Analiz¼

a real¼a Curs 13
Integrala Lebesgue pe mulţimea funcţiilor m¼asurabile pozitive-Partea a II-a
Integrala Lebesgue pe mulţimea funcţiilor m¼asurabile (cu semn oarecare)

1 Teorema convergenţei monotone (TCM)

Teorema convergenţei monotone (Teorema Lebesgue-Beppo Levi) permite trecerea la
limit¼
a sub semnul integralei Lebesgue în cazul în care integr¼
am funcţii m¼
asurabile pozitive care
formeaz¼a un şir cresc¼
ator.

Teorema 1 (Teorema convergenţei monotone) Pentru orice şir cresc¼ator fn : X ! R;

n 1; de funcţii m¼asurabile pozitive avem
Z Z
lim fn d = lim fn d :
n!1 n!1
X X

Demonstraţie. Pentru orice x 2 X, şirul (fn (x))n 1 din [0; +1] este cresc¼
ator, deci are limit¼
a:
9 lim fn (x) = f (x) 2 [0; +1], iar fn (x) f (x); 8n 1. Limita unui şir convergent punctual de
n!1
funcţii m¼asurabile (pozitive) este funcţie m¼asurabil¼a (pozitiva). Monotonia integralei arat¼
a c¼
a
R R
şirul fn d este cresc¼
ator şi majorat de f (x), deci 9 lim fn d şi
X n!1 X
n 1
Z Z
lim fn d lim fn d .
n!1 n!1
X X
R R R R
R¼
amâne s¼
a ar¼
at¼
am c¼
a lim fn d lim fn d . Trebuie s¼
a major¼
am lim fn d = fd .
n!1 X X n!1 X n!1 X
R R
Pornim de la de…niţie: f d = sup sd : s etajat¼
a pozitiv¼
a, s f .
X X
Fix¼
am s etajat¼
a pozitiv¼
a cu
s f:
Fie " 2 (0; 1).
Consider¼ am mulţimile En := fx 2 X : fn (x) "s(x)g pentru n 1. Acestea au urm¼
atoarele
propriet¼
aţi:
1) Sunt mulţimi m¼ asurabile: En 2 A, 8n 1;
2) Formeaz¼ a un şir ascendent: En En+1 , 8n 1.
[1
3) Acoper¼ a întregul spaţiu X: En = X.
n=1
Demonstr¼ am a…rmaţiile de mai sus:
1) En este imaginea invers¼a a intervalului [0; +1] prin funcţia A-m¼asurabil¼
a fn "s (de…nit¼ a pe
Xns 1 (f+1g)), reunit¼ a cu s 1 (f+1g). Aplic¼ am Teorema de caracterizare a funcţiilor m¼ asurabile
cu ajutorul imaginilor inverse de intervale.
2) Aplic¼am ipoteza: şirul (fn (x))n 1 este cresc¼
ator. Din fn (x) "s(x) şi fn+1 (x) fn (x)
rezult¼
a fn+1 (x) "s(x), deci En En+1 .
[
1
3) Evident En X. Demonstr¼ am incluziunea invers¼ a, ar¼atând c¼
a 8x 2 X, 9n 1 a.î.
n=1
fn (x) "s(x). Fie x 2 X. Dac¼
a s (x) > 0, atunci f (x) s (x) > "s (x), de unde f (x) > "s(x) şi

1
cum lim fn (x) = f (x), rezult¼
a c¼
a fn (x) "s(x) de la un rang N = N (x; ") încolo. Dac¼
a s (x) = 0
n!1
inegalitatea de mai sus are loc pentru orice n 1. În
R concluzie,
R x 2 EN . R
Din monotonia integralei deducem: 8n 1; fn d fn d " sd , de unde
X En En
Z Z
8n 1; fn d " sd :
X En
R
Consider¼
am funcţia : A ![0; +1], (A) =
sd . Cum este o m¼ asur¼a, iar şirul de mulţimi
A
R
(En )n 1 este ascendent cu lim En = X, rezult¼a lim sd = lim (En ) = lim En = (X) =
n!1 n!1 E n!1 n!1
R n
sd . Trecem la limit¼a în inegalitatea de mai sus şi obţinem:
X
Z Z
lim fn d " sd .
n!1
X X
R R
Aplic¼
am în inegalitatea precedent¼
a lim şi obţinem: lim fn d sd . Trecând la supremum
"!1 n!1 X
R X R
dup¼
a funcţia etajat¼
a pozitiv¼
a s cu s f , de aici rezult¼
a lim fn d f d , Q.E.D.
n!1 X X

2 Consecinţe ale teoremei convergenţei monotone

Consecinţa 1 Aditivitatea integralei ca funcţional¼
a pe M+ (familia funcţiilor m¼
asurabile
pozitive)
R R R R P
n n R
P
Propoziţie 2 (f + g) d = f d + gd ; 8f; g 2 M+ (Generalizare: fk d = fk d ).
X X X X k=1 k=1 X

Demonstraţie. Aplicând Teorema de aproximare a funcţiilor m¼ asurabile prin funcţii etajate,

în cazul funcţiilor m¼
asurabile pozitive, obţinem: exist¼
a şirul cresc¼
ator de funcţii etajate pozitive
(fn )n 1 (respectiv (gn )n 1 ) a.î. lim fn = f pe X (respectiv lim gn = g pe X).
n!1 n!1
Atunci (fn + gn )n este şir cresc¼
1 ator de funcţii etajate pozitive şi lim (fn + gn ) = f + g:
R n!1 R
Aplicând TCM şi aditivitatea integralei pe E+ rezult¼ a: (f + g) d = lim (fn + gn ) d =
X n!1 X
R R R R R R
lim fn d + gn d = lim fn d + lim gn d = fd + gd .
n!1 X X n!1 X n!1 X X X

Consecinţa 2 Orice serie de funcţii m¼

asurabile pozitive poate … integrat¼
a termen cu ter-
men.
R P
1 1 R
P
Propoziţie 3 8 (fn )n 1 M+ ; fn d = fn d :
X n=1 n=1 X

P
n
Demonstraţie. Şirul sumelor parţiale sn = fk ; n 1 are termenii din M+ şi este
k=1
R P
1 R TCM R P
n
Consecinţa 1
n R
P
cresc¼
ator. Îi aplic¼
am TCM: fn d = lim sn d = lim fk d = lim fk d =
X n=1 X n!1 n!1 X k=1 n!1 k=1 X
1 R
P 1 R
P
fk d + fn d :
k=1 X n=1 X
Consecinţa 3 Fiec¼
arei funcţii m¼
asurabile pozitive i se asociaz¼
a o m¼
asur¼
a.

2
 R
Propoziţie 4 Funcţia v : A ! [0; +1] de…nit¼a prin v (T ) = f d ; unde f 2 M+ este o funcţie
T
arbitrar¼a …xat¼a, este o m¼asur¼a.
Demonstraţie. v (;) = 0 < +1: S¼a ar¼
at¼
am c¼
a:8 (Tn )n 1 A disjuncte dou¼
a câte dou¼
a,
S
1 P
1
DEF R
v Tn = v (Tn ) : Avem v (T ) = f Td
n=1 n=1 X
S
1 R R P1 R P
1
Consecinţa 2
1 R
P
v Tn = f S
1 d = f Tn d = f tn d = f Tn d =
n=1 Tn n=1
X n=1
X X n=1 n=1 X
1 R
P P
1
fd = v (Tn ) :
n=1 Tn n=1
Consecinţa 4 Lema lui Fatou
Teorema
R 5 (Lema lui Fatou)
R Pentru orice şir (fn )n 1 de funcţii m¼asurabile pozitive pe X
avem lim inf fn d lim inf fn d :
X n!1 n!1 X

DEF
Demonstraţie. lim inf fn = sup inf fk :
n!1 n 1 k n

Not¼
am: gn = inf fk : Şirul (gn )neste cresc¼
ator şi are ca termeni funcţii m¼
1 asurabile pozitive.
k n Z
R R TCM
Avem lim inf fn = sup gn = lim gn : Aplic¼
am TCM: lim inf fn d = lim gn = lim gn d :
n!1 n 1 n!1 X n!1 X n!1 n!1
X
| {z }
şir cresc¼
a tor
0 1
Z
R R
Pe de alt¼
a parte: lim inf fn d = sup @ inf fk d A = lim inf fk d :
n!1 X n 1 k n n!1 k nX
X
| {z }
şir cresc¼
a tor
Fie n 1 oarecare. R R R R
8k n; gn fk ) 8k n; gn d fk d ) gn d inf fk d :
X X X k nX
R R
Rezult¼
a c¼
a lim gn d lim inf fk d ; q.e.d.
n!1 X n!1 k nX

R3n x n 3x x n x n+1
Aplicaţie. Calculaţi lim 1+ n
e dx (Indicaţie: 1 + n
1+ n+1
pentru orice
n!1 0
n 2 N şi orice x 2 [0; +1)).
R3n x n
Soluţie. Scriem integralele Riemann ca integrale Lebesgue (vezi Curs 14): In = 1+ n
0
R n
e 3x dx = 1 + nx e 3x d .
[0;3n]
S
1
Pentru a avea aceeaşi mulţime de integrare, consider¼ am [0; 3n] = [0; +1) = X şi scriem
n=1
R n x n
In = 1 + nx e 3x [0;3n] (x) d . Fie fn : X ! R, fn (x) = 1 + n e 3x [0;3n] (x).
X
n
Fiecare dintre funcţiile fn este m¼ a Lebesgue (funcţiile 1 + nx şi e 3x sunt continue
asurabil¼
pe X, deci sunt m¼ asurabile, iar funcţia caracteristic¼
a [0;3n] a mulţimii m¼
asurabile Lebesgue [0; 3n]
este m¼asurabil¼
a).

3
 Evident, funcţiile fn sunt pozitive.
n n+1
Pentru orice n 2 N şi pentru orice x 2 [0; +1) avem 0 < 1 + nx x
1 + n+1 şi
0 [0;3n] (x) [0;3n+3] (x) (deoarece [0; 3n] [0; 3n + 3]). Înmulţind inegalit¼
aţile precedente,
apoi înmulţind cu Rezult¼ a c¼
a fn (x) fn+1 (x), 8x 2 [0; +1), 8n 2 N . Astfel, şirul (fn )n 1 este
cresc¼ator.
Putem aplica Teorema convergenţei monotone şirului cresc¼ ator de funcţii m¼ asurabile poz-
itive (fn )n 1 , pe X = [0; +1) cu m¼ asura Lebesgue .
R R
Avem lim In = lim fn d = lim fn d . Dar, pentru orice x 2 X = [0; +1) avem
n!1 n!1 X X n!1
3x x n
lim fn (x) = e lim 1 + lim [0;3n] (x), de unde lim fn (x) = e 3x ex [0;+1) (x) = e 2x .
n
n!1 n!1
n!1 n!1
R R R
+1
Rezult¼ a lim In = e 2x d . Dar e 2x d =
a c¼ e 2x dx, conform unei teoreme din Cursul
n!1 X X 0
R
+1 Rt e 2x
t
1 1
14. Iar e 2x
dx = lim e 2x
dx = lim 2
= 2
lim e 2t
e0 = 2
(0 1) = 21 . În
0 t!+1 0 t!+1 0 t!+1
concluzie, lim In = 12 .
n!1

3 Integrala Lebesgue a unei funcţii m¼

asurabile De…niţii
R R
Am de…nit integrala ca funcţional¼
a pe M+ : fd = sup sd : s 2 E+ ; 0 s f pentru
X X
f 2 M+ .
Prelungim integrala de la M+ la o submulţime (care conţine pe M+ ) a familiei M a funcţiilor
m¼asurabile f : X ! R: Folosim descompunerea: f = f + f , unde f + = max (f; 0) şi f =
max ( f; 0) :
Am ar¼ a f 2 M , f + ; f 2 M+ :
atat c¼
De…niţie 6R Spunem Rc¼a funcţia m¼asurabil¼a f : X ! R are integral¼
a pe X dac¼a cel puţin una din
integralele f + d şi f d este …nit¼a (< +1) şi în acest caz
X X
Z Z Z
DEF +
fd = f d f d :
X X X

De…niţie 7 Spunem c¼a funcţia m¼asurabil¼a f : X ! R este integrabil¼a pe X dac¼a f are integral¼a
pe X şi integrala sa este …nit¼a.
R
1) f integrabil¼a pe X , f d < +1:
X
2)R Integrala pe M prelungeşte integrala cunoscut¼
a (cea de…nit¼
a pe M+ ) (f 2 M+ ) f =
0) f d =0)
X Z Z
R +
fd = f d f d ).
X
|{z}
X f X
| {z } | {z }
integral¼
a „pe M+ “ 0
R DEF R
De…niţie 8 Fie f : X ! R m¼asurabil¼a şi T 2 A: Atunci f d = f T d ; dac¼
a f T
R + R T X
are integral¼a pe X (adic¼a f d < +1 sau f d < +1). Spunem c¼a f este integrabil¼ a pe T
R T T
dac¼a f d 2 R (integrala este …nit¼a).
T

4
 Vom nota cu L (T ) mulţimea tuturor funcţiilor integrabile pe T:

4 Propriet¼
aţi fundamentale ale integralei generale Lebesgue
1. Absenţa semiconvergenţei

Propoziţie 9 f 2 L (X) , jf j 2 L (X) ; unde f : X ! R este m¼asurabil¼a.

DEF R R
Demonstraţie. f 2 L (X) , f + d < +1 şi f d < +1:
X R X R R
Avem jf j 2 M+ şi jf j = f + + f : Atunci jf j d = f + d + f d :
R X R X X R
Observ¼
am c¼ a: jf j 2 L (X) , jf j d < +1 , f + d < +1 şi f d < +1:
X X X

Corolar 10 Fie f; g : X ! R m¼asurabile a.î. jf j g: Dac¼a g 2 L (X) ; atunci f 2 L (X) :

Observaţie 11 Absenţa semiconvergenţei distinge integrala Lebesgue de integrala Riemann.

R sin x
+1 R sin x
+1
De exemplu: x
= (integrala este convergent¼a), dar x
dx = +1 (integrala nu
1 1
R
+1
sin x
este absolut convergent¼a). Se spune c¼a integrala x
dx este semiconvergent¼a.
1

2. Propriet¼
aţi de liniaritate
R R
Propoziţie 12 Fie f; g : X ! R m¼asurabile şi c 2 R: Presupunem c¼a exist¼a f d şi gd :
X X
AtunciR R
1) cf d = c f d , dac¼a ambii membri sunt bine de…niţi.
X X R R
2) Dac¼a f + g este bine de…nit¼a pe X şi f d + gd este bine de…nit¼a (nu e de tip 1 1),
R R R X X
atunci (f + g) d = f d + gd : În plus: f; g 2 L (X) ) f + g 2 L (X) :
X X X

3. Majorarea modulului integralei

R R R
Teorema 13 Fie f : X ! R m¼asurabil¼a. Dac¼a exist¼a f d ; atunci: fd jf j d :
X X X

R R R R R R
Demonstraţie. f d = f +d f d ; jf j d = f + d + f d :
X R X X X X X
Dac¼
a una din integralele f d este +1 (deci cealalt¼
a este …nit¼
a, pozitiv¼
a), inegalitatea
X
devine +1 R +1 (A) : RÎn caz contrar, aplic¼
am inegalitatea: ja bj a + b; 8a; b 2 [0; +1)
+
pentru a = f d şi b = f d :
X X
4. Propriet¼
aţi legate de egalit¼
aţi sau inegalit¼
aţi veri…cate aproape peste tot

Teorema 14 Fie f; g : X ! R funcţiiRA m¼asurabile.R R R

1) Dac¼a f = g ( -a.p.t. pe X) şi 9 f d ; atunci 9 gd şi f d = gd :
R
X R X R X R X
2) Dac¼a f g ( -a.p.t. pe X) şi 9 f d ; gd ; atunci f d gd :
X X X X

5
 Demonstraţie. Dac¼ a f şi g sunt funcţii cu valori reale, consider¼ am h = g f şi scriem
g = h + f.
am E = fx 2 X : f (x) = g (x) = 1g şi de…nim h : X ! R prin h (x) =
În general, not¼
g (x) f (x) , dac¼a x2X nE
. Avem şi în acest caz g = h + f .
0, dac¼
ax2E
h+ = 0 ( a.p.t.) R R
1) f = g ( -a.p.t.) ) h = 0 ( -a.p.t.) ) ) h+ d = 0 şi h d = 0
h =0( a.p.t.) X X R
(conform Teoremei de integrare a funcţiilor m¼ asurabile pozitive nule a.p.t.). Atunci 9 hd =
R + R X
h d h d = 0 0 = 0:
X X R R R
Din g = h + f pe X, aplicând aditivitatea integralei rezult¼ a c¼ a 9 gd = hd + f d =
X X X
R 0
fd :
X R
2) f
g ( -a.p.t.) ) h 0 ( -a.p.t.) ) h = 0 ( -a.p.t.) ) h d = 0: Atunci
Z X
R R + R + R R R R
9 hd = h d h d = h d 0. Ca mai sus: 9 gd = hd + f d fd :
X X X X X X X
X 0
| {z }
0

Teorema 15 Orice funcţie integrabil¼a f : X ! R este …nit¼a aproape peste tot.

R
Demonstraţie. Presupunem c¼
a f 2 L (X) ; adic¼
a f este funcţie m¼
asurabil¼
a şi jf j d < +1.
X
Fie E = fx 2 X : f (x) = +1 sau f (x) = R 1g : Avem
R E = fx 2 X : jf (x)j = +1g :
Dac¼a am presupune (E) > 0; rezult¼ a: jf j d jf j d = (+1) (E) = +1, deci
X E |{z} | {z }
R +1 >0
jf j d +1, contradicţie cu ipoteza. Aşadar (E) = 0; adic¼
a f este …nit¼
a în toate punctele,
X
cu excepţia unor puncte care formeaz¼
a o mulţime de m¼
asur¼
a nul¼
a.

5 Trecerea la limit¼
a sub semnul integralei Lebesgue
5.1 Teorema convergenţei dominate (Teorema lui Lebesgue)
Teorema 16 (Teorema convergenţei dominate) Fie fn : X ! R un şir de funcţii m¼asura-
bile (n 1) :
Presupunem c¼a: a) şirul dat este convergent a.p.t.: 9f : X ! R a.î. lim fn (x) = f (x)
n!1
pentru -aproape toţi x 2 X:
b) exist¼a o funcţie Rintegrabil¼aR g : X ! R astfel încât jfn j g; 8n 1:
Atunci exist¼a lim fn d = f d :
n!1 X X

Demonstraţie.
I. Din g 2 L (X) şi jfn j g rezult¼
a fn 2 L (X) (n 1) : Avem f m¼asurabil¼
a pe X şi trecând
la limit¼a în: jfn j g; 8n 1 rezult¼ a c¼
a jf j g ( a.p.t. pe X). Deducem c¼
a f 2 L (X) :
S
1
II. jfn j g , g fn g. Fie En = fx 2 X : jfn (x)j = g (x) = +1g, n 1 şi E = En .
n=1
Pentru orice n 1, din faptul c¼
a g şi fn sunt integrabile rezult¼
a c¼
a (En ) = 0. Atunci (E) = 0.

6
 fn + g 0 sn = fn + g
Inegalit¼
aţile g fn g implic¼
a pe X n E, adic¼ a a.p.t. Not¼ am ,
g fn 0 dn = g fn
înţelegând c¼
a lu¼am sn = dn = 0 pe E. Pentru simplitate, vom face abstracţie mai jos de valorile
pe E ale funcţiilor în discuţie, valori care nu in‡uenţeaz¼ a rezultatele integralelor.
Aplic¼
am
R Lema lui Fatou pentru
R şirurile de
R funcţii m¼
asurabile pozitiveR (sn ) şi (dn ).
Avem lim inf sn d lim inf sn d , lim inf (fn + g) d lim inf (fn + g) d ,
X n!1 n!1 X X n!1 n!1 X
R R R R R R
lim inf fn + g d lim inf fn d + gd , lim inf fn d + gd lim inf fn d +
n!1 n!1 n!1 n!1 X
R X X X R X X
gd . Sc¼
adem din ambii membri integrala …nit¼
a gd .
X X
Rezult¼
a:
Z Z
lim inf fn d lim inf fn d (1)
n!1 n!1
X X
R R R R
Analog: lim inf dn d lim inf sn d , lim inf ( fn ) d lim inf ( fn ) d
n!1 n!1 X X n!1 n!1 X
R X R
, lim sup fn d lim sup fn d : Rezult¼
a:
X n!1 n!1 X
Z Z
lim sup fn d lim supfn d (2)
n!1 n!1
X X
R R
Dar lim inf fn = lim supfn = lim fn = f (a.p.t.) , de unde lim inf fn d = fd =
n!1 n!1 n!1 n!1
R X X
lim supfn d :
X n!1
Din (1) şi (2) rezult¼
a
Z Z Z Z
lim inf fn d lim sup fn d fd lim inf fn d :
n!1 n!1 n!1
X X X X

(Prima inegalitate are loc din faptul c¼

a pentru orice şir de numere reale limita inferioar¼
a este cel
mult egal¼
a cu limita superioar¼
a).
Dar a1 a2 R ka a 1 ) a1 =
R a2 = R= ak . R R
Rezult¼a c¼
a lim inf fn d = lim sup fn d = f d ; adic¼ a 9 lim fn d = f d :
n!1 X n!1 X X n!1 X X

5.2 Consecinţ¼
a a teoremei convergenţei dominate (privind integrarea
termen cu termen a unor serii de funcţii integrabile)
1 R
P
Teorema 17 Fie fn : X ! R şir de funcţii integrabile. Dac¼a jfn j d < +1; atunci seria
n=1 X
P
1 R P
1 1 R
P
de funcţii fn converge a.p.t. pe X; suma sa este o funcţie integrabil¼a şi fn d = fn d :
n=1 X n=1 n=1 X

Demonstraţie.
P
1 R R P
1
Consecinţa 2 a TCM
1 R
P
Fie g = jfn j : Avem g 2 M+ şi gd = jfn j d = jfn j d < +1:
n=1 X X n=1 n=1 X
Deducem c¼
a g 2 L (X) ; de unde rezult¼
a c¼
a g este …nit¼
a a.p.t. Exist¼
aE X cu (E) = 0 astfel

7
 P
1 P
1
încât 8x 2 X n E avem g (x) = jfn (x)j < +1 şi, …ind absolut convergent¼
a, seria fn (x) este
n=1 n=1
P
1
convergent¼
a. Not¼
am fn (x) = f (x) pentru X n E:
n=1
P
1
Avem jf (x)j jfn (x)j ; adic¼
a jf j g (a.p.t.) şi cum g 2 L (X) ; rezult¼
a f 2 L (X) :
n=1
P
n
Fie şirul sumelor parţiale sn (x) = fk (x) ; x 2 X:
k=1
Avem jsn j g; 8n 1 şi lim sn (x) = f (x) (a.p.t.).
n!1
Aplic¼
am şirului (sn ) teorema convergenţei dominate (TCD):
R P
1 R R T CD R R P
n n R
P
fn d = f d = lim sn d = lim sn d = lim fk d = lim fk d =
X n=1 X X n!1 n!1 X n!1 X k=1 n!1 k=1 X
1 R
P 1 R
P
fk d = fn d :
k=1 X n=1 X

6 Comparaţie între integralele Riemann şi Lebesgue

Carenţe ale integralei Riemann care au fost dep¼
aşite prin introducerea integralei
Lebesgue

1. Exist¼
a funcţii simple care nu sunt integrabile Riemann.
Schimbând valorile unei funcţii integrabile R pe o mulţime num¼
arabil¼
a se pierde proprietatea
de integrabilitate Riemann (Exemplu: Funcţia lui Dirichlet).

2. Limita punctual¼
a a unui şir de funcţii integrabile R nu este în general integrabil¼
a R.
Trecerea la limit¼
a sub integrala Riemann se face în condiţii prea restrictive (convergenţ¼
a
uniform¼
a)
1
Rb p

3. Spaţiul C [a; b] cu norma kf kp = jf (x)jp dx nu este complet.

a

(Exemplu-E.
8 Popa, Culegere de probleme de Analiz¼ a Funcţional¼ a, pag. 25: p = 1. Şirul
1 1
< 0; t 2 0; 2 n
fn (t) = 1; t 2 12 + n1 ; 1 este şir Cauchy în C [a; b] cu norma kf kp , dar nu este
:n n 2 1 1 1 1
2
t 4
; t 2 2 n 2
; + n
convergent în acest spaţiu):

4. În plus, prin introducerea integralei Lebesgue se aprofundeaz¼ a studiul leg¼

aturii între derivare
şi integrare.
Rx
(Se poate scrie F (x) = F 0 (t) dt; x 2 [a; b] dac¼
a F este absolut continu¼a pe [a; b] :
a
0
Atunci 9F (a.p.t.) şi se consider¼
a integrala în sens Lebesgue).
Familia derivatelor integrabile Lebesgue pe [a; b] este mai larg¼
a decât familia derivatelor
integrabile Riemann pe [a; b] :

8
6.1 Integrabilitatea Riemann implic¼
a integrabilitatea Lebesgue
Teorema 18 Orice funcţie integrabil¼a Riemann f : [a; b] ! R este integrabil¼a Lebesgue pe [a; b] şi
cele dou¼a integrale coincid:

R Rb
(L) f d = (R) f (x) dx.
[a;b] a

1, dac¼
a x 2 [a; b] \ Q
Reciproca teoremei precedente este fals¼
a: funcţia lui Dirichlet f (x) = ,
0, dac¼
a x 2 [a; b] n Q
unde a < b sunt numere reale, este integrabil¼ a Lebesgue şi nu este integrabil¼
a Riemann.
Se pune problema dac¼ a proprietatea „f integrabil¼
a Riemann pe I ) f integrabil¼ a Lebesgue
pe I şi integralele pe I coincid“, valabil¼
a dac¼
a I compact, r¼ amâne adev¼ arat¼
a când I este interval
necompact.
R
+1 R1
E su…cient s¼ a consider¼
am cazul I = R. De exemplu, transform¼ am f (x) dx = f [a;+1) (x) dx.
a 1

De…niţie 19 Spunem c¼a funcţia f : R ! R este integrabil¼a Riemann şi not¼am f 2 R (( 1; 1))
Rb
dac¼a f este integrabil¼a Riemann pe orice interval [a; b] şi exist¼a limita lim f (x) dx 2 R.
a! 1 a
b!+1

Observaţie 20 Nu orice funcţie integrabil¼a Riemann pe ( 1; 1) este şi integrabil¼a Lebesgue pe

( 1; 1), dup¼a cum arat¼a urm¼atorul exemplu.
sin x
;x 2 (0; +1) R1 R1
Exemplu 21 f (x) = x : Atunci f (x) dx = şi
jf (x)j dx = +1:
0; x 0 2
1 1
R R
Dac¼a f 2 L (R) (f integrabil¼a Lebesgue pe R), atunci jf j 2 L (R) şi jf (x)j d = jf j d =
R [0;1)

Z Zn Z1 Z1
lim jf j d = lim (R) jf (x)j dx = (R) jf (x)j dx = (R) jf (x)j dx = +1:
n!1 n!1
[0;n] 0 0 1

R
Am obţinut jf (x)j d = +1, contradicţie cu jf j 2 L (R) :
R

Vom indica un caz în care integrabilitatea Riemann antreneaz¼

a integrabilitatea Lebesgue.

Teorema 22 Dac¼a jf j este integrabil¼a Riemann pe R şi f este m¼arginit¼a pe R, atunci f este
R R1
integrabil¼a Lebesgue pe R şi cele dou¼a integrale coincid: (L) f d = (R) fd :
R 1

R1
Demonstraţie. Not¼
am I = (R) jf (x)j dx. Prin ipotez¼
a I < +1. Conform Teoremei 18,
1
Rb Rb Rb
pentru orice [a; b] avem (L) jf j d = (R) jf (x)j dx, de unde (L) jf j d I:
a a a
Fie şirurile an & ( 1) (descresc¼ ator) şi bn % (+1) (cresc¼ ator): Atunci şirul de intervale
[an ; bn ]n 1 este şir ascendent, în consecinţ¼
a şirul de funcţii [an ;bn ]n 1 este şir cresc¼
ator, cu
limita R .

9
 Fie fn = jf j [an ;bn ] : Atunci şirul (fn )n
este cresc¼
ator şi fn ! jf j R = jf j :
1
R R
Aplicând Teorema convergenţei monotone (TCM) obţinem : (L) jf j d = lim (L) jf j d
R n!1
[an ;bn ]
I < +1:
Rezult¼
a c¼
a jf j 2 L (R) ; de unde f 2 L (R).
R R Rbn R1
Avem (L) f d = lim (L) jf j d = lim f (x) dx = (R) f (x) dx.
R n!1 n!1 a 1
[an ;bn ] n

7 Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann

Criteriul lui Lebesgue este o condiţie necesar¼ a şi su…cient¼
a de integrabilitate Riemann în exprimarea
c¼
areia facem apel numai la propriet¼ aţi intrinseci ale funcţiei. Este o consecinţ¼
a a criteriului lui
Darboux, dar spre deosebire de acesta nu face apel la sumele integrale.

Teorema 23 (Criteriul lui Lebesgue) Fie f : [a; b] ! R. Atunci f este integrabil¼a Riemann
dac¼a şi numai dac¼a f este m¼arginit¼a şi f este continu¼a aproape peste tot.

Consecinţe ale criteriului Lebesgue de integrabilitate Riemann

Not¼am cu R ([a; b]) mulţimea funcţiilor integrabile Riemann pe [a; b].
Not¼am cu Disc (f ) mulţimea punctelor de discontinuitate ale funcţiei f : [a; b] ! R. A…rmaţia f
continu¼a aproape peste tot înseamn¼ a (Disc (f )) = 0, unde este m¼ asura Lebesgue pe R.
1) C ([a; b]) [ BV ([a; b]) R ([a; b]).
2) Fie f; g 2 R ([a; b]) : Atunci sunt în R ([a; b]) : jf j ; f; g; max (f; g) ; min (f; g) şi (dac¼
a sunt
r g
de…nite pe [a; b]): f (r 2 R) ; f , f =g (în ultimul caz se cere ca 1=g s¼ a …e m¼ a):
arginit¼
3) Proprietatea de ereditate: f 2 R ([a; b]) şi [c; d] [a; b] ) f j[c;d] 2 R ([c; d]) :
4) f m¼ a Riemann pe [a; x] (respectiv, pe [x; b]),8x 2 (a; b) ) f 2
a pe [a; b] şi integrabil¼
arginit¼
R ([a; b])
Rb Rb
5) f = g pe [a; b] nM (M …nit¼ a), g 2 R ([a; b]) ) f 2 R ([a; b]) şi f (x) dx = g (x) dx:
a a
6) Fie (fn ) R ([a; b]) ; f 2 R [a; b] ; M > 0; a.î. jfn j M; 8n 1 şi lim fn (x) = f (x) ; 8x 2
[a; b] :
Rb Rb
Atunci f (x) dx = lim fn (x) dx:
a n!1 a
Explicaţii.
1) Orice funcţie din C ([a; b]) este m¼arginit¼a (şi îşi atinge marginile), iar Disc (f ) este vid¼ a, deci are
m¼asur¼a nul¼
a.
Orice funcţie din BV ([a; b]) este m¼ arginit¼a, iar Disc (f ) este cel mult num¼ arabil¼
a, deci are m¼asur¼a
nul¼
a.
2) Dac¼a f şi g sunt m¼ arginite, atunci funcţiile enumerate sunt m¼ arginite.
În plus, mulţimea punctelor de discontinuitate a …ec¼ a în Disc (f ) [
areia din aceste funcţii este inclus¼
Disc (g). Dac¼ a Disc (f ) şi Disc (g) au m¼ asur¼a nul¼ a, atunci Disc (f ) [ Disc (g) are m¼ asura nul¼a (din
subaditivitatea m¼ asurii).
3) Evident. Restricţia unei funcţii m¼arginite este m¼ arginit¼a, iar Disc(f jM ) = Disc(f ) \ M .
S
1
4) Scriem Disc (f ) = Disc f j[a;b
] . 1
n
n=1
5) Din ipotez¼ a f m¼
a rezult¼ a, iar Disc (f ) Disc (g) este o mulţime …nit¼
arginit¼ a.
6) Se identi…c¼
a integralele Riemann cu cele Lebesgue, iar pentru integralele Lebesgue putem aplica
teorema de convergenţ¼a dominat¼a, cu g (x) = M , x 2 [a; b].

10