Pr, Prof. ION BRIA GENEVA - 1990SPIRITUALITATE PENTRU TIMPUL NOSTRU Pr. Prof. ION BRIA epi) CONBIRM A oe Ca GENEVA - 1990Introduce re Probleuelc pastorale, misionare g1 politice cara stau in faya Biserieii Ortodoxe Rocfne sint multiple. Acostea sint nu nurai probleme din “safari, care privase raportul ei cu s0~ cieteatea fn general, cu puterea politie# fn apceial, ed gd pro- blemele din l4untru, care privesc natura gi misiunes specified 5 Bisericdi. tu numal factorl axtemi, “neteologici" s-o sotinbat, oi gi via}a internf a Bisoricii. Aceste douk resliti jt sint @e fept insepam bile. Gxswinarea reportulud dintre Biseric® gi socletates ronind, in trecut g1 ami, trobuta ai fie dublatié de analiza condifiilox gi nevoilor pastozale inteme. Yulpi cxed cé, fn situstia ectuali, Ineinie de orice, trebuio oi fie refdout® “eredibilitates” Bisericii, ecolo unde posijis ei fn anumite problere publice, n-a font omedibild gi unde ea n-o luat distanta necesart. Acomodarea ei sooiologicé din trocut, unsori dincole de linita canonica, ar reprazenta deci obstacolul cal wai grau pa cales renagterii spirituale so- tuale. Acessth insistensi eato de fngeles. Oiici oricina fg4 di eaame ci istoria Biserleii este tulburati de reportul ei cu putexoa politict. Cherath acum sii trensfere velorila cregtine fn societates rowand, Bieoriea nu poate i Snchidk ochif fn fate acestei problera urgente. Totugt, f procesul de refacere a credibilitijii Bise- ricii nu trebuie st se treack anurite limite. Dack Biserica a riscat in acest domaniu (toji au riscet dind credit unui ragim politic trposter), ex a Picut-o anuze pentru a nu plerde laga- ture ot realitotee gi prisa esupze poporului. Fidelitates Bise- ricid trobude deci si fio recumoscuti. Mumai astfal ao poate oi nu dramatizexe stares actuali gi si roaduc# fn prie plen poten Aelul de care dispune pentru reinnoirea sociati}ii. Ou acaaatil conditie, oa posta sii tratoze problemele specifics care aint pe agenda crestin4 fn Roménia, fagt de caro ara o rispundere de la coro nu-4 este partie = In ccle ce urmeaz’, vow examina citeva problere ssjoze sara ae fotruleazi tn gituabia actualk. 60 sustragieBlew Le Ortodoxie gi cultura romineasol Goa aintti problenti ex f4 ese wieionard, in sensul de a rede ezedinjei ortodoxe adarenja, prefunzinea of populeritates acenteia, atit sub eapect apiritual, personal eit g1 sub cel com nunitar, soolal» Cine ia asi in sexios problema Biseziei! gi a nefiunii, nu poate sh ¢react ou vadersa problezs misiunii- Datori th reetrictiflor de ordin misioner g1 ontehetic, cu toate of efortul de avangholizare u-a lipsit, dovedd t4ind sisterul parochial organisat, exadints eragtint nu cad are 0 Ten sonentu personal s1 sociel# de mari proporyii, De unde intra havea: ce r&eine din crestinisn {n congtdints socteti}ii de asi? Ce prizd mei au valorile oregtine ssupra spiritnalititit da ash? Prin utnare, Bissxice trebufe si presinte din nou genen weiei contamporent valortle cregtine- Aici sate nevole de in- terventia Gixecté a Bisericit, ou programe explicite de evangné- licare g4 cotehizare. In pregitdres toxonutud de evanghelizore, ea tyabuie BE ginti seema de anutite wealititi pe care gi-s construit gisiunea. pink acum, feb de care urmaazt sii-si oxprine eventual o atitudine critic. Combiitind toza materdalisti despre religis, adasea con~ fundeté ou Infolegeroa gtiin}ifick a lumii, po care aa eprijiniy o vasth activitate politict ailitanta Sapotriva cregtinilor, Bisarica a recurs le argunentazoe of practica credinjei apar}ine unet tradipii cu caze se Sdentifict poporul. Ter inpotriva curentului care exalte superficialitates cregtinianulut la ro~ naind, sau contracararea acestuia de un curent lato, secular, Bigories o avitat, ou dato culturale gi sociologice, of apizi-— tualitates zowgnd are de 1a fnceputal a4 un caracter profund cregtin. Cregtiniasul romanesc nu estes cum s-ar credo, un creg- Hinde oriental neasimilat, impus din afar, ou aimboluri 51 yiterd bizantine de import. Dimpotrivi, axisté o legéturd 1sto- rick specificl Intre cxedinta ortodoxt gi peporul xomdn, intra otnogencsa accstuin gi cultusa se spititnelk. Oxtodoxia devine aetfel o ingtitubde de referinti pentzu istorie poporulud robin, a oulturid gi epizitualitepii ronane- tn logiiturt ou aceasta si auintim ot, fn pexisads Aintze cele donk rfzbonia condiale, caf cara sy eubliniat, ou Antontil vidit epologeties, of romfniewul eete prin naturs tad-3- ortodox au fost teologif gi filossfit din ourentul Gindires (1992-1914). Intr-sdevar, teologi, soriiteri, poa}i gi filosofi, au vorbit deschie Gospre Ortodoxie gi atnic, dospre oregtinisaul “yomfnese", daspra nevola de Tncregtinate a culturi! rorane, despre polarizarca viejli intelectuale fn jurul Bisorieii, ¢eapre ranagtexe socialX on caractex moral oregtin- Cuzentul a avut 94 o orfentara critic#, apologetiok, Smpotriva color care sus}ineau cf popornl romin, deck nu este ateu, aste cal pujin indiferent fn matexie de roligie. Gindirea a Inet atitudine 51 impotriva celor care negou valoarea czegtinisaulul in fornarea culturdi rougne, sou yeapingeau volul Ortodexiai ca valoare spiritual e natiundi rosAne, eptind pentru cfvilizayie oceidentall - pentru 8 acsesta ar 4 superioart bizantinisralut mistic, oriental - proclauatt drept creatoare a culturii 51 statului modern. Ortodoxia, prin urmare, face parte din fondul etnic ol neanulud rorgnaace Acoast! afirmajie ae fntanefezt anuza po faptul dateric o& exegtinigaul le rorfpi n-e fost impus din efert, ca ceva atziin, oi el face parte din experionya initial si din identi- tatea do origina a aceotud popor de cind = apizut ca atere. Din punct de vadere al valorilor, accentele credintel ortodoxa pint profund impregnate &n caractert] spiritualitiijdi roufnestl- Aiei oote vorba de un transfer organic de velori. Nu numai teologi, ci g1 filosefi, oaueni de Mitere gi Sooiologi, ca Sinton Mehedint, Ion Pillat, Michifor Crainic, Nicolae Torga, Constantin w#auleseu-Motru (care e Aofinit fLlosofia neamulud ca wpatriotiam sprijirit po cregtinism’), Ovidiu Papadina, Octavien Goga, Liviu Rebreanu, ou vorbit de caracterul "organic", onto- logic ol culturii gi spirituelitapii rouane. Acaasti oulturt gf apiritualitate aint profund irpreguete de oxperienja viepit g4 @ morgii, came srtat Valeriu Ananda fn pooziilo gi teatral siiuy Or, soeasti experienji oats reainonte experien}s credinjai. Din aceast& sursi a izvorft o fntream# Filosofic a obgtei ca organian, @ satulud dyopt cocuniuno, a viefii ca o%rbaitoars, = siirbitorii os plenitudine. Un merit al seceted teze consti tn acaes ck pornind de la principiul aclestologiel ortedoxe, anura of nu oxistt cxe~ dink ortodoxd £4vu comunitate de cult, si invers, 8 racunoseut gongul crodinjed ortodoxe pentru nayinnee gt cultura roman&, dinda sae congtiinye1 nafionele o basi cregtint. Biserice nu este in acest caa un "produs” al culturii, oi a fnoligi, adreeind Svanghelie unod comunitifi etnice, a creat culturi, adic un mod de viafk, practici g4 etitudini spizitusle, o sorie de valori peruanente cere confext identitates aceled coruniti}t, cara den un sens su~ perlor de conunitete unui popor. Tp fllosofia Gindirii, oredinje orsgtin# sete o ener- gie crentoam de culturi. Fa a subliniat faptul of Ortodoxia vizeart tranefigurarsa crostied gi nu nutei aintuires sufletului, fm sens individualist gi moraliet, vorbind despre presenta gt menifestarea Pantoeratorulai in toatd creajias Cu aceasta, Gindivea a deschig noi frontiexo oulturale, filosofice, litexare, artistice, pentru credinja oregting, arétind cli adeviirata culturé nu ¢ste altoova dactt o iradiere a harului fn teautul organic al spiritulud umen 91 51 crea$ied. Btuddile recente despre locul gi autoritates Bigericii fn latoria, culture gi spiritualitatea poporuluil romin au gi ele o importanji particulaxrt. “ai fntfi au dezis concluzia cinic#, dack mi absurd, o istorieilor de visiune materialisti, gnutte X poporul roan ar avea o gindire couund f¥rd certitudini, fkri norma specifice, nereugind sf aibk un consens asupre velo- rilor asentiale gi un entuziesm spiritual. Patrimoniul alia spiri- tual ex fi difuz gi inactiv, ateril gi nesigur. Acaste etudid au apot g1.un rol critic, deoareca fn necoria gonexa}iei de ezi pot fi transmise multe prejudect}1 gt intexprotizi gregite despre trecutul unei instituyil, de pilaa pertanonta velorilor cregtine in cultuya yoman, de la inceputul acesteias Ac eaintit aceat capitol, deoarsca ideos despre con- fluenja dintre cregtiniem gi cultura rondnl, dintre Ortodoxte gi rougnies, a deteruinat fntz-un fel orienterea rigiundi. Potusi, aici Biserica nu trebule sd cad fn facklithyi sau capoans. De pildd, Biseriea e-ar rultumi sii spun, pe teneiul @xguaontirii ietoricilor gi comsnilor da culturt de viziune exeg- tink, ei exegtinisiul faco parte din "Legee atriicogecact", de acces trangzitexes lui este asigurats din genazofia fn gene rayie. Intr-adevi: ezentind eatohiswul oxtodex og asshEnitor cu a, legind pe cei botezeti g1 cununayi fm sfnul stu de trupul nayiunii, Biserica afeugit sii desfiigoare o impre- pionantt activitate zisionard, pastorali 91 liturgick, pietzind “Legos rowlnoas- -5- astfel unitotea gi vitelitaten a4. Biserios continud gi azi sil tranamit® mesajul a4 Invéluit Sn acsasté mantle a "Legii rora- negti™. Note aceasta un privilogin pentru evanghelivare sau un handicap? Spunind c& Oxtodoxla constituie liantul ou popomd ronan gi cu pinfntul - de ‘acega cine igi plerde credinja oxtedoxi igi plorde congtiinta si simpiree ronaneasct - Bigerica ax putea da impregia ei este c institugie exclusiv’ oare ar avea monopolul exegtiniemului pe taritoriul najionel. Topi conducktorii Bise- wicii Ortodoxe Romina eu adoptat scsesti pozitie, anume of uni- tatea de credinti gi unitetes atnick, najionala, au mera in preunt. dceste identitit eint mai mult decit valori complemen- ters, els sint intarschiababile. Cei ce ae rup de Ortodoxie se fnetriineszi de noamul lor. Rate indiscutabil of aceat principiu forte, care in fond reflect nodalitotea de pitrundere a cragti— niguulnd le ronani, detemin® oriontaree migiong2i gi scuzenioa 2 Bisorlcdi. Din nou, este ecesta un principin cisionar pozitiv, sou oreenzd obstacole pentm mtrtria cragtind comuni? Foloaind aceste ergumente, Biserica Ortodoxl gies creat 0 pozitio privilegiet% fn domeniul misionar. Stetul ineugi a fovorizet reluarea acestor tezo despre raportul dintre credinja ortodoxi gi congtiina natiomali, dintze Biserica Ortodoxk pt poporul roman. Statul nu este de oriticat aici. In schimb, Sise— rien este nevoita eli fact fayi mef multor exigente gi consacinte cu carseter pisionar. Mai inti eete vorba de filtrarea traditiilor cregtine vomgno dup critexiile ivangheliei, ca aatfel sk fis acceptate gi de credinciogi din genera}iile contemporans care au alts bazt eulturali. Uneori valoxiloe cultuzele nationale au fost propuse ca parte din nevajul Bisevici1. Or, oredinga fiind alt mod de a contompla istoria gi zealitatea, ea "discame", distilaazt mate yiglul ewltural, chiar cal care inti in idantitates unui popor, elindnind ceee co cate negativ pi destructiv. Misiunea comport un proces de judecatt, da @iscamémint, de acego acele valord false ale orleizei culturi, inclusiv oes nefdonald, urcoazd ef fie judecate gi sbendonate. Mu sete vorba de "desacrolizarca” culturdi nejionsle traditionele, oi de a pune fn valoare substanta ei cregtin’ tn forse eulturale osze dau identitatea unef comnni- tHpl seiBad. Credinhe czegtin® trebuie 9% devinii "lege roma- nenscti" exit-6- Detorith conditiilor In care Bisexica Romank a triit moi multe seovle, isiunea a feat adegea zadus% le "enemmeza” acelor valori gi realitti}a pormanante de spiritualitate pi eul- tur, valori care su anume rolul de legiturd intre gonera}ii- Misiunea do ani trebuie si ajute generefia contanporank sii fia fn cosuniune ea generapiile trocate, ou Insintagii g1 strucogii @4, dax gi ah exeazo punjd intre cragtint 91 cosunitetes secdeali actuald. Biserica Ortedexk trebuie si se agtepte acur ls 5 oo- tivitate prozolitieté fér% precedent din partes grupirilor avanghalica ar tot felul. Acoastii activitate are diverse no- tiviri. Acosto grupiitd m pot si Ingéduie Biserici1 Romane i aibé un monopol al evegtinisaulnt fn Rorgnia pe motivul con eondtenjel dintre credinjd ¢1 najitme. Acaste gruptird sint frustate prin feptul cH xoranii au posibilitate, toemad prin credinge lor, sX identifice nogii gi strimogii tn sens etnic. Ble vor sX demonstreze ef fn miaiunes ortodoxi anumite valori evanghtlice au fost trecute cu vederea, @indu+se mai puyind in- portany® convertirii personale fm favoarea fincorporkrii comuni- tare fm trupul bisoricess. Credinciogi! acastor grupiiri as declari “cregtin{ prin convertize", nu “cragtini prin nagtere", de aceea no eccepth sii Pie definit4 dup najionalitates sau "youjnieaul" lor. Dupa cum ae gtie, dup col dintfi rizbot mondial, odati ou stabiliree {n Roménia « unor "misiuni" striine, de facturii fundamentalioti, on grup 4a ortedoogi s-au detagat do Bisarica Ortodsxd. In Bucuregti, grupul condus de preotnl Tudor Popesou s-a aldturat fn 1920 Crogtinilor dupa Bvanghelic. Inainta de acoaste gi dup, alte comunit&ti do credinedogd "nao-proteatanyi" s-ou omganizat fn Roninfa gi functioneazt legal. Ge atitudino pastoral# g1 misionar’ trebuie si aia crostini oxtodocgi fatii de ced ce, spre deosebire de particu- Tarisuul ortodox stagut le istoria najiunii, vid tm orice forad “ac sinfonie politic! un cazcan care sufocit libertatee gi fide- Uitotos fagk de Zvanghelte? Privind spre axterlor, spre socdetate, Biserioa trebuie ai faci imegiat "socoteala” (of-Luca 14, 20-31) in ter~ Beni ds deficionje gi postbilitk}1 risionars. Misiunes eiifs reclani agi programe g1 achinni specifice: pregiitires clerulut pentru misiune pzin inetitujii de invayimint taologic, educeres Uiturgicd 9 cradinciogiler, inviorarea ointstirilor, participa- rea laicilor le apostolatul misionaz, gusizea vocajiiler secax- dotale. Biserick de origine 94 do nari propor}ii, Biserica round este Inc deposedets de migjloace da evanghelizeres lipsk de materiale da cult, lips de acces 1a rijloace de comu- niongie publict, lipas de caocdajii oa cazacter misionar, umani- tar gi diaconal fn rfndwl populajiei. Mai trebuie adiuget aied faptul of Ortodexia nu este suficiont gi soxect cunoscuté fn RomSnia- Cu toate 8 g-a publi- cat nore attt despre istorle Bisericii domgne, oft gi despre spiritualitatea ortodoxt romfni, aceatea par a fi Jecyii do is- torie gi de corelé care n-au legiiturd cu realitates gi care au puyin econ fn indpis color ce citesc gi asculth. Informayii despre atatisticn bisericaases Inc& nu sint aduse le cunogtinba populs$ied @o Patriazhie Romfnll- Tm realitats nizeni nu dispune de 0 socislogie a oregtinisrulnd fn Rorfnis, care sé dotarmine numixul practican}ilor orogtini asl. Stetistioele sint tetugt favorabile Bisericii Ortedoxe, dar ele nu sint integrate fn @atele care compun situajiea nabionala--8- 2. autoritates bisoriceasct utarea politick Raportul dictre Biserici gi Stat oste o problemi com- plexd. Aceast® problem4 nn poate si fie inst evitatd desarece ori tice cen mai asprX se referi anume le atitudinea Bisorieit oficiale fat% de regimol trecut. aici ne intareseact ce orientare fn viitor va aveg atitudinea Biseric{i fagh de Stat gi fay de puterea po litici? SK amintim citeva repere istorice. Biserica a mogtenit un sistem de “simfonts constantini-~ ani", proprie tutnror Bisericilor locele orgatizate pa back nayio~ nali. AceastY simfonie diferk de le o fer la alte gi nn a pastrat totdeeona echilibral intre cei dof texmani. Logica ei consti nu numat fn coexistente dar gi in conlucrarea intre demaninl religtos gi cal civil, representate in Bigen prin Biserici gi imperin, patrierh 91 tmpHras. Simfonfa a avat gi la nel e important& conaiderabila, dat f1ind faptul cK lupta pentra autenomie gi autocefalie bise~ rieeasck a fost concomitent® cu migcarea najionali de unire a Principatelor Romine (1859) gi de independang& statali (1877). S& remerctm tnst cf formele ei de alienf& simfonicd n-au fost uniforme, Chiar de le reformele bisericayt{ propuse de Alexandru Ioan Cuza, nna @in problemele cele mai dezbitute fost aceea a sopararii Bisertcif de puterea Statului, pentru a evita supinerea Biserictt fat% de autoritates pelitice. Cu legils acceptate de eceste se dtdes impresie c& Biserica accept# dominatia unilaterald a Statu- lui tn treburt bisericagtis Adick, sub pretextul ck este Biserick de Stat, sau Biserict nationala, puterea politict a inclinat balan— fe simfonie! tn defavearea Disericii. Perspective simfoniel a fost modificaté tm termeni{ impugi de puterea politica deja fn aceasta pertoadd. Gert este ck la Bucuregti, Patriarhia Romini a mogtenit ecenst® simfonie deficients, care uncori friza cezaropapismul gi cara caractorizeash acest secol, cn toate cd au existat migolri de protest tupotriva aservirii Bisericii de c&tre puterea pelitich. ‘Dupé tnfiinjeres Patrierhiet, Tm 1925, um fapt cers ilostreazd fact aceast% orientare este chiar Concordatul cu Statul Vaticare p opsri pelitick a Statnlni Roman de atunci, in detrimentul Bi~ ricti Ortodoxe, cizete Ti lien setisfactia of se emigeasch cuos humele de "Bisericd dominantkn. tn general, se poats spzne c& principiul: Biserica le- ealt, fn ce privegte orgenizaree teritoriald, regimul politic, orientere caltureld, urmeast tntru totul Statul national, @ prale- vat to erlentares Patriarniei Remins. Aceasta decurge in mod fi- reso din logics simfoniei, © acomodtrit raciprocs, pentru a gist an medua vivendd, De pild’, Patrierhie Roman& devenit dupi 1925 o mare Biserick locald fn lumes ortodox& gi in Surepa, aceasta da- torit® gi poeitied ef fn configuratia Romaofe1 de atunci. Dar gi Statul Rom&o a beneficiat de starea Bisericil, Patriarhul Miron Cristea, fost membra in delegatia Transilvenied le Bucuregti, pen- tru a aaunta proclemares unirif de lg Albe Iulia din 1 decembrie 1918, a fost ales fn consilinl de regenti dup moartea regelui Ferdinand (19 iulfe 1927), care proclecese unirea in catedrala ortodoril de la Albe-Tolia. Tot patrierhol reprezenta Rominie orto~ doxa, devarece regif profesau, in practick, credinta catplick, de- venind ortodocg!, de form%, doar cu ocazia marilor evenimente na~ ;ionele. Doct cum am spns, simfonia constantinion® a evut dife~ rite mésurt gi aspects. Din cause istoriei sale comurs cu popornl roman, dotX f1ind ponderea ef inmstitn{ional& traditional’, Biae~ rica @ avut © deschiders naturalk fati de Institugiile care repre— genteu seu treten probleme natienale. Atijudinea ei feya de ravo- lutia national% din decembris 1989 a fost inspiratd de aceasté Intelogere a istoriei comune. Tar pentru e piistra aliente ei cx poperul eredincio# Biserice a fost desea obligati sf practice pelitica acomodarid , @ iconomiei, in faya celor ce detineau pute- ree politick. In haze iconomfet pastorals, Biserten elece diverse solutii gi prectici Sntr-s situagie deta. ‘In ce fel aceast& simfonie a fost Intaleask 91 practicaté fin ultimele decenii? Le incepatul anilor'50, Biserica Romani a formulat, dato~ sité patriarhulai Justinian, “epostolatul sooial", cu injelegerea ok visiunea ef tanlogicl poaté ci ilumineze demefsul sociel gi po~ litic al $&rit fn acea vremes "Apoatoletul sociel" no impunea o doctrin® sociel% gi nici na acredite un sistem politic definitive Biserica nu urmaree s& acaparese putersa politick gl nici s& dea imprasia o& i-ar fi fost indiferent# orientares pe care o ve lua istoria. Biserica Roming cute un forum pasteral unde ef insiste=-le- ca Statul si-g1 fndaplineascl chererea gi misiusea lui proaries faceca de a face dreptate tuturor gi de a da libertete tuturor. Ba vole si eib& o tribust onde si spun ct, le mmbre protectiel vie~ $11 cconomice gi sociele te cktre Stet, poporul auferes in nod real, Bigeriea Romani a fost satiaffonté on "apostolatul social" de acest fel, arftind estfel ci mn lise problemsle de bss neresol~ vate. Biserfce a maf fost captivata gi de faptal cf nu s-a varbit @n aceastt vrama de separarea dintre Stat gi Bissricd. Biserica a considerat, o&, suprasolicitind locul cregtinismului fn tatoria ronfu% gi basindn-se pe aces “lsga rominaage’" a credinyel orto- doxe, poate asigura o acomodars reciproc%, 0 cooperare sime trict cu Statul rom&o. Pe de alt% parte, putarea politic a incurajat pe toate cite eloglul nejioneliomalud de State Gu fnoetul Statul a devanit toteliter, fiind inpotrive plurelit%}if 94 suprapunerii centrelor de autoritate, religioasi gi clvick, Bla definit deci locul, spajinl gi.relul public al Biserioii fn societete, impuntnd in cale din urmi o definitie a roligiet si © legielejie religisasé firé aviaul gi acordul celor oa cred. Dasigur ci Biserica » acceptat aceamtl acomodara asine- trick on putersa politica, fiind congtienta oa restrictitlse impuse mai cu seam in domeniol instructied gi educajfed oregtine publice diminneaz% rolnl ef, dar 41 asicuri supravietuirea Degi au se putea exprima public, exigentele Biaericit arsu cunsscute, chiar deck nu intr-o formi farm gi explicita. Adtod, Biserics considera in continuare ci are anuaite valor proprif, mai exigents decit cele ele societdyii, dar nu le poate cominiea tuturor; cl ea ara nevole de spatim socisl da a practica @iaconta cregtin’, dar au-l poate objine de la sine. Biserica do- ‘pea ca, prin intermediul credinciogilor ei, si participe direct a orientarea spiritualitigii gi a viepil publice @ soctetayit. tm schimb, Statal s-a folosit tm scop politic de entori~ tea tradifionald a Bisericii. Intradevir, cu autoritates ei, aerice poate si perpetuase gi si valideze simboluri cara n-au {2% pastoral’ suficientt, tnchizind ochii foi de practicdile, upurile neprivilegiate g1 migctirile active, fafa ce opozitia gi Adenyele care se formeaz& fn lMuntrul gi f2 afara ef. Hai mult, toritatea bisericeasct poate si fie forteth a4 amestece valorile 2 ou sale mpuse de puterea politick 91 stabilite in nuneleEH - nationelismilnt gf patriotienulat, san s% interpretese fn mod ale~ gorie mizaria sconomtct gi s& conaidere ci "drepturile omalui" se pot pleca in fate vitregiel storied. : Winent dnsd nu are dreptul s% acuza Biserica de asi de soesta compromisuri. Griza do auteritate a 3iserfofi nm poate fi declarat% juridic, Sete 0 problemX de congtiin}y gi de spirituali- tate. Totugi, © anumitd elievere pastorald a fost resimiitd in acegti ani, mai ales atunct ofnd participarea credinciogilor le viaje sociel& gi accesul lor la puterea politicd, la indemfna tu- turor prin definipia acestel politiog,ex fost prozentate dae ma~ mierk ambigud, difaak, Posibilitkyile credincisgilor de a rispunde la problemele critics ale sociatigif, cum er f1 progresul aconomic gi drepturile omuluit, n-an fost deloc aptrate. De acesa, credin- ciogit sau instalet fn sitnayii de paraleliam, triind realmente tn paralel cu gocfatatea, firaé teami. Prin rewemnarea sau necom- vetivitates ei, anteritatea bisericensc’ « liisat impresia ci re~ gimul or fi acosptabi1, san ch na oxistS energie suficienta pan~ tru a-l depgi. Risoul cel mare @ fost elienares pastorald a cle~ rolni, plerderee capecttitil lui de a intervent in realitates istoriad. La fnoaputul asilor '60, sub vilnl simfoniei, Bisertca esta atacati fn toatd regula. Dovad’ este distrugerea atitor Bi~ serici active gi monumente iatorice in capitals $&rii. Inetitutie eoa mai field fay da poper devine obisetul contestril idaclo~ gice, aflfndu-se dines in ce wai malt lipsit% de raferinyd con- oreti la istoria contamporand. Autoritatea bisericansc’ oste obli-~ gat acum si practice o formi de relajie cu Statul, pe care popo~ ral fmougi e contests. Ba a devenit vahicolul unel elionte defi- Stents gt incomplete. Ba « foat Smpiedicatt si coractese traditia ai gi si/exprima ea intransigenj in materie de drapturile omalui. Totugi, trebaie spas cle fost o erizk. Care este numele acestei erize? Bste vorba, cara, de © ingratitudins de nelertat a Statulul feta de poporul credincies rode, forya cea mai fidelil i sinjitoare « espireyitier nagionals, fap de cinul preotilor ortedsepi, patrioti firi ezitare? Seu este vorba de o erisi mai gravé in a tntelege nature gi misiunea Bisericii, structure ef diving core-{ asiguré certitudinea in istorie, in rapert cu pute~ rea politict? De ce Biserica nu a riscet gi nu s-a angsjet acolo unde avea cartitudinea cf 11 este asigurati asistenta Duhulal-12- sfint? Dacd intr-adevar, ne afl%m 1s incheterea unui clolu din simfonia constantinian%, atunci este fireso si se adopts gozitid nody explicite, cara ei evite acomodiri politica contradictorii cu misinnea gi natura Bisericii. Angejarea Sisaricii on poate sd fle tributar’ unor caleule gi eliante ou fortele politice de orice nuant’ ar fi acestea. Apot, poporul tine ca anumite experiente din traditie si fie reounoscute fn mod public, ce de pildds rolal Bise- ricii fn formarea congtiinte4 nationale; interssul aceataia pentru ridfearea sconomic gf gocialA a sdracilor 91 a calor oprimayi; Joenl of fn cultura remink. Poporul fine ca alte experionte din traditie s& f1e dezise, corectate, schimbate, 0 Bisericd aatonom# are datoria de a stabili noi forme de relejii cu Statul, pentru a nn pierde legitura cy poporul, intorpretul tradigiel istorice. Care va fi forme “simfoniei® intro socistate de demo- oratie, tm caro Statwl nu existh pentru el ineugi, in care aepara~ rea intre Biserici gi Statul laic este constitujionaldt Bste o 4ntrevare capitald de ordin practic, deoarace Biserica este obli~ get de acum incole sk se subvenfionsze, ai contese pe resursele proprid pentru sidirea Bisericilor, selarigarea preofiler, functlo- nerea geolilor de teologis, restaurarea monnmentelor istorica de artd cresting. geresc in vista Bisart: Dopk revolutia din decambrie 1989, misiunea Bisericit {ncepe cu intarpretarsa experisntelor e4 din ultinii 40 de ant. Nineni na este fn stare si fack imediat o analiz& obicotivd com- prehaneivd. Aceste experients trebuile deci si rimind deschise pan tru critica peperului oredincios, singurul in drept si le asune sou ai le raspingi. Cert este ci, fn domaninl social gi politic, anumite realitayi gi practici paralele din aceast® perioadd sint respinse imediat de ansemblul secietiyii. Nici misiunea Biserfoii nu poate avanse mult firs exemimares criticl gi obiectivd, de orm @in spiritual gi pestorel, a situsyie1 din treeut. Cara sint acoste periente gi practici? Din considerente de simfonie politick, Biserica n-a denis feit politica dusi de Statal totelitar in defavoarsa drapturi-~ omulut gt fm detrimentul tranemiterii credinjel gi # pAstrarii imoniului spiritual nafionel. Preocupati ai evite separarea Tpastoral& de popor, eutoritates bisericeasck nu a oxaminat in mod transigant relatiile oi ou paterea politiok gi nu s-a pronunyat© idee: {fn problemele costroversate, umane, dificile. Prapoupat® mai eu soami de aspeotul ef institu¢ional, de statutul juridic gi canonfe el institnyiilor fn cadrul soetetit tt, autoritatea vissriceascll a coborit pa planul parochial dimensiunea spiritual’ a misiunif sale. Intr-sdevir, ea a raigit a edifice © administrat{e central& solids, lietnd fined problemale misionere gi pastoral le aivelul practicii parohtale. Ape, autoritates bisericessc# a lisat si circule defi- nigii soctolegice os "religia refing vitalitetes e1 in virtates tredijiftlor fatorice"; de aceea ou s-a angajat pe fata in transmi— teresa dircet® organigata a cradinjei gi practicilor oregtine in rindal generejiel tinera. Ba a accaptat mai degrabi rolul de p&s- triltoare a patrimoninlut istoric, riscind oa astfel credinclogil oi pund lampa credinfei sub mask, ai dea un spatin liber ideologies totelitere, iar sociatates si se orgeniteza independent de vigia- nea crestinie Acestea nu aint capstea de acuzatie, in orice cas pentra csice triieso in ainul Bisericii g{ vorbeac din interiorul ei. Este regretebil& atitndines machiavelic# a unora dintra cei ce so- Licit® "tnnoiree" cx o>%6a sre} @ Bisericif. Unele acuzeyii tmpo- trive autoritibilor bisericesti, einod, mitropolini, eptecopi, atnt suspacts de rea credinti. Cei ce injeleg Biserica din inte- rior vor recunoagta ci sinteza experientelor gl eveninantelor atit de considereb!le, din trecut, mu este ugoart. 31 trabuie sk fie extrem de exiganti on interpratiirile cara deformeaci imagines Bi-~ gericii., Orice act de dugminie impotriva ai esto gratuit. Biserica « fost activi in multiple domenit, chiar dack etitudinea evtorit#}tlor fn anumite probleme critice a fost aefi- Clenth sau irefieientd. Nimant nu goate si punk le fndotald, de pild#, patriotismul 1. Biserica, in teate casurile, a afirmet istorte, identitates gi destinol poporului roman, mai mult decit oriee institutie netionel#. Ba a vorbit jeschis de comunitatea de destin ce le umegto. Angajementul of ca popsrul e fost ferm of continua, Puteraa pelitied a luptat cu toate forgele ei pentra des- pirtirea Biserte{i de pepor. Dar chiar atunei cind n-a putut si vorbeesct tn numele poporului, Biserica a f¥ont cunoscut conduckte~ rilor politicl of "Oi1e nn vor merge niciodati dup on strain, ci mpotrivé, vor fugi de el, pectru cf ele nu cunosc glasnl striii- nilor™ (Ioan 10,5).4 = Ba a fost activé nu numei ce © simpli comunitate socio~ logict, cf mai sles ca trupal loi Hristos fn istorie, prin lucre- rea ef spiritueld gi saocramenteld, vilzuth gi nevdeutS, prin bregul ei ceresc do sfinti 91 martiri, care s-au jertfit pe fay’ sau Sn ascuns, tntr-o soctetate tributard unei viziund materialiste gi totalitare despre lume, ea @ proclamat spatiul divin ceresc, simbo~ In] destvirgiril creajisi. Ba a f¥cut cunoseut of mintmirea sufle~ telor au este ur oblect cara se vinde gi se cumpiré cao marfii, ci un dar al 1u4 Dumnesen, gratie otiruia tofd pot deveni libert. 4. Biserica si soctetatea © problem insuficient tratath eate aceca a inflnentat cradintel cregtine 9 diverse domerii "sscularo" nationale: drap- turile ommlui, educatie, economie, areptate socialli, solidaritats nafionala. Capitolul Biserica gi societatea meritd cca mai mare atartie, deoarece comunicarea velorilor gi practiotlor evenghelice fn scopnl z2idirit comunitkyii umane face parte din misiunea Bise~ rieli., Toate domeniile de activitate: oulturi, artS, muzick, filo~ sofie, literaturk, gtiint, trebute si abordeve gi valorile creg~ tine, pentru a crea un non "spatiu mioritio", care, éupi Lucian Blaga, nu aste un spatin gol sea enonim, ci o plemttudine de va~ lori. Sxist% deja nn vast gi bogat materiel cultural de inspira fle cregtink, cara agteapt# af f1e regeneret. Progremal Spiritua- Litets pentru timpul nostru armMregte anume © road sintesd spiri- tualf, care si integreze tot coca ce di idantitate, integritate gf coaziune organic’ unei comunithti nayisnole. Din acsastl soiritue- litete de referinti rezultA o Gmpletire de destine in care dosti~ nul fiecirui membra in parte este realizet. Problamale morale gi spirituele ele societkyit de azd, care nu a gisit o rezolvare legitim’ pind acum, constituia un co- pitel crucial pentru miainnes Bisericii, Alef Biserioa trebuie sé so fntrebe din nou: ce rol are eredinga i fn a determina calite- tea vief{i in goctetataa de agi, ou configurayie ef ideologick ef cultura ei gtiingifich avansaté? tn fXnrirea “omului rou", ideolagie toteliterd a cHutat ca cathtent{ oredinciog’ san nu sf reounje le velorile spiritue- Litigil sise patriarkels, traditionels. Dar ou tot progrestil teh- nologio realizet, dagi etica a readua in prim plan velsares aodialitoan a omului, importante factorului economic, raspundersa pantru bizele comun, cameali cauth acale velori care garenteosi relej{i dropta, orgontce, tntre toti mambrii familiei wmena. Ortodoxia, mei sles cu conceptia ef entologicd despra viaje spiritusl, cu invéfature ei despra ccracterul organic al societ&tii umane, cu accentnl af pha pe plenitudinen persoonei umane, poate sf aduci aict un rite puns ententic. Nu este vorbe de a separa velorile gi raalitdqile, cf de a le trece la un alt nivel de intelegere. Csi nu numai fogmen ficiol gi mizerie economict distrag familia gi societates, ef gi dagradarea spirituelitdgii1, e morale4 sotilor, e lipsei de solidoritate gi de comuniune. Familia este cea dintil victim a erizei aconomice, morale gi apirituale. Bisarice ne trebuies si treacd pe plan secnndar dezvolte- rea economic’ a societ&{i1, dreptates socialX pentra toyi, 1iberta- tee politica, promovares drepturilor feneii, dreptn] asciayitlor gi migolirilor de laici, "Piinea noagtri cea de toate zilele" nu aste un simple produs de consumajie, ci un simbol al fiintei, al vietid, al sperantei. Pentre = axercita aceasti ageph totala, in~ elusivi, Biserica are nevoie da un larg spetic social, de punersa fn funchie a nnei atructuri de dfaconde social, prin reinfiinta- rea asocdatiflor laice de evanghelizare, dé filantropie gi apos- tolat social. Kevistele gi asociajiila respectivei' "Solidaritatea" (1920-1929), condusi de Vasile Che Ispir, §erban Iofescu, T.k. ~ Teodorescu; “"Renagtarea" (1922-1940, Creiova), condusi de episcopnl Vartolomen Stinescu al Rimnicului, Prof.Grigore Cristesou gi Dri. Ghicas "Predania” (1937), condusi de Ghaorgha Racoveanu, toate aces- tea au creat un curent de fnnofre spiritual& gi trensformare social® fntre cele douS rSzboaie mondiale. In plus, Biserica Romand poate invoca tradigia ef soctali pentru a arite cf, fn trecut, ova fdcut jocul regimului feudal gi al 4deologiel burghaze. Ba a fost Sn mdjlocul f¥iranilor, tn revolte lor gentra pamint din 1907, e-a gieit fn rindul mancitorilor indue- trieli, in timpul grevelor de la Grivita din 1933, s-a irtegrat ce- lor ce au cernt 9 tard liberd in decembrie 1989. PMmintul parii, exploatat prin decitiflo Statului comunist pentru scopuri indus— triale, tehnologice gi militere, devenit greapa fo cere oe arurod gunoaiela redicac:iva dic Europa, sate patrimoniul epirituel cel mai do pref, deoarece ascunde tn el locuri, simboluri gi eltare fara de-16- Care memoria neamnlui este moarti. CXutind si rimind credincioasd gi consesvents misinuti ai, Biserica este datoare si rayeta gi si eaxplice Gyanshelis ca "EnvEtMturd nowt gi cu putere" (ofdiarcu 1,27). aceasta inseamnt @ lua pozitie fermi fn malte probleme controversate, o interveni ou propria ef reflectie gi actinne in dezbatersa pablick. Recu~ noagterea publick a libertutii relicioase, educatie cregtin# a copiilor gi tinerilor, misiunoa in marile centre urbane, accest] la mijloacele moderte de comunioatie, toata acostea sint subiacts de mare urgent pe cere Biserica nu le poate aluda. Ha nu poate ai observe socistates ectualS fird si participe le meraol aceateia, clutind s& vindece ambiguithfile oi suferinjele el, celebrind succesele gi bucuriile ef. Pentru anu vend fn conflict ch antori- ° tS¢ile politice, din porioade antericerd, Biserica a evat adesea o atitudine plind de scrupule gi ezithri. Datorie af sate ined aovea doa reeduce pe DumneZen in central viefii poporulai, fn mij- Joeul capitalel, ecolo unde se face politica $Erii, acolo unde sint concentrate inatantele gi inotitubiile care decid viitoral nafinnii (ef, II-Keei 6,12-19). 0 earecare presiune morelS publick asupre autoritittlor politice, care trebiie si fie chemate din cind in cind la reelion gi modestic, face >arte din critica profatick a Binericii. Facing aceaste ea na 9 erijeez% fn judecXtor sau arbitra national. Deck profetil vor tlcaa, vor vorbi pletrele, der dec creajia ve enugi, atuned "corurile vor ff degirate" (cf.Warcu 1,10) prin verires Duhulsi vin gi fnnoitor al imi Dimnezen, un Dumnezen care ou mat vrea si rabde nedreptitile. Iati de ce Biserico trebuis sf convoe~ ca peporul nn nimei ca si-4 eiteasc’ crontca fnaintegtlor gt st-4 aduck ominta de memorie sfinté a straémsgflor, ci gi es 1 ea infi- tigeze cemne gi minuni din vremea nostri, si 4 #6 veoteaacd ves- tea cea bund, sau cea rea, @ vittorului: "Aduneti-vi gi escultati oalg ce 6a ntinple in t‘mperits care vin® (Fac. 49,1). Bxista multe semne vcute sou impercaptibile ale pretenjat pi lncriirit Duhulut Sint, Dubul fonotrid gi trensformirit, care no permit s= spevtm tntr-un pémint nom gf cer Hon. Problama educajiei pelitice a credincisgilor este 0 pro- emi de baz% pentru reflectia teologicd gi practica pastorals. radinciogii eu fost intimiday1 de complexitates unui sistembas politic totaliter, de aceea s-au ferit sk pant mine pa mecenismal seestata. Formares lor politich a foat deliberat iguorath. Toarte multe orlent&ri solitice gi caltureale eu foot date ca gi cind ca- noagtarea credinciogilor ar fi depins exclusiv de acastea, consi-~ derinda-1 intr-un fel orb1 sau incspebili de discernnint politic. Bxiath o intreagd literaturS cu caracter ideologic care postula o comunftate de omsgSind imanficient matura g1 iluminatl pentra a fi {no misnr% a4 cancasc%, fm mod independant, avolutia politicl « qari. Simbioze dintre credinf& gi cultori oate, desigur, an punet de referint% 1 de plecare, niciodat& o valoare absoluté 94 o realisare dafinitiva. Acast caracter a fost gi eate piatra pe care s-a clidit reziatemya Impotrive totalitarismului. Dup& o de~ finitie marzist® a religiei, credinta ar aves aria ai personali, afectivi, domeninl "religioe" retervat Biserioit, de acesa ea este condanngt®% si rim2ni itnofensivk pa plan aooiel, nafartil% pa plan cultural, pasivd pe plan politic. Intentia activitayit atetate a fost aceea da a separa cregtinismel de cultur& plestndu-le fn donk domanii fnchiss, necomunicabile. Pentru @ influants spiritualitates societitii, puteres politicl, pe de o parte, a pus la muzeu sans ratras din circule- tie aimbolurile religicase, sub pretextul of scestea nu mai au pondere intelectual gi nied cupert sociol. Sea cresut ci memoria gi practica religdoasi, tradijia de refering% a poporulnt, pot fi sufscats prin gtergarea simbolarilor. Oz, prin retregerea acestora s~a creat un gol imens, decarece realitates lor persista fn inima gi cugetul oamendlor, dar nn mai putes £1 commmicat’ gi trancuis® din lipsa Limbajnlut simbolic. Po do alt® sarte, ideologia = avarsat metafore, simboluri, termend novatord gi triumfeligti pentrn a descrie cass ce S-a rea~ lizat gi cece ca ga va face in vidtor de cless mancitoarsa. Or, acestes n-an avut nici functie de substituire (a simbolurilor reli- ghoese Yechi), nfoi functie interpretativé fat de realitatea pra~ genti. In loc si redea aceasté realitate, aceste simboluri ood au ftomormintet situatitle gi problemele existentials, crizele ecomo— mice gi sociale. De aici confusia intelectualt gi crise apiritual’ care an mercat culture romineascK din aceasti perioad%. Inetituyiile de re~ forint au fost amestecats on improvizatiile ideologice contextuale“18S care nu avean nici 9 antoritate validati. Discurenl politic, ela- turf cu realitates, e mistificat totalmente valorile. De unde hao-~ sul ddeologic in care s~a gisit autoritatas polisick in ultiméle clipa. Steree ef de dezesperare a fost creath de faptul ei central de dacizie fi seipase din mink, c& central de greutate al situayieL se afle fn alt parte, fn stradi, cf adevirate identitete se ex- prima le elt nivel, scela al poporului r%bditor, dar injelept gf brav. Practic, multi accapt& separares de domenii inchise, cu convingerea ch pot fi rind pe rind cind "“raligiogi®, ofmd *secu- Jari". Traditia teolegict gi spirituala ortodord n=a vient fnai tn cregtiniom gi tn culturi doul sleteme inchise, antagonistice. Datorit’ ignoranteid fn materie de religie, mulyi nu gtin c& ore~ dinta oregtind, degi se dnapiri din revelayie divin%, transcedenta, este destinaté of transfiguraze lumsa gi creatia veut. Famintul este doar oglinds im care sa reflecti lumaa cersasck a iubirii gi a harului. Aceast® lumini cerecscd di sens vieyii gf morgi,, anind pe toyf intr-un destin comma. 5. © reconoilfers on valoare de simbol tn urma schimbrilor politice din cantrul gi estul Znro~ pei, uniationul a devenit 0 problem& internationals, ecumenicil. Comitetul Central al Conailinlui Boumenic al Bissricilor, tn sesiu- nea din martis 1990, 9 adoptat o Declaratie privind schimbirile po- litice din Europa Central% 91 Oriertel#, @n care mentioneazd, printre problemale apirute fn aceasti parte a Suropsi, accea de @ reabilita untafia de la Brest (in Iitnania) din 1596 contre Bise~ ricii Ruse. In Romania, dialogul dintre Biserfoa Ortodoxe Romink gi Blaerica Grees-catolic# (UnitH) din Transilvenia (aceasta din arm {lind desfitntat% grin deoreta) guvernuluil rom&n la 1 decem- brie 1948) este fn curs da realizare jentru a se gisi o solugie pastorala gi scumeniod. Ortodocgii din ganerafia mai tin#r& ou cunosc eufieient istoria dependeryei de Roma a unai parti din Biserice Ortodoxd a Transilvaniet. BL car si Ii se explice toate asa:ctele "unirii cu Roma" pentru a intelege actul de revenire a ung}ilor fo 1948 gf actul de gnulere ecestei revenirt in 1989.-19- La originea oniatiei sti o mistificars a istoriel crag- tintamelad la romani. tn favoarea ef se foloseste 9 argumantare istorie’ falst, potrivit crete rominif er f4 tritt, din punct do vedera bisericase, fn orbita Romei pind le juntitates secolului al Tk-lee, @20arece Rominia, cuprinal tn Limitele provincial Iliricum, depindas stunct de patriarhal Occidantnlai, episcopul de Roma. De abia in secolul a1 Ti-lea, odaté cu formarea Btsaricii Bulgare (870), ortodoxie roman¥ s-ar fi soparat de Ocoddant, intrind sub juriedic}ie Gonetentinopolului (Patriarhaol Ignatie), adopting ritul bigantin gi liturghia fn limba slavond. In secolz2 al XI¥-lea, Patriarhie Soumenicd faverizeas oonstituirea unei structurd bise~ ricegti in Rominta, yo cars o subordoneast gio integroaz% in comm aiuhea oriantald. De obia la incegutul secolului al XVITI-lea, efnd sinodnl de le Alba Iulia declard uniroa ou Roma, a-ar revend la traditie originelX. Astfel, uniti pretind cX sint "continue torif primilor cragtind al $&rii" (Jenin). Or, Letoria cregtinis- mului le romfind nu cunoagte aceasti schem& simplificatoara. fn loc sii rastituie faptele 91 datele istorice, adsat proisct inventeans. "Unirea” ortodacgilor romini din Transilvania ou Biserica Romef ar f fost, ic unit, © "necasitate istericli" date filnd com di}itle politice din aceast% regiune la sfirgitul secelului al XVi-lea. Biserice romAntlor devenise, tutr-adevér, fragils gi vul- nerabili la interventiile 91 preainnile confesianilor si statelor @ominante din Transilvania. Rind pe rind, acestee au clintat sf converteasci 2e romAni nu numal confecional, ei gi neyional, pre~ texting ck propun, odati eu un eragtinism occidental superior ri- tarilor gi superstitiilor orfontals, gi an standard apusean de eulturt. trtr-sdevir, rominii au fost, mai intii, supugi le deni- griirile gi vexetiunile npilor reformatori - lnterani gi calvind fneapind ox Helanchton, - de Petru Kelins (1535-1572), episeop/ae Debretin, sau de Ftefan Gelesi Katona (sec.17). S-a imaginat un plen de @ int=oduce Reforma la “valahi", sub pretextul evanghali~ alinid gi promovaril oulturii occidentale printre romint. Pringul Gabriel Bathlen intorvine le Ciril Luceria (1572-1638) si-1 ajate tn convertirea rominilor (in 1629). Tentative ou catehiemul lute— ran Intrebares crogtineascd (Bragov, 1559) face parte din acelegi protect.- 207 Dod witropoli$i romini, Yerloam al bioliovet, in xMepaon~ sul ls catehismul colvinese (Iagi, 1645) gi Petra Movilk al Kievului, fn Miirturisirea ortodox& (edoptata de Sinsdal de la Iagt 4n 1642), au comparat Crtscoxia ou confesiunils occidentale. Ofenatve prozelitistS a reformatorilor in Trensilvania, care vedea fn Ortodoxis o cradint& populerd plin& de suverstitit, a fost apol continuet® de cempania de unire cu Roma, rocisats de imperiul austro-nngar incapind cu 1726, prin intermedinl anni or= gantem ca De Propagends Pide care considera Ortodozia 0 simpl& Biserici ritualistt achismaticd. Se gtie cA zrivilegiile nobviltare, culturals 91 sociale au constituit un element component de prim ordin al politici{ catolice prozelitiste fn Trausilvania. Da aceea, cu toate ci opotitia Internat la aceast® untre a fost reeld, ea n-a avut succes, In schinb, rominii din Transflvenia au avat o forgh de restetentt fo contactale lor cu Bisericile din fara Romineasck gi Moldova. Ar trebail si ffe spue cX regii anguri n-an rauyit miciodat® si impand dreptul de suzeranitate celor dond regiund romaiegt1, unde adesea au trimis “episcopt misionari" der fird sucogs. De altfel, este binscunsséute politica Maldovel gi Tarit RomAnogt1 contra imperiuloi eustro-nngar. tn ce privagte Intelegersa Ortodoxiel romBnegti de odtre Bigerica unit, aceasta aste daficlent# gi superficial&. Pe deo perte, pentru cf reduce Ortodoxia la "ritul oriental", la o squmith tradijie liturgicd gi cultural, la slavism gi bigantiniam. Isto~ ricil uolfi sint intrigafi de axistenta unef Bissrici ortodoxe de limb’ leting gi cultura romani. Ter a spare ci 0 Bisericd Ortodox local, respactiv cea RominX, n-ar fi mebro al Sisericii univer sale pa considarentul of ou recnnoagte pe episcopal de Roma ca gof suprem 61 tuturor crsytinilor, aceaste tine de ecleziologia seco~ lelor trecute. Or, tocmai pe tameinl acasted sclesiologli restric~ tive ef deformatoare, Atanasie Anghesl (1701-1713), mitropolit ortodex , a fost rehirstonit spiscop unit. Po da alti parte, pantra uniti, Biserica Romink nar fi juoat nicd un rol fn formarea fdeii de nafjinne, nici o-er fi avut un los fn Vite culturald e poporalui romn. Ortodoxia romaind ar f1 fost dopligit’ de obstacolele impuse de puteraa politici. Unirea cu Roma er fi fnsennot scoateraa ortodscgtlor din smpasul {zolurii fat de Occident gi da sub oprimarea atatalui napionalist.see: Dar dact Ortedoxia este denigrata de uniti, tn special eoi din Occtdent, ca fiind Biserica "lui Gerayielo", Biserioa su- aust Statalui, sub inflmenga t4rdnimii ¢1 e pogorelul siupla, atunel cum mai efirn% ai ch unirea ou Roma er inaemne pistraree valorilor ortodoxied rominegti? Bisorioe unit’ nu trebuio sti exagerase definttia gi ro Jal 4 fm raport ou Ortodoxia. Be sta cess oa ester Biserick in- tegrat% fn sistemal ecleziastic roman ca rit bigantin. Ortodoxia ronineascd $4 contest% mai multe practici gi atitudint, anume ch invith pe ortodocg4 la unirea cu Roma dup matoda prozelitiemulai. De alifal, eo stie cd Ortodorta este singura Bisericd ca nu ve lise Cotolisiemul sf vintare oricun doctrina primatulat episeapului de Roma esupre Bisericti universele, micd si doarmi in nostalgia re- foooris unfatiamslud dup modelul din secolele trecuta. Aceasta ar fndemna alienarea ortodocgllor de contextul lor nayienal ¢1 cultural. Apot, plasul da “untre cu Roma" saa ubiatiamul, secratat da -aclesiologia latin# din secolale XII-XIII, ou mai poate £1, con sidarat ca model de unitate ecumenict. Uniatiemal practiost in trecut apare derizoriu gi presuafios, deoarsce ignsreaz% nu numat doctrina ortodoxt despre Biserica local& ca exprasie a Bisericit untversala, deepre autonomia gi catolicitatea concom{itents ale gcesteia, ci gi aclezinlogia “comuniunii, pe care o promoveaz acum teologii catolicd ca baz de dialog cu ortodocyii. Logica @ialogulud eclezislogie dintre Ortodoxis gi cetolicism nu mai last loe unui astfal de model de comuniune cu Roma. Lupta Bigericii din Transilvania s avat un caracter p011- tic najional pronuntat, Impotrive tentativelor dea a impuns natiunit romaine de afel f4e Reforma fie Catolicismal, in eadrul politicii dee Gngloba minoritijile confesionele gi atnica tn structure impe~ piel%, de expansiune politico-confesionals « imperiului austro—un— gar. Depandente bisericeasea provocats de uniatiam fn 1697-1700 nn sldbit logitura dintre Ortodoxie gi populajie romin% din Tren— silvania, majoriter’ der fara drepturi politice. Bineriea Ortodoxt a recunsacut unifilor rolul lor exemplar fn evenimantels din 1848 gi 1918. Acegtis n-au accepiat racuperaree maghierd a Transilvaniei, bezaté peo istorte a Tran- silvaniel febricat& tn acest scops Da fapt, Biserica “aniti" s-a- 22- simtit gi ea antrenati de intreaga evolutie @ najinnii romine din Tranailvanta, ortoloxd prin definitie. Nu se putea deci ca nabiu— nea si aibd in 1919 9 vigiune, acesa a unirif cu fers, lar 3taerice un alt profect, al unirii cu Roma. Unitdi ax tnjeles ci, pentru ertodocgi, exist o unitate indastructibil® intra Biserica de ort~ gine gi najiunes de origine din Trensilvania. fn fond, marea tema Biserici-nayiuna tn Trenailvenie este comun% ortodsegtler gi uni- {ilor. Apoi, 9 groblemf care trabuie subliniat’ este urm&toarear - nimeat nx contest contribugia lad Semmil icn, . Cheorcha Gincei, Petru Maior la ranagtersa congtiintet nationale, apirind letinitates limbif gi culturt{ romfine, 1s sdacajia poporu- lui roman fn gonearal, Roll camenilor politic uniti, pa plan poli~ tio gi cultural, agte bina cunosent. Hesajul gcolii ardelens: "Not purtiim pecatea Romei" @ foct o idee fort fn lupte nationals din Trensilvania. Totugi, contributia Biserioii Ortodoxe le conaslida- rsa natiuoii romaine, de-a lungul storied gi in toate purgile fMrii, asta incomparabild 91 de neignorat. Problema rafacarii Bisericilor urite acolo unde incatass si mai functioneze in mod organizat, oste o problemi pastorala gi ecumanic&. Pestorali, demarece eredinciogit unifi trebule su se menifeste ‘nm continuare cu trecutul lor; ecumenici, deoarece oni~ fil an o origine etnicd gi > onlturk identick ou ortodoogl, deci pot ajunge la forme de m&rturie comun”, slujind poporal romén in totalitatea lui. Pe aceast% bavi reconcilicrea dintre rominii orto— @ocgi gi undfi este na numal posibllS, ci o more mecesitate magic- helx. 3a are Yeloare simbelicl devarece ur inspire gi antrena g1 pe ceilalti crogtini in procesul da unitete scumenici. Problema aceaste poate f4 inal dirijat&% geolitic, aga cum Antimpl4 deje Gn multe ¢8ri ortodoxe. Paps Toan-Peul II urm®- e cu cea mai mare uten$ie eVolujie contemporanl a cregtinismulas n gstul gi Centrul Buropel. Tar Biserleile unite Jin eceste parka Buroped intrX fn ebiectivul sku inér-un mod spacial. Totugi, sciplina scimenick de az4 mu germite papel ef-gi exercite auto-~ tetea ca pestorel= in acest apatiu, unde triiiese majoritatea rtodocgilor, os gi cind acegtie n-er existe. Tn plus, Biesrica i Ortodox# din Transilvenie no mei aste fragilk gi vulnerabi- ca in momentul “aniajlei", of szi as simte puternio& gi indepea- si. Procesul de comsolidare e onitStii natjionele tn jurul= 23) = Biseriois Ortodoxe este form. Bisarica uniti este oblinath ef find seaue de sceste realith}1. Dislogul dintre ortodoogi gi uniti ar educe © perspective nonf Qn problewa nationald tn Trensilveria pf fo intresge tari. Dimpotrivé, incitersa le prectica unfatismulas ea mijloc de prozalition ar fi duonttoare pertra unttatee popsru~ lui romin din acsast# parte a aril. Biserica uniti trebuie si-gi recksease# anarciea gi nu pentru a eteace pe ortsdecgi, ci pentra a conlnucra cu ai in malte domeni1 comune, ca de pildi aducajia najionel%, pextra a elmji Suprew% prosperitetae gi integritatea poporulut romin. Acest gen de revinire le Ortodoxte aste binevenit. Aceasta ar vindeca vevenirea prin forfare, din 1948.~2h= 6+ Con: xaxea fn sfnul Bisorioti Der viaja intexmii, "conciliazt", a Bisericdi? tn oa fel triiesc oredinciogii tm sfnul Bisericii, cum se accept gi se resping unii pe alyii? Cum tnyelege preotul aisinnaa lad do a cultiva "preojia" tuturor credinclogilor botezayi? Da co noturi esto raportul epigeopului cu preotii din spazhie? In ce m&suri preojii participt la luaroa decdzillor de o&tre sinodul episespului? Dack ste important ca sinodul si aloagi episcopt care s¢ bucurG da fnoxedersa preotilox gi orsdincdogilor, atuncl cuc participf ecagtia din urmi la racrutaroa gi slegarea apiaco— pilox? SX no oprim acus Za conluerarea misionari gi Miturgica in cadmul parchiai. tn multe pazohii, preoii sint confruntayd cu Brupiird eregtine care preting ck Piecaro cregtin are libertatea cH so eutodeclaze "preot" independent, £Sri nici un criterin sau refe~ rina. Degigur, aceaati tegi este gregith mu numai fn raport cu tradifia ortodoxt, of gf fn virtutea Jvanghelici. Caga co este intolorabil din punct de vedere taologic gi soumenic esto faptul ci aceste qrupirl degradeasd misiunea gi evanghelizaree atuned cind le confund& cu soctarisuul gi prozelitismul fn detzicentul Bisericilor care a0 afl fntr-un loc inainten loz. Dar una sste ed ae spunk un ouvint form tupotiiva practicilor prozelitiste gi antiecumsnice gi altecava eats modul cum este tratatl preotia credincdogilor ortodoagi+ Din cauuti of seanatt praojie a fost suprasolicitati de comunitiyile zis neo-protestante, preojii ortodoog! n-au cultivat gi fructificat pe deplin aceasti calitete a cradinciogtlor lor. Teologia romani treoule ai isek din verserva ai cu privire 1s participazea direotil g zirenilor le migiunes Bisericif pe temedul preotiel lor. Diri- nuarea acostel pxeohid nu serveste misiunes Bisericii. SE amintim of pxcofia oredinetosilor nu ge limitaagd Ta viaja intern o Biserioii, le cult 9f 1liturghte, cum sa lasit so fnfelege in manualele de {ndrumiiri zisionare. Pxeofia pri~ iti prin Botes so axzoxciti individual sau colectdy, in misitmes sericii (of. Patru 2,9; Papte 4,32). Gvanghelia se referd la jeaasth alujire cind vorbegte de “sarca pdmintului" 54 de "Luaine nsii", de; "aga si lumineze lumina vonstri fnaintea camenilor®= 25+ (ef. Hated 5,13,14,16)+ Apostolul Petru sovie: "Iar vol teyh sorinjie aleast, preojig fapiiriiteascd, near sfint, popor agenisit @a Dunvecau, tneizeinaji oi vastiti fm lume minunile Acoluda ca yea cheat, din intungrie, la lumina 3a cea finunesi" (I Potms 2,9). Parinjit $4 mardi catehati ai Bisaxicil vorbesc de tire}ia gi bogktia Teined Botezului, ca g1e Ungordi eu Mix, prin care fiocare exedincios primegts un dar gi o slujira specdfieu in Jauntrml corpului biserdcescr "Dupi harul pe care 1~s primit flo- care, slujigd wnid altore" (I Potma 4,10). Parte din zispunsul ortodox dat celor ce eu alti interpretare a preojied celor bo- tozahi, este afirratia vedineiogii ortedocgi aint “ung” gi trinigd pe calea sigiunii, cn si deechidu nol porgi de intrare pentiu cyedinti, os a descopere pe Duanezeu in viaya camentlor, fn feluxite forme de prozang% gi de luoxam. In nici un caz et ma sint $4nubi si punt fhclfa sub obroc tei 5,15) sau at ageund talantul pricit (Luca 19,20)- Acaangi obsarvayie sa poate face gi despre conluoraraa liturgiod. th unele studiil dean ,zec$le gi Liturghie, capitelul raferitor le preojia primitk prin hirotonta opigespului gi la xolul preotulni ca lity’ lituxghle az fio alujbi clerical, nu ocleztala. tn schiunaa Miturghiei, preotul slujitor gi exedinot aul prinitor conlucreea# cu Tisus Sristos, Sel care celobreazt Suherictia. Hzistos, Acelagi Hristos ciiruala I ava f%out ili de mulfimea Infozotat& (of. Mestad 15, 29-37), asta Cel care “fringe gi Impazxts, Cel ce Se s£azmi yi nu Se desparte™. lai sult, aste Hyistos fmpiratul care Se aratt anticipat celor ce=L asta: Mirele care Se Aiirutegte Bisaricii Salo. Trupul g1 Singale lui Hxdatos, oud fora plinii gf a vinului, constitute "poatul” uce~ micilor, caze mu mai au fizic pe Iisus fn mijlocul lor (of.Mated 9, 14-15). Inpktthgindu-se, au totugi sichirea prozan}ai Lut Hristos 1 oragte in ai dorinja da a-L revadaa gi tntimpina. Purinjii Qisoricii pun In veliaf sceastk oxparienyli covirgitoaze a lui Hristos fn couniunaa eunsristict. Accasti conlucreze liturgicd a zxeobilor gi eredineic- gilor trebuie si fia cozect Infelaas%, pentru e nu se cides in formalin sau epirituelisc. Uxist# o ten@injé a% ae reduci spiri- tualitetea ortedoxi la o "Iitumghte intezioard", si se acredi~ teza Adee olf calebrarea Tained Cusineciirii, culminind cu af. isttor 1e asenones properpil, ge yerok= 26 = tiree darurfilor de pfine gi vin fn Trupul sf Singsle lui Tisue Tristos, nu implic& fn mod neceser impirtaigires credincfogiler. Duhovalcd severi exagereaz’ m¥aurile cancnice, disciplinare, care preced cuninccarea, prescrise tn Taina Lurturisiril p%ee- telor.e Traditie de totdeaura e Biserici! a ficut o lecitard direct’ intre fnmultirea pfinilor gi taira cuminaciirii. Bxia- tecta cradinciogilor depinde da pfinea ceraasc% gi de hrana pa- minteasc’, de cega ce tese din coasta lui Tisus si de ceca ce ese din conste pimfatului, Dasigur, nevoia de "piinea cara se pogoara din cer" ny ge mantfaati ficie, deck ea poate Ti ugor ignoratt. Totugi, ea este tot atit de reali ca gi cea Sizick. Aceasté foame profunda, frazdstibil4’, poate £1 cunosent& numei prin crediny’, singura care ne a3 senzatia de acea foama gi sate care nu s@ acopera on consumaraa bunurilor. Credineitogii vin la Liturchie pentra ci nu pot continua pe Galea oradintat fir hran% gi bau- turd cereascd. Cuminecares raspunde anor nevoi profunde pe ca nunei credinta personald le ageizeezh, S¥ ne omintim de atrigi- tel martirilors "Piri impirtiganie nu mel gutex afi suferin™. Credinctog!i care sa fntore de 1a Liturghie furs sii prineaécd “pfinea viefii", infometafi, vor cides epuizati pa drums Dgck foamea fisick, nefiind satisficuts, duce la ine- nijie, care aint consscintale coleilalte infomettri, spirituale? Desigur, epuizarea parohiel. Consccingale faptulut ci praotit mu invité pe credineiogi eft mai des la primiras Inpirtaganiet aint grave. Preokif cusose aceasts din propria lor experieny3. Preotul se cuminect le ficcare Liturghie euharistic’, anume oa si fis In stare si continue drumul six. Comparatt cu "mana ce- veased™ det’ poporul Israel to timpul exodulai, Baheristia esto hrane yoporului lui Dumnesen, Eiserica, fn pelerinajal ed spro lumaa viitoare, Imp¥ratfa lui Dumnezou. Fir Inpirtigirea Sfintolor Taine, core ae dau "spre timiduiraa sufletului gf a trupulai", comiattates se stinge.gee To legaturé cn tmpirtgires credineiogtlordeasé sau rari, ou condi$itle fn care se face conuntunea, s-e scris foarte mult. Wneord canoane de circuxstanga sau de exceptia, precum gi roguli minima, sint recomendate ce poruned bisericayti permanente. Preoqit sint totugl obligayi of respecte olteva exigente esuntiale ale Liturghiat: Poporul 1nd Dumnzzeu, peporul Nonlui Testament, @ fost de le Snceput o comuritate de eult centrath pe Tuheristie (or.Z. Gos, 10, 14-22; 11, 217-34); Pfinea care se frings gi virul care ze varoi sint fnsugi trupul lui Hristos care Se ristignegte pe eruca pentru a tmpica fn G1 lames cu Dumnozeny Piinea frinth este gi simbolul comunitigii ristignite, ele cAref suferinte aint vin- decete de jertfa trupmlni lui Hristos; “aceste este trupal Mou cere se frings pentru voi" (I Cor., 11,°24). Ou increderesa oa BL sate cel ca d% gi se d& din cnuze tubirif fap% de mol, credincio- gul ce eyrople de potiri "CH nu vin ls Ting ca un nepheiitor, Hristoaze Dumnezeula, cl ¢u Tncvederea in bunttatan Ta cea naspucds de toam% ca no cumve riminfnd lipsit prea multi vreme do ftuptrti- giron Ms, s% fin prime de lupul cal ripitor" (Rugaeiunea de tmpir- tigire, Liturchier, o81974, 9.250-251)- “Cole afinte se cuvin sfingilor", "Deck ff vol elibera fl%minzi le case lor, se vor istovi pe drum". Liturghie este o cink de sirbitoare pentru toti, plini de sperany&t "Cel care aft postit gi ced cara nn efi postit, veseliti-vi astizi. Lesa aste pling, ospiteti-vé tofi. Vitelal este molt, nizend si nu iast f1a~ mind, Gustaji togi din oepitul credintei; SmpErt&giti-vi topi din bogitie bundtiyit. Nimeni s& nu se pling de sirscie, pentru ch s-a artitat tmp%rétie cea pentra toti" (S£.Ioaq Guri de aur, Guvint Pagti). Uclesiestul Picea acceagi invitajie profotioss "Wino, nk- nipex pfinea ta cu bucurie of bea vinul tim ou inimi bin” (9,7)~ T. Demnitatea omulut Tragedia contrald a toteliterismulut in Rominfe a foat desfiguraren persoonei umene gi tirande impotrive dreptarilor omn- Jud, Hu examfntn ated dact etitudines autoritayilor bisericegts fn aceast% materie « fost fn concardant% cu foviMturile ortodoxe. Experienta actual demonstreasé totugl of un mesaj mai explicit 94 o registant% mai direct din partes Bisericif Romine ax £1 fostae necesare gi utile, pentru percezarea yi practicarea drepturiler omului in Romfnta, fn pericade ultimelor tret decenit. Tatd efteva »rincip!i pentru respactarea demnititi{ oma- dos. Omul aste fiinta crosti care redii in mod fiztc, imanent, imaginen, comuniunsa gi presente Ini Dumnezen, autorul gi creato- ral vieif. Dup cartea Pacarii, omul este chipul lui Dumneseu (Pace, 1, 27). Dap& chipul S¥u l=-a creat (cf. Sirah 17,3). Pentra Pssimist, omul aste opera mfinilor lui Dumnezeu (of. Pes, 137,8)1 "Miinile Tale n-au flout gi mau zidit” (Ps., 118, 73). Wiretia * omului este comparath cu cea a ingerilor, fiind fncununat cu slavé gi cinsta (Ps.,8, 4-5). "Chipul" cometd anume fn faptul c& el redd fin mod vEzut originas sa; cea de sua, no cea de pe paufnt, comm niunea se cu Dumnezeu. Pari Dumneteu, omnl simte un gol imeos fn existenta sa personel, fiind rapt de principinl viejil sale. Clici viste a9 este ascunsi fn Dumnezeu (of.Col.3,4). Qmul gate subiectul personal care are 0 viziure, adici 9 credint# despre istorie gi despre luwa. §1 aceasta este credinya soi 8 purta cy sine 0 altt viziune despre Inne. Omnl ara acum 9 alti perspectivi, anume credinja lui Hristos cal fnviet, Nowl Adam, prototipul noului om, care cregte gi sa fnnolegte “dup% chipul Ce- lui ce l-a creat™ (Gol., 3, 9-10), Omnl aste destinat acum 2% apro- prisze “credinte lui Hristos", of devin avemenea cu chipul auten- tie al Lai Dumnezeu, care este Find Six fotruzat "de la Duhel Sfint gi din Pectoare Meria*. Demnitates se consti in aceaa of priveste fn sus, ck esta intors spra car ca o "plant& careascd". #1 cant’ acum cele d6 sus gi ongat& cele de sue (of. Gol,, 3, 1-2), numele Ini find tnsoris in ceru={ (of.Bvrel 12, 22-23), fer cetatea Ini vegnic fiind lamee vittoare, tmpiritie lut Dumnezen (of. Filip., 4,20). Omul este chemat si realizeze aceast® vizdune despre 1n- me, ca "tmprenci-lucritor" cu Dumnazeu. $1 aceasta aste mintutrea se gi destvirgirea se; aX transforms viciunea sa tn istorie, s& dezvolte credina loi Hyistos fn fapte g1 roade, s% introdued ha~ rul lmi Dumbezen fn situatid personale gi sociele. El poate egua in reslizarea acestei viziuri, der el cautS meren si fack un spagin istoric acestei credinje, fie pa plan personal, fia pa cel comuni- tar. Pacatul, care "a intrat fn lume" (Rom. 5, 12), deci n-a fost24 creat de Damnezeu, n-o distrus in om vooatis se de a face vole Lut Dunteren, aetfel ca oll fie “preoum to cer, aga of pe pumint', Sueatul a tmbrkont chipul intr-2 "hain mardari" (of,Tuday 23),° dar, prin Botes, Hristos fi red "haine luminoasl", Picatul ¢ tn- viuit vigiursa se Sntr-o ceagt cumpliti, dar lumine lui Eristos Jumineaz% chiar tn 2ntuneric, far intunericul na va putea nicieda- tS si o acopare (of,Ioen 1, 5)+ Tragedla cantral’ a omului se va- degta aturei cind, In loc 88 converteasod aceasta vicinne in pute- re de sparant% oi de vieft, el perverteyte fm fort de distrugere gi de moarte. Gare este functia oritict gf eticd a acestor prinoipit? Omul trebute si f4e congtient de dimensinnea secrk a fiitp tet gi existentel sale, de mirejia viciuni1 ze care © poart cu gine, Toomai pentru ci redd istoric chipul lui Dumnezeu, ef rave~ eau lumit planul pe cere Dumnezeu 41 are cu ea, fortele riulut {magineaz& diverse forme de tirante impotriva 1ibertips’ gf denni- tpi lmt. Orieine poate af f1e ispitit sau tmpins si abdice de Ja demnitetes sa, ci-gi fact lipertates dependent’, sf fie compli- ce ls acte de tirante. tn acest cas, omil trebuis ai davin§ res ponaabil ae propria-Z biogrefie, cunoucind dificultiyile acested rispunderi. Constringerile existenfisls 1n cere poate fi supus porsoane - lacrimilo, doliul, martes, auemintaree, restrict itie watariele gi spiritusle, nedraptates, rapreaiures, izolarea, vio~ lente - toate acesten nu pot f4 ugor evitate sau depiyite. Wordia cregting nu este pesinist%, dar, cv simjul ei relist, inscrie toate acastea n urmaras lui Hristos, tn acest timp isturic in core putartle sint amestecate. De aiel, adgajures totelk @ peraoa~ nai fn etiok gi spirituclitete. Viplenta gf tiranfa impotrive omalni sint o ofersi contra laf Dunmazen. Dumnazen Inaugi odte atins tune) cind omni asta tratat in mod abominabil. Omul suferind aste imagines Lat Dummezeus "Ma ie nilS de Dumnezeu", astfal sint apoatrofey1 cé- 1#u1 gi tiranul de clitre poporul eradincias. fo ficcars moment, qmftlires laf Hristoa, B2 insugi “batjooorit, bictuit, ristigntt” (cf. Natet 20, 19), aste retriitt de persoene #1 noitigt fn” trapal gi fm aufletul lor. Sfintul apestol Pavel descrfe Vieja Ga cn o permanenté participare lu suferiryete lui int ne a ut Heistos care esta Biserica"”= Jo Raul pe care comenif 71 fac unii altera na asta abstract, ef atinge uneorl mijloacela lor de existext#, are consecinte grave pentru livertatea gi dencitatea lor, pentru modul lur de a gindi pi triit. Problomale mena, zersonala sei comune, chiar cole mel miei nu afnt deriusrit. Da aceea, Damnesen nu onmei Gi tubegte omal, o1, mai melt, 21 poartii de crij, intervine im fevoarea Int, tL eptx# gi 11 mingite. Profeyii sint cei dintii mari aptrétor, gi mincietori ai sirdcilor, orfantler, viduvelor, oprimafilor, al eolor Sirk libertate. Omul aste singure fiintd care are o viginna = credintt dospre lume - firagte, din credinje lui Hristos gi revelatia acas~ tafe, de care face dependante vocatie, deaiivir;irea gi misinnea sa gi care-{ confer demnitatea ea. Cara este etitudiras pastorell a preotulut, @ Biserioli tm fata acsstel realitey1? Orice form de violent& gi de degradare a demnitapit owului treduie si fle identificata gi demascath. aceasta face par- te din oorectitudings moral& @ sreotului gia Bisericit. Bisarica no numei of nu poate legitima violerea demnititii 91 Iibertapit omului, gar es ou treboie af stea le distenja’ de vietime, sau si intimideze prin tkcerea ef pe cel ce sint angajeti in discutares gi rezolvarea problemelor existential. Pasivitaten Lath de aceste chestinnt de viaf% gi de moarte ruineazd autoritetea moral& gl spi- ritmald e Bisericii, duce le slienarea geatorali a prestului, Prom blemele drepturilor ommlui creeas< adessa situajit de tensinne gL conflict nu numai cu semenii, ci gi cu autoritkile civile. Afoi este navots da un cuvint clar al Bisericii ¢n favoarea reatabili-~ vii dreptifii. Preotul trebute sf fact grobii de o mare compasinne gi solicitudine fst% de cei ce se sbat fn constringert materiale gi spiritugle, mai eles cele care tin de demnitetea persoanal. 61 tre~ bute sX fock totul pentra @ irviora ncrederea oi speranta celor ce sufert. Spiritualitatea cregtinS nu este > mistick falsi a resemni- rit gi diapertrif, ci o moral evensholict a fnorederii gi nadejdti; "Prindet{ cure] of initat! capetels vogstra™ (of.Luca 21,28). fn fine, oredinoiosul gi orice zersoand core aufer& tre- buie si stseascd fn comanitetea cregting o adevirat® comuniune de aprijin gi de refering’, Indiferent decd eate membru nominal al parchiet seu nu sate, cel care suferi redreptatea gi cruzinea