LITIAZA RENALA

Litiaza renala (calculi renali), una dintre cele mai frecvente boli, este o afectiune
caracterizata prin prezenta si dezvoltarea calculilor( pietre rezultate din precipitarea
sarurilor din organism) la nivelul rinichilor.Calculii renali pot ramane la nivelul rinichilor
sau se pot deplasa, urmand drumul tractului urinar (rinichi, uretere, vezica urinara, uretra)
si pot bloca traiectul urinii,respectiv stagnarea ei .
Calculii renali se formeaza atunci cand se modifica balanta intre cantitatea de apa, saruri
minerale si alte substante din urina.Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre
apa, sarurile, mineralele si alte substante din urina se modifica. Modul in care aceasta
balanta este modificata determina tipul de calcul care se formeaza. Cei mai multi calculi
renali sunt formati din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in urina se modifica.
Factorii care determina modificarea balantei urinare sunt:

-lipsa unui aport suficient de lichide (deshidratare): in aceasta situatie, sarurile, mineralele
si alte substante din urina precipita si formeaza calculul; aceasta este cea mai frecventa
cauza de litiaza renala
-afectiuni medicale: exista multe boli ce pot afecta balanta normala ducand astfel la
formarea de calculi; persoanele care au o boala inflamatorie intestinala sau care au suferit
interventii chirurgicale la nivelul intestinului, nu absorb normal grasimile de la acest
nivel; aceste modificari interfera cu modul in care este metabolizat calciul si alte minerale
ducand la aparitia litiazei renale
-alimentele bogate in oxalati: persoanele care consuma mancaruri bogate in oxalati, cum
sunt legumele verzi si ciocolata, sunt predispuse la formarea de calculi; aceasta poate fi o
problema mai mare daca alimentatia este in acelasi timp si saraca in calciu.

Litiaza renala poate fi o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale
aceleiasi familii. In cazuri rare, pot apare calculi renali datorita productiei crescute de
hormoni de catre glandele paratiroide, ceea ce are ca urmare cresterea calciului in sange
si formarea de calculi renali.
Tratament

De multe ori litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se
adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul ii poate
indica pacientului sa elimine intai piatra si sa urmeze tratament antialgic sau poate indica
o procedura de indepartare a calculului. Medicul poate prescrie un tratament inainte de a
sti dimensiunile calculului. Majoritatea calculilor de dimensiuni mici (mai mici de 5 mm)
sunt eliminati fara a fi nevoie de alt tratament, in afara de ingestia de lichide si
medicamentele care calmeaza durerea. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie
eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din
calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la
sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul
traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la
sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei. Nu toti calculii
renali sunt diagnosticati ca urmare a aparitiei simptomatologiei. Calculul poate sa nu
provoace durere si medicul il poate depista doar in timpul unui consult de rutina sau a
unei examinari pentru o patologie asociata. Tratamentul in acest caz este identic cu cel
pentru litiaza simptomatica, asa cum este prezentat mai jos.
Tratament initial
Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata de
aceasta este suportabila pentru pacient, poate recomanda tratament la domiciliu, care
include:
-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot reduce
durerea; la nevoie, medicul poate prescrie medicamente mai puternice
-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-
10 pahare pe zi, si anume 2 pahare de apa la un interval de 2 ore; medicul trebuie
consultat cu privire la consumul crescut de lichide daca pacientul prezinta boli renale,
cardiace sau hepatice, care au ca indicatie restrictia de lichide
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de
grapefruit; mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata) este bine de
evitat.
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza
tractul urinar sau exista o infectie concomitenta, ceea ce-l va determina pe medic sa
indice unul din urmatoarele tratamente:
-litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete
care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga
calculul renal; este metoda cea mai folosita ca tratament medical al litiazei renale
-nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana: chirurgul plaseaza un tub telescopic in
rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul
acestuia extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie
sau litotritie); aceasta procedura se poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are
dimensiuni mari
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte
subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si
apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale; uneori este necesar un tub mic,
gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a
facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele fragmente de calcul; aceasta metoda se
foloseste mai ales in cazul calculilor care au alunecat din rinichi in ureter
-operatia chirurgicala clasica in care chirurgul face o incizie lateral de stomac, pentru a
ajunge la rinichi si a extrage calculul; metoda este rar folosita in acest moment.

Tratamentul recurentelor
Daca litiaza renala este prezenta, este foarte posibil ca ea sa reapara dupa rezolvarea
episodului initial. Aproape jumatate din cei diagnosticati cu litiaza, vor dezvolta mai
multi calculi in 5 ani de la diagnosticul initial daca nu sunt luate masuri preventive, cum
ar fi ingestia crescuta de lichide si ajustari ale dietei. Daca sunt prezenti factori de risc
asociati, cum ar fi istoricul familial de litiaza renala, medicul poate prescrie medicamente
car impiedica formarea calculilor.
Un studiu recent a dovedit ca folosirea unor medicamente, cum ar fi Nifedipina sau
Prednisonul in timpul eliminarii calculilor, creste posibilitatea eliminarii mai multor
calculi si scade numarul zilelor necesare de concediu, internarilor in spital si interventiilor
chirurgicale, in comparatie cu consumul de lichide si medicatia antialgica. Medicul poate
cere pacientului sa adune urina pe 24 de ore dupa ce a fost eliminat un calcul, pentru ca
aceasta sa fie testata pentru determinarea tipului de calcul si cauza formarii acestuia.
Cunoasterea exacta a tipului de calcul ajuta pacientul sa evite situatiile care pot determina
aparitia altor pietre.
In cazuri mai rare, calculii apar datorita glandelor paratiroide, care produc cantitati
crescute de hormoni, ceea ce duce la cresterea nivelului de calciu si aparitia calculilor
renali cu continut crescut de calciu. Pentru prevenirea acestei situatii, medicul poate
recomanda scoaterea chirurgicala a uneia dintre glande (paratiroidectomie). Tratament
suplimentar pentru litiaza renala se impune daca exista simptomatologie continua si
concomitent exista:
-infectii ale tractului urinar repetate
-functie renala scazuta
-rinichi unic
-afectiuni ale sistemului imunitar
-transplant renal.

Profilaxie
Daca se elimina mai multi calculi prima data si exista asociat un istoric familial de litiaza
renala, recurentele sunt foarte probabile. Pentru prevenirea recurentei se recomanda:
-consumul de lichide (intre 8-10 pahare de apa pe zi)
-consum crescut de fibre; fibrele includ tarate de ovaz si grau, fasole, paine de grau,
cereale din grau, varza si morcovi
-consumul mai scazut de carne de vita, porc si pasare
-consumul unei cantitati moderate sau crescute de alimente bogate in calciu, asa cum ar fi
produsele lactate; consumul de calciu in cantitatea recomandata, dar in combinatie cu o
dieta hiposodata si hipoproteica cresc riscul; sunt studii care au demonstrat ca la
persoanele in varsta si la femeile tinere, consumul unor cantitati crescute de calciu scade
riscul de aparitie a calculilor renali
-evitarea alimentelor bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi, nucile si ciocolata
-mancare hiposodata (nesarata).

Consumul de lichide trebuie crescut treptat, cate un pahar pe zi, pana se atinge numarul
de 8-10 pahare zilnic. Acest ritm lent permite organismului sa se adapteze la cantitatea
crescuta de lichide. Atunci cand consumul de lichide este suficient, urina are o culoare
galben deschis sau aproape incolora si dimpotriva galben inchis, cand lichidele sunt in
cantitate scazuta. Medicul trebuie consultat cu privire la consumul crescut de lichide,
daca pacientul prezinta boli renale, cardiace sau hepatice, care au ca indicatie restrictia de
lichide. De asemenea, medicul poate cere mai multe investigatii inainte de a decide daca
modificarea dietei reduce riscul recurentei litiazei renale.
Daca litiaza renala reapare in ciuda consumului crescut de lichide si modificari ale dietei,
medicul poate prescrie medicamente care sa ajute dizolvarea calculilor sau prevenirea
formarii altora noi. Medicamentele sunt prescrise si in cazul patologiei asociate, care
cresc riscul formarii de noi pietre. Tipul medicatiei este in stransa legatura cu compozitia
calculului

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu

Aproximativ 80% din persoanele cu litiaza renala au calculi bogati in calciu.

Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu sunt:
-tiazidele (Hidroclortiazida si Clortalidona) si citratul de potasiu: sunt folosite uzual
pentru preventia formarii de calculi bogati in calciu
-ortofosfatul si Fosfatul celulozic: sunt uneori folosite; au efecte adverse mai multe decat
categoria anterioara
-carbonatul de calciu sau citratul de calciu si colestiramina: se pot utiliza daca exista
nivele mari de oxalat in urina.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric

Aproximativ 5% pana la 10% din calculi sunt formati din acid uric, o substanta reziduala
care in mod normal este eliminata din organism prin urina. Medicamentele pentru
prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric sunt:
-citratul de potasiu si bicarbonatul de sodiu (praf de copt): previn cresterea aciditatii
urinei, ceea ce previne formarea calculilor bogati in acid uric
-allopurinolul impiedica productia de acid uric de catre organism.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in cistina

Sub 1% din calculi sunt formati dintr-o substanta chimica denumita cistina. Aceste pietre
apar mai degraba in familii in care exista o perturbare metabolica care face ca nivelele de
cistina din urina sa fie crescute (cistinurie). Medicamentele pentru prevenirea formarii de
calculi bogati in cistina sunt:
-penicilamina, tiopronina si captoprilul: ajuta la dizolvarea cistinei in urina si implicit
scade formarea de calculi
-citratul de potasiu previne acidifierea crescuta a urinei, care scade riscul formarii
calculilor.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in struvita

Acestia reprezinta aproximativ 10%-15% dintre calculii renali. Sunt denumiti si calculi
de infectie, daca se formeaza peste infectii renale sau urinare. Medicamentele pentru
prevenirea formarii de calculi bogati in struvita sunt:
-inhibitori de ureaza: sunt rareori folositi, datorita efectelor secundare si doar atunci cand
procedurile de indepartare a pietrelor nu pot fi folosite sau nu dau rezultate.
Tratament ambulatoriu
Tratamentul ambulatoriu este adesea singurul tratament necesar pentru a elimina
calculul. Acesta include consumul crescut de lichide, medicatie antialgica si uneori
filtrarea si colectarea urinei pentru a determina tipul de calcul

Consumul crescut de lichide

Se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe zi, si

anume:
-2 pahare de apa la un interval de 2 ore; medicul trebuie consultat cu privire la
consumul crescut de lichide, daca pacientul prezinta boli renale, cardiace sau
hepatice care au ca indicatie restrictia de lichide
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este
sucul de grapefruit
-este bine sa se evite mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata).

Medicatia antialgicaMedicamentele antialgice, cum sunt antiinflamatoarele

nesteroidiene, pot scadea intensitatea durerii. Acestea includ Aspirina, Ibuprofenul
si Ketoprofenul. Medicul poate prescrie la nevoie medicamente mai puternice.

Colectarea calculilor si a urinei

Medicul poate cere pacientului sa pastreze piatra eliminata, pentru a fi examinata si

a se afla cauza formarii.
Este recomandata urinarea printr-o sita si pastrarea tuturor pietrelor, inclusiv cele
care au aspect de nisip sau pietris, manevra care se face timp de 3 zile dupa ce colica
renala a trecut.
Alta metoda este urinarea intr-un recipient si golirea acestuia printr-o sita pentru a
retine calculul.
Pietrele trebuie lasate sa se usuce si apoi pastrate in recipiente din plastic sau sticla,
pana sunt duse la medic pentru examinare. Medicul poate cere pacientului sa adune
urina pe 24 de ore dupa ce a fost eliminat un calcul, pentru ca aceasta sa fie testata
pentru determinarea tipului de calcul si cauza formarii acestuia. Cunoasterea exacta
a tipului de calcul ajuta pacientul sa evite situatiile care pot determina aparitia altor
pietre.
Tratament medicamentos
Medicamentele antialgice, cum sunt AINS pot scade intensitatea durerii. Acestea
includ Aspirina, Ibuprofenul si Ketoprofenul. Medicul poate prescrie la nevoie
medicamente mai puternice.

Daca litiaza renala reapare in ciuda consumului crescut de lichide si modificari ale
dietei, medicul poate prescrie medicamente care sa ajute dizolvarea calculilor sau
prevenirea formarii altora noi. Medicamentele sunt prescrise si in cazul patologiei
asociate, care cresc riscul formarii de noi pietre. Tipul medicatiei este in stransa
legatura cu compozitia calculului.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu

Aproximativ 80% din persoanele cu litiaza renala au calculi bogati in calciu.

Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu sunt:
-tiazidele (Hidroclortiazida si Clortalidona) si citratul de potasiu: sunt folosite uzual
pentru preventia formarii de calculi bogati in calciu
-ortofosfatul si Fosfatul celulozic: sunt uneori folosite; au efecte adverse mai multe
decat categoria anterioara
-carbonatul de calciu sau citratul de calciu si colestiramina: se pot utiliza daca exista
nivele mari de oxalat in urina.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric

Aproximativ 5% pana la 10% din calculi sunt formati din acid uric, o substanta
reziduala care in mod normal este eliminata din organism prin urina.
Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric sunt:
-citratul de potasiu si bicarbonatul de sodiu (praf de copt): previn cresterea
aciditatii urinei, ceea ce previne formarea calculilor bogati in acid uric
-allopurinolul impiedica productia de acid uric de catre organism.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in cistina

Sub 1% din calculi sunt formati dintr-o substanta chimica denumita cistina. Aceste
pietre apar mai degraba in familii in care exista o perturbare metabolica care face
ca nivelele de cistina din urina sa fie crescute (cistinurie). Medicamentele pentru
prevenirea formarii de calculi bogati in cistina sunt:
-penicilamina, tiopronina si captoprilul: ajuta la dizolvarea cistinei in urina si
implicit scade formarea de calculi
-citratul de potasiu previne acidifierea crescuta a urinei, care scade riscul formarii
calculilor.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in struvita

Acestia reprezinta aproximativ 10%-15% dintre calculii renali. Sunt denumiti si

calculi de infectie, daca se formeaza peste infectii renale sau urinare. Medicamentele
pentru prevenirea formarii de calculi bogati in struvita sunt:
-inhibitori de ureaza: sunt rareori folositi, datorita efectelor secundare si doar
atunci cand procedurile de indepartare a pietrelor nu pot fi folosite sau nu dau
rezultate.

De retinut!

In cazul in care calculii sunt formati din acid uric sau cisteina, medicamentele luate
impotriva formarii acestor calculi, trebuie luate pentru tot restul vietii. Calculii din
struvita de dimensiuni mari, se formeaza dupa infectii renale repetate. De obicei este
nevoie de antibiotice si chirurgie, pentru a vindeca infectia si a preveni aparitia de calculi
noi.
Tratament chirurgical
Sus

Pacientii au nevoie in rare cazuri de interventii chirurgicale clasice pentru a trata litiaza
renala. In cele mai multe cazuri, alte tratamente mai putin invazive, sunt de succes. Se
apeleaza la chirurgia clasica atunci cand calculul provoaca hemoragii severe care nu pot
fi controlate. Chirurgul face o incizie lateral de stomac pentru a ajunge la rinichi si a
extrage calculul.

Alt tip de interventie chirurgicala este uneori folosit si anume, nefro-litotripsia sau nefro-
litotomia percutana. Chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin intermediul unei
incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia extrage calculul (litotomie)
sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie sau litotritie). Aceasta procedura se
poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari.
In cazuri mai rare, calculii apar datorita glandelor paratiroide care produc cantitati
crescute de hormoni, ceea ce duce la cresterea nivelului de calciu si aparitia calculilor
renali cu continut crescut de calciu. Pentru prevenirea acestei situatii medicul poate
recomanda scoaterea chirurgicala a uneia dintre glande (paratiroidectomie).
Alte tratamente
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul
blocheaza tractul urinar sau exista o infectie concomitenta, ceea ce-l va determina
pe medic sa indice unul din urmatoarele tratamente:
-litotripsia cu unde de soc extracorporeale (ESWL): aceasta metoda foloseste
ultrasunete, care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice
incat sa sparga calculul renal; este metoda cea mai folosita ca tratament medical al
litiazei renale
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic
foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va
sparge, si apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. Uneori este
necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter
pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele
fragmente de calcul. Aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au
alunecat din rinichi in ureter.
Marimea calculului, localizarea acestuia in tractul urinar si starea generala de
sanatate, precum si alti factori, sunt luati in considerare cand trebuie aleasa o
metoda prin care sa se sparga sau sa se extraga calculul renal

Error: Reference source not found