NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII MOLDOVEAN NCM C.03.

02 – 2013

Construcţii civile
PROIECTAREA ŞI CONSTRUCŢIA MANSARDELOR LA CLĂDIRILE CIVILE.
NORME DE PROIECTARE
Civil buildings
ATTIC DESIGN AND CONSTRUCTION IN CIVIL BUILDINGS.
DESIGN STANDARDS
Гражданские здания
ПРОЕКТИРОВАНИЕ И СТРОИТЕЛЬСТВО МАНСАРДНЫХ ЭТАЖЕЙ В
ГРАЖДАНСКИХ ЗДАНИЙ. НОРМЫ ПРОЕКТИРОВАНИЯ
Ediţie oficială

1 DOMENIU DE APLICARE Şl CONDIŢII DE UTILIZARE

1.1 Prezentul normativ stabileşte cerinţele urbanistice, architectural -

constructive, sanitaro-igienice, de securitate împotriva incendiilor, cerinţele privind
instalaţiile edilitare şi particularităţiile specifice de organizare a lucrărilor de
construcţie a mansardelor, cu funcţiunea respectivă, noi sau amenajate peste ultimul
planşeu al clădirilor civile existente (pentru obţinerea de spaţii suplimentare de
locuinţă, comerciale, culturale, sanitare, pentru birouri şi învăţămînt, ateliere de
creaţie etc.).
1.2 Prevederile prezentului normativ vor fi utilizate la clădirile civile pentru:
a) amenajarea de încăperi în poduri existente circulabile (utilizabile), fără
modificarea volumetrică a acoperişului în clădirile civile existente și cu consolidarea
construcțiilor conform normelor în vigoare;
- poduri mansardate
b) proiectarea unei mansarde peste ultimul nivel al unei clădiri civile existente,
modificînd parţial sau total acoperişul (pod necirculabil (neutilizabil) sau terasă);
­ mansarde realizate prin supraetajare
c) prin proiectarea şi executarea mansardelor odată cu clădirea.
­ mansarde noi
1.3 Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii pentru:
- organismele administraţiilor publice centrale şi locale, executanţii şi
beneficiarii lucrărilor de construcţii, precum şi alte persoane fizice şi juridice care
iniţiază investiţii în domeniul construcţiilor;
- elaboratorii studiilor de prefezabilitate, fezabilitate, a documentației de
proiect;
- verificatorii de proiecte, experţii tehnici, diriginţii de şantier şi responsabilii
tehnici, organele de control al calităţii în construcţii din cadrul administraţiilor publice
centrale şi locale.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 2

1.4 Condiţiile minime de calitate corespunzătoare încăperilor amenajate în

mansarde, sunt similare cu cele stabilite de către normativele NCM C.01.071, NCM
C.01.081, NCM C.01.02, NCM C.01.03, NCM C.01.04, NCM E.03.02, NCM
C.04.02, NCM C.04.03 ş.a. normative elaborate pentru proiectarea clădirilor civile şi
a cerinţelor stabilite pentru executarea de construcţii în zonele seismice, cu unele
diferenţe specifice, menţionate în prezentul normativ.

2 REFERINŢE NORMATIVE
Documentele normative de referinţă, utilizate în textul acestui normativ sunt
prezentate în anexa A.

3 TERMENI ŞI DEFINIŢII
În prezentul normativ sunt utilizaţi termenii ale căror definiţii sunt prezentate în
anexă B, precum şi termenii şi definiţiile utilizate în actele normative enumerate în
anexa А.

4 DISPOZIŢII GENERALE

4.1 PRINCIPII DE REZOLVARE FUNCŢIONAL ­ CONSTRUCTIVĂ A

MANSARDELOR

4.1.1 PREVEDERI GENERALE

4.1.1.1 Documentaţia de proiect pentru construcţia mansardelor se va întocmi în
corelare cu documentaţia de execuţie a clădirii ca ansamblu, conform prevederilor
reglementărilor tehnice în construcţii în vigoare, cu completările şi modificările
ulterioare.
4.1.1.2 Clădirile civile existente care vor fi mansardate cu reabilitare termică a
întregii clădiri conform prevederilor prezentului normativ, vor fi considerate clădiri
amenajate/reamenajate.
4.1.1.3 La realizarea mansardelor, indiferent de tipul acestora, trebuie asigurată:
- încadrarea fidelă a imaginii arhitecturale şi compozitia spatială - volumetrică
a construcţiei în sit cît şi principalele puncte de interes din zonă și a
cerințelor stabilite în planul urbanistic zonal elaborat, avizat şi aprobat în
condiţiile legii; [1]
- rezistenţa şi stabilitatea acoperişului mansardat; [2]
- exploatarea spaţiului mansardat în condiţii de siguranţă; [2]
- condiţiile de funcţionalitate;
- protecţia împotriva focului şi trăsnetului; [2]
- igiena mediului interior în condiţiile unei iluminări şi ventilări naturale

1
Normativ în curs de elaborare.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 3
eficiente; [2]
- sănătatea oamenilor şi protecţia mediului înconjurător; [2]
- izolație termică, hidrofugă corespunzătoare și economie de energie;
- protecţie împotriva zgomotului; [2]
- utilizarea sustenabilă a resurselor naturale;
- colectarea integrală a apelor meteorice şi dirijare prin sistemul de jgheaburi
şi burlane sau conducte interioare, în funcţie de structura învelitorii, la
sistemul de canalizare pluvială din zonă sau în sistemul stradal de canalizare.

4.1.1.4 Cerinţele tehnice la proiectarea şi instalarea diferitelor tipuri de învelitori

pentru clădiri sunt stabilite de normativul NCM C.04.03.
4.1.1.5 Începerea lucrărilor de mansardare la clădirile existente va fi precedată
de organizarea de şantier, în special:
- privind asigurarea punctelor şi traseelor de acces şi utilităţilor aferente
organizării de şantier, asigurarea branşamentelor de apă şi energie electrică, inclusiv a
mijloacelor de ridicat;
- a zonelor de depozitare;
- a măsurilor de protecţie şi siguranţă specifice lucrării, inclusiv şi de
prevenire a incendiilor;
- stabilirea programului de lucru şi a graficului de eşalonare a lucrărilor (cu
evidenţierea fazelor şi timpului aferent lucrărilor) etc.;
- protecţia muncitorilor privind spaţiile de acces în clădire, a spaţiilor
perimetrale de circulaţie şi asigurarea zonei de lucru (plase, parapeţi, schele, etc.);
- şi altele, în conformitate cu condiţiile şi prevederile documentaţiei de
execuţie privind organizarea lucrărilor de construcții în şantier (POC) şi a
reglementărilor specifice în vigoare.
Lucrările de execuţie a mansardelor se vor desfăşura în condiţii climatice, (fără
vânturi puternice sau ploaie, la temperaturi pozitive), conform prevederilor
tehnologice specifice produselor/materialelor de învelitoare şi a reglementărilor
privind protectia muncii.
4.1.1.6 Orice mansardare, la clădirile existente, impune:
- expertizarea rezistenţei mecanice şi stabilitatea întregii construcţii, înclusiv a
instalaţiilor tehnico-edilitare, în conformitate cu prevederile standardelor şi
reglementărilor în vigoare, efectuată de experţi tehnici atestaţi;
- înainte de executarea lucrărilor de construcţii, întocmirea procesului verbal
de evaluare a stării tehnice a tuturor încăperilor locative şi nelocative de la etajul
superior al clădirii existente. În cazul în care se produc deteriorări suplimentare în
procesul tehnologic de construcţie, beneficiarul lucrărilor este obligat să execute
reparaţia respectivă a încăperilor pînă la finalizarea construcţiei generale;
- aprecierea prin calcul a performanţei energetice corespunzătoare clădirii în
starea iniţială, pentru a se putea concepe şi executa măsurile de izolare termică
NCM C.03.02 – 2013 pag. 4
necesare la intervenţiile preconizate, necesare pentru creşterea performanţei
energetice a clădirii;
- elaborarea proiectului de organizare a executării lucrărilor de construcţie în
şantier (POC) în conformitate cu prevederile normativului în construcţii СНиП
3.01.01, care va cuprinde descrierea tuturor lucrărilor provizorii pregătitoare şi
necesare în vederea asigurarii executării calitative a lucrărilor de mansardare, precum
şi a graficului de eşalonare a lucrărilor (cu evidenţierea fazelor şi timpului aferent
lucrărilor);
- organizarea lucrărilor în așa fel încât să fie exclusă pătrunderea apelor
meteorice în interiorul incăperilor amplasate în etajele inferioare etajului mansardat,
asigurarea protecţiei şi confortului utilizatorilor în perioada de executarea lucrărilor
de construcţie a mansardei, fără strămutarea acestora.
4.1.1.7 Proiectarea şi executarea mansardei nu se admite la clădirile existente cu
gradul de uzură mai mare de 50 %, la clădiri cu risc sporit de prăbuşire şi cu degradări
structurale majore.
4.1.1.8 Proiectarea şi executarea mansardei nu se admite la clădirile existente cu
regimul de înălţime mai mare de P+9 inclusiv.

4.1.2 REZOLVAREA ŞI OCUPAREA SPAŢIULUI INTERIOR

4.1.2.1 În mansarde se pot realiza:
a) apartamente şi ateliere de creaţie în clădirile locative şi încăperi de altă
destinaţie în clădirile publice,
- pe un nivel
- pe un nivel şi supantă
- pe două niveluri în funcţie de înălţimea spaţiului mansardat (numai pentru
mansardele proiectate odată cu clădirile), avînd acces separat de cel al apartamentelor
de dedesubt, interior sau exterior, în funcţie de tipul clădirii şi de posibilităţile
concrete de rezolvare.
b) extinderi pe verticală ale ultimului nivel pentru apartamente în clădirile
locative, accesul făcîndu­se prin intermediul unei scări interioare, din cadrul spaţiului
de la ultimul nivel; mansarda, împreună cu nivelul inferior, poate deveni astfel un
apartament tip duplex.
c) apartamente şi ateliere de creaţie în clădirile locative existente şi încăperi
de altă destinaţie în clădirile civile existente
- pe un nivel
- pe un nivel şi supantă
4.1.2.2 In funcţie de tipul de mansardă, conformarea acestora se face în mod
diferit, corespunzător posibilităţilor şi/sau exigenţelor beneficiarului, precum şi
conform reglementărilor specifice, urmărindu­se:
a) asigurarea unei înălţimi utile (h) (în zona cu înălţimea maximă a încăperii)
de:
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 5
- înalțimea (h) egală cu min. 2,55 m pentru încăperile de locuit, bucătării,
birouri, ateliere şi alte încăperi de şedere permanentă a oamenilor;
- înalțimea (h) egală cu min. 2,30 m pentru degajamente, băi, wc, vestiare,
debare, şi alte încăperi auxiliare.

b) asigurarea unei înălţimi libere de circulaţie de:

- înalțimea (h) egală cu min. 2,10 m, limitele spaţiului cu înălţime liberă de
circulaţie, considerîndu­se "zona activă" a mansardei.
c) limitarea suprafeţei utile a mansardei, în funcţie de panta acoperişului,
recomandîndu­se următoarele limite:
- pentru pantă mai mică de 20°
- h perete deliminator egal cu min. 1,50 m
- pentru pantă de la 20° pînă la 45°
- hperete deliminator egal cu min. 1,20 m;
- pentru pantă mai mare de 45°
- hperete deliminator egal cu min.1,00 m.
d) limitarea gabaritului mansardei, prin corelarea înălţimilor minime impuse, cu
dimensiunea suprafeţei utile rezultate.
Înălţimea pereţilor exteriori a mansardei nu va depăşi 1,60 m, cu excepţia
pereţilor frontoanelor.

Fig.1
h= conform cap. 4.1.2.2 c)
NCM C.03.02 – 2013 pag. 6

4.1.2.3 În funcţie de forma şi numărul de versanţi (ape), acoperişurile mansardei

pot fi (fig.2):
a) în 2 versanţi cu pante frînte (tip Mansart);
b) în 2 versanţi cu pante drepte;
c) într­un versant cu pantă dreaptă (sau frîntă);

Fig. 2
De asemenea în funcţie de forma arhitecturală şi tip acoperişurile mansardei pot fi:
a) de tip terase (plate)
- circulabile, cu pante de la 1,5 pînă la 4%;
- necirculabile, cu pante de la 2 pînă la 7%;
- vegetale (acoperişuri „verzi”).
b) în şed (cu pante succesive) mai mult utilizate la anumite hale industriale,
ateliere de creaţie, săli de expoziţie ş.a.;
c) piramidale;
d) conice;
e) de tip turn;
f) cu coame în cruce;
g) bolţi;
h) cu suprafeţe curbe (cilindrice, cupole semisferice şi semicilindrice şi cu
dublă curbură, etc);
i) acoperişuri cu luminătoare, folosite la clădiri cu deschideri mari, la care
iluminarea naturală nu se poate asigura numai prin ferestre;
j) mixtă, îmbinând atât suprafeţe curbe, cât şi suprafeţe plane, cu sau fără
rupere de pantă, cu sau fără strat vegetal;
k) alte forme.
4.1.2.4 În funcţie de pantă acoperişurile mansardelor pot fi grupate în
următoarele categorii:
a) acoperişuri plate cu unghiul (α) mai mic de 5°;
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 7

b) acoperişuri cu pantă mică, cu unghiul (α) mai mare de 5° și mai mic de 15°;
c) acoperişuri cu pantă medie, cu unghiul (α) mai mare de 15° și mai mic de
45°;
d) acoperişuri cu pantă abruptă, cu unghiul (α) mai mare de 45°.
4.1.2.5 În funcţie de panta acoperişului mansardei, prin corelare cu forma
acestuia, rezultă mai multe posibilităţi de ocupare a spaţiului interior, astfel:
a) pentru mansarde în acoperişuri avînd versanţii cu pante frînte, (fig. 3)

Fig. 3
h = min. 1,00 m

b) pentru mansarde în acoperişuri avînd versanţii cu pante drepte:

- conform fig. 4 – pentru panta mai mică de 20°

Fig. 4
h = min. 1,50 m

- conform fig.5 – pentru panta de la 200 pînă la 450

NCM C.03.02 – 2013 pag. 8

Fig. 5
h = min. 1,20 m

- conform fig. 6 – pentru panta mai mare de 450

Fig. 6
h = min. 1,00 m
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 9

Fig. 7. Grafic pentru determinarea unghiului de înclinăre a pantei în % (informativ).

Corespondenţa între pantă (cm/m), măsura unghiului şi lungimea pantei pentru

100 cm proiecţie orizontală a acoperişului (informativ):
Panta (%) Măsura unghiului Lungimea pantei
(cm/m) (grade/minute/secunde) (cm/m)
5 2º 51’ 45” 100,1
10 5º 42’ 40” 100,5
15 8º 31’ 50” 101,0
20 11º 18’ 35” 102,0
25 14º 02’ 10” 103,0
26,8 15º 00’ 00’’ 103,5
30 16º 42’ 00’’ 104,4
35 19º 17’ 20’’ 105,9
40 21º 48’ 10’’ 107,7
45 24º 13’ 40’’ 109,6
50 26º 33’ 50’’ 111,8
57,7 30º 00’ 00’’ 115,4
60 30º 57’ 50’’ 116,6
70 34º 59’ 30’’ 122,0
80 38º 39’ 40’’ 128,0
90 41º 59’ 20’’ 134,5
100 45º 00’ 00’’ 141,4
120 50º 11’ 40’’ 156,2
140 54º 27’ 45’’ 172,0
170 59º 32’ 40’’ 197,2
173,2 60º 00’ 00’’ 200,0
200 63º 26’ 00’’ 223,6
250 68º 12’ 00’’ 269,2
280 70º 20’ 50’’ 293,3
NCM C.03.02 – 2013 pag. 10

4.1.3 AMENAJAREA SPAŢIULUI INTERIOR CONFORM

CERINȚELOR FUNCȚIONALE
4.1.3.1 În dependență de geometria variabilă a pereţilor şi tavanului ­ respectiv
relaţia perete vertical ­ tavan înclinat ­ se recomandă mobilarea spaţiului interior al
mansardelor în clădirile civile, în special pentru acelea cu destinaţia de locuinţă,
astfel:
a) în dormitor, mobilarea se recomandă de a fi efectuată în conformitate cu
geometria spaţiului construit conform fig.8 (variante posibile de amplasare a patului,
în funcţie de panta mansardei). În cazul în care patul este adosat peretului scund, se
recomandă ca la 70 cm de peretele delimitator să se asigure înălțimea (h) mai mare de
2,10 m;

b) în camera de zi a locuinţelor şi în alte încăperi din clădirile civile, mobilierul

pentru depozitare (biblioteci joase, scrinuri, bufete, arhive, etc.) se recomandă a fi
dispus perimetral, în zonele cu înălţimea mai mică de 2,10 m, conform fig. 9, cu
condiţia respectării înălţimii minime a peretelui scund, conform pct. 4.1.2.2;

c) în încăperile, unde activitate specifică se desfăşoară în cea mai mare parte în

picioare (zona frontului de lucru din bucătării şi alte încăperi), mobilarea trebuie
făcută astfel încît activitatea să se desfăşoare în zona cu înălţime mai mare de 2,10 m
­ a se vedea fig.10;
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 11

Fig. 8
*h=4.1.2.2.c
NCM C.03.02 – 2013 pag. 12

Fig. 9 Mobilare ale camerei de zi a locuinţelor şi a altor încăperi din clădirile civile
*h=4.1.2.2.c

Fig. 10 Mobilare ale bucătăriei

d) în camerele de baie, lavoarul poate fi amplasat în spaţiul cu înălţime liberă

de minimum 2,10 m, iar vasul de W.C. şi bideul, pot fi amplasate în spaţiul cu tavan
înclinat, cu condiţia asigurării, la 70 cm de la perete, a înălţimii libere de circulaţie
minime (2,10 m), conform fig. 11.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 13

Fig. 11 Mobilări ale băilor şi W.C.

*h=4.1.2.2.c
NCM C.03.02 – 2013 pag. 14

4.1.4 ACCES LA ÎNCĂPERILE ETAJELOR MANSARDE

4.1.4.1 Accesul (circulaţia) la (în) spaţiile mansardate se poate asigura prin scări
interioare/exterioare şi ascensoare, în funcţie de tipul clădirii, tipul încăperilor
amplasate în mansarde, precum şi de posibilităţile concrete de rezolvare a acestora.
4.1.4.2 In cazul clădirilor existente, accesul se va asigura astfel:
4.1.4.2.1 La apartamente (conform 4.1.2.1 a) se poate face prin:
a) prelungirea pe verticală a casei scării existente;
b) prevederea unei scări exterioare clădirii (de regulă în cazul clădirilor
individuale cu un nivel, dar posibil şi la P+1)
- închisă, sau
- deschisă dar acoperită, astfel concepută şi executată încât să confere condiţii de
siguranţă utilizatorilor, inclusiv în condiţii atmosferice nefavorabile (ploaie, zăpadă,
furtună etc.);
4.1.4.2.2 Circulaţia în cadrul apartamentelor mansardate etajate (de tip duplex)
sau cu supantă (4.1.2.1. a) se va face prin intermediul unor scări interioare executate
din materiale de construcţii uşoare cu lăţimea de minimum 0,9 m și cu panta scărilor
de maximum 1:1,75. Înălţimea trecerii pe scară trebuie să fie de minimum 2,1 m.
4.1.4.2.3 La spaţii mansardate ce constituie "extinderi ale apartamentelor de la
ultimul nivel" (conform 4.1.2.1. b) se va face prin scări interioare pentru apartamente,
rezolvate prin decuparea planşeului de la ultimul nivel, conformate corespunzător
asigurării condiţiilor de siguranţă.
4.1.4.2.4 In cazul clădirilor noi, accesul la spaţiul mansardat se va asigura
printr­o proiectare iniţială corespunzătoare, în funcţie de solicitarea beneficiarului şi
conform reglementărilor specifice în vigoare la data proiectării.
4.1.4.2.5 In cazul clădirilor civile existente, inclusiv a celor locative colective
(multifamiliale), se va asigura posibilitatea accesului, din spaţii comune, pe
învelitoarea mansardei, pentru lucrări de întreţinere, reparaţii, etc.
4.1.4.2.6 In cazul clădirilor existente, cu mai mult de P+4E niveluri, ce nu au
ascensor, se recomandă prevederea unui ascensor exterior, plasarea acestuia nu va
reduce din iluminarea naturală a casei scărilor existente a clădirilor.
Se permite de a nu prevedea ascensoare la mansardarea clădirilor locative
existente cu regimul de înălţimi pînă la P+4E.

4.1.5 RELAŢIA CU EXTERIORUL

Relaţia mansardelor cu exteriorul, respectiv asigurarea unei iluminări şi ventilări
eficiente, precum şi al unui confort visual corespunzător, se face prin prevederea unor
deschideri (mai mari sau mai mici ­ conform prevederilor NCM C.04.02) în:
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 15

a) versanţii acoperişurilor mansardelor, prin:

- ferestre de mansardă, tabachere;
- lucarne;
- tunel solar;
- uşi ­ ferestre (glasswanduri).
b) timpane, prin:
- ferestre;
- uşi - ferestre.

4.1.5.1 Ferestre de mansardă, tabachere

Fereastra de mansardă (fig.12 şi fig.13), are o funcţiune de iluminare şi ventilare
a spaţiilor de locuit, comerciale, administrative, etc., preponderent la mansardarea
podurilor existente, fără a produce modificări majore în structura acoperişului şi fără a
schimba aspectul general al acestuia, precum şi la mansardele proiectate odată cu
clădirea.
Tabachera are o funcţiune utilitară de iluminare, ventilare, acces din/în pod pe
învelitoare), sub forma unui capac metalic dreptunghiular prevăzut cu geam, care
acoperă un rebot ridicat din învelitoare.
4.1.5.1.1 Cerinţe esenţiale la amenajarea ferestrelor de mansardă, tabachere
a) de a prevedea dispozitive parasolare, storuri rulante exterioare,
transperanturi, veneţiene, perdele de faţadă exterioare etc., pentru diminuarea
efectelor însoririi excesive;

b) de a prevedea asamblarea ferestrelor de mansardă cu dispozitive electrice de

dezgheţare;
c) de a prevedea pentru ferestrele de mansadră/tabachere sticlă călită şi
rezistentă la intemperii, să asigure izolare termică şi fonică, geamuri cu acoperire
hidrofilică (cu oxid de titan) cu autocurăţare pe timp de ploaie sau la orice contact cu
umezeala;

d) de a asigura circulaţia eficientă a aerului, de la sursa de căldură la geam, prin

conformarea corespunzătoare a căptuşelii ferestrei de mansardă (orizontală la partea
superioară şi verticală la partea inferioară) ­ a se vedea fig. 12 a.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 16

a. b.
Fig. 12
e) de a prevedea la ferestrele de mansardă/tabachere mecanisme de închidere
speciale cu acţionare numai din interior, rezistent conformate și bine ancorate, încît să
nu permită pătrunderea prin efracţie a persoanelor străine;

f) din considerente de ventilare naturala şi siguranţa la intemperii se recomandă

utilizarea de ferestre prevazute cu clapete de ventilare, filtre şi plase contra insectelor,
etc;
g) la amplasarea ferestrelor/tabacherelor în planul acoperişului se va ţine seama
de prezenţa eventualelor surse de poluare a aerului (coşuri de fum, ventilaţii din
bucatarii, aerisiri, canalizări, etc.), surse de poluare care nu au putut fi regrupate la
amenajarea spaţiului mansardat, pentru a depaşi creasta acoperişului.
4.1.5.1.2 Cerinţe privind dimensionarea şi poziţionarea ferestrelor de
mansardă pentru asigurarea confortului visual
a) de a prevedea limita inferioară a suprafeţei vitrate la o înălţime de 0,85-1,4
m, iar limita superioară la maximum 2,0 m de nivelul podelei
- pentru etajele situate la o înălţime mai mică de 25 m deasupra solului,
distanţa de la marginea inferioară a ferestrei până la pardoseală trebuie să fie de cel
puţin 85 cm.
- pentru etajele situate la o înălţime mai mare de 25 m deasupra solului,
distanţa de la marginea inferioară a ferestrei până la pardoseală nu poate fi mai mică
de 110 cm.
b) pentru asigurarea vizibilităţi optime către exterior cu existenţa unui mîner,
marginea de jos a ferestrei va fi de maximum 140 cm;
c) dimensionarea ferestrelor de mansardă depinde de panta acoperişului şi
poziţia de instalare, a se vedea fig. 12 a.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 17

Fig. 12 a.

4.1.5.1.3 Soluţii de sporire a avantajelor "ferestrelor de mansardă"

a) mărirea eficienţei ventilării naturale a spaţiului mansardat poate fi efectuat
prin prevederea, pe lîngă "fereastra de mansardă", a unei ferestre clasice, verticale
(fig.13 a) sau, prin prevederea a două "ferestre de mansardă" consecutive.
Fereastra de la partea inferioară va fi poziţionată la maximum 2,00 m (fig.13 b);

a. b.
Fig. 13
b) se vor utiliza:

- ferestre cu articulare mediană (balamalele sunt amplasate la jumătatea

înălţimii ferestrei)
- ferestre cu dublă articulare (deschiderea cercevelei în două feluri: cu
articulaţia superioară sau cu cea mediană)
NCM C.03.02 – 2013 pag. 18
- ferestre panoramice (ferestre de dimensiuni mari cu dubla articulare unde
articularea superioară prezintă 2 unghiuri de deschidere: la un unghi de 40°, iar după
deblocarea siguranţei, la un unghi de 68°)
- ferestre termoizolante de acces pe acoperiş (pentru acoperişuri cu panta
cuprinsă între 15° şi 55°, pentru asigurarea ieşirii în siguranţă pe acoperiş pentru
lucrări de întreţinere).
- non standard (ferestre arcuite cu articulare mediană cu ambele foi de sticlă
securizate şi Low-E la interior, curbura lor fiind reglată după curbura acoperişului)
- alte tipuri.
c) instalarea unor sisteme de operare electronica cu acţionare prin telecomandă
pentru: rulouri interioare şi exterioare parasolare, rolete exterioare, orificii de
ventilaţie cu aerisire programabilă, închidere automata a geamurilor, senzori de
ploaie, spoturi luminioase decorative la ferestre, sistem “climat control” (ventilare
controlată), etc.;
d) dotarea încăperilor mansardei cu sisteme inteligente după tehnologiile de tip
io-homecontrol;
e) instalarea de dispositive manuale de comandă precum: adaptoare pentru
operarea rulourilor, jaluzelelor, şnururi de comandă pentru operarea ferestrelor, etc.;
f) instalarea panourilor şi sistemelor solare încadrate discret în acoperiş şi
instalate în combinaţie cu ferestrele de mansardă de aceeaşi lăţime şi/sau înălţime.

4.1.5.2 Lucarne
Aceste tipuri de ferestre (fig.14), sunt specifice acoperişurilor cu pantă mare,
însorirea şi încălzirea atmosferei interioare a încăperilor este mai puţin agresivă în
comparaţie cu ferestrele de mansardă. Lucanele pot fi în formă de triunghi, cu
acoperiş cu două versante, ochi de bou, arcuită (de tip “capela Napoleon”), în formă
de patrat, în formă de trapez, ş.a.

4.1.5.2.1 Cerinţe esenţiale pentru amenajarea lucarnelor

a) asigurarea confortului vizual prin poziţionarea corespunzătoare a acestor
tipuri de ferestre (hp < 1,20 m), a se vedea fig. 14;

b) excluderea riscului infiltrării apei de ploaie, prin rezolvarea corectă a

racordării dintre versanţii acoperişului şi lucarnă;
c) manevrabilitatea ochiurilor mobile prin asigurarea unei poziţionări
corespunzătoare a sistemelor de manevrare;
d) din considerente de ventilare naturala şi siguranţa la intemperii se recomandă
utilizarea de ferestre prevazute cu clapete de ventilare, filtre şi plase contra insectelor,
etc.;
e) de a prevedea pentru lucarne sticlă călită şi rezistentă la intemperii, să
asigure izolare termică şi fonică, geamuri cu acoperire hidrofilică (cu oxid de titan) cu
autocurăţare pe timp de ploaie sau la orice contact cu umezeala;
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 19

Fig. 14
h= conform cap. 4.1.2.2 c
hp = conform reglementării
f) de a prevedea la lucarne mecanisme de închidere speciale cu acţionare numai
din interior, rezistent conformate și bine ancorate, încît să nu permită pătrunderea prin
efracţie a răufăcătorilor.

4.1.5.3 Tuneluri solare

Tunelul solar reprezintă un sistem de elemente reflectorizante prin intermediul
cărora lumina naturală este condusă în încăperi în care nu există posibilitatea instalării
de ferestre (holuri, băi, garderobe, coridoare, casele scărilor, etc).
Sistemul constă într-un receptor exterior asemănător unei ferestre de mansardă
(fig. 15a), conectat printr-un tub flexibil (fig. 15b) sau rigid (fig.15c), fixat între
acoperiş si tavanul suspendat, cu interior reflectorizant şi cu lungimea de maximum
2,0 m la un corp de plafon destinat difuziei luminii încadrat în planul plafonului.
Acest produs nu este recomandat pentru camere de zi, bucătării sau
dormitoare.

Fig. 15a. Vederi generale. Modul în care este instalat un tunel solar.

4.1.5.3.1 Tunel solar flexibil

Profil exterior este similar unei ferestre de mansardă (fig. 15a) cu geam întărit de
4 mm, adaptabil tuturor tipurilor de învelitori. Tubul reflectorizant flexibil are o
lungime de maximum 1,5 m. Pentru instalare, golul din acoperiş trebuie să fie
de 48 x 48 cm.
Se poate accesoriza cu kitul de lumină cu un bec de până la 10W, pentru
folosirea produsului pe timpul nopţii, sau cu kitul pentru ventilare.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 20

Vedere în plan Secţiunea A-A

Secţiunea B-B

Fig. 15b. Tunel solar cu tub flexibil. Instalaţie de iluminat suplimentară.

1. Membrană hidroizolantă. La colţuri se va
asigura cu bandă adezivă
2. Fâşia membranei hidroizolante
3. Scânduri auxiliare pentru sprijinirea ramei
de montaj
4. Jgheabul de deviere a apelor pluviale
5. Bariera de vapori
6. Contrasipcă pentru fixarea membranei
hidroizolante
7. Hidroizolaţie
8. Inel de montaj al cotului lipit perimetral cu
bandă adeziva aluminata
9. Dupa caz, montare de instalaţie de iluminat
10. Termoizolaţia şi barieră împotriva vaporilor

4.1.5.3.2 Tunelul solar rigid

Profilul exterior este similar unei ferestre de mansardă, adaptabil tuturor tipurilor
de învelitori. Tubul reflectorizant rigid are o lungime de la 1,85 m până la 6,0 m.
Pentru instalare, golul din acoperiş trebuie să fie de 48 x 48 cm.
Tubul asigură o reflexie a luminii de până la 98%. Într-o zi însorită, tubul rigid
oferă cu până la de 3 ori mai multă lumină naturală faţă de tubul flexibil instalat în
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 21
aceleaşi condiţii (orientarea faţă de punctele cardinale, panta acoperişului, etc.)
Se poate accesoriza cu kitul de lumină cu un bec de până la 10W, pentru
folosirea produsului pe timpul nopţii, sau cu kitul pentru ventilare.
Vedere în plan Secţiunea A-A

Vedere generală Secţiunea B-B

Fig. 15c. Tunel solar cu tub rigid şi cu instalaţie pentru ventilaţie suplimentară.
1. Hidroizolaţie cu trecere pe sub ramele de 5. Contraşipci pentru prinderea ramei de etanşare
etanşare 6. Hidroizolaţie
2. Şipci de sprijin pentru susţunerea ramei de 7. Bandă adezivă
etanşare în partea superioară 8. Etanşarea tubului. Bariera de vapori se lipeşte de
3. Jgheab sub acoperiş tub.
4. Barieră de vapori
NCM C.03.02 – 2013 pag. 22

4.1.5.4 Uşi ­ ferestre (glasswanduri)

În cazul în care volumetria şi conformarea spaţiului interior permit, se pot realiza
terase, balcoane etc, prin retragerea pereţilor perimetrali, obţinîndu­se astfel vitraje de
dimensiuni mai mari (glasswand, uşă ­ ferestră) care au avantajul că pot asigura pe
lîngă o iluminare şi o ventilare eficientă, o legătură confortabilă cu exteriorul ­ vezi
fig.16.

b
Fig. 16
h = conform cap. 4.1.2.2. c
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 23

5 ASIGURAREA CERINŢELOR DE CALITATE

(criterii specifice privind proiectarea mansardelor)

5.1 REZISTENŢĂ MECANICĂ ŞI STABILITATE

Mansardele trebuie proiectate şi executate astfel încît încărcările care pot fi
exercitate asupra lor în timpul construirii şi utilizării să nu ducă la nici unul dintre
următoarele evenimente:
a) prăbuşirea întregii construcţii sau a unei părţi a acesteia;
b) deformaţii de o mărime inadmisibilă;
c) deteriorarea altor părţi ale construcţiei sau a instalaţiilor sau a echipamentelor
instalate ca urmare a unor deformaţii majore ale elementelor portante;
d) deteriorare disproporţionată faţă de evenimentul cauzator iniţial.

5.1.1 PREVEDERI GENERALE

5.1.1.1 Prevederile din prezentul subcapitol se referă la proiectarea elementelor
de construcţie structurale şi nestructurale ale mansardelor, din punctul de vedere al
cerinţei rezistenţei mecanice şi stabilitate.
Indicaţiile şi precizările din capitolul de faţă se referă numai la condiţiile
specifice acoperişurilor mansardate şi nu repetă condiţiile generale de rezistenţă şi
stabilitate conţinute în actele normative în vigoare, care trebuie să fie integral şi
riguros respectate.
5.1.1.2 Prevederile acestui capitol sunt valabile în următoarele situaţii:
­ la clădirile civile noi, proiectate inițial cu încăperi mansardate la ultimul nivel;
­ la clădirile civile existente, la care se amenajează mansarde peste ultimul
planşeu existent, printr­o proiectare ulterioară;
­ la clădiri civile noi, concepute cu posibilitatea unei extinderi viitoare sau
concepute cu posibilitatea amenajării unor încăperi mansardate într­o altă etapă de
execuţie.
Prevederile conţinute în acest capitol vor fi utilizate de asemenea la expertizarea
şi consolidarea mansardelor existente.
5.1.1.3 Elementele de construcţie structurale, care alcătuiesc structura de
rezistenţă a acoperişurilor mansardate trebuie să fie fixate corespunzător de structura
de rezistenţă a clădirii, precum şi asigurată o comportare în domeniul elastic în toate
etapele de deformare elastică şi postelastică ale structurii.

5.1.1.4 La proiectarea structurii de rezistenţă a unei mansarde la o clădire

existentă, se va ţine seama de amplificarea acceleraţiilor generate de mişcarea
seismică pe înălţimea construcţiei, precum şi de limitarea deformaţiilor laterale,
precum și că răspunsul seismic al unei structuri este diferit în cazul amplasării la sol
NCM C.03.02 – 2013 pag. 24
faţă de cazul amplasării mansardei pe o clădire existentă.
Racordarea structurii de rezistenţă a clădirii existente cu structura de rezistenţă a
mansardei trebuie să fie efectuată prin articulaţii plastice.
Rigiditatea structurii de rezistenţă a mansardei trebuie să fie asigurată prin
amplasarea contravînturilor în direcţiile longitudinală şi transversală.

La clădirile civile existente nu se admite:

a) amenajarea cu extinderea etajelor mansardate faţă de suprafaţa superioară a
clădirii existente cu proiectarea elementelor de construcție ale mansardelor pe
console;
b) amenajarea mansardelor cu mai mult de un nivel;
c) amenajarea mansardelor cu structura în cadre şi pereţi din beton armat;
d) proiectarea şi amenajarea balcoanelor, loggiilor şi teraselor ca spaţii închise,
vitrate.
5.1.1.5 Clădirile civile, în special pentru clădirile de locuit existente, la care
urmează a se amenaja acoperişuri mansardate se pot afla în una din următoarele
situaţii:
a) clădiri cu terasă necirculabilă sau circulabilă;
b) clădiri cu acoperiş înclinat şi pod neutilizabil;
c) clădiri cu acoperiş înclinat şi pod utilizabil.
Clădirile aflate în una din situaţiile de mai sus pot avea, sau nu, scară (normală)
de acces pe terasă, respectiv în pod.

Clădirile din cazurile "a)" şi "b)" de mai sus, presupun îndepărtarea ­ totală sau
în cea mai mare parte ­ a elementelor de construcţie structurale şi nestructurale
existente peste ultimul planşeu şi proiectarea unui acoperiş mansardat nou, dar în
cazul "c)", se poate menţine cea mai mare parte din elementele de construcţie ale
acoperişului existent.

5.1.1.6 Înainte de a adopta o decizie privind demolarea unor elemente de

construcţie existente (atice de terasă, frontoane de poduri, coşuri de fum sau canale de
ventilaţie ş.a.) se va analiza posibilitatea adaptării lor la noua situaţie şi a eventualei
lor modificări şi/sau consolidări.
5.1.1.7 Îndicaţii privind proiectarea elementelor de construcţie structurale ale
mansardelor la clădirile civile.
a) La clădirile nou proiectate, în patru variante de alcătuire a structurii
principale de rezistenţă:
1. cu şarpantă din lemn;
2. cu elemente de construcţie din beton armat;
3. cu elemente de construcţie metalice.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 25

4. mixte cu utilizarea unor elemente de constructive metalice în combinaţie

cu elemente de constructive din beton armat sau din lemn.
În alcătuirea structurii principale de rezistenţă pot intra şi unele elemente de
construcţie masive, realizate din zidărie sau din beton armat: frontoane, parapete etc.
b) La clădirile civile existente, în trei variante de alcătuire a structurii
principale de rezistenţă:
1. cu şarpantă din lemn;
2. cu elemente de construcţie metalice;
3. mixte cu utilizarea unor elemente de constructive metalice în combinaţie
cu elemente de constructive din lemn.
5.1.1.8 Aspectele specifice, din punct de vedere structural, legate de amplasarea
în clădirea existentă a unui ascensor de persoane, nu fac obiectul prezentului capitol.

5.1.2 INVESTIGAŢII PRELIMINARE LA CLĂDIRI EXISTENTE

5.1.2.1 În cadrul etapei premergătoare de proiectare structurală a acoperişului
mansardat este obligatoriu de a efectua o serie de investigaţii preliminare multilaterale
a construcţiilor, care să confirme capacitatea clădirii existente de a accepta un nou
nivel, ce se referă la:
a) rezistenţa antiseismică a clădirii existente;
b) capacitatea terenului de fundare de a suporta o eventuală încărcare
gravitaţională suplimentară;
c) capacitatea elementelor de construcţie structurale existente (fundaţiilor,
pereţilor şi stîlpilor) de a suporta sarcini suplimentare atît de la acţiunea sarcinilor
gravitaţionale, cît şi de la acţiunea seismică;
d) capacitatea de rezistenţă şi rigiditatea planşeului ultimului nivel al clădirii
existente, la acţiunea sarcinilor suplimentare;
e) starea tehnică şi durabilitatea elementelor de construcţie din lemn care se
păstrează în cadrul proiectului de amenajare a mansardei.

5.1.2.2 Rezistenţa antiseismică a clădirii existente la care urmează a se amenaja

un acoperiş mansardat se stabileşte prin efectuarea obligatorie a expertizei tehnice de
către un expert tehnic atestat sau de un grup de experţi tehnici atestaţi, inclusiv şi a
reţelelor tehnico-edilitare din interiorul clădirii și din terenul aferent clădirii, în
conformitate cu prevederile Legii privind calitatea în construcţii2 şi Regulamentului
privind expertiza tehnică în construcţii3.
Raportul de expertiză trebuie să identifice principalele deficienţe ale
construcţiei/instalaţiilor care impun intervenţia şi recomandă, din punct de vedere
tehnic şi economic soluţiile de reabilitare şi/sau modernizare adecvate.
2
Legea privind calitatea în construcţii nr.721-XIII din 2 februarie 1996 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996,
nr.25, art.259), cu modificările şi completările ulterioare.
3
Hotărîrea Guvernului nr.936 din 16.08.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind expertiza tehnică în construcţii.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 26

5.1.2.3 Conţinutul-cadru al expertizei tehnice3 trebuie să includă:

a) documentele în baza cărora a fost efectuată expertiza tehnică, scopul
expertizei, necesitatea acesteia, beneficiarul, proiectantul, executantul, etapa la care se
află construcţia, încadrarea clădirii în categorii şi clase de importanţă conform
NCM E.01.02, СНиП 2.01.07 şi СНиП II-7;
b) caracteristica construcţiei din punct de vedere arhitectural, funcţional şi
structural şi al instalaţiilor;
c) analizarea documentaţiei de proiect iniţiale, care a stat la baza execuţiei
clădirii/instalaţiilor, completată cu un releveu al zonelor cu degradări specifice
(infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un releveu al instalaţiilor în
scopul evidenţierii modificărilor efectuate asupra acestora;
d) schema şi soluţiile de construcţie, condiţiile geotehnice ale terenului, situaţia
urbanistică;
e) descrierea lucrărilor de intervenţii executate în trecut, motivul şi tipul
intervenţiei (reparaţii, reconstrucţie, consolidări – ca urmare a avariilor provocate de
diferite seisme din trecut, de tasări, de coroziune, accidente tehnice, extindere în plan,
supraetajare, etc);
f) starea tehnică a elementelor constructive şi a construcţiei în ansamblu,
inclusiv şi a instalaţiilor aferente acesteia, neconformităţile depistate, cauzele şi
consecinţele acestora, estimarea degradărilor;
g) schiţe, relevee ale acoperişului/teraselor, etc., precum şi cu un releveu al
instalaţiilor tehnico-edilitare, cu degradările constatate în urma observaţiilor directe,
detalii de execuţie, şi alte materiale grafice, date extrase din încercările de laborator
(rapoarte de încercări) după caz, etc;
h) soluţiile şi calculele structurale, concluziile şi recomandările propuse,
fundamentarea şi optimizarea acestora din punct de vedere tehnic, economic,
tehnologic, funcţional, încadrării în mediul construit, posibilitatea realizării lucrărilor
fără evacuarea locatarilor, etc.
Raportul de expertiză tehnică este parte componentă a Cărţii tehnice a
construcţiei şi se păstrează în acelaşi mod ca şi aceasta.
5.1.2.4 Verificarea condiţiilor de fundare ale clădirii se face în principal prin
examinarea modului în care s-a comportat clădirea existentă în timp (tasări
semnincative, fisuri provenite din tasări inegale ş.a.). Se recomandă a se consulta
Studiul geotehnic existent şi – în lipsa acestuia sau/şi în caz că există unele aspecte
neclare - a se examina oportunitatea efectuării unui nou Studiu geotehnic.
Proiectarea mansardei este posibilă numai în condiţiile elucidării problemelor
geotehnice sesizate şi a includerii în proiect a eventualelor consolidări considerate ca
necesare.
5.1.2.5 Determinarea capacităţii de rezistenţă a elementelor structurale verticale
se va face în principal pe baza consultării proiectului iniţial, prin investigaţii
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 27
suplimentare la fața locului, precum şi – în caz că se consideră necesar - prin încercări
în laborator.

5.1.3 ALCĂTUIREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE MASIVE

ALE ACOPERIŞULUI MANSARDAT
5.1.3.1 Cerinţe esenţiale şi soluții constructive pentru supraetajare prin
mansardare la clădirile existente:
- sistemul structural al mansardei trebuie să fie de tip cadru (maximal uniformă)
din elemente structurale metalice cu pereți subțiri, sau mixt din lemn și metal.
Structurile metalice (stâlpi, grinzi, contravântuiri) se recomandă de utilizat ca
compuse din profile cu pereți subțiri, încovoiate, cu grosimea pereţilor profilelor de
minimum 3 mm;
- schema constructivă cadru articulat cu o sistemă de cotravântuiri și contrafișe
(tiranți) cu pasul care nu va depăși 4,2 m, obligatoriu combinate cu pereții
transversali;
- stîlpii cadrului mansardei de rezemat pe centurile existente din beton armat sau
noi, suprapuse pe partea de sus a celor existente. Secțiunle centurilor din beton armat
trebuie să fie de minimum 400x300(h), armarea cu 4Ø18 AIII amplasate prin găurile
perforate în centurile existente pe mortar special de tip STATO-RESISTO-ANCOR,
asigurînd puterea uniformă de conexiune cu ancora. Găurile pentru ancorare trebuie
să fie cu 2-3 mm mai mari decît ancoră;
- centurile din beton armat trebuie montate pe pereţi capitali, asigurînd un
sistem încrucișat închis. În cazul lipsei a unui perete transversal, centura trebuie să fie
executată în formă de grindă cu preluarea încovoierii transversale de la sarcinile
verticale, asigurînd în acelaşi timp un rost nominal între suprafața inferioară a centurii
(grinzii) cu partea de sus a planseului;
- asigurarea rigidității spațiale folosind un sistem de conexiuni orizontale și
verticale;
- în procesul de lucru al cadrului mansardei în comun cu structura de
rezistenţă a clădirii este necesar ca perioadele de oscilații proprii a părţii principale a
clădirii și a mansardei să fie comparabile și să nu difere mai mult de 15-20%;
- îmbinările elementelor structurii metalice trebuie să fie executate cu
conectori mecanici din şuruburi sau nituri;
- elementele nestructurale exterioare (calcane, frontoane, coşuri de fum,
elemente decorative, parapeţi) vor fi ancorate de structură şi vor fi dimensionate astfel
încît sub acţiunea încărcărilor seismice convenţionale vor menţine integritatea fizică
astfel încît să nu provoace, prin cădere totală sau parţială, pierderi de vieţi omeneşti
sau răniri de persoane în exteriorul clădirii;
- elementele cadrului trebuie să fie maximal standartizate şi executate în
condiţii de uzină.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 28

5.1.3.2 Frontoanele se pot realiza:

a) pentru mansarde proiectate odată cu clădirea
- din zidărie de cărămizi sau blocuri ceramice cu goluri verticale, cu mortar de
minimum M50, cu stîlpi şi centuri din beton armat monolit şi cu strat termoizolant
exterior conform NCM F.03.02 şi NCM F.03.03;
- dinconstrucţii uşoare şi cu pereţii frontonului din panouri de tip “Sandwich” cu
termoizolant din vată minerală.
b) pentru mansarde la clădirile existente
- din construcţii uşoare şi cu pereţii frontonului din panouri de tip “Sandwich”
cu termoizolant din vată minerală.
5.1.3.3 Pereţii transversali antifoc, de la calcane şi de la rosturi, se alcătuiesc şi
se calculează în mod similar cu frontoanele, cu luarea în consideraţie a condiţiilor
specifice: absenţa acţiunii vîntului, asigurarea rezistenţei la foc ş.a.
5.1.3.4 Parapetele pe care reazemă cosoroabele de pe conturul acoperişului (la
acoperişurile fără frontoane) sau numai cele aferente faţadelor longitudinale (la
acoperişurile cu frontoane), se vor alcătui în mod similar cu frontoanele.
La parapetele din zidărie, se vor prevedea obligatoriu stîlpişori de dimensiuni
minimum 25 x 25 cm, la distanţe care se stabilesc prin calcul, dar care vor fi de
maximum 4,0 ­ 4,5 m, în funcţie de înălţimea parapetelor şi de valoarea încărcărilor
orizontale.
La partea superioară a parapetelor din zidărie se va realiza o centură din beton
armat monolit avînd lăţimea de minimum 25 cm şi înălţimea de cel puţin 15 cm. în
funcţie de posibilităţile oferite de criteriile de arhitectură şi în strictă corelare cu
acestea, se recomandă a se mări rezistenţa, rigiditatea şi stabilitatea parapetelor prin
prevederea unor pinteni avînd o lungime de minimum 50 cm şi o înălţime egală cu
cea a parapetului, amplasaţi pe pereţii transversali ai structurii existente.
Calculul parapetelor se face în mod similar cu calculul frontoanelor.
5.1.3.5 Structura casei scării care se execută pe înălţimea etajului mansardat
trebuie să formeze un ansamblu stabil, rigid şi rezistent, de regulă avînd în plan forma
unui dreptunghi.
Pereţii şi planşeul de la partea superioară a casei scării, trebuie să fie astfel
realizaţi încît să aibă cel puţin aceleaşi caracteristici de rezistenţă la foc ca elementele
de construcţie ale casei scării de la celelalte niveluri, în condiţiile respectării tuturor
prevederilor din normativul NCM E.03.02. Pereţii vor avea o alcătuirea similară cu
cea al frontoanelor, iar planşeul de la partea superioară va fi realizat, de regulă,
dintr­o placă înclinată din beton armat monolit (pentru mansarde proiectate odată cu
clădirea), turnată odată cu centurile de pe zidurile adiacente.
5.1.3.6 Stîlpii din beton armat monolit, precum şi frontoanele, calcanele,
parapetele şi pintenii din beton armat monolit, vor fi obligatoriu ancoraţi în pereţii
structurali, centurile sau grinzile pe care se reazemă, prin intermediul unor mustăţi din
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 29
oţel beton la clădirile noi şi cu ajutorul unor ancore chimice sau mecanice, la clădirile
de locuit existente la care se amenajează un acoperiş mansardat.
5.1.3.7 Canalele de fum şi de ventilare, executate din zidărie de cărămidă, pe
înălţimea acoperişului mansardat şi peste învelitoarea acestuia, vor fi realizate în
conformitate cu prevederile normativului NCM F.03.02 şi СНиП II-7-81*, cu mortar
de minimum M50 şi vor fi armate cu bare verticale exterioare şi cu etrieri de legătură
în rosturile orizontale.
Barele verticale vor fi ancorate corespunzător în centurile şi grinzile sau ­ în
ultimă instanţă ­ în placa planşeului de sub mansardă, şi vor fi protejate cu un strat de
mortar de ciment de 4...5 cm grosime. Canalele de fum şi de ventilare executate din
elemente de construcţie uşoare (de exemplu, din tuburi de tablă zincată și strat
termoizolant) pot fi prinse cu tiranţi metalici fixaţi de planşeul din beton armat şi/sau
prin ancorare de elementele şarpantei.

5.1.4 ALCĂTUIREA ŞARPANTEI DIN LEMN

5.1.4.1 Şarpanta trebuie să fie astfel concepută şi alcătuită încît să poată prelua
şi transmite fără dificultăţi încărcările gravitaţionale, precum şi cele provenite din
acţiunea seismică şi a vîntului, la structura de rezistenţă a clădirii existente. Rezistenţa
şi stabilitatea la acţiunea încărcărilor din vînt şi cutremur trebuie asigurate pentru
orice direcţie posibilă de manifestare a acestora.
5.1.4.2 Alcătuirea şarpantei din lemn pe scaune trebuie să asigure, în condiţiile
respectării prevederilor normativelor în vigoare, satisfacerea următoarelor exigenţe
generale principale:
- transmiterea, cît mai direct posibil, la pereţii structurali ai clădirii, a tuturor
încărcărilor gravitaţionale. În condiţiile efectuării tuturor verificărilor necesare, se
admite şi rezemarea şarpantei pe grinzile şi plăcile din beton armat ale planşeului de
sub mansardă;
- asigurarea stabilităţii, rezistenţei şi rigidităţii ansamblului şarpantei, precum
şi a tuturor elementelor componente, la acţiunea încărcărilor orizontale, provenite în
principal din acţiunea seismică şi a vîntului, prin prevederea unui număr
corespunzător de contravîntuiri verticale, pe ambele direcţii principale;
- ancorarea, în condiţii corespunzătoare de rezistenţă, indeformabilitate şi
durabilitate, a ansamblului şarpantei, prin intermediul tălpilor şi a cosoroabelor, de
structura de rezistenţă a clădirii, la acţiunea încărcărilor orizontale.
5.1.4.3 Suplimentar, la alcătuirea şarpantei de lemn pe scaune, proiectată pentru
acoperişurile mansardate, se vor respecta şi următoarele condiţii specifice:
- distanţele dintre scaune pot fi mărite, dar în mod judicios şi în strictă corelare
cu cerinţele de arhitectură și rezistență;
- prin modul de amplasare a popilor, cleştilor, contrafişelor şi diagonalelor, se
va urmări crearea unor spaţii cît mai libere, atît pe orizontală cît şi pe verticală;
- pe direcţie transversală, rigiditatea scaunelor se va realiza în principal prin
triunghiurile nedeformabile formate din căpriori, popi și cleşti, amplasate de regulă la
NCM C.03.02 – 2013 pag. 30
partea superioară a acoperişului (fig.16). Se va evita utilizarea de popi înclinaţi şi
contrafişe;
- pe direcţia longitudinală, rigiditatea şarpantei se va obţine, de regulă, prin
realizarea unor triunghiuri de dimensiuni sporite, formate din popi, pane și contrafișe
sau a unor grinzi cu zăbrele formate din pane, tălpi, popi și diagonale. Se va urmări
ca aceste elemente, să fie înglobate în pereţii exteriori sau interiori, de
compartimentare, a spaţiului locuit;
- se recomandă de a evita realizarea unor şarpante pe scaune cu o alcătuire care
conduce la împingeri laterale (fig.16 6), la clădiri cu lăţime mare şi/sau amplasate în
zone cu seismicitate ridicată, precum şi în situaţiile în care este dificil de a prelua
împingerile (fig.17 c);
- la alcătuirea de ansamblu a şarpantei pe scaune, precum şi la stabilirea poziţiei
şi distanţelor dintre căpriori, se va avea în vedere necesitatea prevederii în zonele
înclinate ale mansardei, a lucarnelor şi a ferestrelor amplasate paralel cu învelitoarea;
- la stabilirea distanţelor dintre căpriori, în cazul amplasării stratului
termoizolant - total sau parţial - între căpriori, se va ţine seama de dimensiunile de
livrare ale plăcilor sau ale saltelelor termoizolante.
5.1.4.4 Elementele constructive din care se realizează şarpanta pe scaune, vor fi
proiectate de regulă, din lemn ecarisat ­ cherestea de răşinoase conform ГОСТ 24454-
80Е, ГОСТ 8486-86E şi anume: grinzi, dulapi, rigle şi şipci.
Se va folosi cherestea de calitatea I, cu respectarea condiţiilor standardizate în
ceea ce priveşte umiditatea admisă.
Piesele din lemn vor fi în prealabil ignifugate şi antiseptizate cu material de
calitate superioară, garantate de producător şi agrementate în Republica Moldova.
5.1.4.5 Îmbinările dintre piesele de lemn ale şarpantei, precum şi ancorarea
acesteia de structura de rezistenţă a clădirii, vor fi realizate cu un grad mai ridicat de
exactitate şi acurateţe decît la şarpantele pe scaune ale podurilor. Se vor folosi soluţii
de îmbinări cu caracter definitiv şi ingineresc, durabile şi cu un grad mai redus de
deformabilitate.
Se vor folosi îmbinări chertate (cu prag, în jumătatea lemnului, cu cep ş.a.), iar
în locul prinderilor cu scoabe şi a legăturilor cu sîrmă se vor folosi guşee şi zbanţuri
metalice prinse cu buloane şi şuruburi.
Toate piesele metalice vor fi tratate anticoroziv.
5.1.4.6 Tălpile şi cosoroabele se vor lega de elementele structurale din beton
armat, planşee şi centuri, astfel:
­ cu buloane filetate, ancorate corespunzător în elementele de construcţie din
beton armat şi prevăzute cu şaibe şi piuliţe ­ în cazul elementelor de construcţie nou
turnate (fig.17 a, c);
­ cu piese metalice speciale, prevăzute cu dispozitive de expandare sau similare
­ în cazul elementelor de construcţie existente (fig.17 b).
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 31

5.1.4.7 In toate cazurile, rezemarea popilor pe centurile şi planşeele din beton

armat se va face prin intermediul unor tălpi de repartiţie, dimensionate corespunzător
şi prevăzute sau nu cu contrafişe de rigidizare (fig.17 e).
5.1.4.8 Pentru realizarea lucarnelor şi a ferestrelor de mansardă, precum şi la
străpungerile pentru coşuri şi ventilaţii, se vor folosi juguri şi grinzi duble, prevăzute
cu chertări şi zbanţuri metalice.
5.1.4.9 În cazul în care lungimile necesare ale căpriorilor depăşesc lungimile
maxime care pot fi procurate, de 6,0 m conform ГОСТ 24454-80Е, ГОСТ 8486-86E,
aceştia pot fi înnădiţi în zonele cu solicitări minime. Înnădirile se vor realiza cu eclise
de lemn sau metalice plus cuie sau şuruburi, şi vor fi dimensionate conform actelor
normative în vigoare.
5.1.4.10 Pentru o mai bună conlucrare şi retransmitere a încărcărilor verticale şi
orizontale între căpriori şi de la aceştia la pane şi la scaune, se recomandă în deosebi
în zone cu seismicitate ridicată, adoptarea unei soluţii cu aştereală în locul soluţiei cu
şipci. Aştereala poate fi realizată fie din dulapi de 28 mm grosime şi lăţime cît mai
mare, fixaţi cu minimum 2 cuie de fiecare căprior, fie din panouri (plăci) din diverse
materiale.
5.1.4.11 În fig.17 se prezintă cîteva exemple de scheme constructive ale unor
şarpante din lemn pe scaune (secţiuni transversale), posibil de utilizat la acoperişurile
mansardate, astfel:
­ 1...6 ­ fără parapete longitudinale;
­ 7...10 ­ cu parapete longitudinale;
­6 ­ fără popi intermediari, cu împingeri laterale;
­ 1, 7 ­ cu un şir de popi interiori:
­ 2, 8 ­ cu 2 şiruri de popi interiori;
­ 3, 4, 9 ­ cu 3 şiruri de popi interiori, fără frîngerea apelor;
­ 5, 10 ­ idem, cu frângerea apelor;
­ 3, 4 ­ cu pereţii exteriori ai mansardei, retraşi faţă de planul faţadelor
longitudinale.
În schemele constructive din fig.17 nu sunt figurate tălpile de sub popi şi nici
contravîntuirile longitudinale.
În fig.18 se prezintă cîteva detalii caracteristice, aferente schemelor
constructive din fig.17
5.1.4.12 În unele cazuri este necesar să se analizeze oportunitatea utilizării, în
locul unei şarpante din lemn pe scaune, a unei şarpante din ferme de lemn. Această
soluţie poate deveni necesară din punct de vedere tehnic şi eficientă din punct de
vedere economic, în următoarele situaţii:
­ deschideri mari între elementele portante verticale;
­ planşee cu o capacitate de rezistenţă redusă şi/sau cu o deformabilitate mare,
în special planşee cu grinzi din lemn;
NCM C.03.02 – 2013 pag. 32

­ absenţa unor pereţi structurali interiori amplasaţi la distanţe şi în poziţii

convenabile, corelate cu amplasarea încăperilor de la mansardă;
­ ferme din lemn, existente, care din considerente funcţionale, de rezistenţă
şi/sau de durabilitate trebuie să fie înlocuite, etc.
Fermele din lemn se vor alcătui şi calcula în conformitate cu prevederile actelor
normative în vigoare.

Fig. 17 Exemple de şarpante din lemn pe scaune

1. Căpriori 4. Pop
2. Cosoroabă 5. Cleşti
3. Pană 6. Contrafişe
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 33

Fig. 18 Detalii de şarpante din lemn pe scaune

1. Centura din beton armat monolit ăpriori 6. Talpă
2. Căpriori 7. Cleşti
3. Cosoroabă 8. Contrafişe
4. Pană 9. Ancoră din bulon filetat
5. Pop 10. Piesă metalică specială prevăzută cu
dispozitiv de expandare
NCM C.03.02 – 2013 pag. 34
5.1.5 ALCĂTUIREA ŞARPANTEI CU STRUCTURA PRINCIPALĂ DE
REZISTENȚĂ DIN ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE DIN BETON ARMAT
(numai pentru mansarde proiectate odată cu clădirea)
5.1.5.1 La acest tip de şarpantă, elementele de construcţie structurale, portante
la acţiunea încărcărilor verticale şi care asigură contravîntuirea pe ambele direcţii
principale ale ansamblului acoperişului la acţiunea încărcărilor orizontale, sunt
realizate în principal din elemente de construcţie din beton armat.
5.1.5.2 Ca elemente de construcţie structurale principale se pot utiliza:
a) pereţi transversali: frontoane (cu sau fără goluri de ferestre), pereţi antifoc,
pereţi adiacenţi rosturilor, pereţi adiacenţi casei scării (cu sau fără goluri de uşi),
precum şi, eventual, pereţi de compartimentare (între locuinţe diferite);
b) pereţi longitudinali: pereţi adiacenţi casei scării (cu sau fără goluri de uşi),
pinteni dezvoltaţi ai unor pereţi transversali, precum şi, eventual, unii pereţi de
compartimentare (între locuinţe diferite);
c) parapete, cu sau fără pinteni de rigidizare, pe întregul contur al clădirii sau
numai pe unele faţade;
d) intersecţii ortogonale ale unor fâşii de pereţi, formând stîlpi în formă de
cruce, L sau T;
e) grinzi longitudinale interioare (pane) din beton armat monolit;
f) stîlpi şi grinzi din beton armat monolit, de dimensiuni reduse, formând cadre
longitudinale şi/sau transversale.
5.1.5.3 Pentru elementele de construcţie de la pct.5.1.5.2. a) b) şi c), sunt
valabile prevederile de la subcapitolul 5.1.3. de mai sus.
5.1.5.4 Stîlpii formaţi din intersecţii ortogonale de fîşii de pereţi transversali şi
longitudinali se prevăd, de regulă, în zona mediană a clădirii, peste pereţii structurali
de la nivelul de sub mansardă.
Stîlpii se pot realiza:
- din pereţi de beton armat monolit, cu grosimea de cel puţin 14 cm;
- din zidărie din cărămizi pline sau cu goluri, de 25 cm grosime, cu armături în
rosturile orizontale şi cu stîlpişori din beton armat cu dimensiunile 25 x 25 cm la
extremităţi şi eventual la intersecţie.
Suprafeţele orizontale de la faţa superioară a centurilor pe care reazemă stîlpii
se tratează conform prevederilor de la pct.5.1.7.5, iar barele verticale ale stîlpişorilor
din beton armat se ancorează conform pct.5.1.7.6.
5.1.5.5 Grinzile longitudinale din beton armat monolit îndeplinesc funcţia de
pane şi reazemă pe unele din elementele structurale verticale menţionate la pct.5.1.5.2
a, b şi d. Avînd în vedere că ele se dispun, de regulă, în zona centrală a acoperişului,
peste planşeul superior al mansardei, înălţimea liberă disponibilă este mare şi, în
consecinţă, se pot realiza grinzi cu deschideri relativ mari.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 35

Grinzile se realizează de formă dreptunghiulară sau cu talpă la partea

superioară.
5.1.5.6 Cadrele din beton armat monolit sunt alcătuite din stîlpi verticali de
dimensiuni min.25x25 cm şi grinzi orizontale sau înclinate.
În funcţie de modul de realizare a detaliilor de rezemare şi de fixare a stîlpilor,
aceştiea se consideră în calcule ca încastraţi sau articulaţi la bază.
5.1.5.7 În fig.19, 20 şi 21 se prezintă trei exemple de acoperişuri cu şarpanta
alcătuită din elemente de constructive din beton armat, avînd următoarele
caracteristici principale:
fig.19 - acoperiş cu 2 ape, avînd frontonul rigidizat cu un pinten de lungime
relativ mare;
- pereţii adiacenţi casei scării prelungiţi pînă sub învelitoare, pereţii
transversali fiind extinşi pe toată lăţimea clădirii;
- parapet relativ înalte prevăzute cu pinteni de rigidizare;
- grindă din beton armat la coamă, cu talpă la partea superioară (pentru
obţinerea unei capacităţi de rezistenţă la încovoiere în plan orizontal), cu deschidere
şi înălţime relativ mari.
fig.20 – acoperiş cu 4 ape, cu parapete de înălţime redusă, fără pinteni de
rigidizare;
- stîlpi în formă de cruce, din beton armat monolit, dispuşi pe axul longitudinal
median;
- grindă longitudinală din beton armat monolit, de formă dreptunghiulară, cu
deschideri şi dimensiuni relativ mici, amplasată la coamă;
- grinzi din beton armat monolit de formă dreptunghiulară, cu deschideri şi
dimensiuni mai mari, la coamele înclinate;
fig.21 - acoperiş cu 2 ape, cu pante frânte şi fronton nestructural;
- fără parapete longitudinale;
- cadre din beton armat monolit, cu rigle orizontale pe direcţie longitudinală şi
cu rigle înclinate pe direcţie transversală.
5.1.5.8 La calculul elementelor de construcţie structurale ale acoperişului se vor
avea în vedere următoarele:
­ în lipsa unei diafragme orizohtale rigide, fiecare element de construcţie
vertical va fi dimensionat la eforturile secţionate corespunzătoare ariilor şi
încărcărilor aferente;
­ grinzile ­ orizontale şi înclinate ­ vor fi verificate la încovoiere atît în plan
vertical, cît şi în plan orizontal, respectiv înclinat;
­ toate elementele structurale verticale vor fi verificate şi la lunecare în planul
de separaţie dintre betonul existent şi betonul nou turnat;
NCM C.03.02 – 2013 pag. 36

verificările se vor face în conformitate cu prevederile normativelor în vigoare,

lunecările capabile fiind determinate cu luarea în consideraţie atît a efortului secţional
axial de compresiune, cît şi a ariilor secţiunilor conectorilor şi a valorilor
coeficientului echivalent de frecare, în funcţie de modul de tratare a suprafeţelor;
­ avînd în vedere efectul de şaibă al asterelii, în cazul în care la partea
superioară a căpriorilor se prevede astereală, elementele de construcţie verticale cu
rigiditate mai mare (de regulă frontoanele şi alţi pereţi structurali), vor fi verificate la
acţiunea unor încărcări orizontale mai mari decît cele care îi revin din ariile aferente,
valoarea acestora fiind apreciată de proiectant.

Fig. 19
1. Centura din beton armat monolit
2. Căpriori Fig. 20
3. Cosoroabă 1. Căpriori
4. Zbanţ metalic 2. Cosoroabă
5. Pinten 3. Grindă din beton armat
6. Parapet 4. Perete transversal
7. Grindă din beton armat (sau metalică)
8. Grindă din beton armat
9. Perete transversal
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 37

Fig. 21
1. Căpriori
2. Cosoroabă
3. Stâlp din beton armat
4. Perete transversal
5. Riglă din beton armat

5.1.5.9 La şarpantele cu structura principală de rezistenţă din elemente de

construcţie din beton armat, căpriorii se vor executa , de regulă, din dulapi din lemn,
ca la şarpantele pe scaune.
Pe baza unor justificări corespunzătoare (rezistenţă sporită la foc, rigiditate mai
mare, ş.a) se pot folosi de asemenea:
- căpriori metalici, realizate din profile cu pereţi subţiri;
- căpriori din beton precomprimat, avînd de regulă
- secţiune dreptunghiulară.

5.1.5.10 La faţa superioară a grinzilor din beton armat cu funcţiunea de pane ­

în cazul căpriorilor din lemn ­ şi la faţa superioară a căpriorilor din beton
precomprimat, se vor prevedea piese din lemn, pentru prinderea căpriorilor din lemn,
respectiv a aşterelii sau a şipcilor. Aceste piese vor fi temeinic fixate de elementele
din beton armat sau din beton precomprimat pe care se reazemă.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 38

5.1.5.11 La clădirile de locuit noi, se poate adopta o soluţie la care stratul

suport al căpriorilor şi al învelitorii este realizat din plăci înclinate din beton armat
monolit (fig.36 şi 37). Soluţia prezintă dezavantajul unor încărcări verticale orizontale
sensibil mai mari, dar este avantajoasă sub aspectul rezistenţei la foc, izolării fonice
faţă de exterior şi al durabilităţii.

5.1.6 ALCĂTUIREA ŞARPANTEI CU STRUCTURA PRINCIPALĂ

DE REZISTENȚĂ DIN ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE METALICE
5.1.6.1 La acest tip de şarpantă, principalele elemente de constructive structurale,
care asigură rezistenţa, rigiditatea şi stabilitatea acoperişului mansadat la acţiunea
tuturor încărcărilor de calcul, verticale şi orizontale, sunt realizate din construcții
metalice.
Sunt posibile şi structuri mixte:
- elemente de constructive executate din metal, în special elementele de
constructive încovoiate, iar altele, elemente de construcţie acţionate la compresiune
sau la compresiune excentrică, din beton armat monolit;
- elemente de constructive executate din metal, în special elementele de
constructive încovoiate, iar altele, elemente de construcţie din lemn.
5.1.6.2 Elementele de construcţie principale metalice se vor utiliza din:
- stîlpi metalici, realizaţi din profile laminate, din ţevi sau din profile cu pereţi
subţiri cu grosimea pereţilor de minimum 3 mm;
- grinzi principale şi secundare, realizate din profile laminate sau cu pereţi subţiri
cu grosimea pereţilor de minimum 3 mm;
- grinzi cu zăbrele;
- contravîntuiri orizontale şi/sau verticale;
- cadre metalice, cu diferite alcătuiri şi forme.
5.1.6.3 Îmbinările dintre piesele metalice ale acoperişului mansardat se vor
realiza de regulă cu sudură, şuruburi sau nituri, iar prinderea lor de planşeul sau
centurile din beton armat se va face - de regulă - prin intermediul unor plăci de
repartiţie fixate cu buloane ancorate prin procedee mecanice sau chimice la
clădirile existente care se mansardează, sau prevăzute de la turnarea betonului, la
clădirile de locuit noi.
5.1.6.4 Toate piesele metalice vor fi protejate anticoroziv, utilizînd în acest scop
exclusive material şi procedee agrementate în Republica Moldova.
5.1.6.5 La şarpantele cu structura principală de rezistenţă din elemente de
constructive metalice, căpriori se vor prevedea fie din dulapi din lemn, fie din profile
metalice cu pereţi subţiri.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 39

5.1.7 PLANȘEE ȘI SCĂRI LA CLĂDIRI EXISTENTE

5.1.7.1 Dacă în planşeul din beton armat monolit sau din elemente prefabricate
din beton armat a clădirilor existente, conform raportului expertizei tehnice se permite
de a fi create goluri pentru amplasarea scărilor de acces în acoperişul mansardat,
acestea vor fi realizate prin spargere atentă, fără şocuri şi fără a produce deteriorări la
elementele de constructive învecinate. Se interzice utilizarea barosului şi/sau a
ciocanului de abataj.
La decuparea golurilor în planşeu se va urmări păstrarea în cea mai mare
măsură integritatea barelor din centuri, precum şi un număr cât mai mare din
armăturile planşeelor existente, care trebuie să devina mustăţi de legătură cu zonele
de planşeu care se vor turna în noile condiţii.
5.1.7.2 În cazul scărilor interioare din locuinţele tip duplex, se va urmări ca
golurile ­ de regulă având o formă circulară sau dreptunghiulară ­ să aibe dimensiuni
cât mai reduse, să fie amplasate în zonele cu solicitări minime (adiacent unor pereţi
structurali interiori) şi să fie bordate cu armături corespunzătoare, necesare atât
pentru preluarea încărcărilor verticale, cât şi pentru solicitările din planul planşeului,
la acţiunea seismică.
5.1.7.3 În cazul prelungirii pe verticală, cu încă un nivel, a casei scării, se va
urmări:
­ reducerea dimensiunilor golului din planşeu la valorile minime cerute de
condiţiile de circulaţie;
­ alcătuirea corespunzătoare a noului palier de beton armat monolit, pentru
noile condiţii: placă de grosime sporită, eventual grindă­podest etc.;
­ prevederea unor armături suplimentare, de bordaj, la marginea dinspre gol a
podestului, ancorate corespunzător în zonele adiacente ale planşeului existent, în
scopul restabilirii capacităţii de rezistenţă la încovoiere în planul ei, a diafragmei
orizontale de la ultimul nivel.
5.1.7.4 În situaţia în care planşeul de peste ultimul nivel al clădirii existente
este alcătuit cu grinzi din lemn, este necesar să se analizeze:
­ oportunitatea realizării unui nou sistem de centuri, înglobate în pereţii
structurali sau adosate acestora;
­ oportunitatea realizării unui planşeu din beton armat monolit în locul sau
deasupra planşeului din lemn, existent.
Pe lîngă avantajele aduse proiectării, realizarea unui planşeu din beton armat
monolit în locul celui din lemn este benefică atît din punctul de vedere al preluării
încărcărilor gravitaţionale, cît şi din punctul de vedere al acţiunii seismice. La
proiectarea şi execuţia noului planşeu din beton armat monolit, se va da o atenţie
deosebită modului în care se face conectarea noului planşeu de pereţii structurali
existenţi.
5.1.7.5 Suprafeţele orizontale de la faţa superioară a planşeului/centurilor/
NCM C.03.02 – 2013 pag. 40
grinzilor pe care urmează a se executa frontoane, parapete sau alţi pereţi structurali ai
acoperişului mansardat ­ din zidărie sau din beton armat monolit ­ vor fi pregătite în
prealabil, prin buciardare sau cioplire cu dalta, creînd asperităţi cu adîncimea mai
mare de 2 mm; suprafaţa betonului va fi curăţată de laptele de ciment, prin periere cu
peria de sîrmă, suflată cu aer comprimat şi spălată cu jet de apă.
5.1.7.6 Barele verticale ale pereţilor sau ale stîlpilor din beton armat monolit,
vor fi înnădite cu mustăţi ancorate în pereţii structurali din zidărie sau din beton
armat, de la ultimul nivel al clădirii existente. Ancorele ­ care îndeplinesc şi funcţia
de conectori ­ vor fi realizate din bare de oţel beton 4Ø18 AIII şi vor fi introduse
în găuri verticale forate cu dispozitive rotopercutante, curăţate de praf şi
umplute cu răşini epoxidice sau cu alte substanţe adezive similare. Capacitatea de
rezistenţă la întindere a ancorelor se determină prin calcul şi este în funcţie de
diametrul şi adîncimea găurilor, de rezistenţa la întindere a betonului, respectiv a
zidăriei, precum şi de caracteristicile materialului adeziv.
5.1.7.7 La locuinţele tip duplex, scara de acces la încăperile amplasate la
mansardă va fi, de regulă, de tip uşor ­ din lemn sau metalică ­ şi va fi rezemată
şi/sau fixată atît de planşeul inferior, cît şi de cel superior.
5.1.7.8 În cazul prelungirii casei scării comune, rampele şi eventualul podest
intermediar vor fi realizate din beton armat monolit, ţinînd seama de următoarele:
­ la scările cu două rampe şi un podest intermediar, se recomandă ca acesta
din urmă să fie realizat cu două grinzi perpendiculare pe direcţia rampelor, rezemate
în găuri create în pereţii transversali structurali ai casei scării (fig.18 a);
­ în cazul în care structura de rezistenţă a clădirii este cu cadre, se va acorda o
atenţie deosebită ca, prin modul de rezemare a podestului intermediar, să nu se
modifice substanţial comportarea cadrelor existente şi să nu se creeze efectul de
stîlpi scurţi;
­ la rezemarea rampei, la partea inferioară, pe palierul existent, în funcţie de
alcătuirea, dimensiunile şi armarea acestuia din urmă, se va analiza necesitatea unei
eventuale consolidări, pentru a corespunde noilor condiţii de rezemare şi încărcare.
5.1.7.9 La scările cu două rampe şi un podest intermediar, dacă se doreşte a nu
fi afectaţi pereţii existenţi adiacenţi casei scării, se poate adopta o soluţie cu podestul
intermediar agăţat la nivelul ultimului planşeu existent, ca în exemplul din fig.18 b.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 41

Fig. 22 Podeste intermediare

1- grindă din beton armat

5.1.8 CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ALE

ACOPERIŞULUI MANSARDAT
5.1.8.1 Intensităţile normate ale încărcărilor din vînt şi coeficienţii parţiali de
siguranţă, care multiplică valorile intensităţilor normate ale încărcărilor pentru
obţinerea valorilor de calcul ale încărcărilor, sunt stabilite prin СНиП 2.01.07.
5.1.8.2 Valorile normate ale încărcărilor din zăpadă şi coeficienţii parţiali de
siguranţă aferenţi acestor încărcări se dau în СНиП 2.01.07.
5.1.8.3 Dimensionarea şi verificarea elementelor de construcţie din lemn se fac
în conformitate şi pe baza prevederilor normativelor în vigoare.
Se va acorda o atenţie deosebită verificării la starea limită de deformaţie a
elementelor de construcţie solicitate la încovoiere care susţin elemente nestructurale,
NCM C.03.02 – 2013 pag. 42
care pot fi influenţate negativ în ceea ce priveşte integritatea, funcţionalitatea şi
aspectul, de deformaţiile prea mari ale elementelor structurale din lemn.
5.1.8.4 Calculul elementelor de construcţie din zidărie, zidărie armată şi zidărie
mixtă, se va face pe baza prevederilor din normativul СНиП 2.01.07 şi NCM F.03.03.
5.1.8.5 Calculul elementelor de construcţie din beton armat şi beton
precomprimat, se va face în conformitate cu prevederile din NCM F.02.02.
5.1.8.10 Calculul elementelor de construcţie metalice se va face pe baza
prevederilor din СНиП 2.01.07, precum şi din СНиП II-7-81*.
5.1.8.6 La verificarea structurii de rezistenţă a clădirilor de locuit existente, la
care se amenajează ulterior un acoperiş mansardat, în condiţiile existente după
mansardare, se va ţine seama atît de masa adăugată, de poziţia acestor încărcări
suplimentare ­ în plan şi pe verticală ­ precum şi de eventualele modificări aduse la
structura de rezistenţă a clădirii existente (de ex.consolidarea unor pereţi structurali,
înlocuirea planşeului de lemn de peste ultimul nivel cu un planşeu din beton armat,
ş.a.)
5.1.8.7 La proiectarea (din punct de vedere al rezistenţei şi stabilităţii) a
elementelor de construcţie structurale şi nestructurale ale acoperişurilor mansardate se
vor avea în vedere şi prevederile normativului СНиП 2.01.07.

5.2 SIGURANŢĂ ŞI ACCESIBILITATE ÎN EXPLOATARE

Mansardele trebuie proiectate şi executate astfel încît să nu prezinte riscuri
inacceptabile de accidente sau pagube în cursul funcţionării sau al utilizării, cum ar fi
alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii. În special,
construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să fie accesibile şi
utilizabile pentru persoanele cu dizabilităţi conform prevederilor normativelor NCM
C.01.06 şi CP C.01.02.
Prevederile specifice mansardelor cu privire la exigenţa esenţială “Siguranţă şi
accesibilitatea în exploatare” se referă la:
­ siguranţa circulaţiei înspre şi în mansardă (atît pe orizontală cît şi pe verticală),
­ siguranţa cu privire la lucrările de întreţinere,
­ siguranţa la intruziune şi efracţie.

5.2.1 Siguranţa cu privire la accesul în mansarde

5.2.1.1 Scările de acces spre mansarde trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii
de siguranţă ca cele pentru clădiri publice şi locative stabilite în normativele în
vigoare la momentul proiectărilor.
5.2.1.2 Înălţimea liberă de circulaţie pe o scară care merge către o mansardă va fi
de minimum 2,10 m.
5.2.1.3 Casă scară şi scară comună (pentru mai mulţi utilizatori diferiţi) vor fi
dimensionate şi conformate identic cu cele din clădirea existentă, noul tronson de
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 43
scară poate fi prevăzut din materiale uşoare (lemn, metal, compozite).
5.2.1.4 accesul pe acoperiş se va prevedea din nodul comun de circulaţie
verticală.
5.2.1.5 la mansardarea clădirilor existente cu P+3E şi P+4E poate fi prevăzut un
ascensor exterior (dacă nu există).

5.2.2 Siguranţa cu privire la circulaţia în interiorul apartamentelor

mansardate
5.2.2.1 Înălţimea liberă de trecere în zona căilor de circulaţie curentă, pentru
evitarea accidentării prim contactul cu proeminenţe joase, va fi de minimum 2,10 m.
5.2.2.2 Scările interioare apartamentelor vor fi dimensionate şi conformate
corespunzători condiţiilor de siguranţă în utilizare, asigurându­se inclusiv
posibilitatea manevrării de obiecte voluminoase, de la un nivel la altul.

5.2.3 Siguranţa cu privire la întreţinerea acoperişurilor

Pentru întreţinerea acoperişurilor, inclusiv a „ferestrelor de mansardă”, vor fi
prevăzute obligatoriu elemente de asigurare a accesului şi circulaţiei (podine, scări
fixe, puncte de ancorare, etc.) pentru verificarea/întreţinerea elementelor de
instalaţii/dotări (coşuri de fum, ventilaţii, antene, paratonere, instalaţii, etc.), conform
prevederilor reglementărilor privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor
acoperişurilor în pantă. Se vor prevedea dispozitive de siguranţă astfel alcătuite şi
fixate, încît să se evite accidentarea în timpul lucrărilor de întreţinere.

5.2.4 Siguranţa la intruziune şi efracţie

5.2.4.1 Pentru siguranţa şi protecţia utilizatorilor la intruziuni şi efracţii,
împotriva eventualelor acte de violenţă, hoţie, vandalism, comise de răufăcători din
exterior, precum şi împotriva pătrunderii nedorite a insectelor sau animalelor
dăunătoare, vor fi prevăzute în tema de proiectare măsuri de reducera riscului
tentativelor de intruziune şi efracţie, atît printr-o concepţie corespunzătoare a clădirii,
cît şi prin prevederea unor măsuri suplimentare de protecţie, în funcţie de gradul de
securitate al clădirii.
5.2.4.2 Elementele delimitatoare ale mansardei (pereţi, învelitoare, ferestre)
vor fi astfel concepute şi realizate, încît să nu permită pătrunderea prin efracţie a
răufăcătorilor.
5.2.4.3 Pereţii de compartimentare între apartamente, sau spaţii cu gestiuni
diferite, trebuie să fie astfel alcătuiţi, încît să nu permită pătrunderea dintr-un
compartiment în altul:
- să reziste la impact;
- să nu poată fi demontate.
a) tavanul suspendat trebuie astfel rezolvat încît să nu poată constitui loc de
ascunziş sau de trecere dintr-un compartiment în altul.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 44

b) luminătoarele, ferestrele de mansardă şi/sau lucarnele vor fi prevăzute cu

mecanisme de închidere speciale cu acţionare numai din interior, rezistent conformate
și bine ancorate;
c) grilajele de protecţie vor fi astfel concepute încît spaţiul dintre elementele
componente să fie de maximum 10 cm;
d) toate golurile din pereţi şi acoperiş (ochiuri mobile de ferestre, guri de
evacuare aer viciat, prize de aer proaspăt, orificii de acces a aerului in straturile
ventilate din structura acoperişului) vor fi protejate cu plase de sîrmă, pentru evitarea
pătrunderii insectelor şi a păsărilor mici în interior.
5.2.4.4 Accesul nedorit al persoanelor străine întro clădire sau în spațiul
mansardat, poate fi oprit, pe lîngă o concepere adecvată a clădirii, totodată şi prin
prevederea unor sisteme (mecanisme) de închidere şi blocare a căilor de acces:
a) Mecanisme cu acţionare electronică, care pot fi:
- cu cartelă electronică sau magnetică (cazul acceselor necontrolate din clădiri
publice);
- cu tastatură cu cod numeric (cazul obiectivelor de mare importanţă);
- cu interfon cu audio și/sau video;
b) sistem cu senzori;
c) sistem de televiziune cu circuit închis, etc.

5.3 SECURITATEA LA INCENDIU

5.3.1 Mansarda trebuie să fie proiectată şi executată în aşa fel încît, în caz de
incendiu:
a) stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să fie asigurată pe o perioadă
determinată de timp;
b) apariţia şi propagarea focului şi a fumului în interiorul construcţiei să fie
limitate;
c) extinderea focului către construcţiile învecinate să fie limitată;
d) ocupanţii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte mijloace;
e) să fie asigurată siguranţa echipelor de intervenţie.
5.3.2 Între numărul de niveluri admis (în care se include şi mansarda) al
clădirilor civile supraterane, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc, numărul de
persoane şi materialele din care se realizează structura mansardelor se vor respecta
cerinţele NCM E.03.02, NCM C.01.07, NCM C.01.08.
Numărul ieşirilor de evacuare şi avarie, numărul căilor de evacuare,
dimensiunile acestora şi condiţiile de iluminare şi protecţie antifum, trebuie să
corespundă prevederilor NCM E.03.02.
Protecţiile aplicate elementelor de construcţie trebuie să asigure
combustibilitatea şi rezistenţa la foc corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc in
care este încadrată clădirea.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 45

5.3.3 Amenajarea de mansarde la clădiri existente, care prin mansardare

depăşesc 28 m, se permite doar cu coordonarea cu organul central al supravegherii de
stat a măsurilor contra incendiilor.
5.3.4 Elementele de constructive ale mansardelor vor respecta condiţiile de
combustibilitate şi rezistenţă la foc din NCM E.03.02.
5.3.5 Pereţii capitali şi pereţii despărţitori intersectoriali, precum şi pereţii
despărţitori, ce divizează coridoarele comune de alte încăperi, trebuie să corespundă
limitei de rezistenţă la foc de minimum EI 45. La proiectarea şi construcţia planşeelor
şi acoperişului mansardelor din materiale combustibile şi/sau cu utilizarea
termoizolanţilor combustibili, pereţii despărţitori antifoc trebuie executaţi pînă la
învelitoarea acoperişului, iar spaţiul dintre pereţii despărţitori antifoc şi învelitoare,
trebuie căptuşit etanş cu material termoizolant incombustibil. În cazul în care, la
proiectarea şi construcţia pereţilor exteriori este prevăzută utilizarea materialelor
şi/sau termoizolanţilor combustibili, pereţii despărţitori antifoc trebuie să intersecteze
pereţii exteriori, pînă la elementele incombustibile ale faţadei.
Pereţii capitali şi pereţii despărţitori dintre apartamente trebuie să corespundă
limitei de rezistenţă la foc de minimum EI 30 cu asigurarea separării antincendiare a
apartamentelor împreună cu spatiul de pod deasupra lor. La proiectarea şi construcţia
planşeelor şi acoperişului mansardelor din materiale combustibile şi/sau cu utilizarea
termoizolanţilor combustibili, pereţii despărţitori antifoc trebuie executaţi pînă la
învelitoaea acoperişului, iar spaţiul dintre pereţii despărţitori antifoc şi învelitoare,
trebuie căptuşit etanş cu material termoizolant incombustibil. În cazul în care, la
proiectarea şi construcţia pereţilor exteriori este prevăzută utilizarea materialelor
şi/sau termoizolanţilor combustibili, pereţii despărţitori antifoc trebuie să intersecteze
pereţii exteriori, pînă la elementele incombustibile ale faţadei.
Încăperile în volumul mansardelor se separă cu pereţi despărţitori antifoc de tip 1
în compartimente cu suprafaţa de maximum 500 m2 în casele de locuit nesecţionate,
iar în cele secţionate – pe secţii. Pereţii despărţitori antifoc trebuie de executat cu
înălţimea de minimum 60cm deasupra acoperişului, dacă cel puţin unul din
elementele de construcţie ale acoperişului, cu sau fără pod, este executat din materiale
de construcţie combustibile. Se permite ca pereţii despărţitori antifoc să nu fie
executaţi deasupra acoperişului, dacă toate elementele de construcţie ale acoperişului,
cu sau fără pod, sunt executate din materiale de construcţie incombustibile.
5.3.6 În cazul mansardelor amenajate peste ultimul nivel al unei clădiri de locuit
existente, casa scării comune se va prelungi cu încă un nivel, pereţii acesteia trebuind
să respecte condiţiile de combustibilitate şi rezistenţă la foc ale scării existente, cu
gradul de rezistenţă la foc a pereţilor interiori, a rampelor şi podestelor scărilor
caselor de scări în conformitate cu pct. 5.18 NCM E.03.02 şi să aibă rezistenţa
necesară pentru asigurarea condiţiilor antifurt.
Pentru finisarea pereţilor, tavanelor şi completarea tavanelor suspendate în
casele scărilor nu se admite utilizarea materialelor cu pericol de incendiu mai mare
de: C1, In1, F2 şi T2, conform NCM E.03.02.
Metoda de fixare a plăcilor de regips şi ipsos-fibre pe elementele de închidere
NCM C.03.02 – 2013 pag. 46
nu trebuie să reducă limita de rezistenţă la foc a elementelor construcţiei.
5.3.7 În clădirile cu înălţimea pînă la cornişa acoperişului sau pînă la partea
superioară а peretelui exterior (parapet) mai mare sau cel puţin egală cu 10 m trebuie
prevăzute ieşiri nemijlocit pe acoperiş din casele de scări sau din pod (cu excepţia
podului cald), sau/şi pe scări de tipul 3 sau/şi pe scări de incendiu exterioare.
Ieşirile din casele de scări pe acoperiş sau în pod trebuie prevăzute pe rampe de
scară cu podeste la ieşire, prin uşi antifoc de tipul 2 cu dimensiuni de minimum
0,75×1,5 m. Rampele de scări şi podestele trebuie executate din metal cu înclinarea
de maximum 2:1 şi lăţimea de minimum 0,9 m. În podurile clădirilor trebuie
prevăzute ieşiri pe acoperiş, echipate cu scări fixe, prin uşi, trape sau ferestre cu
dimensiuni de minimum 0,6×0,8 m.
În podul mansardei, înălţimea liberă а trecerii trebuie să fie de minimum 1,8 m.
Lăţimea trecerilor trebuie să fie de minimum 1,2 m. Pe unele sectoare cu lungimea de
maximum 2,0 m înălţimea de trecere poate fi redusă pînă la 1,2 m, iar lăţimea – pînă
la 0,9 m.
În clădiri cu mansarde trebuie prevăzute trape în elementele de închidere
executate din materiale incombustibile.
5.3.8 Izolarea termică a elementelor de construcţie trebuie executată din
materiale incombustibile pentru clădirile cu gradul I, II şi III de rezistenţă la foc.
Elementele de construcţie nu trebuie să contribuie la propagarea ascunsă а
arderii.
La utilizarea căpriorilor şi asterealei din materiale combustibile se interzice
executarea învelitorii din materiale combustibile.
5.3.9 În clădirile cu panta acoperişului de maximum 12%, cu înălţimea pînă la
cornişă sau pînă la partea superioară а peretelui exterior (а parapetului) mai mare sau
cel puţin egal cu 10,0 m şi la clădirile cu panta acoperişului mai mare de 12% şi
înălţimea pînă la cornişă mai mare de 7,0 m trebuie prevăzute bariere de siguranţă pe
acoperiş conform ГOСТ 25772-83.
5.3.10 În locurile cu diferenţă de nivel a acoperişurilor (inclusiv а acoperişului
luminatoarelor de ventilare şi iluminare) mai mare de 1,0 m, trebuie prevăzute scări
de incendiu.
5.3.11 Instalaţiile de ventilare a mansardei se execută cu limita de rezistenţă la
foc de minim REI 30, canalele de fum din materiale impenetrabile cu limita de
rezistenţă la foc de REI 45. Înălţimea canalelor de ventilare şi de fum:
- se extind în exterior de minimum 0,5 m mai sus de coama sau parapetul
acoperişului la amplasarea lor la o distanţă de pînă la 1,5 m de coama sau parapetul
acoperişului;
- rămîn la acelaşi nivel cu coama sau parapetul acoperişului, dacă ele se
amplasează la o distanţă de pînă la 3,0 m de la coama sau parapetul acoperişului;
- trebuie să fie nu mai jos de planul trasat de la coamă sau parapet, sub un unghi
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 47
de 10° faţă de orizont, la amplasarea ţevilor la o distanţă de minimum 3,0 m de la
coama sau parapetul acoperişului;
- se extind în exterior cu minimum 0,5 m mai sus de graniţele zonei de presiune
a vîntului dacă în apropierea canalului se află părţi mai înalte ale clădirii, alte
construcţii sau copaci.
În toate cazurile înălţimea canalelor în raport cu acoperişul din jur trebuie să fie
de minimum 0,5 m, iar pentru clădirile cu acoperiş combinat – de minimum 2,0 m.
Construcţia umbrelelor, deflectoarelor şi a altor instalaţii deasupra canalelor de
fum se interzice.
5.3.12 Toate încăperile, cu excepţia celor umede, trebuie dotate cu detectoare
autonome de incendiu optico-electronice.
5.3.13 Protecţia împotriva trăsnetului trebuie proiectată în conformitate cu
cerinţele РД 34.21.122-87.

5.4. IGIENA, SĂNĂTATEA OAMENILOR ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

ÎNCONJURĂTOR
Construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încît să nu reprezinte, pe
întregul lor ciclu de viaţă, o ameninţare pentru igiena sau sănătatea şi siguranţa
lucrătorilor, a ocupanţilor sau a vecinilor, nici să exercite un impact exagerat de
mare asupra calităţii mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viaţă, în cursul
construirii, utilizării, demolării, în special ca rezultat al oricărora din următoarele:
a) emanaţii de gaze toxice;
b) emisii de substanţe periculoase, de compuşi organici volatili (COV), de gaze
care produc efect de seră sau de particule periculoase în aerul din interior sau în
atmosferă;
c) emisie de radiaţii periculoase;
d) scurgerea de substanţe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de
suprafaţă sau în sol;
e) scurgerea de substanţe periculoase în apa potabilă sau substanţe care au un
impact negativ diferit asupra apei potabile;
f) evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deşeurilor solide sau
lichide;
g) prezenţa umidităţii în anumite părţi ale construcţiei sau pe suprafeţe din
interiorul acesteia.
Prevederea specifică mansardelor cu privire la cerinţa esenţială „Igiena,
sănătatea oamenilor şi protecţia mediului înconjurător” se referă la „Igiena mediului
interior”.
5.4.1 Asigurarea iluminatului natural
5.4.1.1Raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselilor va fi:
- ferestre de mansardă 1/8 ­1/10
- lucarne 1/6 ­ 1/8
NCM C.03.02 – 2013 pag. 48

5.4.1.2 Ferestrele vor fi dimensionate şi amplasate astfel încât să se evite

însorirea excesivă şi supraîncălzirea microclimatului interior a încăperilor respectând
timpul de însorire conform СНиП 2.07.01-89*;
5.4.1.3 Evitarea însoririi excesive se va face prin:
a) orientarea corectă a suprafeţelor vitrate:
­ fereastră de mansardă N ­ NE
­ lucarnă N ­ NE ­ S
b) măsuri de protective (rulouri, jaluzele exterioare, parasolare, transperanturi
interioare, geamuri speciale etc).
5.4.1.4 Pentru realizarea unei ambianţe luminoase favorabile, se recomandă
utilizarea unor materiale de finisaj (pereţi, tavane, pardoseli) cu un coeficient de
reflexie cât mai ridicat:
- pereţi ρ med. egală cu 0,45 - 0,6;
- tavane ρ med. egală cu 0,65-0,75;
- pardoseli ρ med. mai mare sau cel puțin egal cu 0,2.

Valorile normate pentru iluminatul natural şi artificial pentru diverse încăperi

trebuie stabilite în conformitate cu NCM C.04.02.

5.4.2 Asigurarea ventilării naturale

5.4.2.1 Ferestrele de mansardă vor fi astfel dimensionate şi poziţionate, încît să
se asigure o ventilare corespunzătoare, evitîndu­se eventualele surse de poluare
(coşuri de fum, ventilaţii bucătării, canalizări etc).
5.4.1.5 Asigurarea unei ventilări naturale corespunzătoare se poate realiza prin:
a) Suprapunerea a două “ferestre de mansadră” în planul acoperişului, cea de
jos fiind amplasată la max. 2,00 m;
b) combinarea ferestrelor de mansardă (amplasate la înălţime de max. 2,00 m
de la nivelul pardoselii) cu ferestre verticale amplasate în partea de jos a încăperii;
c) utilizarea ferestrelor prevăzute cu clapete de ventilare, filtre şi plase contra
insectelor;
d) respectarea măsurilor şi condiţiilor de ventilare naturală conform
standardelor în vigoare;
e) prevederea, în funcţie de posibilităţi, a suprafeţelor plantate (acoperişuri
verzi).

5.5. ECONOMIE DE ENERGIE ŞI IZOLARE TERMICĂ

Mansardele cu instalaţiile lor de încălzire, răcire, iluminare şi ventilare trebuie
astfel proiectate şi executate încît consumul de energie necesar funcţionării să fie mic,
ţinînd cont de ocupanţi şi de condiţiile locale de climă. Mansardele trebuie să fie
eficiente din punct de vedere energetic, consumînd cît mai puţină energie pe parcursul
construirii şi demontării lor.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 49

Proiectul clădirii trebuie să conţină capitolul “Eficienţa energetică” conform

condiţiilor NCM E.04.01 şi elaborat conform cerinţelor şi conţinutului stabilit în CP
E.04.05.
La proiectarea clădirii trebuie stabilită conform NCM E.04.01 clasa de eficienţă
energetică A, B sau C, conform condiţiilor stabilite de beneficiar sau de proprietarul
clădirii, care să asigure consumul prestabilit de energie termică pentru menţinerea
parametrilor de microclimă în încăperi conform clasificării încăperilor stabilite în
normativul interstatal ГОСТ 30494-96.

5.5.1. PREVEDERI GENERALE

5.5.1.1 La proiectarea încăperilor amplasate în mansardele amenajate peste
ultimul planşeu al clădirilor, trebuie să se acorde o atenţie deosebită următoarelor
probleme specifice, privind comportarea din punct de vedere termotehnic a
elementelor de închidere perimetrale:
­ protecţia termică pe timp de vară ­ ca urmare a acţiunii directe a razelor solare
pe o arie relativ mare a unui mare număr de elemente perimetrale;
­ stabilitatea termică, atît pe timp de iarnă, cît şi pe timp de vară, a elementelor
de construcţie şi a încăperilor ­ ca urmare a inerţiei termice şi a masei specifice
substanţial mai reduse a tuturor elementelor de construcţie perimetrale ale
mansardelor;
­ comportarea la difuzia vaporilor ­ ca urmare a alcătuirii neomogene,
multistrat, a zonelor opace orizontale, înclinate şi uneori şi a celor verticale, precum
şi a absenţei înspre interior a unui strat structural cu o rezistenţă mare la
permeabilitate la vapori.
5.5.1.2 Comportarea termotehnică a elementelor de constructive perimetrale
ale mansardelor se proiectează şi se verifică pe baza prevederilor conţinute în
normativele NCM G. 04.02, NCM E. 04.01, NCM E. 04.03, CP E. 04.05 şi în alte
acte normative în vigoare.
5.5.1.3 În prezentul capitol se fac doar o serie de completări şi precizări legate
de specificul proiectării elementelor de închidere ale acoperişurilor mansardate, fără
a mai repeta multiplele aspecte care trebuie să fie concepute şi verificate, astfel încît
să fie satisfăcute toate exigenţele din punct de vedere termotehnic, higrotermic şi
termoeconomic.
5.5.1.4 Din punctul de vedere al respectării prevederilor cu caracter
termotehnic din actele normative în vigoare, încăperile care urmează a se realiza în
acoperişurile mansardate ale clădirilor civile existente, sunt considerate “construcţii
noi”.
5.5.1.5 La proiectarea şi verificarea din punct de vedere termotehnic a
încăperilor amplasate în acoperişul mansardat al clădirilor existente, unitatea care
este avută în vedere este ansamblul încăperilor amplasate peste ultimul planşeu, pe
întreaga arie a clădirii care constituie obiectul proiectului.
Această precizare este valabilă şi în cazul amenajării unor locuinţe tip duplex,
NCM C.03.02 – 2013 pag. 50
amplasate parţial la ultimul nivel al clădirii existente şi parţial în acoperişul
mansardat, situaţie în care, în entitatea care se verifică din punct de vedere
termotehnic şi termoenergetic, sunt incluse numai încăperile amplasate la mansardă.
La proiectarea şi verificarea din punct de vedere termotehnic a încăperilor
amplasate ­ total sau parţial ­ în acoperişul mansardat al clădirilor noi, unitatea care
este avută în vedere este întreaga clădire, inclusiv mansarda.
5.5.1.6 Realizarea unor mansarde peste ultimul planşeu al clădirilor existente
aduce o îmbunătăţire substanţială la nivelului de protecţie termică a clădirii
existente, prin reducerea pierderilor de căldură prin planşeul de sub terasa sau de
sub podul existent, care, în cele mai frecvente cazuri, sunt insuficient izolate termic.
5.5.1.7 În calculele de cost real al investiţiei pentru realizarea unor încăperi
amplasate la mansardă, este indicat să se ţină seama şi de avantajele economice pe
care le obţin proprietarii clădirii existente, şi anume:
­ economisirea sumelor care trebuie să fie cheltuite periodic pentru repararea
straturilor hidroizolante ale teraselor existente;
­ micşorarea cheltuielilor pentru încălzire, ca urmare a reducerii necesarului
de căldură aferent clădirii existente;
­ micşorarea cotei parte din cheltuielile de întreţinere pentru clădirile de
locuinţe, care revine fiecărui apartament din clădirea existentă, ca urmare a creşterii
numărului total de locuinţe la o scară.

5.5.2. CARACTERISTICI TERMOTEHNICE ALE MATERIALELOR

5.5.2.1 Pentru elementele de construcţie perimetrale ale acoperişului mansardat
se vor utiliza materiale termoizolante avînd conductivitatea termică  ≤ 0.06 W/(mK)
conform NCM G. 04.02.
Nu se vor utiliza decît acele materiale şi sorturi care sunt agrementate pentru
utilizare în Republica Moldova.
În tabelul 1 se prezintă principalele caracteristici termotehnice orientative ale
materialelor termoizolante (sub formă de plăci sau saltele) care se pot utiliza la
construcţia acoperişurilor mansardate (suplimentar a se vedea anexa D al CP E.
04.05).
Tabelul 1
Conductivitate termică Capacitate calorică
Densitatea, 0
Materialul de calcul,  masică
termoizolant
kg/m3 W/(mK) J/(kgK)
Polistiren Expandat (EPS) 15…40 0,035…0,050
(PS) Extrudat (XPS) 25…50 0,030…0,040
Poliuretan (PUR) 30…45 0,020…0,040 1500
Vată de sticlă 20…150 0,030…0,060 1500
850
Vată minerală 30…200 0,035…0,050 750
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 51

5.5.2.2 Referitor la conductivitatea termică de calcul, se atrage atenţia asupra

faptului că în unele prospecte în locul valorii de calcul se dă valoarea de control ( 0)
a materialului în stare uscată, care este sensibil mai mică decît conductivitatea termică
de calcul, care ţine seama de umiditatea materialului, care se stabilizează în
elementele de constructive după cîţiva ani de exploatare.
5.5.2.3. Coeficientul de asimilare termică se calculează în modul stabilit în
CP E.04.05.
5.5.2.4. Rezistenţa la permeabilitatea la aer şi la vapori a materialelor
termoizolante şi elementelor de construcţie se determină în conformitate cu capitolul
12 şi 13 al codului practic CP E.04.05.
5.5.2.5 Materialele termoizolante se livrează sub diferite forme: plăci rigide şi
semirigide, saltele, etc., caşerate sau necaşerate, cu diferite dimensiuni, densităţi,
caracteristici termotehnice şi cu diferite domenii de aplicare recomandate.
Este necesar ca în funcţie de caracteristicile termotehnice, precum şi în funcţie
de toate celelalte caracteristici: rezistenţa mecanică, rezistenţa la foc, absorbţia de
apă, toxicitatea, etc, proiectantul să aleagă pentru elementele de construcţie
perimetrale ale acoperişurilor mansardate, cele mai adecvate şi convenabile
materiale şi sortimente.
5.5.2.6 Piesele din lemn ecarisat care intră în alcătuirea elementelor de
construcţie perimetrale se consideră în calculele termotehnice cu o conductivitate
termică de calcul egal cu 0,17 W/(mK).

5.5.3 DIMENSIUNI DE CALCUL

5.5.3.1. Dimensiunile de calcul ale elementelor de construcţie perimetrale ale
mansardei se consideră în conformitate cu prevederile conţinute în normativul NCM
E.04.01 cu următoarele precizări şi completări:
­ suprafeţele înclinate cu un unghi faţă de orizontală mai mic de 45° sunt
considerate “planşee”, iar cele cu un unghi mai mare de 45° sunt considerate “pereti”;
­ in ariile pereţilor şi planşeelor se vor include şi ariile elementelor de construcţie
opace care delimitează lucarnele, cu precizarea că suprafeţele de la partea superioară
a lucarnelor se vor considera “planşee” indiferent de înclinarea faţă de orizontală;
­ în ariile elementelor de construcţie perimetrale se includ şi ariile de pe conturul
clădirii sau de la coame, care ­ deşi prevăzute cu straturi termoizolante ­ sunt mascate
din considerente igienice şi de aspect, cu elemente de compartimentare, neprevăzute
cu straturi termoizolante (fig.23, 24a, 24b);
5.5.3.2. La clădirile existente, la care se amenajează ulterior un acoperiş
mansardat, la determinarea ariilor elementelor de constructive perimetrale, a ariei
anvelopei şi a volumului interior, încălzit, a mansardei, se vor avea în vedere
următoarele:
­ pe verticală, suprafeţele pereţilor se delimitează la partea inferioară prin faţa
superioară a pardoselii încăperilor de la mansardă;
NCM C.03.02 – 2013 pag. 52

­ aria planşeului de la partea inferioară a mansardei cuprinde în totalitate aria

mansardei, delimitată pe contur de suprafeţele verticale sau înclinate termoizolate;
­ în aria pereţilor vor fi incluse şi ariile pereţilor de pe conturul casei scării,
măsurate pe conturul lor exterior (spre mansardă), iar în aria tâmplăriei ­ aria uşilor de
acces din casa scării comună în apartamentele de la mansardă;
­ în ariile elementelor de construcţie orizontale nu se va include aria planşeului
superior al casei scării comune, măsurate pe conturul menţionat mai sus.
5.5.3.3. La clădirile existente la care se amenajează ulterior un acoperiş
mansardat, şi în cazul unor apartamente tip duplex, amplasate parţial la mansardă şi
parţial la nivelul de sub mansardă, ariile planşeelor se vor determina având în vedere
următoarele:
­ în mod convenţional nu se va ţine seama de prezenţa golurilor din planşeu,
prevăzute pentru acces, prin scările din cadrul apartamentelor, în spaţiul acoperişului
mansardat;
­ în condiţiile în care scara comună existentă nu se ridică la nivelul mansardei,
iar peste ultimul planşeu existent în casa scării se amenajează încăperi, atît planşeul
inferior, cît şi cel superior al acoperişului mansardat din zona casei scării vor fi
incluse integral în ariile respectivelor planşee.
5.5.3.4. La clădirile noi, prevăzute din faza de proiectare iniţială cu acoperiş
mansardat, ariile totalei ale elementelor de construcţie perimetrale, precum şi aria
anvelopei şi volumul interior, încălzit, se calculează pentru întreaga clădire, inclusiv
mansarda.
5.5.3.5. La clădirile existente, la care peste ultimul nivel se amenajează o
mansardă, ariile totale ale elementelor de construcţie perimetrale, precum şi aria
anvelopei şi volumul interior, încălzit, se referă exclusiv la spaţiul de peste ultimul
planşeu existent, cu următoarele precizări:
­ aria anvelopei mansardei se calculează ca suma tuturor ariilor elementelor de
construcţie aferente, inclusiv aria planşeului inferior, cu precizările de la pct.5.5.4.1,
5.5.4.2 şi 5.5.4.3;
­ volumul interior al mansardei reprezintă volumul delimitat, pe contur, de
suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale şi se calculează ca o
însumare de volume geometrice; în volumul total se vor include şi volumele interioare
ale lucarnelor;

5.5.4 COEFICIENŢI DE TRANSFER TERMIC SUPERFICIAL

5.5.4.1. Coeficienţii de transfer termic superficial şi inversul lor, rezistenţele
termice superficiale pentru timpul iernii se vor stabili prin calculi în conformitate cu
normativul NCM E.04.01.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 53

Fig. 23 Coeficientul de transfer termic superficial

a- la fluxul termic care pleacă din mansardă
b- la fluxul termic care pleacă de la nivelul de sub mansardă
1- pod (spaţiu neîncălzit)
2- strat de aer ventilat
3- logie (spaţiu exterior)
4- mansarda (spaţiu încălzit)
1.Strat de aer ventilat; 2. Folie hidroizolantă autoportantă; 3.Strat termoizolant din plăci din
polistiren extrudat.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 54

Fig. 24 Termoizolarea şi ventilarea acoperişurilor mansardate

(cu două suprafeţe termoizolate)
1-strat termoizolant; 2- strat de aer ventilat; 3- element despărţitor uşor, fără strat termoizolant.

Fig.25 Termoizolarea şi ventilarea acoperişurilor mansardate (cu 3…5 suprafeţe

termoizolate)
1-strat termoizolant; 2- strat de aer ventilat; 3- element despărţitor uşor, fără strat termoizolant.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 55

5.5.5 COMPORTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE LA

DIFUZIA VAPORILOR DE APĂ
5.5.5.1 De cea mai mare importanţă pentru o bună comportare a elementelor de
constructive perimetrale ale mansardelor, o are crearea unui acoperiş ventilat, care
trebuie să asigure o bună circulaţie a aerului in spaţiile adiacente volumului încălzit
(fig.23, 24). Această soluţie constructivă de principiu are următoarele avantaje:
­ În timpul verii, aerul cuprins în spaţiul dintre tavanul mansardei şi învelitoare
se încălzeşte sub acţiunea razelor solare şi ia naştere un curent ascensional.
Aerul cald iese în atmosferă prin golurile care se prevăd la coamele
acoperişului şi antrenează pătrunderea aerului proaspăt prin orificiile prevăzute în
lungul streaşinei.
În acest fel pe tavanul mansardei se menţine o temperatură inferioară aceleia a
învelitorii, supraîncălzită de razele solare.
­ În timpul iernii, spaţiul ventilat al podului, constituie un element de izolare
termică eficientă suplimentară, între interiorul şi exteriorul volumului locuit şi
păstrează materialele termoizolante permanent aerate şi uscate, evitându­se astfel
formarea şi acumularea de condens interior, generator de condens superficial şi
mucegai, ca urmare a scăderii capacităţii de izolare termică prin umezirea
materialului termoizolant.
5.5.5.2 În acest context, este de asemenea foarte importantă:
­ utilizarea unor materiale corespunzătoare sub aspectul permeabilităţii la
migraţia vaporilor de apă din interior spre exterior;
­ alcătuirea corespunzătoare a elementelor de construcţie, în special în ceea ce
priveşte ordinea şi succesiunea straturilor.
5.5.5.3 Ca urmare a celor arătate mai sus, alcătuirea de principiu a elementelor
de închidere orizontale şi înclinate ale mansardelor comportă:
­ un strat cu o rezistenţă mare la permeabilitate la vaporii de apă (barieră contra
vaporilor) care, dispus spre suprafaţa interioară a elementelor de închidere, limitează
trecerea spre exterior a unor cantităţi mari de vapori de apă;
­ folosirea unui strat termoizolant cât mai permeabil la trecerea vaporilor de
apă, permiţând astfel ca aceştia să ajungă nestingherit în spaţiul de aer ventilat şi de
aici ­ în atmosferă;
­ utilizarea unor materiale termoizolante care au caracteristici favorabile sub
aspectul absorbţiei de apă (absorbţie redusă) şi care nu se deteriorează şi nici nu îşi
micşorează sensibil capacitatea de izolare termică sub influenţa umidităţii;
­ interzicerea de a prevedea la faţa dinspre exterior a stratului termoizolant a
unui strat hidroizolant care este în acelaşi timp un strat impermeabil (cu rezistenţă
mare) la trecerea vaporilor de apă şi care împiedică astfel îndepărtarea acestora din
construcţie.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 56

5.5.5.4 În alcătuirea acoperişului se vor crea ­ de regulă ­două spaţii de aer

ventilat şi anume, în ordine, de jos în sus (fig.24 b, 24 d şi 25):
­ un strat dispus între faţa superioară a stratului termoizolant şi un strat
impermeabil hidroizolant care face parte din alcătuirea învelitorii; din acest strat
face parte şi întregul volum de aer din pod;
­ un strat de aer de grosime constantă, dispus între învelitorile montate pe şipci
(de ex.ţigle, plăci plane din azbociment, şindrilă ş.a) şi stratul impermeabil
menţionat mai sus care, astfel, separă cele două straturi de aer ventilat; acest al
doilea strat de aer trebuie să asigure, pe lângă o bună circulaţie a aerului (prin
orificiile prevăzute la streaşină şi la coamă), şi o rapidă îndepărtare a cantităţilor de
apă care pot penetra prin rosturile dintre piesele care alcătuiesc învelitoarea; în cazul
unor învelitori care se montează direct pe astereală (de ex.tablă, bardoline
bituminoase, etc.) acest al doilea strat de aer ventilat poate lipsi.
5.5.5.5 Un rol nu lipsit de importanţă în ventilarea celui de al doilea strat de aer
îl au rosturile şi neetenşeităţile dintre piesele independente ale învelitorii, care,
împreună cu orificiile prevăzute la coamele acoperişului, asigură o bună circulaţie a
aerului în acest spaţiu (fig.32).
În acelaşi scop se pot prevedea în zona înaltă a acoperişului, piese de o formă
specială, prevăzute cu fante, prin care se îndepărtează aerul care circulă în acest al
doilea strat de aer ventilat (fig.33).
5.5.5.6 Pentru ventilarea la coamă a straturilor de aer, pe lîngă detaliile de
principiu ilustrate în fig.32 şi 33, se mai pot folosi şi alte soluţii, prezentate
schematic în fig.39.
5.5.5.7 În zonele cu ferestre de mansardă, lucarne, coşuri, etc. este necesar să
se asigure continuitatea straturilor de aer ventilat.
În fig.40 se prezintă schematic modul de rezolvare a circulaţiei aerului în
stratul de aer de sub învelitoare, în dreptul unei ferestre de mansardă.
5.5.5.8 Luînd în considerare clasificarea straturilor de aer ventilat, cele două
straturi realizate la acoperişurile mansardate fac parte din categoria straturilor “bine
ventilate”, situaţie în care, la calculul rezistenţei termice, aceasta nu include nici
aportul straturilor de aer, nici cel al straturilor amplasate între stratul de aer şi
mediul exterior.
5.5.5.9 Faţă de cele arătate mai sus, se recomandă următoarea alcătuire a
elementelor de construcţie perimetrale înclinate, uşoare, ale mansardelor, dispuse în
ordine, de jos în sus:
­ strat de finisaj şi de protecţie spre interior a straturilor termoizolante (de
exemplu gipscarton, scînduri fălţuite, lacaj, lambriuri, ş.a.);
­ şipci pentru montarea stratului de protective (fixate de căpriori) plus
interspaţiu de aer neventilat (între şipci);
­ barieră contra vaporilor (folie din polietilenă sau din PVC, etc);
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 57

­ straturi termoizolante;
­ strat de protecţie spre exterior a straturilor termoizolante, dintr­un material
permeabil la vapori, eventual caşerat pe termoizolaţie ­ de la caz la caz, în funcţie de
natura şi sortimentul materialului termoizolant;
­ spaţiu de aer bine ventilat;
­ folie (membrană) impermeabilă din punct de vedere hidrofug, montată liber
sau pe astereală;
­ şipci montate paralel cu linia de cea mai mare pantă plus interspaţiu de aer
bine ventilat;
­ şipci dispuse paralel cu streaşină, pentru montarea pieselor care alcătuiesc
învelitoarea;
­ învelitoarea din piese independente (de exemplu ţigle).
În cazul învelitorilor care se montează pe astereală (de exemplu tablă) din
alcătuirea descrisă mai sus lipsesc ambele rânduri de şipci şi stratul de aer ventilat
de peste folia impermeabilă.
5.5.5.10 Pentru o bună ventilare a spaţiului de aer realizat între stratul
termoizolant şi folia impermeabilă, se vor respecta următoarele:
­ înălţimea spaţiului de aer de minimum 3 cm, respectîndu­se şi condiţia ca
secţiunea liberă să fie de minimum 200 cm2/m;
­ orificiile din zona streaşinei, prin care pătrunde aerul în spaţiul ventilat de
minimum 2 ‰ din aria învelitorii, dar cel puţin 200 cm2/m;
­ orificiile din zona coamei, prin care iese aerul din spaţiul ventilat ­ min. 0,5
‰ din aria învelitorii.
5.5.5.11 În raport cu căpriorii, stratul termoizolant poate fi amplasat astfel
(fig.25 şi 26):
­ sub căpriori ­ fig.25 a;
­ parţial sub căpriori şi parţial între căpriori (două straturi, din care stratul
inferior montat între grinzişoare dispuse perpendicular pe căpriori şi prinse de
aceştia) ­ fig.26c;
­ între căpriori ­ fig.26 a şi 26 b;
­ peste căpriori; de regulă stratul termoizolant este montat pe astereală, iar
căpriorii sunt aparenţi în încăperi ­ fig.25b şi 25c.
Fiecare din aceste variante prezintă avantaje şi dezavantaje, în funcţie de care
se va face alegerea soluţiei.
Avînd în vedere avantajul unei înălţimi de construcţie mai reduse, în lipsa altor
condiţii, se recomanda adoptarea variantei cu stratul termoizolant dispus parţial
între, şi parţial sub căpriori. Varianta cu stratul termoizolant dispus integral între
căpriori prezintă avantajul unei înălţimi de construcţie şi mai reduse, dar necesită
folosirea unor căpriori cu înălţime mare şi are dezavantajul unei eficiente
NCM C.03.02 – 2013 pag. 58
termotehnice mai reduse, ca urmare a existenţei punţilor termice din lemn,
neprotejate.
În mai mică măsură decît la soluţia cu stratul termoizolant dispus între căpriori,
şi la celelalte soluţii, continuitatea stratului termoizolant este întrerupt, astfel:
­ la variant cu stratul termoizolant sub căpriori ­ cu dispozitivele de susţinere a
termoizolaţiei;
­ la variantele cu stratul termoizolant peste căpriori ­ cu elementele de
distanţare care traversează termoizolaţia în dreptul căpriorilor şi pe care reazemă
şipcile dispuse perpendicular pe streaşină;
­ la varianta cu stratul termoizolant amplasat parţial între şi parţial sub
căpriori ­ cu structura din grinzişoare de sub căpriori, dispusă în grosimea stratului
termoizolant inferior.
De prezenţa acestor punţi termice liniare sau/şi punctuale, realizate de regulă
din lemn, se va tine seama la toate verificările termotehnice, dar în special la
determinarea rezistenţelor termice corectate, în conformitate cu prevederile
normative.
5.5.5.12 În figurile 27, 28, 29 se prezintă trei detalii de streaşină ­ la nivel de
principiu ­ care diferă între ele prin poziţia stratului termoizolant în raport cu
căpriorii şi prin modul de rezolvare a streaşinei.
La fig.27 stratul termoizolant (din polistiren extrudat) este dispus peste stratul
hidroizolant, ca la terasele “inverse”.
5.5.5.13 Orificiile de acces a aerului în straturile ventilate amplasate sub
streaşină vor fi prevăzute cu plase care să împiedice pătrunderea insectelor şi a
păsărilor mici în aceste spaţii (fig.30).
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 59

Fig. 26 Amplasarea stratului termoizolant sub sau peste căpriori

a- sub căpriori
b- peste căpriori
c- peste căpriori – poziţie «inversă»
1. Căpriori 7. Barieră contra vaporilor
2. Astereală 8. Strat hidroizolant montat pe astereală
3. Sipci perpendiculare pe streaşină, în 9. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
dreptul căpriorilor 10. Placaj interior (gipscarton, scânduri, ş.a.)
4. Sipci paralele cu streaşină 11. Strat termoizolant din plăci din polistiren
5. Strat termoizolant extrudat
6. Strat de aer ventilat
h –înălţimea căpriorilor
t –grosimea stratului termoizolant
NCM C.03.02 – 2013 pag. 60

Fig. 27 Amplasarea stratului termoizolant între căpriori

a- între căpriori t< h-4
b- între căpriori t=h
c- sub şi între căpriori
1. Căpriori 6. Strat de aer ventilat
2. Astereală 7. Barieră contra vaporilor
3. Sipci perpendiculare pe streaşină, în 8. Strat hidroizolant montat pe astereală
dreptul căpriorilor 9. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
4. Sipci paralele cu streaşină 10. Placaj interior (gipscarton, scânduri, ş.a.)
5. Strat termoizolant
h –înălţimea căpriorilor
t –grosimea stratului termoizolant
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 61

Fig. 28
1. Centura din beton armat monolit 7. Strat de aer ventilat
2. Coşoroabă 8. Strat hidroizolant montat pe astereală
3. Căpriori 9. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de
4. Astereală apă
5. Sipci perpendiculare pe streaşină, în 10. Plasă din sârmă zincată
dreptul căpriorilor 11. Strat termoizolant din plăci din polistiren
6. Sipci paralele cu streaşină extrudat
12. Două straturi de carton gudronat
NCM C.03.02 – 2013 pag. 62
Fig.29 Detaliu de streaşină
Strat termoizolant între căpriori
1. Centura din beton armat monolit
2. Coşoroabă
3. Căpriori
4. Sipci perpendiculare pe streaşină, în
dreptul căpriorilor
5. Sipci paralele cu streaşină
6. Strat termoizolant
7. Strat de aer ventilat
8. Barieră contra vaporilor
9. Folie hidroizolantă autoportantă
10. Placaj interior (gipscarton, scânduri, ş.a.)
11. Plasă din sârmă zincată
12. Tencuială
13. Strat de protecţie din mortar
14. Două straturi de carton gudronat
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 63

Fig. 30 Detaliu de streaşină

Elementele din lemn hidroizolate de construcţiile din beton, piatră, metal.
1. Centura din beton armat monolit 7. Strat termoizolant
2. Coşoroabă 8. Strat de aer ventilat
3. Căpriori 9. Strat hidroizolant montat pe astereală
4. Astereală 10. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
5. Sipci perpendiculare pe streaşină, în 11. Placaj interior (gipscarton, scânduri, ş.a.)
dreptul căpriorilor 12. Plasă din sârmă zincată
6. Sipci paralele cu streaşină 13. Două straturi de carton gudronat
NCM C.03.02 – 2013 pag. 64

Fig. 31 Detaliu la jgheab

a- racordare la stratul impermeabil
b- racordare la învelitoarea din ţigle
1. Aştereală 4. Strat de aer ventilat
2. Şipci perpendiculare pe streaşină în dreptul 5. Strat hidroizolant montat pe aştereală
căpriorilor 6. Plasă din sîrmă zincată
3. Şipci paralele cu streaşina

Fig. 32 Detaliu la coamă
a- cu un strat de aer ventilat
b- cu două straturi de aer ventilat
1. Sipci perpendiculare pe streaşină, în dreptul
căpriorilor
2. Sipci paralele cu streaşină
3. Strat termoizolant
4. Strat de aer ventilat
5. Barieră contra vaporilor
6. Folie hidroizolantă autoportantă
7. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
NCM C. 03.02 – 2013 pag. 65
8. Fâşie suplimentară de strat hidroizolant
9. Piesă de coamă
10. Strat de aer neventilat
11. Structură metalică pentru ghips-carton
12. Plăci gips-carton finisate
13. Astereală
14. Strat hidroizolant montat pe astereală
NCM C.03.02 – 2013 pag. 66

Fig. 33 Detaliu de ventilare la coamă

cu piese speciale cu fante de ventilare
1. Şipci perpendiculare pe streaşină, în
dreptul căpriorilor
2. Şipci paralele cu streaşină
3. Strat termoizolant
4. Strat de aer ventilat
5. Barieră contra vaporilor
6. Folie hidroizolantă autoportantă
7. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
8. Fâşie suplimentară de strat hidroizolant
9. Piesă de coamă
10. Piesă specială cu fantă de ventilare
11. Structură metalică pentru ghips-carton
12. Plăci gips-carton finisate

5.5.5.14 Pereţii verticali uşori, retraşi faţă de planul faţadei, care separă
mansarda de pod, vor avea următoarea alcătuire de principiu (fig.34):
­ strat de finisaj şi de protecţie spre interior a stratului termoizolant (gipscarton,
lambriuri, ş.a.).
­ şipci pentru montarea stratului de protecţie + interspaţiu de aer neventilat
(între şipci);
­ barieră contra vaporilor;
­ unul sau două straturi termoizolante, fixate între şi în exteriorul unui schelet
din lemn, prins la partea superioară de căpriori şi rezemat la partea inferioară pe
planşeul existent prin intermediul unei tălpi continue;
­ strat de etanşare şi de protecţie, permeabil la vaporii de apă, eventual
caşerat pe faţa exterioară a stratului termoizolant dispus în exteriorul scheletului din
lemn.
În variantă, se poate adopta următoarea succesiune a straturilor, enumerate în
ordine, din interior spre exterior (fig.35):
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 67

­ tencuială interioară;
­ perete despărţitor din zidărie, cu grosime şi greutate redusă;
­ strat termoizolant montat în cadrul unui schelet uşor din lemn, prins de
căpriori;
­ strat de etanşare şi protecţie, care trebuie să permită difuzia vaporilor de apă.
5.5.5.15 În figurile 37 şi 38 se prezintă două detalii de alcătuire a acoperişurilor
mansardate, în soluţia cu stratul suport al termoizolaţiei şi al învelitorii realizat
dintr­o placă înclinată din beton armat, astfel:
­ cu stratul termoizolant dispus parţial sub şi parţial între căpriori, care ­ în
această variantă;
­ reazemă pe cosoroabe şi pane (fig.37);
­ cu stratul termoizolant dispus între căpriori, care ­ în această variantă ­
reazemă continuu pe placa din beton armat (fig.38). Soluţia, care poate fi utilizată la
clădirile civile în special la clădirile de locuit noi, este avantajoasă atît sub aspectul
comportării la difuzia vaporilor de apă, cît şi în ceea ce priveşte stabilitatea termică,
protecţia împotriva zgomotului, durabilitatea şi siguranţa la foc. Soluţia şi detaliile
din fig. 36 şi 37 se aplică şi în zona de peste casa scării, sub învelitoare, unde, din
considerente de siguranţă la foc, este necesar un planşeu din beton armat.
5.5.5.16 Pentru a obţine o bună comportare la difuzia vaporilor de apă, ordinea
de dispunere a diferitelor straturi la planşeele din beton armat de sub acoperişul
mansardat va fi, de regulă, următoarea (straturile fiind enumerate de jos în sus):
a) Planşeu sub mansardă, peste încăperi ale nivelului inferior.
­ planşeu din beton armat;
­ strat termoizolant (eventual şi cu rol fonoizolant);
­ pardoseala, de regulă pe o şapă din mortar de ciment, eventual armată.
b) Planşeu sub pod, peste încăperi ale nivelului inferior.
­ planşeu din betona rmat;
­ barieră contra vaporilor;
­ strat termoizolant;
­ şapă de protecţie din mortar sau strat de etanşare şi protecţie, permeabil la
vapori.
c) Planşeu sub mansardă, peste logii.
­ strat de finisaj şi de protecţie a stratului termoizolant (eventual tencuială pe
rabiţ), la tavanul logiei;
­ strat termoizolant, a cărui grosime se determină prin calcul, cu luarea în
consideraţie şi a stratului termoizolant amplasat peste planşeu;
­ planşeu din beton armat;
NCM C.03.02 – 2013 pag. 68

­ strat termoizolant;
­ pardoseala, de regulă, pe o şapă din mortar de ciment, eventual armată.
d) Planşeu sub logiile de la mansardă, peste încăperi ale nivelului inferior.
­ planşeu din beton armat;
­ şapă din mortar de ciment, pentru egalizare şi pentru crearea pantelor;
­ strat hidroizolant, având şi funcţie de barieră contra vaporilor;
­ strat termoizolant din polistiren extrudat, dispus ca la terasele „inverse”;
­ pardoseala, pe o şapă din mortar de ciment, eventual armată.
Deşi inferioară din punct de vedere termotehnic, se poate adopta şi soluţia
„clasică”, cu stratul hidroizolant dispus peste stratul termoizolant.
5.5.5.17 Pentru a obţine o bună comportare la difuzia vaporilor de apă şi o
stabilitate termică corespunzătoare, ordinea de dispunere a diferitelor straturi la
pereţii exteriori masivi (din zidărie şi/sau beton armat), care separă mansarda de
mediul exterior (frontoane, timpane, calcane şi parapete) va fi, de regulă, următoarea
(straturile fiind enumerate din interior spre exterior):
a) Pereţi monostrat
­ tencuială interioară;
­ zidărie din blocuri ceramice cu multe goluri, având toate punţile termice (stâlpi
şi centuri) protejate corespunzător;
­ tencuială exterioară.
b) Pereţi bistrat cu o structură compactă.
­ tencuială interioară;
­ perete din beton armat monolit sau din zidărie din cărămizi pline sau cu goluri,
cu stîlpi şi centuri;
­ strat termoizolant;
­ strat de protecţie şi finisaj (tencuială armată, rezemată şi ancorată
corespunzător, scînduri dispuse în caplama, ş.a.).
c) Pereţi bistrat cu o structură ventilată.
­ tencuială interioară;
­ perete, ca mai sus;
­ strat termoizolant;
­ strat de protecţie şi de etanşare, dintr­un material permeabil la vapori (eventual
caşerat pe stratul termoizolant);
­ strat de aer ventilat cu grosimea de minimum 4 cm;
­ placaj de faţadă, rezemat şi ancorat corespunzător.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 69

5.5.5.18 Verificările termotehnice referitoare la difuzia vaporilor de apă se vor

efectua în conformitate cu prevederile normativelor în vigoare.

Fig. 34
Perete uşor cu strat termoizolant (D)
planşeu superior înclinat cu strat termoizolant
parţial sub căpriori şi parţial între căpriori
1. Centura din beton armat monolit 9. Strat de aer neventilat
2. Coşoroabă 10. Barieră contra vaporilor
3. Căpriori 11. Caroiaj din şipci
4. Două straturi de carton gudronat 12. Folie hidroizolantă autoportantă
5. Sipci perpendiculare pe streaşină, în 13. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
dreptul căpriorilor 14. Placaj interior (gipscarton, scânduri, ş.a.)
6. Sipci paralele cu streaşină 15. Piesă metalică de prindere
7. Strat termoizolant 16. Structură din grinzişoare de lemn +
8. Strat de aer ventilat termoizolaţie
h –înălţimea căpriorilor
t –grosimea stratului termoizolant
NCM C.03.02 – 2013 pag. 70
Fig. 35
Perete din zidărie cu strat de termoizolant
1. Centura din beton armat monolit
2. Coşoroabă
3. Căpriori
4. Două straturi de carton gudronat
5. Sipci perpendiculare pe streaşină, în
dreptul căpriorilor
6. Sipci paralele cu streaşină
7. Strat termoizolant
8. Strat de aer ventilat
9. Strat de aer neventilat
10. Barieră contra vaporilor
11. Structură din grinzişoare de lemn +
termoizolaţie
12. Folie hidroizolantă autoportantă
13. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
14. Perete din zidărie din cărămizi pline aşezate
pe muchie
15. Tencuială
16. Tencuială pe şipci şi trestie
17. Schelet din lemn
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 71

Fig. 36 Perete uşor fără strat termoizolant

1. Perete din zidărie din cărămizi pline aşezate 9. Strat de aer neventilat
pe muchie 10. Barieră contra vaporilor
2. Coşoroabă 11. Strat hidroizolant montat pe astereală
3. Căpriori 12. Strat suport (din PFL ş.a.)
4. Astereală 13. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de
5. Sipci perpendiculare pe streaşină, în apă
dreptul căpriorilor 14. Placaj interior (gipscarton, scânduri, ş.a.)
6. Sipci paralele cu streaşină 15. Schelet din lemn
7. Strat termoizolant 16. Plasă din sârmă zincată
8. Strat de aer ventilat 17. Două straturi de carton gudronat.
h –înălţimea căpriorilor
NCM C.03.02 – 2013 pag. 72

Fig. 37 Acoperiş mansardat cu placa înclinată

din beton armat şi strat termoizolant
dispus sub şi între căpriori
1. Placă înclinată din beton armat
2. Coşoroabă
3. Căpriori
4. Două straturi de carton gudronat
5. Sipci perpendiculare pe streaşină, în
dreptul căpriorilor
6. Sipci paralele cu streaşină
7. Strat termoizolant
8. Strat de aer ventilat
9. Strat de aer neventilat
10. Barieră contra vaporilor
11. Strat hidroizolant montat pe astereală
12. Folie hidroizolantă autoportantă
13. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
14. Plasă din sârmă zincată.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 73

Fig.38
Acoperiş mansardat cu placa înclinată
din beton armat şi strat termoizolant
dispus între căpriori
1. Placă înclinată din beton armat 7. Strat termoizolant
2. Plasă din sârmă zincată 8. Strat de aer ventilat
3. Căpriori 9. Strat de protecţie, permeabil la vaporii de apă
4. Astereală 10. Barieră contra vaporilor
5. Sipci perpendiculare pe streaşină, în 11. Strat hidroizolant montat pe astereală
dreptul căpriorilor 12. Folie hidroizolantă autoportantă
6. Sipci paralele cu streaşină
NCM C.03.02 – 2013 pag. 74

Fig.39
Soluţii (informative) pentru ventilarea la coamă a straturilor de aer

Fig. 40 Circulaţia aerului în stratul de aer ventilat de sub învelitoare,

în dreptul unei ferestre de mansardă
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 75

5.5.6 STABILITATEA TERMICĂ A ELEMENTELOR DE

CONSTRUCŢIE ŞI A ÎNCĂPERILOR
5.5.6.1 Concepţia, proiectarea şi verificarea stabilităţii termice a zonelor opace
ale elementelor de închidere şi de compartimentare ale mansardelor sub aspectul
inerţiei lor termice, precum şi a stabilităţii termice a încăperilor, se face în
conformitate cu prevederile NCM E. 04.01, CP E. 04.05.
5.5.6.2 Metoda de calculare a stabilităţii termice a elementelor de închidere şi a
încăperilor în perioada caldă şi rece a anului este stabilită în codul practic CP E.
04.05.
5.5.6.3 În cazul în care încăperile considerate nu satisfac criteriile de
performanţă prevăzute de NCM E. 04.01, CP E. 04.05, încăperile respective şi cele
similare vor fi prevăzute obligatoriu cu instalaţie de ventilare ­ climatizare.
5.5.6.4 Calculele de verificare a stabilităţii termice a elementelor de construcţie
perimetrale şi a încăperilor se efectuează pe baza prevederilor din normativul NCM E.
04.01.
5.5.6.5 Pentru creşterea stabilităţii termice a încăperilor, atît pentru perioada de
iarnă, cît şi pentru cea de vară, se recomandă următoarele măsuri:
­ utilizarea unor pereţi exteriori care au spre faţa interioară straturi din materiale
grele (beton armat sau zidărie) şi izolaţie termică amplasată spre faţa exterioară;
aceste elemente de închidere funcţionează ca volant termic, astfel încît căldura
acumulată de straturile masive dinspre linterior este cedată, în bună parte, aerului
interior, în perioadele de întrerupere a funcţionării instalaţiei de încălzire;
­ adoptarea unor elemente de închidere cu rezistenţe termice sporite, atît la
zonele opace, cît şi la cele vitrate;
­ limitarea la strictul necesar, cerut de condiţiile de iluminare şi ventilare
naturală, a zonelor vitrate;
­ utilizarea unor sisteme de încălzire autonome, cu durate lungi de funcţionare şi
termostatate, caracterizate printr­o cedare cît mai uniformă a căldurii;
­ prevederea unor finisaje interioare care să conducă la valori mari pentru
coeficienţii de asimilare termică prin suprafeţele interioare ale elementelor de
închidere şi de compartimentare;
­ adoptarea unei soluţii de alcătuire a acoperişului cu două spaţii de ventilare;
­ prevederea la faţade şi la acoperişul mansardat a unor finisaje şi învelitori de
culori deschise şi ­ de preferinţă ­ cu caracteristici reflectante, care să transmită în
atmosfera exterioară un procent cît mai mare din căldura provenită din radiaţia solară;
­ realizarea umbririi suprafeţelor vitrate prin prevederea unor sisteme parasolare:
storuri, obloane, draperii, etc.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 76

5.5.7 IZOLAREA HIDROFUGĂ

La proiectarea şi execuţia acoperişurilor mansardate, se va acorda o atenţie
sporită asigurării unui nivel ridicat de izolare hidrofugă, având în vedere deteriorările
şi dezagrementele care pot afecta buna funcţionare, izolarea termică şi aspectul
interior al încăperilor amplasate la mansardă, în cazul producerii unor infiltraţii.
Impermeabilizarea mărită a învelitorii se va realiza prin:
­ utilizarea unor tipuri de învelitori verificate în practică, cu un grad sporit de
etanşare faţă de infiltraţiile de apă (inclusiv la ploi însoţite de vânt puternic) şi cu o
bună durabilitate în timp;
­ utilizarea exclusivă a unor soluţii, materiale şi procedee de execuţie care au la
bază acte normative în vigoare, sau agremente aprobate în Republica Moldova;

5.6 PROTECŢIE ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

Mansarda trebuie proiectată şi executată în aşa fel încît zgomotul perceput de
către ocupanţi sau de către persoane aflate în apropiere să fie menţinut la un nivel la
care să nu fie periclitată sănătatea acestora şi să le permită să doarmă, să se
odihnească şi să lucreze în condiţii satisfăcătoare.
Protecţia mansardelor împotriva zgomotului implică conformarea elementelor
delimitatoare (pereţi şi acoperiş, inclusiv şi planşeele între etaje) ale încăperilor de
locuit, astfel încît zgomotul perceput de către ocupanţi să se păstreze la un nivel
corespunzător condiţiilor în care sănătatea acestora să nu fie periclitată, asigurîndu­se
totodată un confort minim acceptabil în conformitate cu cerinţele NCM E.04.02.
Elementele de închidere trebuie proiectate astfel, ca în procesul de construire şi
exploatare, la îmbinări să nu fie şi să nu apară nici cele mai mici fisuri şi crăpături
străpunse. Fisurile şi crăpăturile care apar în procesul de construire după curăţarea lor
trebuie să fie înlăturate prin metode constructive şi astupate pe toată adîncimea cu
material de etanşare care nu se usucă şi alte materiale.

5.6.1 Asigurarea ambianţei acustice în încăperile din clădirile civile

5.6.1.1 Pentru a asigura condiţiile normative pentru nivelele de zgomot stabilite
în tab.1 al NCM E.04.02 în dependenţă de nivelul de confort, prin tema de proiect se
va stabili categoria clădirilor/încăperilor şi anume:
- categoria A – asigurarea condiţiilor de înalt confort;
- categoria Б – asigurarea condiţiilor de confort;
- categoria В – asigurarea condiţiilor acceptabile.
5.6.1.2 Pentru menţinerea nivelului de zgomot admis în interiorul încăperilor,
elementele delimitatoare trebuie astfel alcătuite încît să se asigure un indice de izolare
corespunzător reglementărilor din normativul NCM E.04.02, în funcţie de nivelul de
zgomot exterior clădirii, şi anume:
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 77

- de max. 35 dB (A) pentru camerele de locuit de categoria A,

- de max. 40 dB (A) pentru camerele de locuit de categoria Б şi В,
- de max. 45 dB (A) pentru birouri, cabinete şi oficii de categoria A,
- de max. 50 dB (A) pentru birouri, cabinete şi oficii de categoria Б şi В,
5.6.1.3 La amenajarea încăperilor în spaţiul mansardat adiacent cu puţul
ascensorului, trebuie să se prevadă amplasarea de încăperi care nu necesită protecţie
ridicată la zgomot (holuri, coridoare, bucătării, blocuri sanitare, garderobe, încăperi
auxiliare).

5.6.2 Măsuri privind îmbunătăţirea izolării acustice a acoperişurilor

a) pentru protecţia la zgomot de impact
- prevederea izolaţiei termice astfel încît să se amelioreze formarea punţilor
fonice între învelitoare şi şarpanta acoperişului;
b) pentru protecţia la zgomot aerian
- alegerea materialelor de învelitoare astfel încît, prin greutate sau mod de
alcătuire, să se asigure o protecţie cît mai eficientă.
Valorile normate ale indicilor de izolare la zgomotul aerian de către elementele
de închidere interioare şi ale indicilor de nivel adus de zgomot de impact pentru
clădirile de locuit, publice sunt prezentate în normativul NCM E.04.02.
Calculul izolării fonice a elementelor de închidere conform pct. 9.10 al NCM
E.04.02, trebuie de efectuat în corespundere cu CP C.04.01 „Proiectarea izolaţiei
fonice a elementilor de închidere pentru clădirii locative şi sociale”.

5.7 UTILIZARE SUSTENABILĂ A RESURSELOR NATURALE

Mansardele trebuie proiectate, executate şi demolate astfel încît utilizarea
resurselor naturale să fie sustenabilă şi să asigure în special următoarele:
a) reutilizarea sau reciclabilitatea construcţiilor, a materialelor şi părţilor
componente, după demolare;
b) durabilitatea construcţilor;
c) utilizarea la construcţii a unor materii prime şi secundare compatibile cu
mediul.
Metodele de eliminare a deşeurilor solide din clădirile civile se determină de
către investitor/beneficiar şi proiectant în tema de proiectare, în coordonare cu
administraţia publică locală şi luînd în consideraţie sistema de evacuare a gunoiului
adoptată în localitatea dată.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 78

6 PRINCIPII DE REZOLVARE A INSTALAŢIILOR

CORESPUNZĂTOARE MANSARDELOR

6.1 Ventilarea mecanică prin aspiraţie

6.1.1 În cadrul mansardelor, încăperile mici caracterizate prin viciere puternică a
aerului prin gaze, vapori, mirosuri sau degajări de căldură, cum sunt bucătăriile, băile,
grupurile sanitare, se recomandă a fi prevăzute cu instalaţii de ventilare prin aspiraţie
chiar dacă acestea sunt iluminate natural.
6.1.2 În cadrul locuinţelor instalaţiile de ventilare prin aspiraţie vor realiza un
număr de schimburi orare a aerului de cca. 4­5 vol/h la un nivel de zgomot ce nu va
depăşi 35 dB (A).
6.1.3 Uzual, debitele de aer extrase vor fi luate în conformitate cu СНиП
2.04.05-91*, NCM C.01.08, NCM C.01.07.
6.1.4 Aerul de compensaţie va fi preluat din încăperile învecinate, de regulă, prin
grile de transfer, montate în uşă sau pereţi.
6.1.5 Amplasarea dispozitivelor de evacuare a aerului viciat, în planul
acoperişului, se va face la cel puţin 1 m distanţă de golurile de iluminat şi ventilare,
de preferat la coama acoperişului.

6.2 Instalaţii de încălzire

6.2.1 Modul de asigurare al confortului termic, diferă în cazul încăperilor
amplasate în etajele mansardate de al celor clasice, în timp ce criteriile, parametrii şi
nivelurile de performanţă sunt aceleaşi.
6.2.2 Asigurarea confortului termic se face prin sistemul de încălzire ales, în
strînsă corelare cu comportamentul termic al elementelor de construcţie perimetrale.
6.2.3 Inerţia termică mică a învelitorii şi pereţilor mansardei va impune
instalaţiilor de încălzire aferente spaţiilor încăperilor din etajele mansardate, regimuri
de funcţionare complet deosebite de cele ale spaţiilor clasice.
6.2.4 Suplinirea stabilităţii termice reduse a spaţilor din etajele mansardate se va
face de către instalaţiile de încălzire în esenţă, prin:
­ continuitate în funcţionare;
­ prelungirea sezonului de încălzire;
­ programarea funcţionării, zi­noapte, aproximativ invers decât cel obişnuit.
6.2.5 La clădirile existente, în cazul în care reabilitarea, modernizarea şi
transformarea instalaţiilor vechi, în vederea racordării la acestea a instalaţiilor noi
aferente spaţiilor mansardate, este foarte complicată din punct de vedere tehnic,
sociologic, financiar şi juridic, se recomandă realizarea unei instalaţii noi, autonome,
proprie spaţiului mansardat, care să asigure încălzirea spaţiilor şi prepararea apei
calde de consum.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 79

6.2.6 Reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor de încălzire la clădirile existente,

precum şi sistemele de încălzire individuală a locuinţelor şi a altor spaţii publice,
trebuie astfel asigurată încît să fie eficientă economic, prin recuperarea cheltuielilor
de investiţii cu cheltuieli minime de exploatare (energie termică, energie electrică şi
combustibili utilizaţi).
6.2.7 În cazul amenajării mansardelor duplex sau al realizării unor spaţii cu
arhitectura mai pretenţioasă (holuri, livinguri pe două nivele, etc.) se recomandă,
adoptarea unei combinaţii între încălzirea locală şi încălzirea centrală.
6.2.8 În cazurile în care acoperişurile spaţiilor mansardate au o orientare
favorabilă (sud / sud ­ est 15°) se recomandă ca soluţie, pentru prepararea apei calde
de consum, utilizarea panourilor solare, în combinaţie cu instalaţiile de încălziri
centrale clasice.
6.2.9 Problematica realizării instalaţiilor de încălzire a spaţiilor mansardate în
clădiri noi, se va rezolva, încă din fazele iniţiale, prin proiect, în strânsă corelare cu
celelalte categorii de instalaţii, urmărindu­se:
­ încadrarea în prevederile normativului СНиП 2.04.05;
­ realizarea distribuţiilor de apartament;
­ contorizarea individuală a consumatorilor de energie termică.

6.3 Instalaţii de climatizare

6.3.1 Avînd în vedere lipsa de inerţie termică a structurii învelitorii mansardei, se
recomandă climatizarea încăperilor amplasate în etajele mansardate.
6.3.2 Criteriile, parametrii şi nivelurile de performanţă, pentru asigurarea
ambianţe higro­ termice globale normale nu diferă, în cazul locuinţelor mansardate,
de cei specifici locuinţelor clasice.
6.3.3 Sistemele de climatizare conform normativelor în vigoare se pot realiza, în
principiu, cu:
­ aparate mobile;
­ aparate de fereastră;
­ dulapuri de climatizare;
­ sisteme split sau multisplit;
­ centrale de climatizare.
6.3.4 Pentru climatizarea locuinţelor amenajate în spaţii mansardate, din
considerente de reducere a zgomotului, a masei aparatelor, şi a spaţiilor necesare
amplasării echipamentelor, se recomandă utilizarea sistemelor split sau multisplit,
răcite cu aer.
6.3.5 Alegerea unităţilor interioare ale sistemului split se va face avînd în vedere
posibilităţile oferite de volumetria spaţiilor mansardate realizate, precum şi de
imaginea plastică dorită.
6.3.6 Avînd în vedere că unităţile interioare ale sistemului split nu asigură şi
NCM C.03.02 – 2013 pag. 80
împrospătarea aerului din încăperi, este obligatorie realizarea ventilării naturale.
6.3.7 Amplasarea unităţilor interioare în spaţiile mansardate se va face astfel ca
jeturile reci să spele plafoanele şi ferestrele înclinate, fără a fi îndreptate, direct, către
ocupanţi.
6.3.8 Amplasarea unităţilor exterioare (de condensare) impune rezolvarea unor
probleme tehnice, legate de:
­ cerinţele arhitecturale;
­ susţinere şi ancorare;
­ acces la montaj şi întreţinere,
­ străpungerea învelitorii de către conducte frigorifice şi electrice;
­ topirea gheţii provenite din condens, în cazul unităţilor reversibile (pompa de
căldură);
­ protecţia împotriva trăsnetului;
­ poluarea sonoră.

6.4 Instalaţii sanitare

6.4.1 Cerinţele referitoare la igiena apei; calitate, debit, cantitate, precum şi cele
ale evacuării apelor uzate, sunt aceleaşi, atît în cazul clădirilor civile clasice, cît şi în
cazul amenajării încăperilor în spaţii mansardate, se vor îndeplini conform
normativelor şi standardelor în vigoare.
6.4.2 Realizarea instalaţiilor sanitare în cazul amenajării spaţiilor mansardate, se
va subordona atît posiblităţilor de racordare la instalaţiile existente cît şi cerinţelor de
utilizare funcţională a spaţiilor cu înălţimi mai mici, pentru băi şi bucătării.
6.4.3 Conformaţia spaţiului mansardei va fi determinantă pentru rezolvarea
canalizărilor menajere peste placă, precum şi a alegerii tipurilor de obiecte sanitare
corespunzătoare.
6.4.4 Configuraţia instalaţiilor sanitare existente, starea de uzură a acestora, lipsa
de performanţă a echipamentelor de ridicare a presiunii sau inexistenţa lor, regimul
necorespunzător de furnizare al apei reci sau calde, sunt problemele care trebuie
rezolvate din punct de vedere tehnic, în vederea racordării instalaţiilor sanitare
aferente amenajării spaţiilor mansardate la fondul construit existent.
6.4.5 În cazul construirii de spaţii mansardate peste terase existente, canalizările
interioare ale apelor meteorice nu vor mai putea fi utilizate, fiind necesare înlocuirea
acestora cu jgheaburi şi burlane.
6.4.6 Realizarea alimentării cu apă a spaţiilor mansardate în clădiri noi se va face
cu condiţia contorizării fiecărui consumator.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 81

6.5 Instalaţii de gaze naturale

6.5.1 În cazul utilizării gazelor naturale, la amenajarea încăperilor în spaţiile
mansardate, se va ţine seama, obligatoriu, de prevederile normativului NCM G.05.01
şi NCM G.04.04 respectiv de principiu:
– deasupra bucătăriilor gazificate nu se admite amplasarea încăperilor locative;
- încăperile nu trebuie să prezinte pericol de incendiu, prin aprinderea
materialelor şi a elementelor combustibile, datorită radiaţiei termice directe sau a
transferului de căldură prin convecţie sau conducţie;
- pentru asigurarea cu căldură a apartamentelor, se vor utiliza
termogeneratoare pe combustibil gazos automatizate cu camere de ardere închise de
tip”C”, la care, prin tubulatură etanşă, se asigură accesul din exterior al aerului
necesar arderii şi evacuarea în exterior a gazelor de ardere conform NCM G.04.04,
cap.3. şi se vor monta conform cerinţelor cap.5 al normativului menţionat;
- canalele de fum şi conductele de alimentare cu aer colective, care
traversează bucătăriile, trebuie de proiectat din materiale neinflamabile cu limita de
rezistenţă la foc sub REI 45. Canalele de fum din metal trebuie de proiectat din
materiale neinflamabile cu acoperiri termoizolatoare, care asigură temperatura la
suprafaţă nu mai mult de 40oC;
- pentru asigurarea cu căldură a încăperilor cu destinaţie publică din blocurile
locative, termogeneratoarele se vor amplasa în încăperi special separate (hală pentru
termogeneratoare) conform NCM G.04.04.
6.5.2 Instalaţiile interioare de utilizare a gazelor, se vor realiza în conformitate
cu prevederile normativelor NCM G.05.01 şi NCM G.04.04, precum şi a
reglementărilor tehnice existente privind lucrările de proiectare şi executare a
sistemului de alimentare cu gaze naturale, impunînd rezolvări specifice acestora, în
rezolvarea construcţiilor a spaţiilor mansardate.
6.5.3 Racordarea instalaţiilor interioare de gaze, proprii fiecărei unităţi
locative, la coloana existentă în spaţii comune sau instalaţia exterioară se va
face printr­o singură derivaţie în condiţiile impuse de reglementări.
6.5.4 Nu se admite:
­ trecerea conductelor unui apartament prin alt apartament;
­ trecerea conductelor comune prin apartamente;
­ trecerea conductelor prin spaţii neventilate;
­ montarea, conductelor înglobate în elementele de construcţie ale pardoselii.
6.5.5 Este interzisă trecerea conductelor prin:
­ coşuri şi canale de ventilare;
­ puţuri şi camere de ascensoare;
­ încăperi neventilate şi spaţii închise cu plase de tip rabiţ sau din alte materiale;
NCM C.03.02 – 2013 pag. 82

­ încăperi cu umiditate sporită;

­ cămări pentru păstrat alimente;
­ podurile clădirilor;
- încăperi locative;
­ WC­uri;
­ locuri greu accesibile în care întreţinerea normală a conductelor nu poate fi
asigurată.
6.5.6 Utilizarea sistemelor de alimentare cu căldură pe apartamente cu
termogeneratoare pe combustibil gazos pentru blocuri de locuit cu înălţimea peste 28
m se va permite cu coordonarea cu organul central al supravegherii de stat a măsurilor
contra incendiilor.
6.5.7 În cazul bucătăriilor (oficiilor, atelierelor de creaţie, etc.) amenajate în
mansarde construite din material combustibile, trebuie de utilizat plite electrice în
locul aparatelor cu flacără deschisă (aragaze).
6.5.8 Montarea sistemelor şi a utilajului trebuie de executat conform cerinţelor
СНиП 3.05.01-85, ПБ 12-529.
6.5.9 Montarea sistemelor de alimentare cu căldură pe apartamente a blocului de
locuit supus mansardării trebuie de executat:
- după verificarea stării tehnice şi alcătuirii actelor corespunzătoare de utilizare a
canalelor de fum existente şi conductelor de împrospătare a aerului;
- după îndepărtarea acoperirilor pardoselii, studierea stării acoperemîntului şi
pregătirii găurilor pentru traversarea prin acoperemîntul canalelor suplimentare de
fum şi conductelor de împrospătare a aerului.

6.6 Instalaţii de gaze lichefiate cu hidrocarburi (GLH)

6.6.1 În cazul utilizării GLH, amenajarea spaţiilor de locuit în mansarde va ţine
seama obligatoriu de condiţiile impuse de normativul NCM G.05.01.
6.6.2 Utilizarea HGL este permisă numai în clădiri neracordate la reţeaua de
distribuţie a altor gaze combustibile cu numărul de nivele nu mai mult de două şi în
condiţiile impuse de normativul NCM G.05.01. Nu se admite pozarea ascunsă a con-
ductelor de gaze ale GLH.
6.6.3 Distanţa minima de siguranţă între depozitul de GLH cu baterii de butelii
şi clădirea de locuit, va fi stabilit, în conformitate cu prevederile normativului NCM
G.05.01.
6.6.4 Distanţele minime de siguranţă între depozitele de GLH cu recipiente
supraterane şi clădirile de locuit, vor fi în conformitate cu prevederile din normativul
NCM G.05.01.
6.6.5 Instalaţiile interioare de utilizare a gazelor lichefiate se vor rezolva în
conformitate cu prevederile normativului NCM G.05.01, precum şi cu normativele
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 83
antiincendiare în vigoare.
6.6.6 În cazul bucătăriilor (oficiilor) amenajate în mansarde cu gradul III­IV­V
rezistenţă la foc, construite din materiale combustibile, se recomandă utilizarea
plitelor electrice în locul aparatelor cu flacără deschisă (aragaze).

6.7 Instalaţii electrice

6.7.1 Consideraţiile generale de racordare a instalaţiilor electrice, noi, aferente
amenajării spaţiilor mansardate la instalaţiile existente sunt analoage celor efectuate
pentru celelalte categorii de instalaţii, conform cerinţelor normativelor în vigoare.
6.7.2 Racordarea instalaţiilor electrice la circuitele existente în clădire va
antrena intervenţii minore de reabilitare, modernizare sau amplificare a acestora, dat
fiind amplasarea, de regulă, a distribuţiilor electrice în părţile comune ale imobilului,
precum şi a faptului că necesităţile de spaţii sunt mici pentru această categorie de
instalaţii.
6.7.3 Instalaţiile electrice de toate categoriile specifice încăperilor din clădirile
civile, nu diferă în cazul spaţiilor mansardate de cel al spaţiilor clasice conform
normativelor în vigoare. Ca particularităţi, pot apare oportunităţi sau cerinţe noi,
respectiv:
– pozarea cablurilor şi conductoarelor electrice în ţevi metalice, în cazul
amplasării acestora pe elemente de construcţie combustibile;
– iluminat de evacuare conform cerinţelor NCM C.04.02;
­ protecţia diferenţială a circuitelor de lumină şi priză, pentru diminuarea
riscului de incendiu, conform normativelor în vigoare;
­ acţionarea de la distanţă a ferestrelor şi a dispozitivelor de protecţie contra
însoririi;
­ instalaţii antiefracţie pentru ferestrele de acoperiş;
­ dezgheţarea electrică a jgheaburilor şi burlanelor sau a platformelor unităţilor
de condensare reversibile (pompa de căldură­climatizare).
6.7.4 Tipul distribuţiei şi modul de pozare (aparent, îngropat, înglobat, în plinte,
etc.) respectiv tipul conductelor electrice, se vor alege în funcţie de influenţele
externe, pe baza prevederilor normativelor respective.
6.7.5 La amenajarea locuinţelor şi a altor încăperi mansardate în clădirile civile,
în spaţii existente sau peste terase, se va ţine seama că prezenţa antenelor (pilonilor)
de televiziune sau telefonie mobile va impune rezolvarea unor probleme tehnice ce
ţin de prevederea măsurilor de combatere a poluării electromagnetice.
6.8 Reutilizarea si restaurarea instalaţiilor existente de pe acoperişurile
clădirilor la care se vor amenaja mansarde
6.8.1 Coşurile de fum active, existente, se menţin în funcţiune zidind uşiţele de
vizitare situate în spaţiile în care se amenajează mansarde.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 84

6.8.2 Coşurile de fum inactive pot fi restaurate şi repuse în funcţiune pentru noile
instalaţii de încălzire şi ventilare mecanică de evacuare, sau reutilizate pentru traseele
cablurilor antenelor.
6.8.3 Coşurile de ventilare naturală existente se menţin în funcţiune şi se vor
îngloba, devia, transforma, în cadrul compartimentărilor mansardelor.
6.8.4 Conductele de ventilare a canalizărilor vor fi utilizate, după adaptare,
pentru noile instalaţii sanitare ale mansardelor.
6.8.5 În cazul mansardelor, ce se vor realiza peste terase existente, receptorii de
ape meteorice se vor plomba, sau utiliza pentru drenajul jardinierilor (serelor
interioare) construite în spaţiul amenajat.
6.8.6 Posibilele conducte, vase de expansiune deschise, rezervoare de apă etc.
aparţinînd instalaţiilor existente, situate în poduri în care se vor amenaja mansarde,
vor fi menţinute în funcţiune, restaurate, transformate şi adaptate cerinţelor de
arhitectură ale noilor spatii.
6.8.7 Cablajele existente de antene radio, televiziune, se vor menţine în
funcţiune, reorientînd poziţiile antenelor şi traseele cablurilor, funcţie de cerinţele sau
posibilităţile oferite de amenajarea spaţiilor mansardelor.
6.8.8 Orice element de instalaţii inactiv, părăsit, care nu poate fi reutilizat în
cadrul amenajării mansardei, va fi demontat.

7 PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

7.1 Toate lucrările de executare a mansardelor trebuie să fie executate cu
respectarea cerinţelor de securitate stabilite conform CНиП III-4-80.
7.2 Condiţiile privind controlul emisiilor maximal admisibile de substanţe
nocive în atmosferă – conform ГОСТ 17.2.3.02-78, СанПиН 2.1.6.575-96 şi
concentraţiilor limită admisă nr. 3086-84.
7.3 Condiţiile privind protecţia solului contra poluării cu deşeuri menajere şi
industriale – conform СанПиН 42-128-4690-88.
7.4 Condiţiile privind protecţia apelor de suprafaţă – conform regulamentului
igienic nr.06.6.3.23.
7.5 Condiţiile privind reglementarea expunerii la radiaţii a populaţiei de la
sursele naturale – conform regulamentului igienic nr. 06.5.3.35.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 85
8 PRODUSELE DE CONSTRUCŢII UTILIZATE LA CONSTRUCŢIA
MANSARDELOR LA CLĂDIRILE CIVILE

8.1 Materiale de construcţii utilzate pentru executarea mansardelor

Construcţia mansardelor la clădirile existente prevede respectarea unui şir de
reguli privind utilizarea materialelor de construcţie. Astfel, pentru construcţia
mansardelor la clădirile existente trebuie să fie selectate construcţii şi materiale
uşoare, la care greutatea proprie a construcţiei trebuie să fie minimală.
Structurile portante la clădirile existente trebuie executate din lemn sau profile
metalice subţiri trase la rece.
La construcţia etajului de mansardă la clădirile existente se interzice utilizarea
structurilor portante din piatră şi beton armat.
În calitate de termoizolant se recomandă de a fi utilizate, în primul rînd, plăcile
din vată minerală cu grosimea de minimum 200 mm.
Se recomandă ca izolarea să se aplice pe straturi cu captarea izolantului,
combinînd plăcile cu densitate mică în amestec cu plăcile de densitate mare, pentru a
evita alunecarea izolantului pe panta acoperişului.
Pentru construcţiile portante (căpriori, stîlpi, grinzi, etc.) trebuie folosit profilul
termic zincat uşor, conductibilitatea termică a căruia este comparabilă cu
conductibilitatea termică a lemnului.
Acoperişurile mansardelor trebuie să fie executate din materiale pentru
acoperişuri competitive, de diferite culori – din profil ondulat sau ţiglă metalică
capabile de a da clădirii o vedere estetică.
Lemnul este un material tradiţional pentru sistemul de căpriori. De asemenea, la
executarea sistemului de căpriori se folosesc grinzile metalice duble sau profil U.
În funcţie de proiect pentru construcţie nouă sau existentă şi în condiţiile
prezentului normativ, faţada mansardei poate fi construită din panouri metalice în trei
straturi cu termoizolant, beton celular sau cărămidă.
Cheresteaua este predispusă la îmbătrînire rapidă, apariţia fisurilor,
inflamabilitate, distrugeri cauzate de insecte, etc.
În acest context, sistemele de oţel, de exemplu, din profil U au o durabilitate,
care vă permite să construiască mansarda, fără a compromite caracteristicile de
rezistenţă ale clădirii.
8.1.1 Materiale pentru executarea pereţilor exteriori:
Pentru executarea pereţilor exteriori se folosesc:
1). Termoblocuri din polistiren. Aceste blocuri cu cavităţi goale, în timpul
construcţiei se completează cu armatură, şi apoi se umplu cu beton de clasa B25.
Betonul se prepară din pietriş fracţia 5-20 mm în care se adaugă plastifiant;
2). Blocuri din beton celular;
3). Blocuri din gazbeton;
4). Blocuri celulare cu silicaţi;
NCM C.03.02 – 2013 pag. 86
5). Blocuri din polistiren expandat;
6). Blocuri din poliuretan expandat;
7). Blocuri şi cărămidă poroasă;
8). Blocuri pentru construcţii de gabarite mici cu structură integrală certificate
și/sau agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
9). Blocuri ecologice din aşchii de lemn cu polistiren expandat certificate și/sau
agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
10). Elemente pentru zidărie din argilă arsă certificate și/sau agrementate în
modul stabilit de legislația în vigoare;
11). Panouri sandwich pentru pereţi şi acoperişuri certificate și/sau agrementate
în modul stabilit de legislația în vigoare;
12). Panouri sandwich din PVC cu strat din polistiren extrudat certificate și/sau
agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
13). Sistem de panouri metalice termoizolate cu vată minerală pentru pereţi şi
acoperişuri certificate și/sau agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
8.1.2 Materiale pentru executarea pereţilor interior şi pereţilor despărţitori:
Pentru executarea pereţilor interiori şi pereţilor despărţitori se folosesc:
1). Plăci de carton cu ipsos;
2). Plăci de ipsos armate cu fibre;
3). Plăci din magnezit;
4). Vată minerală. Se satisfac cerinţele de izolare fonică, izolare termică,
securităţii incendiare a construcţiei;
5). Placaj stratificat cu faţa exterioară din lemn (stejar) uleiat;
6). Pereţi despărţitori din cadre de lemn cu două rînduri de stîlpi de rezistenţă şi
cu căptuşeală în două straturi din plăci de ipsos pentru construcţii;
7). Pereţi despărţitori din cadre de metal cu două rînduri de stîlpi de rezistenţă şi
cu căptuşeală din plăci de ipsos pentru construcţii;
8). Plăci din oxid de magneziu cu fibră de sticlă şi strat de polistiren.
8.1.3 Materiale pentru executarea acoperişurilor:
La executarea acoperişurilor pentru mansardă se poate folosi orice material
pentru acoperişuri, cu excepţia ardeziei şi ruberoidului.
Pentru executarea acoperişurilor se folosesc:
1). Ţiglă metalică;
2). Tablă din oţel zincat;
3). Ţiglă ceramică;
4). Ţigle de polimeri şi nisip;
5). Ţigle fibrolemnoasae cu polimeri;
6). Ţiglă moale din bitum;
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 87
7). Tablă de cupru;
8). Plăci hidrofobizatore;
9). Foi pe bază de bitum pentru acoperişuri, certificate și/sau agrementate în
modul stabilit de legislația în vigoare;
10). Sisteme de hidroizolare a acoperişului certificate și/sau agrementate în
modul stabilit de legislația în vigoare.
Notă – La executarea acoperişurilor, în calitate de material termoizolant, se
recomandă de folosit plăcile din vată minerală pe bază de fibre din bazalt sau fibre
de sticlă sau plăci termoizolante din vată minerală (bazaltică) pentru acoperişuri
industriale, certificate și/sau agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare.
8.1.4 Materiale pentru executarea lucrărilor de termoizolare:
Pentru executarea lucrărilor de termoizolare se folosesc următoarele materiale:
1). Plăci din vata minerală;
2). Plăci din polistiren expandat;
3). Plăci din polistiren extrudat;
4). Plăci din poliuretan expandat;
5). Panouri sandwich termoizolante din vată minerală pentru pereţi şi
acoperişuri, certificate și/sau agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
6). Panouri termoizolante pentru pereţi şi acoperişuri din poliuretan, certificate
și/sau agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
7). Panouri termoizolante din vată minerală pentru pereţi şi acoperişuri,
certificate și/sau agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
8). Panouri termoizolante cu spumă poliuretanică pentru pereţi şi faţade şi pentru
acoperişuri, certificate și/sau agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
9) Izolant termic sub formă de ceramică lichidă, certificat și/sau agrementat în
modul stabilit de legislația în vigoare;
10) Acoperire termoizolantă lichidă ceramică, certificată și/sau agrementată în
modul stabilit de legislația în vigoare;
11). Material termoizolant, certificat și/sau agrementat în modul stabilit de
legislația în vigoare.
8.1.5 Materiale pentru executarea lucrărilor de hidroizolare:
Pentru executarea lucrărilor de hidroizolare se folosesc următoarele materiale:
1). Folii din metal (sin aluminiu);
2). Pelicule speciale sudabile;
3). Membrane hidroizolante din PVC pentru acoperişuri, certificate și/sau
agrementate în modul stabilit de legislația în vigoare;
4). Membrană de difuziune hidroizolatoare pentru protecţie de la factorii din
mediul ambiant.
Pe interiorul sistemelor de încălzire (întors spre sediu), se prevede un strat de
barieră de vapori, şi din exterior – strat de impermeabilizare.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 88

Notă – Din partea interioară a termoizolantului (întoarsă spre înăuntrul

încăperii) trebuie de prevăzut un strat de barieră de vapori, iar din partea exterioară
un strat de hidroizolare.
8.1.6 Materiale pentru executarea planşeelor:
Pentru executarea planşeelor se folosesc următoarele materiale:
– planşeu din beton armat cu pardoseală turnată din materiale fonoizolante sau
din ceramică. Trebuie de folosit panouri cu caracteristici de înaltă rezistenţă;
– planşeu din beton armat cu pardoseală de lemn pe grinzişoare. Trebuie de
folosit panouri uşoare. Este necesar de prevăzut rosturi de ventilare. Pentru reducerea
zgomotului grinzişoarele trebuie să fie instalate pe căptuşeală antifonică;
– planşeu cu grinzi din lemn. Între (sub sau deasupra) grinzilor trebuie să se facă
pardoseală obişnuită, pe care se aşterne izolantul. Pentru protecţia de umiditate a
grinzilor portante din lemn şi a izolantului trebuie să se utilizeze suplimentar un strat
de hidroizolare;
- prefabricate pentru planşee monolitizate.
8.1.7 Materiale pentru executarea pardoselilor:
Pentru executarea pardoselilor se folosesc următoarele materiale:
1). Materiale din lemn;
2). Plăci ceramice;
3). Parchet laminat;
4). Sistem de pardoseli pe bază de granule minerale şi răşini epoxidice;
5). Polistirenbeton acoperit cu linoleum.
8.1.8 Ferstre şi uşi
La executarea mansardelor trebuie să se folosească ferestre cu geam termopan şi
uşi obişnuite şi ferestre de mansarde cu geam termopan şi sticlă călită. Ferestrele şi
uşile trebuie să fie fabricate din lemn, profil PVC şi/sau aluminiu.
Notă – Este important să fie asigurată grosimea de calcul al termoizolantului pe
conturul total al golului pentru fereastră, ca să nu fie provocat îngheţul.
8.1.9 Materiale pentru executarea scărilor
La executarea scărilor trebuie să se folosească produse din lemn sau construcţii
metalice uşoare.
8.1.10 Alte materiale pentru executarea mansardelor
Pentru executarea lucrărilor de finisare se folosesc:
1). Plăci de carton cu ipsos;
2). Plăci de ipsos armate cu fibre;
3). Produse din lemn;
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 89
4). Plăci din magnezit;
5). Placaj stratificat cu faţa exterioară din lemn (stejar) uleiat;
6). Panouri prefabricate portante pe bază de lemn, certificate și/sau agrementate
în modul stabilit de legislația în vigoare;
7). Plăci aglomerate din aşchii de lemn;
8). Plăci fibrolemnoase;
9). Placaj, lemn furniruit şi lemn stratificat similar;
10). Materiale plastice;
11). Parchet din bucăţi;
12). Lambriuri din lemn;
13). Panouri polimerice de făţuire.

8.2 Cerinţe impuse materialelor de construcţii utilzate pentru executarea

mansardelor
8.2.1 Produsele destinate lucrărilor de construcţii a mansardelor sunt utilizate
numai în cazul, dacă au astfel de caracteristici, încît să asigure nivelul de calitate
corespunzător cerinţelor esenţiale prevăzute la capitolul 5 al prezentului normativ.
8.2.2 Produsele pentru construcţii trebuie să permită realizarea unor lucrări de
construcţii a mansardelor care, ţinînd cont de aspectele economice, să satisfacă (în
ansamblu şi în parte) condiţiile de utilizare şi care, din acest punct de vedere, să
îndeplinească cerinţele esenţiale prevăzute la punctul 5 a prezentului normativ.
8.2.3 La executarea mansardelor trebuie să se utilizeze numai produse pentru
construcţii, care corespund Reglementării tehnice cu privire la produsele pentru
construcţii aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 226 din
29.02.2008.
8.2.4 Produsele de construcţii utilizate la executarea mansardelor trebuie să
poartă marca naţională de conformitate SM, să fie însoţite de certificatul de
conformitate/ declaraţia de conformitate sau în cazurile prevăzute de lege să deţină
agrement tehnic în construcţii.
8.2.5 Produsele de construcţie utilizate la executarea mansardelor, trebuie să
corespundă cerinţelor documentelor normative în vigoare, să fie însoţite de
certificatul de calitate de la producător şi să fie autorizate pentru utilizare, în caz de
necesitate, cu certificat sanitar eliberat de Ministerul Sănătăţii al Republica Moldova.

9 CONTROLUL CALITĂŢII EXECUTĂRII MANSARDELOR

9.1 Controlul asupra calităţii de executare a lucrărilor de construcţie a
mansardelor trebuie să se efectuieze de angajaţii serviciului tehnico-ingineresc ai
beneficiarului şi de responsabilul tehnic al obiectului dat, precum şi de autorul
proiectului privind respectarea prevederilor documentaţiei de proiect şi de deviz
elaborate.
Controlul lucrărilor se va face pe faze determinante şi pentru categoriile de
NCM C.03.02 – 2013 pag. 90
lucrări ascunse, precum şi la terminarea lucrărilor, la predarea acestora către
beneficiar (investitor);
9.2 Obligaţiile principale ale serviciului de control al calităţii sunt:
- verificarea nodurilor de îmbinare a elementelor structurale la fixarea mansardei
de constructia existentă;
- verificarea calităţii materialelor de consrucţie utilizate la construcţia mansardei;
- verificarea etanşeităţii sistemului de termoizolaţie exterioară a mansardei şi
hidroizolare, respectarea prevederilor documentaţiei de proiect şi de deviz şi a
regulilor de executare a lucrărilor;
- verificarea pregătirii suportului (în particular, calitatea înlăturării vopselei
vechi şi a altor acoperiri) şi măsurile luate pentru prelucrarea sectoarelor
caracteristice;
- verificarea cu instrumente a parametrilor controlaţi ai elementelor separate ale
termoizolaţiei exterioare şi hidroizolării;
- verificarea instalării ferestrelor şi uşilor;
- verificarea lucrărilor de finisare;
- constatarea cazurilor de necorespundere a calităţii de executare a lucrărilor şi
eliberarea recomandărilor pentru remedierea lor;
- verificarea respectării reglementărilor tehnologice la executarea lucrărilor în
locurile greu accesibile şi în locurile de racordare.
9.3 Serviciului de control al calităţii trebuie să ducă evidenţa lucrărilor şi să
înscrie în Cartea tehnică a construcţiei toate observaţiile şi încălcările constatate pe
parcursul executării lucrărilor. Aceasta are ca scop acumularea tuturor încălcărilor
constatate şi remediate şi facilitează recepţionarea lucrărilor de executare a
mansardelor la finalizarea acestora.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 91
Anexa A (obligatorie)
Lista documentelor de reglementare menţionate în aceste norme
Notă – se prezintă Lista documentelor de referinţă
NCM A.07.02-99 Instrucţiuni cu privire la procedura de elaborare, avizare,
aprobare şi conţinutul-cadru al documentaţiei de proiect
pentru construcţii.
Инструкция о порядке разработки, согласования,
утверждения и составе проектной документации для
строительства.
NCM C. 01.07 ** Clădiri publice şi edificii.
Общественные здания и сооружения.
NCM C.01.08 ** Clădiri locative multifamiliale.
Здания жилые многоквартирные.
NCM C.01.03-2000 Proiectarea construcţiilor pentru şcolile de învăţămînt
general.
Проектирование зданий общеобразовательных школ.
NCM C.01.02-1999 Proiectarea construcţiilor pentru grădiniţele de copii.
Проектирование зданий детских садов.
NCM C.01.04 -2005 Clădiri administrative. Norme de proiectare.
Административные здания. Нормы проектирования.
NCM C.01.06-2007 Accesibilitatea cladirilor şi construcţiilor pentru persoanele cu
dizabilităţi.
Доступность зданий и сооружений для маломобильных
групп населения.
NCM A.09.02-2005 Deservirea tehnică, reparaţia şi reconstrucţia clădirilir de
locuit, comunale şi social-culturale.
Техническое обслуживание, ремонт и реконструкция жилых
зданий и зданий коммунального и социально-культурного
назначения.
NCM E.01.02-2005 Regulament privind stabilirea categoriilor de importanţă a
construcţiilor.
Положение об определении категории ответственности
конструкции.
NCM E.03.02-2001 Protecţia împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor.
Пожарная безопасность зданий и сооружений.
NCM E.03.01-2005 Protecţia împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor.
Terminologie.
Пожарная безопасность зданий и сооружений.
Терминология.
NCM E.03.03-03 Dotarea clădirilor şi instalaţiilor cu sisteme automate de
semnalizare şi stingere a incendiilor.
Оборудование зданий и сооружений автоматическими
установками пожаротушения и пожарной сигнализацией.
NCM E.03.04-2001 Determinarea categoriilor de pericol de explozie-incendiu şi de
NCM C.03.02 – 2013 pag. 92
incendiu a încăperilor şi clădirilor.
Определение категории помещений и зданий по
взрывопожарной и пожарной опасности.
NCM E.03.05-2004 Instalaţii automate de stingere şi semnalizare a incendiilor.
Normativ pentru proiectare.
Автоматические установки пожаротушения и пожарной
сигнализации. Нормы проектирования.
NCM C.04.03-2005 Învelitori. Norme de proiectare.
Кровли. Нормы проектирования.
NCM E.04.01-06 Protecţia termică a clădirilor.
Тепловая защита зданий.
NCM E.04.03-2008 Conservarea energiei în clădiri.
Энергосбережение в зданиях.
NCM C.04.02-2005 Iluminatul natural şi artificial.
Естественное и искусственное освещение.
NCM E.04.02-06 Protecţia contra zgomotului.
Защита от шума.
NCM G.05.01-2006 Sisteme de distribuţie a gazelor.
Газораспределительные системы.
NCM G.04.04-2006 Alimentarea cu căldură pe apartamente a blocurilor de locuit
cu termogeneratoare pe combustibil gazos.
Поквартирное теплоснабжение жилых зданий с
теплогенераторами на газовом топливе.
NCM F.02.02-2006 Calculul, proiectarea şi alcătuirea elementelor de construcţii
din beton armat şi beton precomprimat.
Расчет, проектирование и методика изготовления элементов
из обычного и преднапряженного железобетона.
NCM F. 03.02-2005 Proiectarea clădirilor cu pereţi din zidărie.
Проектирование зданий с каменными стенами
NCM F.03.03-2004 Executarea şi recepţia lucrărilor de zidărie.
Производство и приемка каменных работ.
NCM F.05.01-2005 Proiectarea construcţiilor din lemn.
Проектирование деревянных конструкций.
CP A.08.01-96 Instrucţiuni de verificare a calităţii şi recepţie a lucrărilor
ascunse şi/sau în faze determinante la construcţii şi instalaţii
aferente.
Инструкция по проверке качества и приемке скрытых работ
и/или на определяющих этапах строительных работ и
относящегося к ним инженерного оборудования.
CP E.04.02-2003 Protecţia contra acţiunilor mediului ambiant. Reguli tehnice
de executare a termoizolaţiei exterioare /interioare la clădiri
cu tencuială fină pe termoizolant.
Технические правила производства наружной теплоизоляции
зданий с тонкой штукатуркой по утеплителю.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 93
Executarea lucrărilor de izolare, protecţie şi finisare în
CP E.04.04-2005
construcţii.
Производство изоляционных, защитных и отделочных работ в
строительстве.
CP G 04.01-2005 Proiectare şi montarea instalaţiilor electrice în clădiri de locuit
şi publice.
Проектирование и монтаж электроустановок жилых и
общественных зданий.
CP G.04.01-2002 Certificatul energetic al clădirii.
Энергетический паспорт здания.
CP E.04.05-2006 Proiectarea protecţiei termice a clădirilor.
Проектирование тепловой защиты зданий.
CP C.04.01-2007 Proiectarea izolaţiei fonice a elementilor de închidere pentru
clădirii locative şi sociale.
Проектирование звукоизоляции ограждающих конструкции
жилых и общественных зданий.
CP C.04.02-2011 Elemente de închidere din plăci de gipsocarton.
Ограждающие конструкции с применением гипсокартонных
листов.
CP C.04.03-2011 Elemente din plăci de ipsos cu nut şi fider.
Конструкции с применением гипсовых пазогребневых плит.
CP C.01.02-2003 Reguli pentru proiectarea accesului persoanelor cu handicap
în clădirile industriale şi civile.
Правила по проектированию доступности маломобильных
групп населения к зданиям различного назначения.
СНиП 2.07.01-89* Градостроительство. Планировка и застройка городских и
сельских поселений.
СНиП II-7-81* Строительство в сейсмических районах.
Construcţii în regiunile seismice.
СН 429-71 Указания по размещению обьектов строительства и
ограничению этажности в сейсмических районах.
Instrucţiuni pentru amplasarea de obiecte şi construcţii de
clădiri şi limitarea numărului de niveluri în zonele seismice.
СНиП 2.01.01-82 Строительная климатология и геофизика.
СНиП 2.01.07-85* Нагрузки и воздействия.
СНиП 2.04.01-85* Внутренний водопровод и канализация зданий (с
изменениями №1, 2, 3).
СНиП 3.05.01-85 Внутренние санитарно-технические системы.
СНиП 2.04.05-91 Отопление, вентиляция и кондиционирование.
Încălzire, ventilare şi condiţionarea aerului.
СНиП 3.01.01-85* Организация строительства.

SM SR EN 179:2011** Feronerie pentru clădiri. Dispozitive pentru ieşiri de urgenţă

acţionate print-un mîner sau o placă de împingere, destinate
în paralel cu utilizării pe căile de evacuare. Cerinţe şi metode de încercare.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 94
ГОСТ 5089-2003 (SR EN 179:2008, IDT)
Замки и защелки для дверей. Технические условия.
ГОСТ 27751-88 Надежность строительных конструкций и оснований.
Основные положения.
Fiabilitatea structurilor şi terenurilor. Principii de bază.
ГОСТ 25772-83 Ограждения лестниц, балконов и крыш стальные. Общие
технические условия.
Îngrădiri din oţel a scărilor, balcoanelor şi acoperişurilor.
Condiţii tehnice generale.
ГОСТ 12.2.052-81 Оборудование, работающее с газообразным кислородом
Echipamentele care funcţionează cu oxigen gazos
ГОСТ 30494-96 Здания жилые и общественные. Параметры микроклимата в
помещениях.
ГОСТ 31168-2003 Метод определения удельного потребления тепловой энергии
на отопление.
ГОСТ 17.2.3.02-78 Охрана природы. Атмосфера. Правила установления
допустимых выбросов вредных веществ промышленными
предприятиями.
Protecţia naturii. Atmosfera. Reguli de stabilire a emisiilor
admise de substanţe poluante la întreprinderile industriale.
НПБ 105-03 Определение категорий помещений, зданий и наружных
установок по взрывопожарной и пожарной опасности.
ПБ 12-529-03 Правила безопасности систем газораспределения и
газопотребления.
ПУЭ-6; ПУЭ-7; Правила устройства электроустановок.
Norme privind montarea echipamentului electric.
РД 34.21.122-87 Инструкция по устройству молниезащиты зданий и
сооружений.
Instrucţie pe dispozitivelor de protecţiei la trăsnet a cladirilor
si a edinciilor.
СО 153-24.21.122-2003 Инструкция по устройству молниезащиты зданий,
сооружений и промышленных коммуникаций.
Reglementarea tehnică cu privire la produsele pentru
construcţii aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 226 din 29.02.2008.
Технический регламент на строительную продукцию,
утвержденный Постановлением Правительства Республики
Молдова № 226 от 29.02.2008.
СанПин 2.1.6.575-96 Гигиенические требования по охране атмосферного воздуха
населенных пунктов, утвержденные Министерством
здравоохранения Российской Федерации и
ратифицированные Министерством Здравоохранения
Республики Молдова постановлением № 03-00 от 06.08.2000.
Cerinţe igienice privind protecţia aerului atmosferic în
centrele populate, aprobate de Ministerul Sănătăţii al
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 95
Federaţiei Ruse şi ratificate de Ministerul Sănătăţii al
Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.03-00 din 06.08.2000.
СанПин 42-128-4690-88 Санитарные правила содержания территорий населенных
мест, утвержденные Министерством здравоохранения СССР
05.08.88и ратифицированые Министерством здравоохранения
Республики Молдова 02.07.92 приказом № 232.
Reguli sanitare privind întreţinerea teritoriului centrelor
populate, aprobate de Ministerul Sănătăţii al URSS la
05.08.88 şi ratificate de Ministerul Sănătăţii al Republicii
Moldova la 02.07.92 cu ordinul nr.232.
-
Regulament igienic privind protecţia bazinelor de apă contra
poluării, nr. 06.6.3.23 aprobat de Ministerul Sănătăţii al
Republicii Moldova la 03.07.97.
Гигиенический регламент по защите водных бассейнов от
загрязнений № 06.6.3.23 утвержденный Министерством
Здравоохранения Республики Молдова от 03.07.97.
- Предельно-допустимые концентрации загрязняющих веществ
в атмосфере воздуха населенных мест № 3086-84,
утвержденные Министерством Здравоохранения СССР от
27.08.84 и ратифицированные Министерством
Здравоохранения Республики Молдова 02.07.92, приказом №
232.
Concentraţii limite admise de substanţe poluante în atmosfera
aerului centrelor populate nr.3086-84, aprobate de Ministerul
Sănătăţii al URSS la 27.08.84 şi ratificate de Ministerul
Sănătăţii al Republicii Moldova la 02.07.92 cu ordinul nr.232.
CНиП III-4-80 изд.1991 Техника безопасности в строительстве, утвержденные
постановлением Госстроя СССР от 9.06.1980, № 82 и
ратифицированные постановлением Правительства
Республики Молдова № 490 от 17.07.1995.
Tehnica securităţii în construcţii, aprobate de Gosstroiul
URSS сu hotărîrea din 9.06.1980, nr.82 şi ratificate prin
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.490 din
17.07.1995.
- Regulament şi norme igienice privind reglementarea
expunerii la radiaţii a populaţiei de la sursele naturale nr.
06.5.3.35, aprobat de Ministerul Sănătăţii al Republicii
Moldova la 05.03.2001.
Гигиенический регламент и нормы по ограничению
облучения населения от природных источников № 06-5.3.35
утвержденный Министерством Здравоохранения Республики
Молдова от 05.07.2001.
[1] Legea nr.835-XIII din 17.05.96, privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului.
[2] Legea nr.721-XIII din 02.02.1996, privind calitatea în construcţii.
[3] Legea nr.163 din 09.07.2010, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie.
[4] HG nr.382 din 24.04.1997, privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în
timp şi postutilizarea construcţiilor.
[5] HG nr.936 din 16.08.2006, privind aprobarea Regulamentului privind expertiza tehnică în
construcţii.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 96

Anexa B (obligatorie)

Termeni şi definiţii

Termeni Definiţii

Acoperiş - Subansamblu constructiv, de tip terasă (circulabilă sau

Acoperiş mansardat
Acoperiş “verde”
necirculabilă) sau în pantă, format din elemente structurale şi
nestructurale, care închide clădirea la partea superioară peste
ultimul nivel construit.
- Acoperiş în pantă, în interiorul căruia a fost amenajată o
mansardă.
- Acoperiş pe care este prevăzută prin proiect vegetaţie.

Atic - Parte a unei construcţii situată deasupra cornişei şi menită

să mascheze acoperişul (DEX 1998). În cazul clădirilor cu
acoperiş terasă, se consideră atic elementul superior al faţadei,
care depăşeşte cota ultimului planşeu de cel puţin 30 cm şi
având rol constructiv, de rebord, pentru straturile componente
ale învelitorii şi rol în ghidarea apelor meteorice.
Consolă - Element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese
în afara punctului său de reazem sau de încastrare într-o
construcție.
Coamă (linie de - Linia superioară orizontală a intersecţiei a două suprafeţe
coamă) versant, aflată la cota cea mai mare a versanţilor.
Dependinţă - Spaţiul accesoriu aferent locuinţei destinat exclusiv
asigurării folosinţei în condiţii normale a locuinţei.
Documentaţie de - Piese scrise şi desenate care cuprind soluţii tehnice şi
proiect economice de realizare a obiectivului de investiţii în volumul
stabilit de documentele normative în construcţii.
Dolie Linia inferioară orizontală sau în pantă a intersecţiei a două
suprafeţe versant (plane sau curbe).
Durabilitatea - Durata de funcţionare normală în timp a principalelor
elemente de construcţie, fără pierderea calităţilor necesare de
exploatare. Este influenţată direct de materialele folosite, de
modul de proiectare şi execuţie, de condiţiile de exploatare şi
întreţinere şi se referă la rezistenţa materialelor şi elementelor
de construcţie impotriva acţiunilor la care sunt supuse: îngheţ-
dezgheţ, umiditate, acţiunea biologică a microorganismelor şi
rezistenţa la coroziune.
- Elemente de construcţie din zidărie sau beton armat care
Elemente de
-
construcţie masive intră uneori în alcătuirea structurii de rezistenţă a acoperişului
mansardat, sub forma unor timpane, parapet, etc.
Expert tehnic atestat Specialist în domeniul construcţiilor atestat pentru activitate
- de efectuare a expertizelor tehnice ale construcţiilor.
Expertiză tehnică Complex de măsuri pentru determinarea şi evaluarea
caracteristicilor reale ale construcţiei, în scopul asigurării
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 97
funcţionalităţii şi posibilităţii utilizării în continuare a
- construcţiei, consolidării sau postutilizării;
Expertiza tehnică în construcţii se efectuează prin studii,
cercetări, încercări şi evaluări ale situaţiei existente, calcule şi
verificări pentru asigurarea unui nivel minim de calitate,
prevăzut de Legea privind calitatea în construcţii şi normativele
din construcţii.
Expertiză tehnică este necesară pentru lucrări de alipire la
calcan, reconstrucţii, reutilării, retehnologizării, schimbării
destinaţiei, extinderii şi supraetajării, mansardării realizate prin
supraetajare, evaluării stării tehnice, desfiinţării construcţiilor
existente etc., la solicitarea proprietarilor, utilizatorilor de
construcţii, organului central de specialitate al administraţiei
publice în domeniul construcţiilor, Inspecţiei de Stat în
Construcţii, autorităţilor administraţiei publice locale,
persoanelor fizice şi juridice. Constatările sunt consemnate într-
un raport de expertiză tehnică.
Efrácție - Spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui
dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvîrșirea unei
infracțiuni.
Fereastră de mansardă - Fereastră înclinată inserată în structura acoperişului în pantă
a unei mansarde, avînd funcţiunea de iluminare şi ventilare a
încăperilor mansardei, asigurînd confortul higrotermic şi
acustic. Preponderent se utilizează la mansardarea podurilor
existente, fără a produce modificări majore în structura
acoperişului şi fără a schimba aspectul general al acestuia,
precum şi la mansardele proiectate odată cu clădirea. Poziţia
oblică permite intrarea unei cantităţi mai mari de lumină decât
în cazul unei ferestre de lucarnă sau a unei ferestre verticale
Frontonul Element arhitectonic situat deasupra intrării unei clădiri sau
între cele două pante ale acoperișului.
Gabarit de mansardă - Contur în interiorul căruia trebuie să se înscrie, conform
(clădire) prescripțiilor autorităților, secțiunea perpendiculară pe fatadă
unei clădiri.
Intruziune - Introducere, pătrundere nelegitimă într-o organizație, într-o
activitate, clădire, încăpere, etc.
Învelitoare - Stratul exterior al acoperişului, care protejează clădirea
împotriva intemperiilor (ploaie, zăpadă, vânt, etc).
Jgheab - Conductă sau canal deschis la partea superioară, utilizat
pentru scurgerea apelor meteorice de pe acoperişuri.
Lucarnă - Fereastră prevăzută în acoperişul înclinat al unei
construcţii, dispusă în plan vertical, cu structură şi învelitoare
proprie, având funcţiunea de iluminare şi ventilare a
încăperilor mansardei sau podului.
Lucrări de reabilitare - Orice fel de lucrări de intervenţii necesare pentru
îmbunătăţirea performanţelor de siguranţă şi exploatare a
construcţiilor existente, inclusiv a instalaţiilor aferente, în
scopul prelungirii duratei de exploatare prin aducerea acestora
la nivelul cerinţelor esenţiale de calitate prevăzute de lege.
NCM C.03.02 – 2013 pag. 98

Mansardă - Etaj funcţional al clădirii cuprins între acoperişul în pantă şi

ultimul nivel al acestei clădiri, care asigură respectarea
cerinţelor de siguranţă, protecţie şi confort corespunzătoare
utilizării specifice (de locuire sau genului de activitate) şi se
include în numărul de niveluri supraterane. Înălţimea interioară
a mansardei lîngă pereţii exteriori, de la pardosea şi pînă la
tavan, nu va depăşi 1,6 m.
Mansardare cu - Acţiuni de concepţie şi de execuţie privind amenajarea sau
reabilitarea utilitar- reamenajarea funcţională a acoperişurilor în pante şi plane
funcţională a clădirilor existente prin masardare, în condiţiile tehnice şi de calitate ce
existente se impun privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea
la incendiu, igienă, sănătate şi mediu, siguranţa în exploatare,
protecţia împotriva zgomotului şi economia de energie şi
izolare termică (şi hidrofugă) pentru întreaga clădire existentă.
Nivel - Spaţiul dintr-o clădire cuprins între două planşee succesive.
Se consideră nivel: subsolul, parterul, mezaninul, fiecare etaj şi
mansarda. Constituie nivel supanta a cărei arie este mai mare
decât 40% din cea a încăperii/spaţiului în care se află.
Pod - Spaţiu neîncălzit, circulabil sau necirculabil, cuprins între
structura de învelitoare (acoperiş) în pantă şi ultimul planşeu al
unei clădiri.
Pod mansardat - Spaţiu funcțional amenajat în podul unei clădiri existente.

Streaşină - linie de Linia inferioară, ce delimitează o suprafaţă de versant, aflată

streaşină la cota cea mai mică a versantului. La nivelul acestei linii se
produce deversarea/scurgerea apelor pluviale de pe versant (cu
scurgere liberă sau cu preluare şi dirijare prin jgheab).
Supantă - Planşeu intermediar plin, deschis pe una sau mai multe laturi
faţă de încăperea în care este dispus, sau nivel intermediar şi
parţial într-o încăpere cu inălţime mare.
Siguranţa la intruziuni - Presupune protecţia utilizatorilor, împotriva eventualelor
şi efracţii acte de violenţă, hoţie, vandalism, comise derăufăcători
dinexterior, precum şi împotriva pătrunderii nedorite a
insectelor sau animalelor dăunătoare.
Tabacheră - Fereastră mică, înclinată, dispusă pe versantul
acoperişului unui pod, paralel cu panta acestuia, având
funcţiune utilitară (iluminare, ventilare, acces din/în pod pe
învelitoare). Se executa sub forma unui capac metalic
dreptunghiular prevăzut cu geam, care acoperă un rebot ridicat
din învelitoare.
 NCM C. 03.02 – 2013 pag. 99
ANEXA 1 (Informativă)

Sistem de dezghetare (degivrare) prin cabluri, pentru excluderea formării de gheață și țurțuri
pe acoperișurile mansardate
Кабельная антиобледенительная система, исключающая образования льда и сосулек на
крышах мансард зданий

Pentru protecţia contra ingheţului a jgheaburilor şi burlanelor sunt utilizate cablurile de

încalzire de tip ECOFLOOR MPSV si ECOFLOOR MADPSP (cu ecran de protecţie şi protecţie la
ultraviolete).
Aceste cabluri se utilizează atît pentru jgheaburi şi burlane din material plastic, cît şi pentru
cele din material metalic. Pot fi utlizate pentru degivrarea zonelor exterioare acoperite cu beton,
pavele, dale, gresie etc, cît şi pentru dezgheţarea acoperişurilor.
Pentru realizarea comenzii cablurilor de degivrare se utilizează un regulator cu doi senzori :
un senzor de temperatură şi un senzor de umiditate.
Puterea recomandată pentru degivrare este de 40W/m din lungimea de jgheab sau burlan.
Cablurile se monteaza cu ajutorul clipsurilor speciale din plastic.
Sistemul de degivrare pentru acoperiş se poate realiza împreună cu sistemul de degivrare
pentru jgheaburi şi burlane.

Schema 1 Exemple de încălzire a jgheaburilor și burlanelor

Схема 1 Примеры обогрева водосточных труб и лотков

Schema 2 Exemple de încălzire a doliei şi a părţii inferioare (marginea) a versantului

Схема 2 Примеры обогрева ендовы и нижней части ската
NCM C.03.02 – 2013 pag. 100

Schema 3 Exemplu de încălzire a acoperișurilor mansardei cu panta abruptă 45° < α .

Схема 3 Пример обогрева крутой крыши с мансардой 45° < α.
Schema 4 Vedere generală de montare
Схема 4 Общий вид монтажа