fluctueaza intre un nivel systolic de 120 mmHg si un nivel diastolic de 80 mmHg. Tensiunea arteriala este forta exercitata de masa sanguina pe unitatea de suprafata vasculara. Tensiunea arteriala este influentat de: debitul cardiac, rezistenta periferica, elasticitatea vaselor mari si de vascozitatea sangelui. - hipertensiunea arteriala este una dintre cele mai raspandite boli cardiovasculare. HTA este caracterizata prin cresterea de durata a valorilor tensiunii arteriale si apare in circumstante variate. HTA participa in mare masura la producerea aterosclerozei coronariene, insuficientei cardiace, accidentelor vasculare cerebrale, insuficientei renale. - Hipotensiunea arteriala este caracterizata de scaderea cu 30-40 mmHg a valorii tensionale de baza a bolnavului. Hipotensiunea se clasifica in: estentiala (asimptomatica, permanenta) si secundara ( care poate fi paroxistica, tranzitorie sau persistenta). - 2) fiziopatologia metabolismului glucidic: - diabetul zaharat: afectiune caracterizata prin disfunctia generalizata a metabolismelor glucidic, lipidic si proteic indusa hormonal prin: deficitul de insulina; excesul hormonilor de contrareglare. Se manifesta prin hiperglicemie. Pot aparea complicatii ce agraveaza boala precum cele: acute (comele diabetic) sau cronice (neuropatia diabetica). Simptomele clasice ale diabetului zaharat sunt: glicozurie, polidipsie, polifagie, poliurie, scadere in greutate. - Hipoglicemia: la pacientii diabetici aceasta este o complicatie a tratamentului parenteral cu insulina. Acest lucru este frecvent in diabetul zaharat de tip 1. Hipoglicemia mai poate sa fie o complcatie a tratamentului oral cu derivati de sulfoniluree in diabetull zaharat de tip 2. Simptome: tahicardie, tremuraturi, transpiratii, anxietate, foame, cefalee, confuzie, rulburari vizuale, coma. Hipoglicemia nocturna se manifesta prin: transpiratii nocturne, cosmaruri, dificultati de trezire, cefalee matinala, astenie si respiratie zgomotoasa. - 3) tulburarea functiei glomerulare si tubulare: pentru aprecierea starii functionale a nefronului se utilizeaza clearance-ul unor substante exogene administrate in cantitati si ritmuri standardizate. Tehnica de determinare a clearance-urilor este urmatoarea: dimineata pe nemancate pacientul isi goleste vezica urinara, dupa care bea 500 ml de ceai neindulcit. Apoi se administreaza intravenous substanta de cercetat. Se recolteaza sange si urina la interval de 20-30 minute pentru sange si 40-50 de minute pentru urina. Se dozeaza substanta in ambele probe biologice si apoi se calculeaza clearance-ul. Filtrarea glomerulara se investigheaza prin determinarea clearance-ului creatininei endogene (valorile scazute se intalnesc in: effort fizic, regim hipocaloric, durere, frig, caldura, glomerulonefrite acute si cronice, nefropatii diabetice, deshidratari, insuficienta cardiaca) si prin clearance-ul ureei. -teste pentru tubul proximal: testul cu psp, transportul maximal al glucozei. -teste pentru tubul distal: testul acidifierii urinii, testul alcalinizarii urinii.