensul
profund al angajarii. Dupa toate �ncercarile pe care le-am traversat, am descoperit
ca �l iubeam cu adevarat. Mi-am regasit pasiunea, dar fara dramatizarea vietii si a
mortii.

Legatura str�nsa pe care Anne a stabilit-o cu Jackson a �mpins-o sa priveasca mai

profund �n ea �nsasi. Aceasta a fost o lectie extraordinara pentru ea, care i-a
ajutat sa descopere si sa vindece unele aspecte obscure din fiinta ei � o
experienta tumultuoasa a ceea ce este adevarata viata. Ea a putut astfel sa
�nlocuiasca o existenta iluzorie de povesti cu z�ne cu o viata adevarata si cu o
iubire veritabila.
Numai �n interiorul vostru veti gasi echilibrul si plenitudinea. Faptul de a gasi
barbatul sau femeia vietii voastre nu va rezolva problemele voastre relationale.
Aceasta nu va va face mai fericiti �n munca voastra, nu va va asigura nici marirea
salariului, nici promovarea si nici nu va face ca vecinii vostri sa fie mai
amabili, nici administratia mai concilianta. Daca sunteti singuri si nefericiti,
veti fi nefericiti si �n cuplul vostru. Daca sunteti incapabili sa va stabilizati
pe plan profesional, faptul de a fi gasit sufletul pereche nu va schimba nimic.
Daca sunteti un tata rau � sau o mama rea -, veti continua sa fiti asa si �n noua
relatie, sau daca aveti sentimentul ca nu sunteti nimic fara barbatul sau femeia
ideal (a), acest sentiment de inutilitate va reiesi la suprafata odata si odata.
Echilibrul si plenitudinea pe care le cautati sunt �n voi si nu cer altceva dec�t
sa fie descoperite.

Incompletudinea, incapacitatea de a va exprima iubirea, de a gasi fericirea �n

viata voastra profesionala sunt la originea acestor asteptari iluzorii. Adevarata
solutie consta �n descoperirea echilibrului �n voi �nsiva. �n loc sa cautati pe
cineva de iubit, trebuie sa va straduiti sa fiti demni de a fi iubiti. Daca aveti
pe cineva �n viata voastra trebuie sa faceti asa �nc�t sa-i meritati iubirea, si nu
sa cereti mai multa.

Daca sunteti �n cautarea iubirii, sa stiti ca atunci c�nd veti fi pregatiti pentru
lectie un maestru va fi alaturi de voi. La timpul potrivit, veti gasi barbatul sau
femeia vietii voastre. Este perfect normal sa vrei sa ai pe cineva �n viata ta, dar
exista o diferenta �ntre dorinta de a gasi iubirea si aceea de a gasi persoana care
sa umple propriile voastre lipsuri. Fiecare dintre noi poate gasi fericirea si
�nflorirea �n relatiile cu celalalt ca si plenitudinea si echilibrul �n noi �nsine.
�ntr-o zi veti gasi, probabil, pe cel sau pe cea care va convine. �ntre timp, voi
sunteti demni de a fi iubiti, asa cum sunteti. Meritati, �nca de acum, sa fiti
fericiti, sa fiti un bun prieten, sa aveti o slujba interesanta si tot ceea ce
viata poate sa va ofere mai bun.

Cei care traiesc o relatie amoroasa au aceleasi probleme, dar �n sens invers. Daca
unul dintre parteneri este instabil pe plan afectiv, el va atrage o persoana
echilibrata din punct de vedere emotional. Daca unul dintre parteneri are tendinte
dominatoare, celalalt va avea, fara �ndoiala, o propensiune catre pasivitate, daca
unul este toxicoman, celalalt va fi probabil salvatorul lui. Daca cei doi parteneri
sunt am�ndoi anxiosi, unul �si va �nfrunta frica prin practicarea sporturilor
periculoase, �n timp ce celalalt va evita ascensoarele. Cine se aseamana se aduna,
dar cu comportamente diferite.

�ntr-o zi, cineva a explicat acest fenomen �n felul urmator: ��n orice relatie,
exista unul care face clatitele si celalalt care le man�nca.� �n general, atunci
c�nd apare o problema, unul dintre parteneri ar dori sa iasa �n fata, sa sparga
buba si sa gaseasca o solutie, �n timp ce celalalt ar prefera sa abordeze lucrurile
diferit, lu�nd recul pentru a reflecta. Credem mereu ca celalalt are o problema si
ca nu stie sa si-o gestioneze. Totusi, realitatea, este ca fiecare corespunde
perfect celuilalt: abordarea directa de catre o asemenea femeie va fi un revelator
pentru partenerul ei, si refuzul lui de a o �nfrunta va avea acelasi efect asupra
ei.

�ntr-un anumit fel, noi �ncercam �n permanenta sa ne vindecam ranile noastre

inconstiente. Dar progresele, �n acest sens, nu sunt �ntotdeauna evidente, si nici
usoare. Iubirea va va confrunta cu tot ceea ce i se opune ei, pentru ca sa
constientizati aceste lucruri. Daca aspirati la o viata amoroasa mai fericita nu
este sigur ca universul va va trimite exact �n acea zi o persoana fermecatoare. Din
contra, este foarte posibil sa fiti pusi �n contact cu oameni neplacuti.
Straduindu-ne sa-l acceptam pe celalalt asa cum este, vom putea �nvata sa dam mai
multa iubire. De multe ori, persoanele cu care �ntretinem relatii sunt cel mai bun
revelator pentru noi. Oric�t de antipatice ar putea ele sa fie, aceste persoane
sunt, fara �ndoiala, cele de care avem cea mai mare nevoie. Cei care, �n aparenta,
nu ne convin deloc pot, de multe ori, sa se dezvaluie a fi cei mai buni maestri
pentru noi.

La sf�rsitul vietii ei, Jane, o femeie puternica cu franc-parleur (care spune

deschis ce are de spus), ne dezvaluie copilaria ei martira cu un tata violent si
alcoolic:

�Mai t�rziu, am ales un sot care trebuia, si el, sa se reveleze a fi violent si

alcoolic. Am sf�rsit prin a-l parasi. Cu un recul, �mi dau seama acum ca acest
mariaj, cu toate marile suferinte pe care le-am �ndurat, a fost cel mai bun lucru
care putea sa mi se �nt�mple. A trebuit sa ma scufund din nou �n suferintele
copilariei mele. Am descoperit numeroase rani �ngropate pe care relatia cu sotul
meu le-a facut sa iasa la suprafata. Astazi simt un imens sentiment de recunostinta
pentru aceasta.�

Este la fel de valabil si pentru apropiatii nostri, pe care nu i-am ales noi, �n
special membrii familiei noastre. Parintii nostri, fratii si surorile noastre,
copiii nostri � mai ales adolescentii � pot sa ne faca viata imposibila. Oric�t de
dificile ar fi, aceste relatii sunt o sursa de ne�nlocuit de �nvataminte pentru ca
nu putem sa ne despartim at�t de usor de familia noastra ca de prietenii sau
cunostintele noastre. Cel mai adesea, nu avem alta alegere dec�t aceea de a �ncerca
sa aranjam lucrurile. �n fapt, singura solutie consta pur si simplu �n a �ncerca
sa-i iubim pe apropiatii nostri asa cum sunt.

Asemenea pietricelelor slefuite de mare, asperitatile noastre se �mbl�nzesc la

contactul cu ceilalti, care ne vor permite sa descoperim ceea ce avem de �nvatat.

Credem adesea ca, pentru a fi fericiti, este suficient sa modificam anumite aspecte
ale unei relatii, ca este suficient sa-l schimbam pe celalalt pentru ca el sa ne
convina si ca noi sa fim fericiti. Ce iluzie!

Fericirea nu depinde de o �ameliorare� a relatiei. Noi nu-l putem schimba pe

celalalt si, �n orice caz, nu acesta este rolul nostru. �ntruc�t noi vrem sa fim
ceea ce suntem cu adevarat, pentru ce nu l-am lasa si pe celalalt sa faca la fel?

Relatiile noastre nu sunt �schioape�. Si faptul ca celalalt nu corespunde

asteptarilor noastre nu �nseamna ca el este fara valoare. Orice relatie este
reciproca, �n sensul ca suntem oglinda celuilalt. Dat fiind faptul ca cei care se
aseamana se atrag, noi vom atrage ceea ce este �n ad�ncul nostru.

Charles si Kathy sunt casatoriti de cinci ani. Charles a �nteles bine conceptul
oglinzii: �Daca relatia mea este plictisitoare, este asa pentru ca eu ma
plictisesc, sau mai rau, pentru ca eu sunt plictisitor.�

Da, Charles are dreptate. Dar vestea cea buna, este ca constientizarea lui face
problema mai tangibila. A te multumi sa spui ca o relatie este plictisitoare nu
este ceva foarte constructiv si nu rezolva problema.

Sa stiti ca problema rezida �n voi, de aceea este posibil sa o descoperim si sa o

rezolvam. Asa cum am spus, este zadarnic sa vrei sa schimbi pe cineva, tocmai
pentru acest motiv. Noi �nsine ne cream destinul nostru. Noua ne revine sa tragem
�nvataminte dintr-o situatie data. De cele mai multe ori am prefera sa ne debarasam
de partenerul nostru mai degraba dec�t sa cautam sa ne rezolvam propriile
dificultati. Relatia cu celalalt reprezinta o ocazie unica de a descoperi
problemele noastre si realitatea fiintei noastre. Aceasta nu �nseamna ca o relatie
marcata de violenta trebuie continuata cu orice pret. Dar, �nainte de ava separa,
trebuie sa va �ntrebati asupra cauzelor: este celalalt, relatia, sau voi �nsiva?
O privire prea exigenta asupra altuia ne deturneaza de la adevaratul nostru obiect:
noi �nsine. Dupa cum se spune: �Trebuie sa fiu gol pentru a plin de tine�. Singura
persoana pe care o putem controla suntem noi �nsine. Lucr�nd asupra noastra,
situatia se va schimba de la sine. Ne vom da seama atunci ca relatia functioneaza
bine, sau, din contra, ca nu merge si ca trebuie sa trecem la altceva. Este vorba
�ntotdeauna de o lucrare �interioara�.

�n mai multe r�nduri, atunci c�nd i-am �ntrebat pe oameni daca le-ar placea sa se
�ndragosteasca, am fost surprinsi de raspunsurile instantanee si patimase: �O, da,
pentru totdeauna� Sau: �Nu, niciodata! Asta ar �nsemna sa-mi abandonez cariera, sa
ma sacrific, si sa caut mereu sa-i fac placere celuilalt.�

Primul raspuns este dragut si total nerealist, dar si cel de al doilea este la fel
de nelinistitor. Cuv�ntul �sacrificiu� poate el sa defineasca �ntr-adevar iubirea?
Sau este viziunea care i-a fost inculcata acestei persoane �n copilaria ei? Noi
reproducem �n relatiile noastre ceea ce am observat copii fiind. Faptul de a fi
trait �n s�nul unei familii dezunite si nefericite poate modela atitudinea noastra
fata de iubire si fata de ceilalti pentru restul zilelor noastre.

Trebuie sa reflectam la relatia pe care o �ntretinem si sa ne punem �ntrebarile

urmatoare: �Iubirea pe care o dau si pe care o primesc este sau nu fondata pe
conceptia care mi s-a transmis prin educatia mea? Este genul de iubire pe care mi-
as dori sa-l dau si sa-l primesc?� Daca percepem iubirea ca pe ceva complicat si
dureros, atunci trebuie sa cautam motivul acestei perceptii.

Daca iubirea reprezinta, pentru noi, o suita interminabila de complicatii, este

pentru ca asa am trait-o �n copilaria noastra.

Daca ea este asociata, pentru noi, cu violenta conjugala, este pentru ca, probabil,
parintii nostri au fost prizonierii unei relatii de acest tip.

Daca ea este, pentru noi, o relatie de tandrete si de afectiune, si acolo, este,

probabil, o situatie traita �n copilarie.

Din nefericire, pentru unii � prea numerosi, �n realitate -, iubirea se rezuma la

tentative de dominare si manipulare, si adesea chiar la manifestari de ura. Dar
nimic nu ne obliga sa ram�nem vesnic prizonieri ai schemelor at�t de negative. Noi
putem sa redefinim aceasta conceptie. Putem crea relatia la care visam. Vai!
Rareori o facem. Tot asa cum unii se separa de partenerul lor pentru a nu avea de
�nfruntat adevaratele probleme, altii prefera sa le ignore.

completare 14.02.2010 orele 19:00

Daca nu punem capat unei relatii �schioape�, este pentru doua motive: pentru ca
speram ca celalalt se va schimba sau pentru ca credem ca cu timpul toate se vor
rezolva. Se stie bine ca, de multe ori, oamenii reiau o relatie care a esuat. C�te
femei nu au revenit la un barbat care niciodata n-a vrut sa se angajeze? Daca
angajarea este ceea ce ne dorim �n ad�ncul nostru, de ce alegem cineva care este
total incapabil de asa ceva? Este ca si cum am vrea sa scoatem apa dintr-o f�nt�na
seaca.

Faptul de a ne rataci ne�ncetat �n acest gen de relatii revine la a cauta un ac �n

carul cu f�n: nu-l vom gasi niciodata. Daca aspirati la o relatie marcata de
tandrete si de afectiune, si daca ati ales o fiinta care, �n mod evident, este
incapabila sa va ofere asa ceva, atunci este timpul sa cautati pe altcineva. Nu
lasati pe nimeni sa se joace cu iubirea si cu inima voastra. Si nu lasati vechile
scheme sa va modeleze viata voastra prezenta. Puteti sa schimbati regulile jocului
�nvat�nd sa va respectati pe voi �nsiva ca si pe ceilalti, si �nlocuind vechile
scheme negative cu altele noi. Puteti defini un nou cadru pentru iubire, �n care
celalalt sa fie recunoscut si demn de a fi iubit cu pasiune, si puteti spera sa
fiti tratat de aceeasi maniera. Destinul vostru �n aceasta viata nu depinde dec�t
de voi.

Odata �ndeplinita aceasta lucrare, trebuie sa �nvatati sa iubiti fara iluzii. Daca
relatia noastra este pura, daca lasam sa actioneze universul si daca tragem
�nvatamintele din situatiile cu care suntem confruntati, relatiile noastre amoroase
vor fi atunci fondate pe dar, pe libera consimtire si pe partajul reciproc.
Renunt�nd sa influentam asupra relatiei, descoperim adevarata putere a iubirii,
fara iluzii. �n acest sens, este inutil sa planificam, sa luptam sau sa manipulam.
Trebuie sa renuntam odata pentru totdeauna la acest gen de reflectii: �Daca nu �l
domin eu, el nu va face ceea ce astept de la el�, sau �Daca nu schimb ceva �n
relatia aceasta, prietena mea nu se va schimba niciodata.� Trebuie sa �nvatam sa
�mpartasim adevarurile noastre. Nu este nimic rau �n a discuta cu celalalt un
comportament care ne pare insuportabil. Dar a evoca o problema pentru a obtine ceva
este o forma de manipulare. Noi trebuie sa ne �mpartasim experientele noastre si sa
spunem adevarul nostru, dar nu �n scopul de a obtine un c�stig oarecare de acolo.

At�t timp c�t noi ne cramponam de schemele noastre si de iluziile noastre, nu vom
putea niciodata sa iubim �n realitate. Sa-l lasam pe celalalt sa fie ceea ce este.
Daca pleaca, este pentru ca lucrurile trebuiau sa se petreaca astfel.

A trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima ne permite sa relativizam lucrurile.

Foarte adesea, persoane perfect fericite �ntr-o relatie nu se pot �mpiedica sa nu-l
asalteze pe celalalt cu g�ndul de tipul: �Vei mai fi tu aici si peste douazeci de
ani?� Poate ca da, poate ca nu; nu ne sta �n putere sa cunoastem viitorul.

Este mai dificil de trait �n relatie cu celalalt aici si acum dec�t sa ne

concentram asupra trecutului sau a viitorului. Nu avem noi tendinta de a-i reprosa
ne�ncetat celuilalt aceleasi �greseli� dintr-un trecut �ndepartat pe care �l avem
despre el? Aceste amintiri nu influenteaza, chiar si azi, opinia chiar daca el s-a
scuzat si s-a schimbat? Schemele noastre de comportament ne �mping, cu toate
acestea, sa vrem sa-l pedepsim si sa-i amintim greselile lui. Daca ne cramponam de
vechile noastre rani, este pentru ca am renuntat sa-l iubim pe celalalt. �l loc sa
repetam aceleasi vechi povesti, ar trebui sa �nvatam sa strigam �Au!� atunci c�nd
celalalt ne raneste. Atunci, va fi posibil sa mergem �nainte.

C�nd renuntam la asteptarile noastre iluzorii si la schemele noastre de

comportament, iubirea �si ia zborul, �n toata libertatea. Ea merge unde �i place,
si nu �n directia pe care am dori-o noi, pentru ca �iubirea nu are lege�. Atunci
c�nd dam drumul, ea ne poate oferi momente minunate de tandrete.

Iubirea este rareori vesnica. Unele povesti de iubire dureaza cincizeci de ani,
altele numai sase luni, si altele se termina prin moartea unuia dintre parteneri.
Durata unei relatii sau modul �n care ea ia sf�rsit nu indica faptul ca am gresit
drumul. Aceasta este viata pur si simplu. Important este sa ne �ntrebam daca o
relatie este intensa sau nu, si cum putem s-o �mbogatim.

Dupa cum moartea ne apare ca un esec, tot asa avem sentimentul ca o relatie a esuat
daca ea nu mai dureaza. Adevarul este ca chiar si o relatie de sase luni poate fi
reusita si ne poate �mbogati. Fiecare poveste �si are propria sa ratiune de a fi.
Atunci c�nd si-a �mplinit sarcina , putem spune ca ea a fost un succes.

Din nefericire, nu �ntotdeauna ne dam seama c�nd o relatie este terminata si

reusita. James, care traia �n iluzia ca orice relatie trebuie neaparat sa �mearga�,
ne vorbeste despre experienta lui:

� Acum doi ani, prietena mea Beth si cu mine ne-am separat. Eu nu am luat niciodata
�n calcul varianta de a-mi petrece viata cu ea, dar am avut, cu toate acestea,
sentimentul ca relatia noastra a fost u esec. Eram ranit, amar si trist, ea, de
partea ei, era la fel. Acum o luna, aproximativ, am �nt�lnit din �nt�mplare
prieteni si colegi de ai lui Beth. Am avut imediat impresia ca acesta era un semn.
poate ca trebuia sa o sun, poate ca povestea noastra nu era terminata? Si astfel am
contactat-o si am decis sa cinam �mpreuna. �n timpul mesei nu am evocat niciodata
eventualitatea de a re�nnoda prietenia noastra. Ne-am povestit ca am �nvatat mult
unul de la celalalt si ca ceea ce am trai �mpreuna ne va ajuta sa abordam mai bine
viitoarele noastre relatii. De o maniera cu totul surprinzatoare, la sf�rsitul
serii, nu numai ca nu mai aveam impresia ca relatia noastra a fost un esec, dar o
consideram ca bogata si reusita.�

Unele persoane reapar �n existenta noastra. Adesea, aceasta se datoreaza faptului

ca povestea nu era terminata si ca �nca mai erau probleme de rezolvat. Uneori, se
�nt�mpla ca o relatie sa se reia, nu pentru ca este ne�ncheiata, ci pentru ca ea nu
este terminata �n mintea noastra. Ram�ne atunci o munca de efectuat pentru a ne
putea lua ramas bun de la relatia respectiva. De multe ori este suficient, �n acest
sens, sa �ncetam sa o consideram ca pe un esec.

Nu exista erori �n iubire. Relatia se deruleaza asa cum ar fi trebuit. De la prima

�nt�lnire si p�na la ultimul adio, suntem legati de celalalt. Prin intermediul lui
�nvatam sa ne descoperim sufletul nostru, topografia lui at�t de bogata, noua ne
revine sa ne consacram vindecarii noastre. Debaras�ndu-ne de prejudecatile noastre
despre iubire, ne debarasam �n acelasi timp de aceste �ntrebari obsedante: �Peste
cine voi da data viitoare? C�t timp va dura aceasta?� Noi transcendem atunci acest
cadru reductor pentru a gasi o iubire magica creata numai pentru noi de o putere
superioara.

(Pag. 61-78)

LECTIA AUTENTICITATII

Stephanie, o femeie de patruzeci de ani, ne relateaza �n cursul unei conferinte

acest episod:
��ntr-o vineri dupa amiaza, cu mai multi ani �n urma, mergeam de la Los Angeles la
Palm Springs. Nu era chiar cel mai bun moment pentru a opta pentru autostrada, dar
ma grabeam sa petrec un week-end de destindere �n desert cu prietenii mei. La
iesirea din Los Angeles m-am pomenit blocata �n spatele unui sir de autovehicule.
Privind �n oglinda retrovizoare, mi-am dat seama ca masina care ma urma venea spre
mine cu toata viteza. Am �nteles ca soferul nu remarcase ambuteiajul si ca urma sa
ma loveasca violent. Data fiind viteza lui, am simtit ca sunt �n mare pericol, ca
era posibil sa mor.

� Am constat ca m�inile se agatau de volan � fara sa fi actionat constient, era

unul din gesturile mele naturale. Am decis atunci sa nu mai traiesc asa, �n aceasta
stare de tensiune, si sa nu mor astfel. Am �nchis ochii, am respirat profund si mi-
am lasat m�inile sa at�rne. M-am abandonat vietii, c�t si mortii. Apoi am fost
lovita cu o violenta nemaipomenita.

� A urmat apoi o liniste lunga si am deschis ochii. Eram neatinsa. Masina din fata
mea era sfar�mata, ca si cea din spatele meu. A mea semana cu un acordeon.

� Politia mi-a zis ca am avut noroc ca am fost destinsa, pentru ca tensiunea

musculara sporeste probabilitatea de rani grave. Am plecat cu sentimentul ca am
primit un cadou. Eram teafara si nevatamata, bine�nteles, dar, mai ales, am �nteles
ca viata este un miracol si ca mi s-a dat o ocazie sa ma schimb. Agatasem viata cu
o m�na de fier dar, �n prezent, realizam ca pot sa o tin �ntr-o m�na deschisa, ca
si cum ar fi vorba de o pana asezata pe palma mea. Am �nteles ca daca am putut
accepta moartea, puteam acum sa profit din plin de viata. �n acel moment m-am
simtit, mai mult ca oric�nd, pe faza cu mine �nsami.�
Ca at�tea alte persoane care au vazut moartea �n fata, Stephanie a descoperit un
adevar, nu despre moarte, ci despre �nsasi viata.

�n ad�ncul nostru, noi stim ca se afla fiinta noastra predestinata. C�nd devenim
aceasta fiinta, suntem pe deplin constienti de aceasta. Inversul este la fel de
valabil: stim c�nd am ratacit drumul, c�nd nu mai suntem cei care ar trebui sa fim.

Constient sau nu, noi toti suntem �n cautarea de raspunsuri, toti �ncercam sa
asimilam lectiile vietii. Facem fata temerilor noastre si sentimentului de
culpabilitate. Suntem �n cautarea de sens, de iubire si de putere. Ne �ntrebam cu
privire la frica, doliu, timpul care trece. Am vrea sa descoperim cine suntem si sa
cunoastem o fericire autentica. Adeseori, �ncercam sa gasim toate acestea pe l�nga
cei care ne sunt dragi, sau �n religie. Prea adesea, totusi, credem ca banii,
statutul social slujba �ideala� etc. ne procura aceasta fericire perfecta. Dar, mai
devreme sau mai t�rziu, noi �ntelegem ca toate acestea nu ne aduc dec�t deceptii.
Angaj�ndu-ne �n aceste fundaturi, suntem invadati inevitabil de un sentiment de
vid, de impresia ca viata este lipsita de sens, ca iubirea si fericirea sunt
iluzorii.

Unii gasesc un sens pentru existenta lor prin studiu, cautare spirituala sau arta,
altii prin �ncercari dureroase. Confruntati cu o maladie grava - a lor �nsisi sau
a unui apropiat - , sau victime ale unui cutremur de pam�nt sau alta catastrofa, ei
au vazut, �n toate situatiile, moartea de aproape. Acestia au trebuit sa
reflecteze, �n tenebrele disperarii, la ceea ce ar dori sa faca din timpul care le-
a ramas. Ei au �dat drumul� atunci si viziunea lor despre viata a fost bulversata
pentru totdeauna. Nu toate aceste lectii sunt agreabile, dar fiecare �si da seama
ca ele �mbogatesc urzeala vietii lui. De aceea, de ce sa asteptam ca sa descoperim
aceste adevaruri esentiale?

Care sunt �nvatamintele pe care viata ne cere sa le asimilam? Lucr�nd cu cei aflati
pe moarte si cu cei sanatosi, ne dam seama ca cei mai multi oameni au dificultati
cu aceleasi lectii: cele cere privesc frica, culpabilitatea, m�nia, iertarea,
abandonarea, timpul, rabdarea, iubirea, viata relationala, jocul, doliul, puterea,
autenticitatea si fericirea.

A descoperi aceste adevaruri esentiale, �nseamna, �ntr-un fel, a ajunge la

maturitate. Nu devenim de azi pe m�ine mai fericiti, mai bogati sau mai puternici,
dar �ntelegem mai bine lumea, si suntem �n pace cu noi �nsine. A asimila aceste
lectii, nu �nseamna a cauta sa fii perfect, ci a descoperi sensul profund al
existentei. Unul dintre pacientii nostri a evocat acest fenomen cu aceste cuvinte:
�Descoperirea imperfectiunilor vietii �mi procura o imensa placere.�

Daca sunteti pe pam�nt, este pentru a primi �nvatamintele de care aveti nevoie.
Nimeni nu va va putea spune �n ce constau ele. Aflarea lor face parte din parcursul
vostru personal. Calea vietii este jalonata de dificultati (sau lectii), �n numar
variabil dar niciodata dincolo de capacitatile fiecaruia. Cel care are nevoie sa
�nvete ce este iubirea se va casatori poate de mai multe ori, sau va ram�ne pentru
totdeauna singur. Cel care trebuie sa-si lamureasca problema banilor va putea sa se
pomeneasca complet lipsit, sau dimpotriva plin de milioane.

�n aceasta carte, vom vorbi despre existenta si vom descoperi cum este perceputa
viata la capatul ei. Vom constata ca nu suntem singuri, ci ca noi toti suntem
legati unii de altii. Vom vedea cum iubirea se dezvolta, cum relatia cu celalalt ne
�mbogateste. Astfel, vom putea revizui, probabil, ideea potrivit careia suntem
slabi, �nteleg�nd ca detinem toata puterea universului �n noi �nsine. Vom descoperi
apoi ceea ce mascheaza iluziile noastre, ceea ce sunt fericirea si fiinta noastra
profunda. Vom �nvata, �n cele din urma, ca ni s-au dat mijloacele pentru a face din
viata noastra o reusita minunata.
Pacientii �n faza terminala cu care am lucrat noi au realizat ca iubirea este
singurul lucru care conteaza � singurul pe care �l putem poseda, pastra si duce cu
noi. Acesti pacienti au �ncetat sa caute fericirea ��n exterior�. Din contra, ei au
�nvatat sa gaseasca bogatie si sens �n ceea ce poseda deja, sa exploreze mai mult
posibilitatile a ceea ce au deja. Cu alte cuvinte, au dobor�t zidurile care �i
�mpiedicau sa profite din plin de existenta lor. Ei nu mai traiesc pentru m�ine �
�n asteptarea vestilor bune referitoare la viitorul lor profesional, la familia
lor, sau la viitoarele lor vacante � pentru ca ei au descoperit bogatia fiecarui
astazi �nvat�nd sa-si asculte inima.

Viata ne propune lectii, adevaruri universale si fundamentale despre iubire, frica,

timp, putere, doliu, fericire, relatia cu celalalt si autenticitate. Nu
complexitatile vietii ne fac nefericiti, ci faptul de a nu cunoaste adevarata ei
simplitate. Dificultatea consta �n a gasi sensul profund al acestor adevaruri.
Multi cred ca stiu ce �nseamna iubirea. Cu toate acestea, ei nu o gasesc
�nfloritoare, pentru ca nu este vorba de adevarata iubire. Este un val umbrit de
frica, de sentimentul de insecuritate si de prea multe asteptari. Noi traim
�mpreuna pe acest pam�nt si totusi ne simtim singuri, slabi si deconcertati.

Confruntati cu aceste circumstante dramatice, noi putem sa crestem si sa dam ce

este mai bun �n noi. Din clipa �n care am descoperit sensul profund al acestor
adevaruri, suntem �n masura sa introducem fericirea si plenitudinea �n viata
noastra. Desigur, ea nu este perfecta, ci autentica si profunda.

Prima �ntrebare pe care ar trebui sa ne-o punem - cea mai putin evidenta fara nici
o �ndoiala � este urmatoarea: cine trebuie sa descopere aceste adevaruri? Cine sunt
eu?

Ne punem fara �ncetare aceasta �ntrebare. Stim, bine�nteles, ca �ntre nastere si

moarte exista o experienta pe care o numim viata. Sunt eu experienta sau
experimentatorul? Sunt eu acest corp? Sunt eu defectele mele? Sunt eu aceasta
boala? Sunt eu o mama, un bancher, un functionar sau un fan de sporturi? Sunt eu
produsul educatiei mele? Pot sa ma schimb � ram�n�nd �n acelasi timp eu �nsumi �
sau sunt imuabil pentru totdeauna?

Voi nu sunteti nimic din toate acestea. Aveti, fara nici o �ndoiala, defecte, dar
ele nu sunt voi. Suferiti poate de o boala, dar voi nu sunteti un diagnostic. Daca
sunteti bogat, nu sunteti o cota de solvabilitate. Nu sunteti curriculum vitae al
vostru, cartierul vostru, diplomele voastre, erorile voastre, corpurile voastre,
rolurile(functiile) pe care le jucati sau titlurile voastre. Toate acestea nu sunt
voi �nsiva pentru ca voi sunteti capabili de schimbare. Exista o parte �n voi
�nsiva care este indefinibila si imuabila, pe care nici timpul, nici boala, nici
circumstantele nu o pot modifica. Exista �n voi o autenticitate �nnascuta pe care o
duceti cu voi �n ziua mortii voastre. Voi sunteti pur si simplu si deplin voi.

Pentru a descoperi cine suntem trebuie sa ne debarasam de tot ceea ce nu suntem noi
cu adevarat. C�nd �i observam pe muribunzi, nu le mai vedem nici defectele, nici
erorile, nici chiar bolile. Nu mai vedem dec�t fiinta umana care, la capatul vietii
ei, devine mai autentica, mai onesta, mai ea �nsasi � exact ca un copil.

Oare numai la �nceputul si la sf�rsitul vietii sa putem descoperi cine suntem?

Trebuie neaparat sa asteptam circumstante extreme pentru a descoperi adevarurile
normale? Aceasta este lectia fundamentala a existentei: a descoperi eul nostru
veritabil si autenticitatea la ceilalti.

�ntr-o zi, Michelangelo a fost �ntrebat cum a realizat Pieta sau David. El a
raspuns ca s-a multumit sa-si imagineze statuia prezenta deja �n blocul de marmura,
apoi ca a taiat blocul pentru a gasi ceea ce s-a aflat dintotdeauna acolo. minunata
opera de arta, deja creata si exist�nd din toata eternitatea, nu astepta dec�t
momentul de a fi dezvaluita. Tot asa, marele personaj care se afla deja �n voi este
gata sa apara �n plina zi. Fiecare din noi poarta �n ele semintele maretiei. Cei
�mari� nu au nimic �n plus fata de ceilalti: ei s-au debarasat pur si simplu de
numeroasele piedici care �i �mpiedicau sa exprime ceea ce aveau mai bun �n ei
�nsisi.

Din nefericire, darurile noastre �nnascute sunt adesea �ngropate sub harababura
rolurilor de compozitie pe care le jucam � parinte, muncitor, persoana de vaza,
cinic, antrenant, anticonformist, om cumsecade, rebel sau copil bun � care pot
�nveli adevaratul nostru eu.

Adesea, aceste roluri sunt impuse: �Trebuie sa muncesti din greu pentru a ajunge
medic.� �Poarta-te ca o fata bine crescuta.� �Daca vreti sa beneficiati de o
promovare �n �ntreprinderea noastra trebuie sa dati dovada de eficacitate si de
asiduitate.�

Uneori ne asumam multe ca acestea cu zel pentru ca ne par profitabile: �Mama a

facut totdeauna asa, �nseamna ca este o idee buna.�Toti conducatorii cercetasi au
simtul nobletei si al sacrificiului, deci voi �ncerca sa fiu ca ei.�Nu am prieteni
la scoala. Baietii care au succes fac skateboard, atunci, vreau si eu sa fac.�

Adoptarea constienta sau nu a unui rol nou, la voia �nt�mplarii, poate da rezultate
dezastruoase. Astfel, acest barbat si aceasta femeie care traiau o fericire fara
nori. De c�nd s-au casatorit, nimic nu mai merge. P�na atunci, au trait doar �n
cuplu. Casatorindu-se, ei au adoptat rolurile care le-au fost inculcate � cel al
�sotului bun�, sau cel a l �sotiei ireprosabile�. La un nivel inconstient, ei
�stiau� ce trebuiau sa fie aceste roluri, �n loc sa ram�na ei �nsisi si sa-si
construiasca uniunea lor �n felul lor, ei s-au straduit sa se comporte �n
consecinta. Alt exemplu, acest barbat care se declara extrem de deceptionat de c�nd
este tata, �n timp ce a cunoscut mari satisfactii ca unchi. �n acest rol, el a
stabilit �n mod natural legaturi tandre si calde cu nepotii sai. De c�nd este
tata, se simte obligat sa-si asume o functie speciala care �l �mpiedica sa fie el
�nsusi.

Postare 20.02.2010
EKR

Nu totdeauna este usor sa descoperi cine esti cu adevarat. Dupa cum poate stiti,
surorile mele si cu mine suntem triplete. La acea vreme, tripletii erau �mbracati
la fel, li se dadeau jucarii identice, li se propuneau aceleasi activitati� Nici
macar nu ne considerau ca indivizi, ci ca un ansamblu. La scoala nu se tinea seama
de capacitatile fiecareia si profesorii ne dadeau sistematic aceeasi nota, pentru
ca ne confundau si astfel riscau sa se �nsele. De multe ori, c�nd stateam pe
genunchii tatalui meu, stiam ca el nu stia care dintre noi trei eram. �n aceste
conditii, va puteti imagina ce lupta a trebuit sa duc pentru a-mi gasi propria mea
identitate. Stim, �n prezent, c�t de important este sa se recunoasca caracterul
unic al fiecaruia. Astazi, nasterile multiple sunt la ordinea zilei si parintii au
�nvatat sa nu-i trateze pe copii �n acelasi mod.

Faptul de a fi o tripleta m-a �mpins foarte devreme sa caut autenticitatea. M-am

straduit mereu sa fiu eu �nsami, chiar si c�nd aceasta era ceva rau vazut. Am
crezut totdeauna ca nimic nu justifica minciuna si ipocrizia.

De-a lungul �ntregii mele vieti, am dezvoltat astfel o intuitie puternica pentru a
recunoaste �n jurul meu pe cei care sunt veritabil ei �nsisi. Eu numesc aceasta a
mirosi pe cineva, nu cu nasul meu, bine�nteles, ci cu toate simturile mele. Astfel,
c�nd �nt�lnesc pe cineva, eu pot sa-i trimit un semnal pozitiv daca este vorba de
un om adevarat, sau, �n caz contrar, un semnal care sa-l pofteasca sa dispara.
Lucrarea cu muribunzii permite dezvoltarea unui simt ascutit al autenticitatii.

Daca de multe ori am dificultati �n a decela falsitatea, �n alte �mprejurari am

reperat-o de o maniera strigatoare. Astfel, de exemplu, s-a �nt�mplat adesea ca
persoane aparent �foarte serviabile� sa ma conduca la locul unui colocviu si sa-mi
�mpinga fotoliul rulant p�na la picioarele tribunei. Dar apoi, odata �ncheiata
conferinta, nu mai era nimeni care sa ma conduca �napoi. Acesti oameni s-au servit
de mine pentru a-si flata egoul. Daca ar fi fost vorba �ntr-adevar de persoane
serviabile, ele si-ar fi pus si problema �ntoarcerii mele.

Pe parcursul vietii noastre, noi interpretam rolurile noastre (sot,tata, mama,

bl�nd, revoltat etc), dar rareori se �nt�mpla sa ne �ntrebam cu privire la ce
ascund acestea. Cele ascunse nu sunt neaparat negative si pot fi foarte utile �n
situatii delicate. Sarcina noastra consta �n a le gasi pe cele care ne convin si a
le elimina pe celelalte. Este, oarecum, ca si cum am curata o ceapa, si aceasta ar
putea sa provoace si lacrimi.

Poate fi dureros, de exemplu, sa recunoastem negativitatea pe care o purtam �n noi

�nsine, apoi sa gasim un mijloc de a o exterioriza. Exista �n fiecare din noi un
potential care merge de la Gandhi la Hitler. Putini sunt cei care accepta ideea de
a fi un Hitler potential. Nici macar nu ne-am putea imagina. Cu toate acestea, noi
toti avem �n noi o parte negativa. A o contesta este extrem de periculos. C�nd
cineva neaga complet aspectele obscure ale fiintei lui si se pretinde total
incapabil de o fapta rea, chiar si �n g�ndire, trebuie cu adevarat sa ne
nelinistim. A admite potentialul nostru de negativitate este �ntr-adevar esential,
caci putem, astfel, sa-l asumam si sa ne eliberam de el. Pe masura ce descoperim
adevarurile fundamentale ale vietii, putem sa ne detasam de rolurile care mascau o
profunda insatisfactie. Aceasta nu �nseamna ca noi suntem intrinsec rai, ca ca
purtam o masca fara sa fim constienti de aceasta. Daca va credeti un fel de sf�nt,
este timpul sa va debarasati de aceasta imagine si sa redeveniti voi �nsiva, pentru
ca o astfel de reprezentare idilica de sine este pur si simplu o impostura. Adesea,
trebuie ca pendulul sa oscileze p�na la cealalta extremitate (deveniti atunci o
persoana irascibila) �nainte ca el sa se stabilizeze. Veti descoperi atunci ceea ce
sunteti cu adevarat: o persoana care actioneaza din compasiune si nu pentru a
obtine ceva �n schimb.

Si mai dificil este, �nsa, sa ne desfacem de mecanismele de aparare care ne-au

ajutat sa supravietuim �n copilaria noastra. Totusi, aceste mecanisme se pot
�ntoarce contra noastra c�nd nu mai au ratiune de a fi. O femeie povesteste cu,
copil fiind, avea obiceiul sa se izoleze �n camera ei pentru a-l evita pe tatal ei
alcoolic. La sase ani, era singurul mijloc de care dispunea pentru a se proteja. Ea
a putut, astfel, sa supravietuiasca unei copilarii dificile. Dar, astazi, ea este
mama de familie si o astfel de repliere �n sine are efecte nefaste asupra copiilor
ei. Mecanismele de aparare care nu mai au justificare trebuie sa fie eliminate.
Trebuie sa le multumim pentru rolul lor protector, apoi sa ne eliberam de ele.
Adesea, este necesar sa ne luam ramas bun de la aceasta parte din noi. Aceasta mama
trebuie sa poata pl�nge aceasta copilarie normala pe care destinul nu i-a acordat-o
niciodata.

Daca aceste roluri sunt utile pentru un timp, ele pot, de asemenea, ca pe termen
lung sa se arate a fi pline de consecinte. Unii �si dau seama abia dup cincizeci de
ani ca rolul lor de �sustinator si garant al pacii� din s�nul familiei a luat
proportii nemasurate. �ncet-�ncet, fara sa-si dea seama chiar, ei s-au facut
raspunzatori pentru fericirea fiecarui membru al familiei lor. Ei s-au straduit sa
rezolve fiecare conflict, sa �mprumute bani, sa-i ajute pe unii si pe altii sa-si
gaseasca o slujba� Si apoi, deodata, ei au �nteles ca acest rol exigent nu
corespundea cu ceea ce erau ei �n realitate. Atunci, ei au abandonat acest rol. Ei
au tot at�tea calitati, dar nu se mai simt constr�nsi sa faca fericire altora.
Realitatea acestei lumi este ca relatiile umane antreneaza inevitabil conflicte si
deceptii. Daca va simtiti obligat sa rezolvati cea mai mica problema, veti plati
scump, caci sarcina este imposibila.

Care va fi reactia voastra lu�nd cunostinta de rolul pe care �l jucati?

Veti descoperi, poate:

Ca acest rol era o adevarata corvoada: �Ma simt mult mai bine �n prezent ca nu ma
mai simt responsabil de fericirea fiecaruia.�
Ca ati �nselat lumea: �Manipulam pe toata lumea, cu o amabilitate simulata, pentru
ca sa ne iubeasca mai mult.�
Ca sunteti fermecatori fiind voi �nsiva.
Ca atitudinea voastra era rodul fricii: aceea de a nu fi caritabil, de a nu merge
�n paradis, de a nu fi iubit.
Ca faptele voastre nu vizau dec�t propria voastra glorie: �Voiam ca toata lumea sa
ma iubeasca si sa ma admire, dar �mi dau seama ca sunt o fiinta umana ca toate
celelalte.�
Ca unele persoane au nevoie de problemele lor pentru a descoperi fiinta lor
autentica.
Ca ati cautat sa slabiti unele persoane pentru a va simti voi mai puternici.
Ca focaliz�ndu-va pe �lacunele� unora, voi evitati sa va confruntati cu propriile
voastre probleme.
Chiar daca nu am comis niciodata fapte criminale, este necesar sa �nfruntam partea
obscura din personalitatea noastra. Negrul si albul sunt limpede vizibile. Partile
gri sunt cele pe care ne straduim sa le ascundem sau sa le negam: baiatul cel
�bun�, solitarul, victima si martirul. Sunt partile gri ale eului nostru ascuns.
Trebuie sa avem cunostinta de aceste aspecte pentru a ne elibera de ele. Nu putem
deveni autentic noi �nsine dec�t daca recunoastem toate sentimentele si emotiile
noastre.

Nu este usor lucru sa ne despartim de aceste roluri dar numai asa vom putea
cunoaste starea de bine si ne vom apropia de eul nostru veritabil, care este
vesnic.

Fiinta noastra profunda merge mult dincolo de circumstantele vietii noastre, mari
sau mici, chiar daca acestea sunt referintele noastre esentiale. Daca ne aflam
�ntr-o zi buna � daca timpul este frumos, bursa �n crestere, masina curata si
stralucitoare, daca livretul scolar al copiilor este excelent sau seara agreabila
-, avem sentimentul ca suntem cineva formidabil. �n caz contrar, credem ca nu
suntem buni de nimic. Noi surfam pe valul evenimentelor, unele fiind controlabile,
altele nu. Dar fiinta noastra profunda nu este afectata de aceasta lume, de aceste
roluri care nu sunt dec�t iluzii. Dincolo de circumstantele vietii noastre, se afla
o fiinta minunata. Despuindu-ne de toate aceste iluzii, vom putea sa descoperim
adevarata noastra natura si adevarata noastra maretie.

Fiinta umana se defineste prin raport cu ceilalti. Ne simtim deprimati c�nd suntem
�nconjurati de oameni deprimati. Trecem �n defensiva c�nd suntem contestati. Dar
fiinta noastra autentica se situeaza dincolo de atac sau de aparare. Noi suntem
prin natura fiinte desav�rsite si pretioase, fie ca suntem bogati sau saraci,
tineri sau batr�ni, medaliati olimpici sau prizonieri ai unei relatii dificile. Fie
ca suntem la �nceputul sau la sf�rsitul existentei noastre, pe culmea gloriei sau
plonjati �n angoasa disperarii, fiinta noastra profunda se situeaza �ntotdeauna
dincolo de evenimente. Voi sunteti ceea ce sunteti, si nu boala voastra, sau
activitatile voastre. Viata, este ceea ce sunteti, si nu ceea ce faceti.

DK

[�]
Necunoasterea adevaratei noastre naturi favorizeaza �n mare masura depresia.
Descoperirea acestei fiinte profunde constituie o sarcina impresionanta. Nu stim
cum sa reactionam fata de acest eu profund care nu are nimic �n comun cu cel pe
care credeam a-l cunoaste.

Cei care se stiu atinsi de o maladie incurabila se �ntreaba adesea pentru prima
data �n viata lor cu privire la propria lor identitate. Fata �n fata cu perspectiva
unei morti iminente �ntelegem, adesea, ca o parte din noi �nsine este nemuritoare
si imuabila. C�nd nu mai suntem �n masura sa ne asumam rolul de bancher, de
calator, de medic sau de antrenor, suntem adusi sa ne punem aceasta importanta
chestiune: �Daca eu nu sunt aceasta profesie, atunci cine sunt eu?� Daca nu mai
sunteti acest angajat cumsecade, acest unchi egoist, acest vecin serviabil, cine
sunteti voi deci?

Pentru a descoperi fiinta noastra autentica, pentru a sti cu adevarat ce vrem sa

facem sau, trebuie sa ne implicam deplin �n toate actele noastre. Toate aspectele
vietii noastre ar trebui sa ne aduca bucurie si pace, fie ca este vorba de munca
noastra sau de �mbracamintea pe care o purtam. Daca �ndeplinim ceva numai pentru a
face impresie sau a avea un avantaj, nu vom putea niciodata discerne propria
noastra valoare. Este extraordinar sa constati c�t de mult traim �n functie de ceea
ce ar trebui sa facem, mai degraba dec�t de ceea ce am vrea sa facem.

Din c�nd �n c�nd permiteti-va o mica nebunie. Ati putea astfel sa descoperiti un
nou aspect al vostru. Sau �ntrebati-va ce ati face daca nimeni nu v-ar observa si
aceasta nu ar avea nici o consecinta. Raspunz�nd la aceasta �ntrebare, veti
descoperi multe lucruri despre natura voastra profunda. Se poate ca raspunsul
vostru sa dezvaluie imaginea mediocra pe care o aveti despre voi �nsiva, sau o
lectie pe care o aveti de integrat pentru a va descoperi cu adevarat.

Daca va imaginati capabili de a comite un furt, este probabil ca va este teama ca

va lipseste ceva.

Daca va imaginati capabili de a minti, este probabil ca va temeti sa spuneti

adevarul.
Daca va imaginati capabili de a iubi pe cineva pe care momentan nu-l iubiti, este
probabil ca va este frica de iubire.

Postare 21.02.2010
DK

Odinioar�, pe timpul vacantelor, aveam obiceiul sa fac totul repede: ma sculam

devreme, ma straduiam sa fac maximum de lucru �n cursul zilei, si ma �ntorceam
epuizat la hotel, seara t�rziu. �ntr-o zi, am �nteles �n sf�rsit ca eu nu profitam
de aceste zile de concediu, ca eram �n permanenta stresat si m-am �ntrebat ce as
face daca nimeni nu m-ar observa: m-as trezi t�rziu, as vizita linistit doua sau
trei privelisti interesante, si as petrece cel putin o ora �n fiecare zi pe plaja
citind o carte buna, sau pentru a nu face absolut nimic. Acest rol de
�vilegiaturist entuziast care vrea sa vada absolut totul� nu era pentru mine. Eu
actionam astfel pentru ca asa credeam ca trebuie sa fac. Mi-am dat seama ca eram
mult mai fericit si �nvatam mai multe lucruri atunci c�nd asociam destinderea si
vizitele.

Ce ati face voi daca nimeni nu v-ar observa � nici parintii vostri, nici patronul
vostru, nici profesorul vostru�? Cum v-ati defini? Cine se ascunde sub mastile
voastre? Adevaratul vostru eu.

La v�rsta de saizeci de ani, Tim, tata a trei fete, a fost victima unui infarct. El
a fost �ntotdeauna un parinte bun pentru copiii lui, pe care i-a crescut absolut
singur. Dupa aceasta criza cardiaca, el a �nceput sa reflecteze cu privire la
existenta lui:

�Am �nteles ca nu numai arterele mele s-au sclerozat. Ci si eu �nsumi. Aceasta a

�nceput odata cu moartea sotiei mele, cu ani �n urma. A trebuit sa fiu puternic
pentru ca fiicele mele sa fie si ele asa. De aceea, am fost dur cu ele. Acum,
aceasta sarcina este terminata. Am saizeci de ani si voi ajunge �n cur�nd la
capatul vietii mele. Nu mai doream s� fac pe zmeul. Vreau ca fiicele mele sa stie
ca au un tata care le iubeste enorm.�

�n camera de spital, el le-a marturisit iubirea pe care le-o purta. Ele o stiau
dintotdeauna, dar faptul ca tatal lor si-a schimbat astfel atitudinea a emotionat
pe toata lumea p�na la lacrimi. El nu mai credea �n necesitatea interpretarii
rolului de parinte intransigent. Acum, putea sa fie el �nsusi cu adevarat.

Nu toti suntem genii ca Einstein sau mari atleti ca Michael Jordan, dar
�debaras�ndu-ne de inutil�, vom putea straluci �ntr-un mod sau altul, dupa
propriile noastre talente.

Fiinta voastra profunda este acum o chintesenta a iubirii, perfectiunea absoluta.

Voi sunteti aici-jos pentru a va vindeca si pentru a va rememora ceea ce ati fost
dintotdeauna. Fiinta voastra autentica este o lumina care va ghideaza �n �ntuneric.

Descoperind adevarata voastra natura, veti gasi �n acelasi timp ceea ce va incumba
sa faceti, lectiile pe care trebuie sa le �nvatati. Atunci c�nd aparenta si
realitatea fiintei sunt una, nu mai este necesar sa ne ascundem, sa ne fie frica
sau sa ne protejam. Ne percepem ca pe o entitate care transcende circumstantele.

DK

�ntr-o seara, t�rziu, discutam cu un barbat dintr-un azil. El suferea de SLA

(scleroza laterala amiotropica).

- Ce vi se pare cel mai greu �n situatia dvs actuala? l-am �ntrebat eu.
Spitalizarea? Boala?
- Nu. Ceea ce mi se pare cel mai dur este ca toata lumea vorbeste despre mine la
trecut, ca si cum eu n-as mai exista. Orice i se �nt�mpla corpului meu, eu voi fi
�ntotdeauna o persoana separata �ntreaga. �n mine exista o parte indefinibila si
imuabila pe care nu o voi pierde niciodata si care nu va disparea nici cu v�rsta,
nici din cauza bolii. Acest aspect al fiintei mele este ceea ce sunt si ceea ce voi
fi totdeauna.

Acest om a descoperit ca esenta fiintei lui se situeaza mult dincolo de scleroza

lui, de averea lui sau de numarul de copii pe care i-a crescut. Dupa ce ne-am
eliberat de toate rolurile noastre, ne ram�ne fiinta noastra autentica. Exista, �n
inima fiecaruia dintre noi, un potential de bunatate inimaginabila, o aptitudine de
a da fara a astepta nimic �n schimb, de a asculta fara a judeca, de a iubi de o
maniera neconditionata. Aceasta aptitudine reprezinta scopul de atins. Ne putem
apropia de el, putin c�te putin, �n orice moment al zilei, daca facem acest efort.
Sunt multi cei care au putut sa-i �ndrume pe altii dupa ce au folosit propria lor
boala pentru a termina lucrarea lor ne�ncheiata.

A cunoaste fiinta noastra profunda �nseamna a celebra integritatea eului nostru

uman, fara a exclude partea �ntunecata a fiintei noastre pe care adesea ne straduim
sa o ascundem. Contrar a ceea ce s-ar putea g�ndi, nu ceea ce este �bun� ne atinge,
ci ceea ce este autentic. Apreciem mai mult oamenii adevarati dec�t pe cei care �si
disimuleaza adevarata lor natura �n spatele straturilor de amabilitati artificiale.

EKR
�ntr-o zi, la scoala de medicina a universitatii din Chicago, am avut onoarea de a
fi aleasa �profesoara preferata�. Pentru noi, profesorii, aceasta era o mare
onoare. Toti voiam sa fim recunoscuti de studentii nostri.

C�nd a fost anuntata aceasta distinctie, toata lumea s-a comportat de o maniera
fermecatoare fata de mine, ca de obicei, dar nimeni nu a facut nici o aluzie la
aceasta. Simteam totusi ca sur�surile lor ascund ceva. Spre sf�rsitul zilei, mi-a
fost adusa �n birou o jerba magnifica de flori, oferita de unul dintre colegii mei.
O felicitare �nsotea acest dar: �Mort de gelozie, �si adresez, cu toate acestea,
salutarile mele sincere.� Din acel moment, am stiut ca puteam sa am �ncredere �n
acest om. L-am iubit pentru caracterul lui integru si autentic. Stiam ca
�ntotdeauna ma voi putea simti �n siguranta cu el, pentru ca �mi aratase adevarata
lui natura.

Fiinta noastra profunda se manifesta prin acceptarea sincera a fetei noastre

�ntunecate si a imperfectiunilor noastre. Pentru a ne simti bine �n pielea noastra,
este tot la fel de important sa-l cunoastem pe celalalt ca si a descoperi adevarul
despre noi �nsine. Iata ce ne-a povestit un barbat, apropo de bunica lui foarte
bolnava:

�Eu nu reuseam sa accept aceasta situatie. �n cele din urma am gasit curajul sa-i
spun ca nici nu ma puteam g�ndi ca ea ar putea pleca. Stiu ca poate parea egoist
dar eu asa simteam.

'Dragul meu, mi-a raspuns d�nsa, eu ma simt bine, viata mea a fost plina si
�nfloritoare. Este adevarat, pentru mine este sf�rsitul, dar pot sa te asigur ca am
avut o viata bogata si activa. Noi suntem asemenea unei prajituri: o parte din ea o
dam parintilor nostri, o parte iubirilor noastre, o parte copiilor nostri, si o
parte carierei noastre. La capatul existentei, unii nu si-au pastrat nici o bucata
pentru ei �nsisi si ei nu stiu ce fel de prajitura au fost. Dar eu stiu. Este ceva
ce fiecare din noi trebuie sa gaseasca prin el �nsusi. Acum, eu pot parasi aceasta
viata stiind cine sunt.'

�Dupa ce am auzit aceste cuvinte � �eu stiu cine sunt� � am putut sa o las sa
plece. A fost ceva radical. Aceste cuvinte mi-au parut at�t de profunde. I-am spus
ca speram ca �n momentul propriei mele morti sa stiu si eu cine sunt. Ea s-a
aplecat �nainte, ca pentru a-mi sopti un secret, si mi-a spus: �Nu ai nevoie sa
astepti ultimele tale zile pentru a descoperi ce fel de prajitura esti tu.�

(Pag. 17 -36)

LECTIA JOCULUI

DK

�ntr-o zi, am mers la spital pentru a o vedea pe Lorena, o pacienta �nv�rsta de

saptezeci si noua de ani. Tocmai i se diagnosticase un limfom. Ca parul ei alb bine
coafat si cu bratarile ei, asezata pe pat, ea povestea cu membrii familiei ei.

�n pofida diagnosticului sumbru, aveam impresia ca fac o intruziune �ntr-o reuniune

vesela de familie. M-am prezentat si i-am propus sa revin altadata, c�nd va fi mai
putin ocupata. �Bine�nteles, ador vizitele�, mi-a spus ea z�mbind. Lu�ndu-mi ramas
bun, ma �ntrebam daca era constienta de starea ei. Dar ea era perfect lucida: stia
ca lupta contra unei maladii care putea fi mortala.

A doua zi, c�nd am revenit, ea deschisese radioul si dansa singura �n camera ei cu

entuziasmul unei adolescente de saptesprezece ani. Observ�nd-o, mi-a venit �n minte
un vechi cliseu, dar care mi se parea foarte adecvat situatiei: sa ne amuzam, viata
este scurta.
Lorena s-a �ntors atunci spre mine �n timp ce se legana pe ritmul muzicii. I-am
z�mbit si i-am spus:
- Dar ce faceti?
- Dansez watusi.
- Si de ce?
- Pentru ca sunt capabila de asa ceva!

Ea avea dreptate: ne jucam pentru ca avem posibilitatea aceasta. cu toate acestea,

ni se �nt�mpla adesea sa refulam aceasta dorinta. Lorena, din fericire pentru ea,
era capabila sa se amuze, �n pofida bolii grave de care suferea.

Cei aflati pe moarte stiu la perfectie ca este esential sa te distrezi. Este

suficient sa-i observi �n compania apropiatilor lor pentru a �ntelege ca aceste
momente de ragaz si amuzament sunt cele care conteaza cel mai mult la capatul
existentei. Acesti pacienti evocau adesea cele mai frumoase momente din trecut:
��si amintesti cum mergeam la plaja?�, sau ��si amintesti cum mergeam cu bicicleta
prin tara?�, sau ��ti amintesti cum duceam copiii �n parc, duminica?�

Am putea sa ne �ntrebam pentru ce jocul face obiectul unei lectii. Raspunsul la

aceasta �ntrebare se afla �n regretele formulate de cei aflati pe moarte care,
revaz�nd filmul vietii lor, spun adesea: �Ah, daca as fi putut sa iau viata mai
putin �n serios!�

De ani de zile de c�nd ne ocupam de bolnavii �n faza terminala, n-am �nt�lnit unul
singur care sa spuna ca ar fi fost mai fericit daca ar fi lucrat mai mult. Cei mai
multi dintre ei iau �n considerare reusita lor profesionala, sociala sau alta cu
m�ndrie, dar ei au �nteles ca existenta nu se reduce la acest aspect. Ei au
sentimentul de a fi esuat atunci c�nd reusita lor profesionala n-a fost �nsotita de
o reusita si pe planul vietii lor personale. �si dau seama ca au muncit din greu,
dar ca nu au trait cu adevarat. Dupa cum se spune: �Nu poti fi tot timpul serios!�
O viata prea serioasa, este o viata dezechilibrata.

Suntem pe pam�nt pentru a ne amuza si juca de-a lungul �ntregii existente. Pentru
copii nu este vorba numai de a petrece timpul, ci este si o energie vitala care ne
ajuta sa ram�nem tineri �n spirit, sa introducem pasiunea �n activitatea noastra.
�n plus, aceasta favorizeaza �nflorirea relatiilor si ne �ntinereste. A ne juca
�nseamna a ne trai din plin viata.

Din nefericire, noi plasam rareori amuzamentul pe primul loc �n preocuparile

noastre. Daca este normal sa acordam un loc privilegiat vietii noastre profesionale
� trebuie totusi sa acoperim nevoile noastre si ale familiei noastre -, dar nu
trebuie totusi sa-i dam o importanta nemasurata. Prea multi oameni simt nevoia
compulsiva de a reusi cu orice pret �n ceea ce �ntreprind. Generatia actuala stie
perfect cum sa faca, dar nu stie �ntotdeauna cum sa fie.

Daca sunteti obligati, provizoriu, sa desfasurati mai multe activitati simultan

pentru a atinge ambele scopuri, pentru a va hrani copiii, atunci nu ezitati sa o
faceti. Dar daca munciti zi si noapte numai pentru ca aceasta este conceptia
voastra de viata, veti sf�rsi, mai devreme sau mai t�rziu, prin a va �ntreba daca
aceasta existenta merita cu adevarat osteneala de a fi traita.

Multi oameni muncesc ca niste ocnasi numai pentru a avea o mai buna pozitie
sociala, fara a sti �ntr-adevar pentru ce. Daca ies seara, o fac pentru a �si
extinde reteaua de relatii profesionale, si nu pur si simplu pentru a se destinde
�ntre prieteni. Pe timpul week-endului, se straduiesc sa �recupereze timpul
pierdut�. Si chiar daca li se �nt�mpla sa se amuze, nu se pot �mpiedica sa nu
g�ndeasca ca �si pierd timpul.
Pentru a reusi, avem tendinta sa-i neglijam pe cei apropiati. Noi credem ca,
astfel, le putem oferi o viata mai buna. Dar ceea ce vor ei este mai ales sa
petreaca timp �n compania noastra.

Da, reusita profesionala este importanta, dar si timpul liber este tot asa de
important. Dorinta de a ne amuza � de a ne destinde, de a ne debarasa de stres si
de tensiuni � este �nnascuta. Din nefericire, noi am refulat aceasta nevoie
fundamentala.

Multe �ntreprinderi sarbatoresc aniversarile angajatilor lor, de multe ori cu

prajituri si cu lansari de baloane. C�nd cred ca nimeni nu-i observa, angajatii se
joaca atunci cu baloanele, le trag de sfoara, apoi le lasa sa se �nalte p�na la
plafon.

Acesti lucratori �nd�rjiti sunt evident �n lipsa de distractie. Si multi oameni

sunt �n aceeasi situatie, ca si copiii fara baloane. Noi nu mai stim sa ne distram.
Ba chiar am uitat ce este acela un joc.

Amuzamentul, �nseamna a face tot ceea ce ne place, numai pentru placere pur si
simplu. Jocul transcende toate barierele: putin conteaza sexul, religia, rasa sau
v�rsta. Putem chiar sa ne jucam cu animalele si sa ne faca mare placere.

Este si o bucurie interioara care se exteriorizeaza. �nseamna a r�de, a c�nta, a

dansa, a �nota, a face plimbari, a face bucatarie, a fugi, a ne juca, a realiza
orice alta activitate care ne face placere.

Amuzamentul �nfrumuseteaza toate celelalte aspecte ale vietii cu culorile bucuriei.

Le da un sens mai profund. Munca devine mai spornica, relatiile noastre se
amelioreaza. Jocul ne �ntinereste, ne face mai pozitivi. Este unul din primele
lucruri pe care copiii �nvata sa-l faca. Este ceva natural si instinctiv.

Nu este trist ca majoritatea oamenilor se amuza at�t de putin? C�nd oamenii �mi
spun ca nu-si pot permite sa se distreze, eu le raspund ca asa ceva este de
neconceput. Divertismentul favorizeaza echilibrul si sanatatea psihica. Muncim mai
bine daca ne-am amuzat �n timpul nostru liber. Data viitoare c�nd cineva va va
spune ca este surmenat din cauza muncii lui, �ntrebati-l ce i-ar place cu adevarat
sa faca? Daca va va spune ca este cinefil, �ntrebati-l c�nd a fost ultima data sa
vada un film. Este foarte probabil sa auziti: �Sunt vreo doua luni de atunci.� A nu
face ceea ce ne place, �nseamna a favoriza surmenajul.

Amuzamentul are de asemenea efecte benefice asupra organismului. Numeroase studii

au aratat ca r�sul si jocul reduc stresul si favorizeaza eliberarea organismului de
anumite substante � endorfinele � care sunt, din punct de vedere chimic,
asemanatoare morfinei. Aceste analgezice si antidepresive naturale explica ratiunea
pentru care ne simtim mai bine dupa ce am r�s si ne-am jucat: ele joaca rolul unor
stimulente naturale.

R�sul este unul din cele mai bune remedii posibile, cu c�t r�dem mai mult cu at�t
avem pofta de a r�de! Umorul �si are locul �n toate circumstantele , chiar si
atunci c�nd suntem confruntati cu un subiect at�t de serios ca si moartea.
[�]

Munca si amuzamentul nu trebuie neaparat sa fie activitati distincte. Este foarte

posibil sa ne amuzam muncind. A gasi o placere �n sarcinile cotidiene ne ajuta sa
ne traim mai bine ziua si, �n consecinta, existenta noastra. Din nefericire, nu
este prea usor sa ne fixam o multime de obiective, apoi sa traim frustrarea de a nu
le fi atins pe toate.

Daca trebuie sa ne amuzam muncind, trebuie, de asemenea, sa uitam munca �n timpul

nostru liber. Iata un exemplu de neurmat: �Ce credeti despre aceasta? S�mbata, �n
loc sa ma �nchid �n biroul meu, �mi iau calculatorul portabil si ma instalez �n
gradina noastra, unde �mi pot continua activitatea timp de patru sau cinci ore,
ram�n�nd �n acelasi timp cu sotia mea. Iata cum reusesc sa asociez munca si
amuzamentul!�

Sotia acestui om ar fi, probabil, de parere ca el nu se destinde prea mult. Ea

trebuie sa se simta destul de neglijata. Este adevarat, sotul ei este fizic
prezent, dar mintea si inima lui sunt cu ea sau sunt concentrate pe �nt�lnirea de
luni de la birou? Acest om nu se amuza, el munceste pur si simplu �ntr-un mediu
diferit.

Omniprezenta calculatoarelor portabile joaca astazi un rol nefast �n ragazurile

noastre. Oamenii au urechea lipita de telefonul lor la restaurant, �n masina, �n
magazine, si adesea chiar la cinema. Am auzit recent ca o femeie vorbea la telefon
chiar si �n timpul nasterii.
[�]

Noi uitam sa ne amuzam atunci c�nd luam viata prea �n serios. Trebuie sa ne amintim
de vremea �n care ne amuzam natural, �nainte de a ni se inculca ideea de
productivitate. Era un moment �n care inima noastra era deschisa si �n care puteam
sa ne distram fara sa ne simtim vinovati. Dar ideea de a trai fara a ne amuza este
privita cu suspiciune. �nca de timpuriu ni se spune: �Viata este ceva serios. Nu
z�mbi asa. Fa ceva! Devino cineva!� Noi �l privim cu ne�ncredere pe cel care �si
petrece timpul fac�nd surf, spun�ndu-ne ca ar face mai bine daca si-ar construi
viata.

Evident, ce existenta oribila trebuie sa fie aceasta: sa-ti reduci toate nevoile la
minimum pentru a face �n toate zilele ceea ce �ti place. Se crede ca un practicant
de surfing este un incapabil pentru ca afirma ca se distreaza �n permanenta. Or,
adevarata chestiune este: de ce at�tia oameni se plictisesc �n permanenta?

Toata lumea cunoaste acest proverb, �Lenea este mama tuturor viciilor� si stie ca
munca trece �naintea placerii. Obsedati de reusita sociala, nu mai stim sa profitam
de ea. Viata ne pare dificila, �ncercam mereu sa �progresam� si sa �aranjam�
lucrurile, p�na acolo �nc�t nu mai gasim timp pentru a ne amuza. Daca uneori ni se
�nt�mpla sa cedam vreunei distractii, ne �ncearca �ndata un sentiment de
culpabilitate, pentru ca, elementar, o consideram ca o pierdere de timp. Acesta
este motivul pentru care at�tia oameni care au reusit se ascund pentru a se amuza,
si tot de aceea aceasta dorinta at�t de naturala se traduce la unii prin activitati
nesanatoase. Am evocat mai �nainte pe acesti angajati frustrati care se joaca pe
ascuns cu baloane. Daca aceasta nevoie este reprimata pentru mult timp, ea
sf�rseste prin a se exprima prin comportamente patologice: sexualitate navalnica,
toxicomanie, bulimie sau cumparaturi compulsive. Credem ca nu meritam sa ne amuzam
sau sa fim fericiti, si atunci ne sabotam existenta. Trebuie sa re�nvatam
�comportamentele rele� � cu alte cuvinte, sa re�nvatam sa ne amuzam.

Care dintre noi nu a auzit aceasta fraza �n copilarie: �Ce ai facut astazi?� Drept
raspuns, trebuia sa prezentam lista tuturor activitatilor noastre pentru a dovedi
ca nu am pierdut timpul. Si astazi chiar, noi am prefera, fara �ndoiala, sa
enumeram sarcinile realizate mai degraba dec�t sa recunoastem ca am facut ceva
numai pentru placerea noastra. Ronnie Kaye, care a supravietuit la doua cancere de
s�n, povesteste �n conferintele ei cum a trebuit sa se forteze pentru a �admite� ca
�i placea uneori sa petreaca ore �ntregi �fara sa faca nimic�. �A trebuit sa �nvat
sa spun fara rusine ca ascultasem Simfonia a sasea a lui Beethoven toata dupa
amiaza, numai pentru ca aceasta �mi aducea o bucurie imensa. Am prieteni care
�nteleg importanta placerii si care ma felicita atunci c�nd le povestesc o anecdota
asemanatoare. A fost un timp �n care simteam jena daca nu aveam o mie de lucruri de
facut �n acelasi timp. Astazi, realizez c�t de importanta este muzica pentru mine.�
Oricare a r fi v�rsta voastra sau pozitia sociala, veti putea �ntotdeauna sa
regasiti simtul placerii, pentru ca va este �nnascut.

Copiii stiu sa se amuze perfect. La scoala, cursurile sunt �ntrerupte de recreatii,

pentru ca se stie demult ca munca scolara trebuie imperativ sa fie echilibrata de
momente de destindere. Acelasi lucru este valabil si pentru adulti. Pentru ce nu am
avea, si noi, cursuri de recreare?

�nvatati, pentru a re�ncepe, sa profitati de timpul vostru liber. Daca aveti un

temperament de �primul din clasa�, va trebui, fara �ndoiala, sa va programati cu
grija acest timp si chiar sa va �fortati� ca sa va distrati. Exista �ntotdeauna
treburi ramase �n urma, dar acesta nu este un motiv pentru a nu va amuza. Daca nu
va acordati un pic de distractie, veti sf�rsi prin a nu avea nimic de dat
celorlalti, si prin a resimti cu amaraciune tot acest timp acordat patronului
vostru. Ati putea chiar sa purtati pica familiei voastre pentru aceleasi motive.
Amuzati-va acum, sau veti plati foarte scump mai t�rziu.

Sa stiti ca amuzamentul este mult mai mult dec�t un moment trecator de destindere.
Este �n realitate un timp consacrat placerii. Trebuie sa ne sustragem postului
nostru, seriozitatii vietii. �n loc sa va aruncati asupra cursului de la Bursa,
dimineata la trezire, cititi pagina cu benzi desenate. Priviti un film idiot,
cumparati o tinuta amuzanta, sau o cravata �mpestritata. Daca sunteti genul
conventional la birou sau �n viata, purtati lenjerie fantezie. Nu refuzati
invitatiile, fiti spontani. Faceti nebunii!

(Pag. 173-184)

LECTIA M�NIEI

O infirmiera de garda la serviciul de urgenta al unui spital din Midwest a primit

un telefon de la medicul sef care o informa de sosirea a cinci persoane �n stare
critica. Situatia, stresanta deja, era complicata de faptul ca unul dintre raniti
era sotul acestei infirmiere. Ceilalti patru, pe care nu �i cunostea, erau membri
unei aceleiasi familii. �n pofida tuturor eforturilor medicilor si a infirmierelor,
cei cinci raniti au decedat.

Care a fost cauza mortii lor? Prabusirea unei cladiri? Un accident de masina? Un
tragator nebun? Un incendiu?

Nu, singura m�nia era responsabila.

Soferul unei masini voia sa depaseasca o alta pe un mic drum de tara. Dar nici unul
din cei doi nu voia sa cedeze. Unul alaturi de celalalt, ei au facut �ntrecere,
lupt�nd sa ajunga �n frunte, prada unei furii nebune. Nici unul, nici celalalt nu
au vazut masina care venea din fata.

Sotul infirmierei era unul din cei doi soferi furiosi.

Acesti doi barbati nu se cunosteau, nu s-au �nt�lnit niciodata. Nu aveau nici un

motiv sa se urasca �n acest mod, totusi, o furie surprinzatoare a pus stap�nire pe
ei numai pentru faptul ca unul voia sa-l depaseasca pe celalalt. Automobilistul
care a supravietuit a fost inculpat.

Trei familii si-au vazut viata zdrobita de acest eveniment tragic datorat m�niei,
care, potrivit unor specialisti, este cauza principala a accidentelor de sosea �n
Statele Unite.

Noi toti avem momente de m�nie la volan, dar, din fericire, putini dintre noi sunt
implicati �n asemenea tragedii. Cu toate acestea, desi acest caz este extrem, el
trebuie sa ne provoace sa ne exprimam m�nia de o maniera sanatoasa, pentru a putea
sa ne-o stap�nim �nainte ca ea sa puna complet stap�nire pe noi.

M�nia este o emotie naturala care, �n mod normal, nu ar trebui sa dureze dec�t
c�teva secunde, sau chiar minute. Astfel, de exemplu, atunci c�nd cineva intra �n
fata la coada la cinema, este normal sa resimti acest sentiment trecator. Dupa ce
l-ai exprimat, �n mod natural si sanatos, te simti mult mai bine. Dar problemele
apar atunci c�nd m�nia noastra ia o amploare fara masura sau c�nd o refulam.

M�nia refulata nu se evapora ca prin miracol. Ea se transforma �n �lucrare

neterminata�. Daca refuzam sa o gestionam, ea va capata tot mai multa amploare p�na
acolo �nc�t sa gaseasca un mijloc de a se exprima, �n general �nsel�ndu-se asupra
tintei. Acesti doi conducatori acumulasera deja at�ta m�nie �nc�t aceasta a
explodat literalmente �n momentul �n care s-au aflat unul �n prezenta celuilalt. �n
c�teva secunde, ei au explodat ca vulcanii.

M�nia acumulata provoaca o alta problema. Daca sunteti mereu �n aceasta stare dupa
ce ati primit scuzele a caror sinceritate ati recunoscut-o, �nseamna ca exista �n
voi o agresivitate veche si refulata care va putea izbucni prin subterfugiile cele
mai neasteptate.

�n multe familii nu se obisnuieste sa se exprime nici cea mai mica m�nie, �n timp
ce �n altele, incidentul cel mai ne�nsemnat degenereaza �n acces de furie. �n
aceste conditii, nu este deloc de mirare ca nu stim sa ne exprimam �n mod sanatos
aceasta emotie naturala. �n loc sa o exprimam, noi �ncercam sa o analizam, ne
�ntrebam daca este justificata, o orientam alandala, pe scurt, facem totul si
orice, numai nu o traim. Este vorba totusi despre o reactie normala si utila atunci
c�nd se exprima la momentul potrivit, �n locul potrivit, si �n proportii juste.
Astfel, numeroase studii au aratat ca pacientii colerici traiesc mai mult. Daca
acest fenomen se datoreaza faptului ca acesti pacienti �si exteriorizeaza emotiile
sau faptului ca li se acorda mai multe �ngrijiri, nu stim. �n schimb, stim ca m�nia
genereaza actiunea, ca ea ne ajuta sa stap�nim lumea �nconjuratoare, dar si sa
definim limitele spatiului nostru. At�t timp c�t nu este deplasata sau violenta, ea
poate fi si o reactie utila si naturala.

M�nia fiind unul din semnalele de alarma cele mai importante ale organismului
nostru, nu trebuie sa o sufocam sistematic. Ea ne avertizeaza atunci c�nd suntem
raniti sau c�nd nevoile noastre nu sunt satisfacute. Ea constituie o reactie
normala si sanatoasa la multe situatii. �n plus, ea poate, ca si culpabilitatea, sa
ne semnaleze ca ceva nu este conform cu sistemul nostru de credinte. A te irita din
c�nd �n c�nd � daca este proportional cu evenimentul care a provocat-o � este o
reactie sanatoasa. Problemele apar atunci c�nd nu ajungem sa o exprimam de o
maniera adecvata. Suntem de multe ori at�t de speriati de propria noastra reactie,
�nc�t o refulam ad�nc, p�na acolo �nc�t nu mai avem cunostinta de ea.

M�nia nu trebuie sa fie o fiara oribila care s� ne mineze existenta. Nu este dec�t
o emotie. Nu este normal s-o analizam sub toate cusaturile, nici sa ne �ntrebam
daca este justificata. Acest gen de atitudine revine la a ne �ntreba asupra
legitimitatii tuturor emotiilor noastre, din care face parte si m�nia. Trebuie sa
facem experienta ei, dar nu trebuie sa analizam. La fel ca toate impresiile
noastre, ea este o forma de comunicare; ea ne furnizeaza un mesaj.

Din nefericire, multi sunt cei care nu mai �nteleg acest mesaj, sau care nu stiu
sa-l interpreteze. Atunci c�nd o persoana m�nioasa este �ntrebata ce simte, ea
�ncepe �n general prin a spune: �Ma g�ndesc ca�� Este vorba aici de un raspuns
intelectual care se naste �n mintea noastra, si nu �n burta noastra.

Trebuie sa intram �n contact cu emotiile noastre �viscerale�. Unii gasesc aceasta

at�t de dificil �nc�t este bine pentru ei sa-si puna o m�na pe stomacul lor. Acest
gest simplu �i va ajuta sa intre �n contact cu emotiile lor profunde, probabil
pentru ca implica corpul, si nu numai creierul. A stabili o legatura cu emotiile
noastre este o notiune straina culturii noastre: am uitat ca noi resimtim si
lucrurile cu corpul nostru. Avem tendinta de a separa mentalul nostru de senzatiile
noastre. Suntem at�t de obisnuiti sa ne lasam guvernati de intelectul nostru �nc�t
uitam de emotiile si de corpul nostru. G�nditi-va la de c�te ori �ncepeti o fraza
prin �Eu cred ca�� mai degraba dec�t prin �Simt ca�.

M�nia ne semnaleaza existenta ranilor refulate, care sunt o suferinta actuala, �n

timp ce m�nia este o suferinta cronica. Adaugarea de astfel de dureri antreneaza
sporirea agresivitatii. Putem acumula at�tea rani �nc�t devine foarte dificil sa
aflam originea furiei noastre. Ne obisnuim sa traim asa �nc�t sf�rsim prin a crede
ca aceasta situatie este naturala. Cu timpul, ne faurim o imagine tot mai negativa
despre noi �nsine si m�nia devine o parte a fiintei noastre. Trebuie sa ne straduim
sa disociem vechile noastre emotii de identitatea noastra, sa ne exprimam aceasta
m�nie pentru a regasi natura noastra profunda, care este fundamental generoasa.

C�nd simtim agresivitate fata de cineva, sf�rsim prin a fi agresivi fata de noi
pentru ca avem sentimentul de a ne fi tradat, adesea pentru ca am �ncercat sa-i
multumim pe ceilalti �n detrimentul echilibrului nostru emotional. Suntem
exasperati pentru ca �ei� nu ne dau �n schimb ceea ce meritam. Dar, �n realitate,
noi ne �nfuriem contra noastra �nsine pentru ca nu am avut grija de noi �nsine cu
prioritate. De multe ori, nu vrem sa recunoastem ca avem nevoi, pentru ca, �n
societatea noastra, este un semn de slabiciune.

M�nia ��ntoarsa� genereaza de multe ori depresie sau culpabilitate si deformeaza

perceptia noastra despre realitatea prezenta. M�niile neexprimate se transforma �n
�lucrare neterminata�, nu numai vizavi de altii, ci si fata de noi �nsine.

Noi avem tendinta de a trece de la o extrema la alta, interioriz�ndu-ne m�nia sau

dimpotriva las�nd-o sa �explodeze�. Cum noi nu lasam m�nia sa se exprime natural,
nu este de mirare ca o consideram ca ceva negativ. �n acelasi mod, credem ca
oamenii care urla au un caracter rau, dar faptul ca nu ne comportam ca ei nu
�nseamna ca noi suntem �n pace sau ca suntem scutiti de ea.

DK

Berry Berenson Perkins, vaduva actorului Anthony Perkins, era una dintre femeile
cele mai fermecatoare pe care mi-a fost dat sa le cunosc. Personalitatea ei �
amestec de gratie, de eleganta si de caldura umana � va facea sa va simtiti imediat
�n largul vostru. Totusi, aceasta masca de bl�ndete ascundea o imensa suferinta.
Din fericire pentru ea, ea a avut curajul sa �nfrunte m�nia care o mina. Ea nu a
facut niciodata public caz de aceasta, dar c�nd i-am spus ca scriu o carte �n care
abordez acest subiect, ea mi-a marturisit ca dorea sa-si comunice experienta pentru
ca credea ca poate sa-i ajute pe altii.

Iata marturia ei:

�Fiecare dintre noi �si traieste diferit doliul. Ceea ce conteaza, este a vorbi
despre el si de a gasi mijlocul de a exprima ceea ce simtim. Auzim prea de multe
ori spun�ndu-se: �Toate acestea tin de trecut, trebuie sa le uiti acum�, sau
�Elibereaza-ti m�nia�, dar cei care spun aceasta nu stiu despre ce vorbesc. Eu am
trait-o si pot sa va spun ca este un proces extraordinar de dificil, mi s-a
�nt�mplat de multe ori sa fiu m�nioasa, �n special c�nd a trebuit sa ma descurc
absolut singura pentru a creste copiii. �mi dau seama astazi ca i-am purtat enorm
de multa pica lui Tony pentru ca ne-a parasit. Era un sentiment subiacent. Vedeam
bine ca eram m�nioasa, dar nu stiam de ce.
� Am realizat ca mi-am reportat furia asupra veselei sau asupra mea. Sper la o zi
�n care sa ma eliberez complet, ajung�nd sa o gestionez. I-am scris multe scrisori
sotului meu si am lucrat serios asupra mea pentru a scoate toata aceasta m�nie si a
o stap�ni. Este important sa exprimam sentimentele pozitive pe care le avem fata de
cealalta persoana, pentru a gasi o diversiune pentru furia noastra si a nu fi �n
continuu prizonieri ai acestei emotii. Dupa moartea lui am fost distrusi, prada
celei mai mari confuzii. Ne-am refulat impresiile care s-au transformat atunci �n
depresie. �l iubeam at�t de mult si nu voiam sa-l fac raspunzator de ceva, dar
exista lucruri pe care nu le poti stap�ni.

� M�nia m-a �nvatat multe lucruri. Mi-am dat seama ca inconstient l-am respins
mereu. Majoritatea oamenilor casatoriti au din c�nd �n c�nd gesturi de
agresivitate. �n familia noastra, nu ne certam niciodata. Ne straduim sa evitam
orice cuv�nt care raneste si sa facem asa �nc�t armonia sa domneasca �n caminul
nostru. Am evitat astfel multe conflicte. Dar este dificil sa ierti daca nu ti-ai
asumat m�nia. Cu c�t mai mult o eliberezi, cu at�t esti mai capabil sa scuzi.�

O frica netratata se transforma �n m�nie, care, daca nu este exprimata, se

transforma �n furie.

Este mai usor sa-ti exprimi m�nia dec�t temerile, sa-i spui sotului tau �Sunt
foarte furioasa pe tine�, dec�t sa-i spui �Mi-e frica sa nu ma parasesti.� Este mai
usor sa te inervezi c�nd ceva nu merge dec�t sa recunosti incapacitatea de a
stap�ni situatia.

Acum c�teva luni, un t�nar cu numele de Andrew avea �nt�lnire cu mica sa prietena
Melanie, �ntr-o cafenea. Dar a fost o ne�ntelegere asupra locului de �nt�lnire, si
fiecare l-a asteptat pe celalalt �ntr-o cafenea diferita. Andrew a asteptat-o pe
Melanie timp de treizeci sau patruzeci de minute, apoi s-a �ntors acasa la el dupa
ce i-a lasat Melaniei un mesaj pe robot: �Presupun ca nu ne-am �nteles bine, atunci
sa �ncercam sa fixam o alta �nt�lnire.� Dar Melanie nu voia sa auda nimic. Era
foarte suparata pe el. Lasa sa se �nteleaga ca el i-ar fi tras o plasa. Ea spunea
ca era deceptionata, ca nu se poate avea �ncredere �n el. Degeaba �i spunea el ca a
fost vorba de o ne�ntelegere, nu ajuta la nimic.

Ceea ce, pentru Andrew, era o simpla confuzie reprezenta pentru Melanie o groaznica
deceptie. Acest incident a provocat la ea o reactie disproportionata, fara �ndoiala
urma unei rani vechi. Ea era incapabila sa vada realitatea asa cum este.

Fara sa fie constienta de angoasa care �i sustinea m�nia, Melanie i-a atribuit lui
Andrew rolul celui rau. Din nefericire, �n aceasta stare, ea nu a depasit dec�t
prima etapa, pentru care toti suntem foarte dotati: �Sunt furioasa pentru ca tu nu
ai fost acolo.� �Sunt furioasa pentru ca ai �nt�rziat.� �Sunt furioasa pentru ca nu
muncesti destul.� �Ceea ce mi-ai spus m-a scos din sarite�. Noi trebuie sa �nvatam
sa trecem la cea de a doua etapa, sa privim �n noi �nsine pentru a descoperi frica
subiacenta. Iata c�teva exemple care va vor ajuta sa �ntelegeti acest proces:

M�nia: sunt furioasa pentru ca tu nu erai acolo.

Frica subiacenta: c�nd tu nu esti acolo, mi-e frica sa nu ma abandonezi.

M�nia: sunt furioasa pentru ca ai �nt�rziat.

Frica subiacenta: munca ta este mai importanta dec�t mine.

M�nia: sunt furioasa pentru ca tu nu muncesti destul.

Frica subiacenta: mi-e teama ca nu o sa ne ajunga banii si ca nu vom putea sa ne
platim facturile.

M�nia: ceea ce mi-ai spus ma supara foarte tare.

Frica subiacenta: mi-e teama ca nu o sa ma mai iubesti.
Este mai usor sa-ti �ntretii m�nia dec�t sa te confrunti cu propria frica, dar
aceasta nu permite rezolvarea problemelor subiacente. �n realitate, aceasta nu face
dec�t sa agraveze problema aparenta, caci m�nia este un sfetnic prost. Faptul de a
te lua de cineva la modul violent are putine sanse de a-l convinge de greselile
lui. Nimeni nu va va spune niciodata: �El a strigat la mine timp de o jumatate de
ora, dar dupa zece minute am �nteles ca avea dreptate.�

O neliniste justificata nu trebuie sa se traduca printr-o reactie disproportionata.

Astfel, de exemplu, nu veti ajunge la nimic bun amintindu-i constant acestei colege
ca prea des �nt�rzie. �n schimb, daca �i spuneti: �Este o munca imensa.. Nu stiu
daca vom ajunge sa-i dam de capat�, colega voastra va putea sa va linisteasca
angoasa fara sa se simta devalorizata.

Este nevoie de multa energie pentru a ne stap�ni m�nia, totusi noi toti purtam �n
noi rani vechi care ne mineaza existenta. Daphne Rose Kingma, terapeut si autor,
anima grupurile de discutii centrate pe ruptura. Iata povestea ei:

� Nu voi uita niciodata pe aceasta femeie remarcabila si sf�sietoare. Avea aproape

optzeci de ani. Mi-am zis: �Ce a venit sa faca aceasta femeie aici? Este ea pe cale
de a se separa de cineva?� I-am cerut fiecaruia sa-si spuna povestea r�nd pe r�nd
si, �n cele din urma, a venit r�ndul ei si am �ntrebat-o:

� - Care este motivul prezentei dvs aici? Sunteti pe cale de a rupe relatia cu
cineva?

� - Sotul meu m-a parasit acum patruzeci de ani, de atunci eu traiesc �n m�nie si
amaraciune. L-am coplesit cu reprosuri �n fata copiilor mei, �n fata tuturor celor
pe care �i cunosteam. Din acel moment nu mai am �ncredere �n nici un barbat. Apoi,
nu am ramas niciodata cu cineva mai mult de trei saptam�ni pentru ca totdeauna
aparea c�te un conflict si acest conflict �mi amintea de acest tip josnic care a
fost sotul meu. Nu am putut niciodata sa surmontez aceasta poveste. Iar astazi
sufar de o maladie incurabila. Nu mai am dec�t c�teva luni de trait. Nu vreau sa
duc toata aceasta agresivitate cu mine �n morm�nt. Sunt at�t de trista, dar at�t de
trista pentru ca am trait acesti patruzeci de ani fara sa fi putut iubi din nou.
Iata motivul prezentei mele aici. Nu am putut sa traiesc �n pace, dar vreau sa mor
�n pace.

� De fiecare data c�nd va veti �ndoi de curajul sau de forta voastra, de fiecare
data c�nd va veti simti incapabili sa va surmontati m�nia, g�nditi-va la aceasta
femeie, caci exemplul ei, oric�t de tragic ar fi, constituie o lectie de
ne�nlocuit.�

Societatea noastra considera m�nia ca pe o emotie negativa si sterila. �n aceste

conditii, este dificil de gasit un mijloc de a o exprima. Nu stim nici cum sa
vorbim despre ea, nici cum sa ne eliberam de ea. Noi o sufocam, �i negam prezenta,
sau ne-o stap�nim. Este ceea ce fac majoritatea oamenilor p�na c�nd ea explodeaza,
pentru ca nu au �nvatat niciodata sa vorbeasca despre ea. Ei stiu sa joace perfect
rolul omului dragut care nu se supara niciodata� p�na c�nd, nemaitin�nd, ei intra
�ntr-o m�nie neagra si ridica lista celor douazeci de infamii pe care celalalt le-a
comis �n ultimele luni.

Situatia celor aflati pe moarte provoaca la apropiatii lor si la membri

personalului medical emotii intense. Ar fi bine ca si unii si altii sa dispuna de o
�ncapere �n care sa-si poata urla m�nia. Nu ar fi formidabil ca noi toti sa
dispunem de un asemenea loc? C�nd nu avem posibilitatea de a ne elibera, ne dirijam
�n mod inevitabil m�nia asupra cuiva, ceea ce antreneaza aceleasi consecinte mereu,
caci nimanui nu-i place sa se afle �n preajma cuiva irascibil: furiosul este mai
mereu o persoana singura.
Se obisnuieste sa se retina m�nia pentru ca credem ca o persoana �bine�, amabila,
rationala si sensibila nu trebuie niciodata sa se lase cuprinsa de ea. Cu toate
acestea, aceasta reactie poate sa fie cu totul justificata. Este important sa
ajutam oamenii sa-si surmonteze tot artagul pe care �l poarta �n ei, fie ca este
dirijat contra lor �nsisi, contra altuia, sau chiar contra lui Dumnezeu.

Unii, pentru a-si exprima exasperarea, �l �njura pe Dumnezeu, tortureaza o perna,

sau lovesc cu toate puterile �n patul lor de spital. Dupa care, simt o mare usurare
si descopera nu numai ca aceste �blasfemii� nu au nici o consecinta suparatoare,
dar ca aceasta �i apropie de Dumnezeu. O femeie spunea altfel: �Am �nteles ca
Dumnezeu era destul de mare pentru a accepta m�nia mea, si ca, �n orice caz,
aceasta nu era dirijata contra lui.�

O stewardesa �l evoca pe tatal ei mort accidental �n timp ce �si curata arma. De

atunci ea nu mai ajunge sa-si gaseasca pacea, sa accepte aceasta moarte. �ntr-o zi,
�n timp ce se g�ndea la el, a izbucnit o furtuna teribila. Ea a alergat spre
gradina ei, �n mijlocul tunetelor si a unei ploi diluviene, si-a urlat toata
frustrarea spre cerul dezlantuit si strabatut de fulgere. Ea spune ca aceasta
furtuna a facut-o sa descopere realitatea m�niei ei si i-a ajutat sa o exprime.
Dupa c�teva minute a cazut �n genunchi si a �nceput sa pl�nga. Astfel, pentru prima
data dupa ani de zile, ea a regasit un sentiment de pace interioara.

EKR

Dupa ultimul meu atac cerebral, puteam sa fiu confruntata cu perspectiva mortii,
sau cu cea a vindecarii mele. Dar de fapt a trebuit sa fac fata realitatii
infirmitatii, caci aceasta tulburare a antrenat o paralizie partiala. Dar starea
mea era stabila, nu se ameliora, dar nici nu se �nrautatea. Eram ca un avion blocat
pe o pista de zbor: as fi dorit ca el sa decoleze sau, daca nu, sa se �ntoarca �n
zona de debarcare. Tot ceea ce puteam sa fac, era sa ram�n asezata �ntr-un fotoliu.
Am devenit irascibila. Eram furioasa pe toti si pe toate, chiar si pe Dumnezeu. L-
am acoperit de injurii, dar el nu m-a trasnit. De-a lungul anilor, foarte multe
persoane mi-au spus c�t de mult au apreciat teoria mea despre cele cinci faze
psihologice ale doliului, dintre care una era m�nia. Dar mai pe urma, cea mai mare
parte a oamenilor din anturajul meu, m-au abandonat din cauza caracterului meu
ur�t. Unii jurnalisti chiar m-au criticat din cauza aceasta. Toti acesti oameni
recunosc legitimitatea teoriei mele, dar ei nu suporta ca ea sa ma priveasca si pe
mine. Din fericire cei care nu m-au abandonat mi-au permis sa fiu eu �nsami, fara
sa ma judece, fara sa judece m�nia mea, si aceasta m-a ajutat sa o disipez.

Am spus �ntotdeauna ca pacientii trebuie lasati sa-si exprime m�nia. Dupa primul
meu atac cerebral, o infirmiera de la spitalul �n care am fost admisa a �ncercat
sa-mi ridice bratul st�ng. Durerea a fost at�t de vie �nc�t am facut gestul de a
lovi cu bratul meu sanatos. Rezultatul: aceasta infirmiera a scris �n dosarul meu
ca eram o �batausa�. Aceasta reactie este tipica �n mediul medical care atribuie
comportamente disproportionate pacientilor care au totusi reactii normale.

Noi suntem pe pam�nt pentru a evolua si stap�ni emotiile noastre. Copiii le traiesc
intens, ceea ce le permite sa le stap�neasca. Ei pl�ng si emotia trece, se �nfurie
si aceasta dispare. Ce aflati pe moarte nu mai accepta prefacatoriile si se
comporta adesea ca si copiii. Ei nu ezita sa spuna: �Mi-este frica�, sau �Sunt
furios�. Ca si ei, noi putem �nvata sa fim onesti si sa ne exprimam. Putem �nvata
sa traim o existenta �n care m�nia nu este dec�t o stare pasagera, si nu una
permanenta.
(Pag. 159-172)

LECTIA RABDARII

Tatal lui Jessica era dintre cei pe care visezi sa-i ai � simpatic, aventurier,
usor malitios. Dar era si imprevizibil, pentru ca i se �nt�mpla sa dispara timp de
saptam�ni si chiar luni �ntregi.

�n v�rsta de patrusprezece ani la momentul �n care parintii ei s-au separat

definitiv, Jessica a ramas aproape de el. Mama ei i-a explicat absentele tatalui ei
fara a-l �ncarca cu toate pacatele: �Asa este el, asta-i tot. Aceasta nu are nimic
de-a face cu tine.�

Jessica stia mai dinainte de faptul ca tatal ei urma sa plece pentru ca avea
obiceiul sa-i ofere un cadou �nainte. Si de fiecare data c�nd se pregatea sa-l
deschida, el o �mpiedica s-o faca spun�ndu-i: �Rabdare, Jessica, este un cadou
pentru mai t�rziu.� Apoi, dupa c�teva zile sau c�teva saptam�ni, atunci c�nd tatal
ei �ncepea sa-i lipseasca, mama �i spunea ca poate sa-si deschida surpriza.

La v�rsta adulta, iubirea pe care Jessica o simtea pentru el a crescut. Nici munca
ei de asistenta sociala, nici sotul ei si nici cei doi copii nu au �mpiedicat-o sa
ram�na foarte apropiata de tatal ei, atunci �n v�rsta de mai mult de saptezeci de
ani. De fiecare data, c�nd el intentiona sa plece, el o chema pentru a o anunta si
a-i spune ca se vor revedea la �ntoarcerea lui.

Dar �ntr-o zi, el a plecat si nu s-a mai �ntors. Dupa c�teva luni de absenta,
Jessica a devenit foarte nelinistita. Avea sentimentul ca de data aceasta ceva era
altfel. C�nd prieteni de ai tatalui ei i-au spus ca nu mai aveau vesti despre el de
multa vreme, ea a comandat un aviz de cautare.

Patru ani mai t�rziu suna telefonul. Tatal ei a fost gasit �ntr-o casa de odihna
din Las Vegas. Numele lui a fost gasit pe o lista de persoane disparute cu ocazia
admiterii lui �ntr-un spital pentru o infectie severa. Lucru ciudat, el afirmase �n
mai multe r�nduri ca nu avea familie. Jessica era deconcertata. Dar c�nd a ajuns la
Las Vegas, misterul s-a lamurit: tatal ei, atins de boala Alzheimer, nu o mai
recunostea.

Desi Jessica s-a simtit usurata pentru ca l-a gasit, vaz�ndu-l �ntr-o asemenea
stare i se rupea inima. Dupa vindecarea lui, ea a decis ca tatal ei sa fie
transferat �ntr-un centru de griji paleative aproape de domiciliul ei. Ea spera, �n
secret, ca starea lui sa se amelioreze si ca el sa-si aminteasca:

� �mi spuneam ca el facea ceea ce a facut �ntotdeauna � adica sa-mi puna rabdarea
la �ncercare. Credeam ca o sa-si revina, dar era vorba despre un alt om. Mereu am
crezut ca �n timp si cu �ngrijiri sustinute el o sa-si regaseasca memoria. Zi de
zi, saptam�na de saptam�na, mergeam sa-l vad. Eram at�t de trista. El era acolo,
dar eu nu-l recunosteam si nici el nu ma mai recunostea. Singurul lucru care ma
lega �nca de el era rabdarea de care trebuia sa dau dovada pentru a ma ocupa de el.
Voiam sa cred ca tatal meu se afla acolo, undeva. �n meseria mea de asistenta
sociala, trebuie sa rezolv necontenit problemele altora, dar acolo nu ajunsesem sa
gasesc o solutie la problemele mele. Singurul lucru pe care puteam sa-l fac, era
acela de a da dovada de rabdare.�

Starea tatalui ei continua sa se deterioreze lent. El a facut o pneumonie si a

murit �n scurt timp.

Un an mai t�rziu, �n timp ce facea o curatenie generala, Jessica a dat peste

robotul ei telefonic. Vocea a �nceput sa-i tremure �n timp ce evoca aceasta
amintire:

� Voiam sa vad daca aparatul �nca functioneaza �nainte de a-l pune �n v�nzare. L-am
pus �n priza si am apasat pe butonul �mesaje�. Am fost uluita, caci era ultimul
mesaj al tatalui meu. L-am ascultat ultima data c�nd a disparut �n natura, dar
niciodata de atunci. El spunea asa: �Jessica, draga mea, voiam doar sa stii ca am
plecat. Sper ca te vei g�ndi la mine �n timpul acestei absente. Eu ma g�ndesc la
tine �n fiecare zi, chiar daca rareori avem ocazia sa vorbim. Stiu ca �ti faci
griji pentru mine, dar vreau ca tu sa stii ca sunt bine acolo unde sunt. Te iubesc
profund si sunt nerabdator sa te vad.� �

Ea si-a sters lacrimile si apoi a spus: ��ntotdeauna a fost el asa, voia sa ma

�nvete rabdarea. Pentru ultima data, el mi-a lasat un cadou pentru mai t�rziu.� �n
viata, anumite circumstante � o maladie Alzheimer, de exemplu � ne fac sa progresam
pe caile esentiale ale rabdarii si ale �ntelegerii altuia. Deseori, aceste
adevaruri �i au �n vedere mai mult pe cei apropiati dec�t pe bolnavul �nsusi.

EKR

Rabdarea este o lectie deosebit de dificila, poate cea mai frustranta, mai ales �n
ceea ce ma priveste pe mine. Am fost �ntotdeauna extrem de ocupata, mereu �n
miscare, parcurg�nd mii de kilometri �n fiecare an pentru a vizita bolnavi si a
sustine conferinte, fara a mai vorbi de timpul consacrat cartilor mele si educatiei
copiilor mei.

Paralizia mea m-a obligat sa ma deplasez �n fotoliu rulant cu ajutorul cuiva, si

mi-a trebuit sa �nvat lectia rabdarii. Este prea dur pentru mine, dar am �nteles ca
atunci c�nd esti bolnav nu ai de ales.

C�nd ma simt destul de bine, ies �mpreuna cu o prietena. Dar mi-as dori sa ma
plimb, sa merg mai repede dec�t �mi permite scaunul meu rulant. Deseori, mergem
�ntr-un magazin si, c�nd cineva se apropie, am impresia ca �i blochez trecerea.
�ntr-o zi, �n timp ce eram plecata sa cumpar haine de iarna, prietena mea m-a lasat
�ntr-un colt al magazinului pentru a merge sa scotoceasca �ntr-un alt raion. A
trebuit sa astept cu rabdare momentul �n care trebuia sa revina.

Astazi, mi se �nt�mpla adesea sa fiu obligata sa fac ceea ce detest cel mai mult:
sa astept. C�nd esti bolnav sau handicapat, trebuie sa �nveti sa traiesti cu
rabdarea �n toate circumstantele vietii. Presupun ca va fi asa at�t timp c�t nu voi
fi �nvatat aceasta lectie pe fond.

A �nvata sa fii rabdator, �nseamna a �nvata si ca nu putem obtine �ntotdeauna ceea

ce vrem. Nu veti realiza niciodata toate dorintele voastre, dar sa stiti ca veti
obtine �ntotdeauna ceea ce aveti nevoie, chiar daca aceasta nu corespunde cu ideea
pe care v-o faceti despre aceasta.

�n zilele noastre, oamenii vor solutii imediate la problemele lor! Exista servicii
de depanare zi si noapte si magazine deschise douazeci si patru de ore din douazeci
si patru. Daca ne este foame, putem totdeauna sa gasim ceva de m�ncare, de la
platourile de re�ncalzit la cuptoarele cu microunde p�na la chioscurile si alte
restaurante deschise toata noaptea. �n ce priveste Internetul, cine stie �n ce
masura aceasta noutate tehnologica nu va exacerba nerabdarea noastra? Dupa toate
acestea, nu este nici macar necesar sa mergi �ntr-o librarie pentru a comanda o
carte, nici sa mergi sa vizitezi apartamente pentru a-ti alege noul domiciliu:
totul este disponibil instantaneu.

Oamenii nu stiu sa astepte, nici macar ceea ce �nseamna aceasta. Este adevarat ca
este de dorit sa obtii ceea ce vrei imediat, dar faptul de a fi capabil de a
astepta cu rabdare este important. Studiile facute au aratat ca, atunci c�nd li se
da copiilor posibilitatea de a alege �ntre a m�nca un biscuit imediat sau a avea
rabdare s-o faci doua ore mai t�rziu, cei care erau capabili sa astepte reuseau
mult mai bine �n viata. Rabdarea este evident un atu important, cu toate acestea
multi sunt cei care �si pierd calmul �n fata cuptorului lor cu microunde, sau care
se enerveaza daca developarea filmului ia mai mult de o ora.
Problema merge mult dincolo de dificultatea provocata de asteptare. Putini sunt cei
care sa se multumeasca cu ceea ce au, sau sa-si accepte existenta lor asa cum este.
Oamenii au constant dorinta de a-si ameliora conditiile de viata, convinsi ca
fericirea rimeaza cu transformarea. Facem �n general o diferenta �ntre ceea ce nu
vine destul de repede si ceea ce nu se desfasoara potrivit dorintelor noastre.
Totusi aceste doua idei au aceeasi origine: ele sunt bazate pe sentimentul ca
situatia este rea asa cum este. La ce foloseste deci sa fii nerabdator?

Cheia rabdarii consta �n constientizarea ca totul este asa cum ar trebui sa fie, ca
fiecare eveniment face parte dintr-un plan de ansamblu. Este usor sa uiti aceasta
realitate, si de aceea at�tia oameni se straduiesc sa modifice cursul lucrurilor
care, altfel, ar avea consecinte pozitive. La capatul vietii lor, unii vor accepta
moartea cu detasare, �n timp ce altii se impacienteaza si vor neaparat sa cunoasca
data ultimei lor zile de viata. Este suficient sa li se spuna ca nu vor muri dec�t
atunci c�nd vor fi gata pentru ca sa fie linistiti.

Tot asa, nu veti trai o experienta data dec�t atunci c�nd veti fi gata, c�nd veti
fi �nteles ca lucrurile se vor derula asa cum era prevazut.

Pe plan filosofic, rabdarea este ca un muschi care trebuie exersat cu regularitate.

Daca nu utilizam zilnic acest �muschi� � de exemplu gatind noi �nsine �n loc sa
folosim cuptorul cu microunde -, el va fi atrofiat pentru a �nfrunta marile
dificultati ale vietii. De aceea este at�t de important sa �ntelegem ca
�vindecarea� este un proces continuu. Cum mintea cauta �n mod constant sa schimbe
cursul lucrurilor, avem nevoie sa fim siguri ca viata se desfasoara asa cum ar
trebui. Realitatea este ca o putem accepta asa cum este, stiind ca o rabdare mai
profunda va aduce pace si vindecare.

Selma Shimmel, o animatoare de talk-show care a supravietuit unui cancer, citeaza

�n cartea ei, Cancer Talk, un cuv�nt al tatalui ei: �Noi credem ca trezirea noastra
ne smulge din somn �n fiecare dimineata, dar, �n realitate, Dumnezeu decide sa o
faca.� Noi credem ca este necesar sa reglam desteptatorul nostru, sa verificam de
doua ori buna lui functionare. Am uitat ca exista un plan de ansamblu, mult mai
vast. Dumnezeu decide sa ne trezeasca sau nu �nca odata. Aceasta este, planul de
ansamblu care ne scapa, acest muschi pe care nu-l utilizam. Bine�nteles, reglati-va
ceasul desteptator, dar pastrati �n minte g�ndul ca realitatea este mult mai
complexa dec�t credeti.

EKR

Ren�e astepta rezultatele unei biopsii. Aceasta asteptare �i era insuportabila. Ea

mi-a marturisit chinul ei:
- Pentru ce dureaza at�ta? Pentru ce nu pot ei sa accelereze lucrurile? Si daca
aceasta ar dura zece zile? Si daca medicul ar uita sa ma anunte?
- Fie ca vrem, fie ca nu, i-am raspuns eu, trebuie sa asteptam doua zile. �n loc sa
va petreceti timpul lupt�nd zadarnic contra acestei realitati, �ntrebati-va daca nu
aveti ceva mai important de facut p�na atunci. Ati putea, astfel, sa descoperiti
multe lucruri despre viata. Daca rezultatele nu ajung la timpul potrivit, veti
putea oric�nd sa-l sunati pe medic pentru a va exprima �ngrijorarea.

A fi rabdator, nu �nseamna a fi victima, nici a fi neputincios, nici a accepta cu

pasivitate sa fii maltratat sau sa suferi teribil. Putem sa fim �n deplina posedare
de mijloace.

Raspunsul � linistitor � a sosit la timp. �Am �nvatat ceva despre puterea mea, va
spune Ren�e mai t�rziu. Am �nvatat sa traiesc cu emotiile mele, sa ascult mesajele
care �mi erau trimise, sa am �ncredere �n univers si �n mine �nsumi. Am �nteles ca,
p�na acum, nu ma credeam capabila sa gasesc si sa utilizez puterea mea. Am
descoperit, de asemenea, si ceea ce trebuia sa �repar� �n mine, si ceea ce puteam
sa accept. A fost cu adevarat o lectie importanta.�

Ren�e a fost �n masura sa accepte realitatea acestei asteptari care a facut-o mai
puternica si i-a permis sa descopere multe aspecte necunoscute ale fiintei ei.

Cel mai important este sa ne gasim propria putere. Daca suntem agresati trebuie sa
reactionam si sa spunem: �Nu, asa nu mai merge.� Dar c�nd viata ne dicteaza
scenariul trebuie sa gasim mijlocul de a accepta cu liniste situatia asa cum este.

Viata este o serie de experiente de care nimeni nu scapa. Fiecare �si are ratiunea
ei de a fi � chiar daca noi nu avem cunostinta de ea � si elibereaza o �nvatatura
necesara evolutiei noastre. Dar nerabdarea face dificila asimilarea acestor lectii.
Trebuie numai sa traim experienta, si nu sa o respingem, sa ne pl�ngem sau sa ne
straduim sa o modificam.

Fiecare experimentare traita ne apropie de starea de bine si de vindecare. Ceea ce

este minunat este ca nu exista nimic special de facut pentru aceasta. Este
suficient sa traim viata asa cum se deruleaza ea.

Gary, un camionagiu, a descoperit puterea rabdarii. Fiind mereu gata de actiune, el

a baut timp de ani �ntregi pentru a-si �neca amarul. La v�rsta de patruzeci de nai,
a fost subit amenintat de orbire: �Am jaluzele acasa. Deodata am crezut ca le vad
ondul�ndu-se. Apoi, puncte luminoase mi-au afectat vederea. La �nceput, am crezut
ca sunt obosit pur si simplu.�

La spital, i-a fost injectat un medicament nou direct �n ochi. Aceasta a permis sa
fie stopat atacul virusului, dar vederea lui s-a diminuat deja la 65%. O
suprainfectie l-a facut sa-si piarda aproape jumatate din ochiul st�ng. Doua
operatii l-au ajutat sa si-l salveze, dar vederea era �n prezent puternic alterata,
fara nici o speranta de ameliorare. Iata marturia lui:

� Mi s-a spus �nca de la �nceput ca trebuia sa traiesc pentru totdeauna cu acest

handicap. A trebuit sa merg la New York pentru a urma acest tratament, si aveam
nevoie sa-mi gasesc un loc de gazduire. Singurul care se �ncadra �n mijloacele mele
era �ntr-o manastire. Era complet, dar �n cele din urma ei mi-au gasit o camera.
Acolo, m-am rugat mult ca sa �nvat sa am rabdare. Am �nceput sa �nteleg ca nu
puteam sa schimb nimic �n situatia mea. �ncercasem totul. Nu puteam sa fac nimic
altceva pentru vederea mea. �n viata, trebuie sa faci doliul multor lucruri, si eu,
trebuia sa fac doliul ochilor mei. Am vazut at�tia oameni complac�ndu-se �n ranile
lor vechi. Am facut doliul meu, dar nu voiam sa-mi petrec restul existentei mele
pl�ng�nd. Poate ca aceasta era �ncercarea de care aveam nevoie. Faptul de a-mi
pierde �n parte vederea mi-a ajutat sa �ncetinesc ritmul si sa ma recentrez.

� Cursul vietii mele s-a schimbat atunci. �nainte, nu faceam nimic dec�t sa-mi �nec
angoasele �n alcool. A trebuit apoi sa �nvat sa rezolv o multime de probleme pentru
a supravietui. Cum nimeni nu se ocupa de mine, trebuia sa o face eu �nsumi. Trebuia
sa �nvat sa visez, sa-mi fixez scopuri. Asta m-a obligat sa ma implic mai mult �n
existenta mea, si sa o apreciez mai mult. Adoram sa joc biliard, dar mi-am spus ca
aceasta nu mai era pentru mine. cu toate acestea, cu un pic de practica, mi-am
regasit capacitatea de a juca. La Los Angeles, unde traiesc, oamenii sunt foarte
nerabdatori. Ei nu au niciodata timp, sunt mereu grabiti, grabiti. Eram ca si ei,
dar acum, am �nteles ca timpul este aici ca sa profitam de el. si exista at�tea
lucruri de care sa te poti bucura �n viata.

� �ntr-un fel, eu vad mai bine acum dec�t �nainte de boala mea. �Vad� mai �n
profunzime. Trebuie, de altfel. Caut ceea ce este vesel si bun �n fiecare lucru.
Cei mai multi oameni sunt incapabili sa vada partile bune ale vietii, sau aspectele
ei amuzante pentru ca nu au rabdarea de a privi. �
Pentru a �nvata rabdarea, prima etapa consta �n a �nvata sa nu vrei sa schimbi
cursul lucrurilor, �n a lua cunostinta ca toate au o ratiune de a fi chiar daca
aceasta este dificil de crezut.

�n fata unei situatii �n care nu puteti face nimic, �ncercati sa percepeti sensul
profund. Straduiti-va sa aveti un pic de �ncredere �n derularea evenimentelor. Noi
credem ca lucrurile nu se pot face fara interventia noastra, dar cele mai multe
survin fara interventia noastra. Nu este necesar sa poruncim celulelor sa se
divida, nici unei rani sa se cicatrizeze. Exista o putere invizibila �n aceasta
lume. Sa stiti ca toate fenomenele adopta calea binelui, chiar daca noi nu ne dam
seama. Aceasta este credinta. A fi rabdator, �nseamna a avea credinta, care ne
permite sa �ntelegem ca nici o experienta nu este inutila. La capatul existentei
lor, cei mai multi oameni nu regreta experientele rele, pentru ca au tras o
�nvatatura din fiecare dintre ele. Toate evenimentele vietii voastre, bune sau
rele, se produc pentru ca fiinta perfecta care sunteti sa se poata naste pe lume.
Daca aveti sentimentul ca lucrurile merg prea �ncet sau prea repede, sa stiti ca
notiunea voastra de timp nu este probabil cea mai adecvata, si ca exista un plan de
ansamblu. Destindeti-va si lasati cursul vietii sa se desfasoare.

Aveti timpul, mijloacele si curajul de a avea rabdare, chiar daca nu este nimic de
asteptat, pentru ca situatia traita este exact ceea ce trebuie sa fie. Nu este o
�nt�mplare daca utilizam acelasi cuv�nt patient (�nseamna pacient, dar si rabdator
�n franceza), pentru a desemna o persoana care face obiectul unui tratament
medical, si pentru a-l descrie pe cel care suporta cu calm �ncercarile. Acest
cuv�nt vine de la cuv�ntul latin pati, care �nseamna �a suferi, a suporta�.

Am putea crede ca ceea ce conteaza este sanatatea, munca sau viata afectiva.
Totusi, la modul esential, singurul lucru care conteaza, sunteti voi �nsiva, este
iubirea, compasiunea, simtul umorului si rabdarea cu care abordati evenimentele
vietii voastre.

Sa stiti �n cele din urma ca Dumnezeu si universul nu se ocupa cu prioritate de

circumstantele vietii, ci se ocupa �nainte de toate de voi. Planul de ansamblu al
universului este mult mai vast dec�t chestiunea viitorului vostru profesional. De
aceea universul nu se poate interesa de acest aspect particular al vietii voastre,
nici de faptul daca sunteti casatorit sau nu. El se intereseaza mai mult de
raportul vostru cu iubirea dec�t de detaliile vietii voastre sentimentale, de
experienta vietii voastre � oricare ar fi circumstantele ei � dec�t de starea
voastra de sanatate. Universul este interesat de ceea ce sunteti si el va introduce
�n existenta voastra, �n fiecare situatie, la fiecare moment, situatia de care
aveti nevoie pentru ca voi sa deveniti voi �nsiva �n realitate. Cheia echilibrului
vostru rezida �n �ncredere si rabdare.

(Pag 189-200)

LECTIA PUTERII

[�]
Adevarata noastra putere nu depinde de pozitia noastra sociala sau de importanta
contului nostru din banca. �n realitate, ea este expresia fiintei noastre
autentice, a fortei noastre si a integritatii noastre. Noi o ignoram, dar fiecare
din noi contine �n el energie universului. Noi stim ca ceilalti detin o putere, ca
natura este puternica (este suficient sa vedem sam�nta transform�ndu-se �n floare
sau sa asistam la cursa soarelui de fiecare zi). Constatam chiar prezenta fortelor
de viata �n noi. Cu toate acestea, noi ne �ndoim de propria noastra putere.
Dumnezeu nu a creat natura puternica, iar pe om slab. Omul este puternic pentru ca
are constiinta caracterului sau unic si pentru ca stie ca puterea lui rezida �n
ad�ncul fiintei sale si ca ea exista �n toate manifestarile creatiei. Noi am venit
pe lume gratiei ei. Daca am uitat-o este suficient sa ne amintim de existenta ei.
Lui dr. David Viscount �i placea sa povesteasca urmatoarea anecdota despre
exercitarea puterii noastre. El evoca o lege care �l obliga pe proprietarul unui
teren sa semnaleze printr-un panou ca este vorba de o proprietate privata. Daca nu
o face, peste c�tiva ani proprietatea va deveni publica. La fel se �nt�mpla si cu
noi. Din c�nd �n c�nd, trebuie sa ne reafirmam limitele integritatii noastre,
spun�nd �Nu�, sau �Tu ma ranesti�, sau �Nu ma voi lasa folosit, �ti spun o data
pentru totdeauna�. Daca nu o facem, noi abandonam puterea noastra �n m�inile celor
care, deliberat sau nu, vor sa profite de noi. Tine de responsabilitatea noastra sa
ne regasim puterea.

�ntr-o celebra piesa satirica, Jack Benny juca rolul unui avar amenintat de un
baiat rau care �i spunea: �Banii sau viata, alege!� Jack ezita un timp lung �nainte
de a raspunde: �Lasa-mi timp sa ma g�ndesc.�

Noi avem tendinta sa asimilam bogatie si putere, sa credem ca prin bani putem
cumpara fericirea. Dezamagirea este cumplita pentru cei care, dupa ce s-au straduit
sa faca avere, �si dau seama ca averea lor nu-i face deloc mai fericiti. Exista tot
at�tea suiciduri la cei bogati ca si printre ceilalti. Sigmund Freud spunea �ntr-o
zi ca, daca i s-ar da de ales, ar trata numai pacienti bogati, pentru ca acestia nu
mai cred ca problemele lor ar putea fi rezolvate cu ajutorul banilor. Bine�nteles,
tuturor ne-ar place sa facem experienta bogatiei. Dar aceasta nu este nimic altceva
dec�t at�t � o experienta, diferita dar nu mai buna dec�t altele.

Un om plin de �ntelepciune cunostea totul despre bogatie si fericire, pentru ca se

bucura de am�ndoua. �n timp ce traversa o perioada de dificultati financiare, i s-a
pus �ntrebarea: �Atunci, ce impresie va face situatia de a fi sarac?� El a raspuns:
�Eu nu sunt sarac, eu sunt dobor�t. Saracia este o stare de spirit si eu nu voi fi
niciodata sarac.�

El avea dreptate. Bogatia ca si saracia sunt stari de spirit. Unele persoane

lipsite de bani au sentimentul de a fi bogate, si viceversa. A fi �sarac�, �nseamna
a avea o g�ndire saraca, ceea ce este mult mai grav dec�t a avea probleme de bani.
G�ndirea saraca nu are notiunea de valoare, caci ea face sa se uite ca, desi banul
vine si pleaca, valoarea fiintei umane este imuabila. G�ndirea bogata este exact
contrariul. Fiind constient �n mod constant de valoarea si originalitatea ta, �ti
�ntaresti �ncrederea �n tine. Aceasta constientizare, si numai ea, constituie
�nceputul adevaratei bogatii. Unii acorda o mare valoare obiectelor. Este foarte
bine, numai sa nu uite ca omul este mai pretios dec�t orice alt bun.

Se spune adesea ca trebuie sa facem ceea ce ne place, si ca banii vor veni apoi �n
mod natural. De multe ori este adevarat. Dar ceea ce este totdeauna adevarat este
ca, daca faceti ceea ce va place, veti trai o satisfactie interioara mult mai mare
dec�t daca ati poseda o frumoasa masina Mercedes sau un castel. Eu am auzit mii de
muribunzi exprim�ndu-si regretele. Multi dintre ei spuneau: �Niciodata nu am putut
sa-mi realizez visul�, �Am fost sclavul banului�. Nu am auzit niciodata, nici pe
unul macar, spun�nd: �Mi-ar fi placut sa petrec mai mult timp la birou.�, sau �As
fi fost mult mai fericit cu zece mii de dolari �n plus.�

A crede ca poti dob�ndi influenta domin�nd oamenii si situatiile este tot asa de
iluzoriu ca si a crede ca banii te fac puternic. Noi credem ca trebuie sa stap�nim
totul, ca sa nu ne scufundam �n haos. Bine�nteles, este necesar sa controlam
anumite lucruri pentru a duce la bun sf�rsit activitatile vietii cotidiene.
Problemele apar atunci c�nd depasim anumite limite. Vom fi atunci poate mai
puternici, dar cu siguranta mai nefericiti. Cu c�t ne consacram energie �n a vrea
sa controlam incontrolabilul, cu at�t calitatea vietii noastre se va degrada.

Este adevarat ca oamenii bogati sau puternici pot influenta, cu mai multa usurinta,
asupra anturajului lor dec�t altii, dar aceasta nu are nimic de-a face cu adevarata
putere, aceasta nu este dec�t o situatie temporara. Tot ceea ce ne temem ca am
pierde � sanatate, serviciu, bani si frumusete � procura o putere iluzorie.

Cei care se straduiesc sa-i controleze pe altii �i priveaza � si se priveaza � de

victoriile si esecurile care fac parte �n mod natural din viata. Ei vor, pentru
propriul lor profit, ca ceilalti sa se conformeze viziunii lor asupra lucrurilor.
Dar aceasta nu este totdeauna cea mai buna. De ce ar trebui ca ceilalti sa se
conformeze viziunii lor? De ce sa nu traiasca ei asa dupa cum �nteleg ei lucrurile?
Ne gestionam mult mai bine viata si relatiile atunci c�nd �ntelegem ca nu putem
stap�ni nici oamenii, nici lucrurile, nici evenimentele. A ne elibera de dorinta de
a controla nu antreneaza haosul; dimpotriva, numai astfel regasim ordinea naturala
a lucrurilor.

EKR

[�]

Puterea noastra personala este un dar �nnascut si singura noastra putere

veritabila.

Din nefericire, noi o uitam adesea, fara sa ne dam seama chiar.

Renuntam la puterea noastra atunci c�nd ne lasam influentati de opiniile altuia.

Pentru a o regasi, amintiti-va ca este vorba despre viata voastra. Ceea ce conteaza
este ceea ce g�nditi voi. Va este imposibil sa faceti oamenii fericiti, dar aveti
puterea de a va construi propria fericire. Nu puteti sa controlati g�ndurile lor:
puteti cel mult sa le influentati �ntr-o anumita masura. G�nditi-va la oamenii la
care voiati sa le faceti placere acum zece ani. Unde sunt ei astazi? Fara �ndoiala
ca ei nu mai fac parte din viata voastra. Sau, daca �nca �i vedeti, �ncercati
probabil sa obtineti recunostinta lor. Renuntati la idee. Recapatati-va puterea.
Fauriti-va propria voastra opinie despre voi �nsiva.

Ratiunea de a fi a puterii noastre este aceea de a ne ajuta sa facem ceea ce vrem,

sa exprimam toate potentialitatile noastre. Nu ne-a fost data pentru a face ceea ce
�ar trebui� sa facem. Este cea mai rea atitudine pe care am putea s-o adoptam �n
existenta. Trebuie sa ne satisfacem pe noi �nsine.

Puterea personala favorizeaza integritatea si gratia, pentru noi �nsine si pentru

ceilalti. Ea implica sa fim puternici pentru a-i ajuta si pe altii sa devina.
Trebuie sa fii suficient de puternic pentru a recunoaste spontan meritul altuia.
Acest gen de putere ne sustine launtric. Recunosc�ndu-va ca puternici, eu recunosc
forta care este �n mine. Constat�nd bunatatea voastra, eu nu ma pot �mpiedica sa nu
ma comport de aceeasi maniera. Eu post, astfel, sa descopar iubirea care este �n
mine. �n cele din urma, opinia pe care o am despre voi sf�rseste prin a fi cea pe
care o am despre mine �nsumi. Daca g�ndesc ca nu sunteti o victima, aceasta ma
ajuta sa �nteleg ca nici eu nu sunt. Gratia este cea care ajuta acestei bunatati sa
se extinda. Crez�nd �n celalalt, gasim credinta care ne ajuta sa credem �n noi
�nsine.

Dar noi suntem fiinte umane si ni se �nt�mpla adesea sa ne ratacim. Reflectam la

erorile si la slabiciunile noastre, apoi ne spunem: �Sunt nefericit din cauza unor
erori pe care le-am comis. Trebuie sa ma ameliorez. Ma voi stradui sa ma schimb.�
Dar daca ne multumim doar sa facem inventarul ram�nem sclavii erorilor noastre. Ne
spunem: �Nu am fost destul de bun, dar, �ncep�nd de acum, voi face mai multe
eforturi.� Acest gen de reactii ne antreneaza �n jocul periculos �tot mai mult�. Ne
spunem ca vom fi mai fericiti c�nd vom avea mai multi bani, sau mai multa
responsabilitate la serviciu, sau c�nd vom fi mai respectati.

Pentru ce viitorul ne ofera mai multe posibilitati de fericire dec�t prezentul?

Pentru ca ne amagim pe noi �nsine �n acest joc al �tot mai mult�-ului care ne
priveaza �n mod invariabil de puterea noastra. Pe l�nga aceasta, acest joc ne
condamna la o insatisfactie permanenta. Daca obtinem ceea ce vrem, ne simtim si mai
rau pentru ca aceasta nu ne ajunge niciodata. Suntem mereu nefericiti. Daca am
obtine numai putin mai mult. Nu realizam ca simplicitatea este singurul lucru care
conteaza.

Cei aflati �n fata mortii nu mai pot juca acest joc �tot mai mult�, pentru ca ei nu
mai au viitor. Ei descopera atunci puterea prezentului, care este capabila sa
satisfaca toate asteptarile. Daca credem �ntr-un Dumnezeu bun si atotputernic, este
de conceput ca el sa poata rationa astfel: �Va trebui ca el sa ma astepte p�na
m�ine?... Voiam ca Bill sa aiba o existenta agreabila, dar, uite, el n-a facut
alegerea cea buna si eu nu pot face mare lucru.� Dumnezeu nu vede limitele pe care
noi le fixam �n existenta noastra. El ne-a dat o lume �n care viata poate totdeauna
sa devina mai buna, nu m�ine, ci astazi. Daca �i lasam lui posibilitatea, o zi rea
poate sa devina buna, o relatie nefericita poate evolua favorabil, samd.

Leslie si fiica sa Melissa de cinci ani erau pe cale de a traversa o strada �ntr-un
cartier comercial. Un Jeep, de unde rasuna o muzica foarte puternica, semnaliza
intentia de a vira la st�nga. Soferul, de numai douazeci si sapte de ani, nu putea
sa le vada pe Leslie si pe Melissa pentru ca, �ntorc�ndu-se s-a aflat fata �n fata
cu soarele. Dar Leslie a observat Jeepul. A �nteles ca socul este inevitabil.
Singurul lucru pe care putea sa-l faca a fost acela de a o str�nge pe fetita �n
bratele ei. Soferul le-a remarcat �n ultimul moment si a facut brusc un ocol. A
lovit c�teva masini stationate si s-a oprit doar la c�tiva centimetru de mama si
fiica �nlemnite. T�narul era coplesit de ceea ce s-a �nt�mplat, dar Leslie simtea
un profund sentiment de recunostinta si o imensa usurare:

�Putea sa fie mult mai grav. Melissa si cu mine puteam sa ne aflam pur si simplu
�ntinse pe jos, moarte. Drumurile vietii sunt adesea deconcertante. Am �ngenuncheat
�n acea zi pentru ca am fost crutate. De atunci nimic nu ai �mi pare detinut pentru
totdeauna. Astfel, atunci c�nd mama mea, �n v�rsta de cincizeci si cinci de ani, m-
a chemat pentru a-mi spune ca mamografie ei nu arata nici o anomalie, i-am multumit
pentru ca a facut acest demers. �i multumesc lui Dumnezeu pentru ca i-a dat
sanatate. Am �nteles ceva despre fragilitatea existentei, si aceasta a �ntarit
sentimentul meu de gratitudine. Acesta a dat un sens vietii mele si m-a dotat cu o
imensa putere.�

O persoana recunoscatoare este puternica, caci gratitudinea genereaza puterea. Nu

exista bogatie care sa nu fie fondata pe sentimentul de gratitudine pentru ceea ce
avem.

Adevaratele puteri, fericire sau sanatate sunt fructul acestei opere de arta care
este gratitudinea. Trebuie sa o simtim pentru ceea ce avem, pentru realitatea asa
cum este, pentru ceea ce suntem, pentru tot ceea ce am adus cu noi nasc�ndu-ne.
Fiecare dintre noi este unic. Nu va exista niciodata un alt �voi�, nici chiar �ntr-
un milion de ani. Nimeni nu poate concepe lumea si nu se poate comporta asa ca voi
o faceti. Pe de alta parte, daca nu stiti sa apreciati ceea ce aveti acum �
obiecte, persoane etc � prin ce miracol ati fi capabili m�ine de aceasta? Ati fi
incapabili de aceasta pentru ca niciodata nu ati facut sa lucreze �muschiul
gratitudinii�, pentru ca niciodata nu ati �nvatat sa fiti recunoscatori. Si de
aceea veti continua sa g�nditi: �Noua mea femeie, acest al doilea milion de dolari,
aceasta frumoasa casa, toate acestea nu-mi sunt suficiente. Am nevoie de mai mult.�
Si astfel veti trai, �nclestat mereu de dorinta de a poseda tot mai multe lucruri,
sau de dorinta de a schimba existenta, juc�nd de-a �tot mai mult� �n loc sa dati
dovada de gratitudine pentru ceea ce aveti.

Sa ne concentram asupra propriului nostru drum, cel care ne duce spre realizari mai
mari dec�t banii si bunurile materiale. Sa schimbam jocul lui �mai mult� cu cel al
lui �destul�. Sa �ncetam sa ne �ntrebam: �Ajunge?�, pentru ca la capatul existentei
noastre vom realiza ca nu ne-a lipsit nimic. Din fericire, putem �ntelege aceasta
�nainte de a parasi aceasta lume.

Este un truism, dar daca suntem multumiti cu ceea ce avem, �nseamna ca nu avem
nevoie de nimic altceva. O zi �suficienta� procura o formidabila senzatie de bine.
Rareori consideram asa lucrurile pentru ca rareori suntem satisfacuti de viata
noastra. Dar am putea schimba vederea lucrurilor. Am putea spune de exemplu: �Este
viata mea si nu am nevoie de nimic altceva.� Este aici o minunata afirmatie de
gratie(multumire) si de putere. C�nd nu dorm nimic altceva, c�nd nu simtim nevoia
sa controlam totul, putem lasa existenta noastra sa-si continue linistita cursul
ei.

Noi dispunem de o imensa forta, dar nu stim sa o utilizam. Adevarata putere rezida
�n cunoasterea naturii noastre profunde si a locului nostru �n aceasta lume. Cei
care resimt nevoia de a acumula bunuri materiale au uitat complet ceea ce ei sunt.
Sa stiti ca puterea voastra rezida �n constientizarea necesitatii oricarui lucru si
a oricarei fiinte.

(Pag. 103-112)

...va urma...

Fragmente traduse din volumul:

Elisabeth Kubler-Ross, David Kessler
LECONS DE VIE,
POCKET, 2000,France
tradus� din englez� dup�: LIFE LESSONS,
publicat� de Scribner New York.
Traducerea �n rom�neste Viorica Juncan.

Scopul vietii - de ce e?ti pe acest Pam�nt ?

"Noi sus?inem ca aceste adevaruri de la sine �n?eles ca to?i oamenii sunt crea?i
egali, ca ei sunt �nzestra?i de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca
printre acestea sunt ??viata, libertatea, precum ?i cautarea fericirii." Thomas
Jefferson �n "Declara?ia de Independen?a a SUA"

�?i cuno?ti rolul ?i scopul pentru care traie?ti pe pam�nt? Sper ca prin ce scriu
aici te voi ajuta sa cuno?ti mai mult despre acest subiect, despre tine.

- Cel mai adesea oameni se �ntreaba: De ce sunt aici pe pam�nt? Care este scopul
meu ? De ce eu? De ce a?a? De ce nu �mi gasesc locul, fericirea, �mplinirea? De ce
ma simt ca ?i cum toata via?a mea este fara sens? Sau al?ii se �ntreaba: Cum
traiesc eu este tot ce trebuie sa fie pentru via?a mea?

Folosind ?i c�teva metafore spirituale, iata c�teva raspunsuri posibile.

- Te-ai nascut ca sa �nve?i, sa te descoperi, sa decizi, sa experimentezi, sa

traie?ti, sa cre?ti fizic, mental, emo?ional, spiritual, material, sa daruie?ti ?i
sa la?i ceva bun �n urma ta.

- Traie?ti ca sa experimentezi iubirea, fericirea, acceptarea.

- Traie?ti ca sa experimentezi puterea creativita?ii �n via?a ta. Sunt lucruri pe
care numai tu le po?i face pentru binele oamenilor ?i al societa?ii. Nimeni nu
este ca tine, deci tu ai o responsabilitate pentru via?a.
- Traie?ti ca sa fi om cu un spirit nou, �ntr-o lume care se �nveche?te ?i sa fi un
om cu o viziune frumoasa de via?a c�nd al?ii o ur�?esc.
- Traie?ti ca sa �?i cuno?ti voca?ia, sa �?i dezvol?i talentele, sa le exprimi
pentru fericirea ta ?i a celor din jurul tau ?i din genera?ia ta.
- Ai fost programat sa reu?e?ti ceea ce �?i propui ?i sa devii biruitor, un campion
�n domeniul tau, �n ceea ce e?ti tu �nsu?i.
- Spiritual vorbind, ai fost creat sa fi ca un pom sadit l�nga ape, a carui via?a
nu este ofilita, nu este bolnava, nu este neroditoare.
- Ai fost creat ca sa te bucuri ?i de aceasta scurta calatorie pe acest Pam�nt
alaturi de familie, prieteni, colaboratori, parteneri, amici, chiar du?mani,
vecini, animale, plante, soare, natura, etc.

- Tot ce poate ie?i bun din tine trebuie sa fie pe pam�nt datorita ?ie, �n timpul
vie?ii tale.

- Traie?ti ca sa fi binecuv�ntat, sa daruie?ti (necondi?ionat) mai departe ceea ce

via?a ?i Dumnezeu te-a �nva?at ?i ?i-a daruit. (Iubire, afec?iune, �n?elepciune,
timp, �mparta?irea experien?ei tale de via?a celor care au nevoie de un exemplu, de
ajutor, de �ncurajare, etc.)

- Ai poten?ial. In plan spiritual, profesional, rela?ional po?i sa fi creativ,

inventiv, productiv ?i sa ai succes. Tot ce �ncepi trebuie sa duci la bun sf�r?it ?
i nimeni sa nu aiba de suferit. Tu po?i deveni, (prin credin?a) persoana de care
societatea are nevoie ?i pe care Dumnezeu o va folosi pentru a contribui la
progresul ei ?i de a ajuta oamenii de pe strada, satul, ora?ul sau ?ara �n care tu
locuie?ti.
- Cu c�t cuno?ti mai mult iubirea ?i scopul divin pentru tine, cu at�t mai mult
devii frumos ?i bogat la suflet ?i cu c�t te cuno?ti mai bine pe tine �nsu?i, cu
at�t mai mult po?i ac?iona �n direc?ia corecta pentru via?a ta. �mpara?ia divina
�ncepe �n inima ta iar tu e?ti administratorul. Scopul vie?ii tale este deci �n
m�inile tale.

- Acest aspect este important deoarece, �n opinia mea, el nu poate fi separat de

scopul vie?ii noastre pe aceasta planeta.

- Omul a �nfiin?at institu?ii religioase, educa?ionale. Ele sunt pentru a ne oferi

un loc bun de educa?ie, sprijin, prieteni, etc. Mul?umim pentru ele ?i trebuie
respectate �nsa scopul lui Dumnezeu cu noi ca fiin?a umana, �n mod personal, este
cu mult peste ceea ce o institu?ie ne poate �nva?a ?i ajuta.

- Prin fericire ?i suferin?a, prin bine ?i rau, �n succes ?i e?ec, via?a pune la
dispozi?ia omului toate resursele necesare sa se dezvolte spiritual, mental,
sentimental, profesional. Folosindu-le omul se va modela ca sa devina omul frumos
pe care Dumnezeu a inten?ionat sa fie chiar �nainte de �ntemeierea timpului.
Oriunde e?ti acum, e?ti pus acolo cu un motiv ?i prin ce situa?ii treci, treci cu
un motiv. Cu c�t �n?elegi asta mai repede cu at�t mai repede scapi de multe
necazuri inutile.

- Poate �n acest moment te sim?i pierdut ?i gol, flam�nd spiritual sau fizic,
descurajat, dezamagit de religie, de tine �nsu?i, de cei care ar fi trebuit sa te
iubeasca ?i sa te ajute. Sau poate te vezi fara nici o ?ansa �n via?a, fara nici o
speran?a pentru viitor, e?ti abandonat, parasit, sarac, ai fost respins, te sim?i
singur, cu probleme la orice nivel.
Vreau sa crezi ce �?i spun. Via?a ta poate capata un nou sens. Via?a ta poate fi
schimbata �n bine, �n mai mult bine.

Scutura-te. Ridica-te. Umbla. Alearga. Zboara.

Gata cu pl�nsul.
Gata cu disperarea.
Gata cu g�ndurile de sinucidere.
Gata cu frica.
Gata cu trecutul tau.
Gata cu ignoran?a.
Gata cu prostia.
Gata cu lenea.
Gata cu suferin?a.
Gata cu incertitudinea.

Crede ca via?a ta poate ?i va fi transformata chiar de decizia ta ca o vei schimba.

Crede ca TU po?i decide �n favoarea ta ?i ca TU po?i activa toate resursele bogate

pe care via?a ?i Dumnezeu ?i le-a pus la dispozi?ie.

Tu ai primit �n tine ?i darul credin?ei nu doar sa te nume?ti credincios ?i sa �?i

lini?te?ti con?tiin?a, ci sa �l folose?ti pentru a putea �mplini ce ai de �mplinit
aici. Nu va mai fi o alta ocazie at�t de mare pentru tine ca acum. Te �ncurajez sa
"cau?i, sa ceri ?i sa ba?i."

- Eu cred �n valorile ce sunt puse �n tine. Cred �n ceea ce po?i face. Cred ca vei
reu?i. Am creat acest blog special pentru tine. �mi pasa de tine ?i ?tiu ca vei
face din via?a ta ceea ce ea merita. Po?i sa ai o via?a frumoasa ?i po?i face
altora via?a la fel. Po?i fi fericit prin cunoa?terea scopului tau.

C�nd sim?i oboseala mare, respingere ?i ai nevoie de sfatul meu scrie-mi c�teva
cuvinte pe email. Promit ca citesc ?i �?i raspund cu mult interes. Este parte
importanta din scopul meu.

Concluzie:
Dupa tot ce am scris, concluzia mea este ca scopul vie?ii este SA NE �MPLINIM
DESTINUL �N GENERA?IA ?I �N LOCURILE PRIN CARE TRECEM �N VIA?A. SA FIM FERICI?I ?I
SA CONTRIBUIM LA BINELE ?I FERICIREA ALTORA.

Astfel iubirea, rela?iile, creativitatea, �n sensul divin, uman, profesional,

s.a.m.d. este �mplinirea destinului ?i al scopului nostru pe acest pam�nt.