Tipuri de climate întâlnite pe continentul european – caracteristici și repartiție

geografică

Pe glob există 3 tipuri de climate mari, respectiv zona climatelor calde, zona climatelor
reci și zona climatelor temperate. Continentul european este situat aproape în întregime în zona
temperată, prezentând însă particularități specifice climatelor reci în extremitatea nordică. Zona
temperată indică cele două părți din emisferele nordică și sudică care sunt cuprinse între
latitudinile tropicelor și ale cercurilor polare.
Putem argumenta această încadrare prin prisma factorilor care determină și influențează
clima Europei, respectiv: factori radiativi, factori dinamici și factori fizico-geografici. Radiația
solară, datorită formei sferice a Pământului și desfășurării latitudinale a teritoriului Europei,
înregistrează valori mai mari în partea sudică (140-160 kcal/cm²/min) și mai mici în extremitatea
nordică (70 kcal/ cm²/min). Privitor la bilanțul radiativ, putem deduce că acesta scade de la sud
la nord, determinând și săderea temperaturii în aceeași direcție, de la sud (18 °C) la nord (-4 °C).
Printre factorii dinamici se regăsește, desigur, circulația maselor de aer la nivelul zonei
temperate, care se desfășoară predominant pe direcția V-E, fapt ce determină scăderea
precipitațiilor pe continent în aceeași direcție. În aceeași ordine de idei, remarcăm pe teritoriul
continentului și particularități climatice determinate de influența maselor de aer polar în nordul
continentului (mai accentuate iarna) și a celor tropicale în sud, care se resimt mai ales pe timpul
verii. Pe fondul acestor diferențe de temperatură și presiune atmosferică, clima Europei este
influențată și de acțiunea unor centri barici. Menționez astfel anticiclonul siberian și anticiclonul
Azorelor, care sunt mase de aer rece, cu presiune ridicată, dar și ciclonul mediteranean și
ciclonul islandez, care sunt mase de aer cald, cu presiune scăzută. Foarte importantă în cadrul
factorilor fizico-geografici este poziția geografică. Europa este situată între 35° și 71° latitudine
nordică. Poziția geografică determină scăderea temperaturii anuale de la sud la nord, dar și
scăderea precipitațiilor medii anuale de la vest la est. În același sens, reliefului etajează
elementele climei prin altitudine (temperatura scade, iar precipitațiile cresc odată cu altitudinea),
iar lanțurilor muntoase constituie bariere în calea maselor de aer. Mările și oceanele au un rol
reglator termic, care se reflectă în amplitudinile termice moderate. Totodată, subliniez și
importanța curenților oceanici care, de asemenea, au rol reglator termic, după cum urmează:
Curentul cald al Golfului (Atlanticului de Nord) îmblânzește climatul Scoției, Norvegiei și estul
Islandei, iar Curentul rece al Canarelor răcește climatul arhipeleagurilor Canare și Azore.
 Prin particularitățile pe care le prezintă, se pot identifica mai multe pe teritoriul Europei
mai multe tipuri de climate.
Climatul mediteranean sau subtropical se regăsește între 35°-40° latitudine nordică.Este
specific Europei sudice: sudul Portugaliei, jumătatea estică a Spaniei, Italia, Slovenia, Croația,
Albania, Grecia, sudul Bulgariei, Malta, Cipru. Verile sunt caniculare și secetoase, depășind
adeseori 35°C pe timpul zilei, iar iernile sunt blânde și ploioase, remarcându-se, bineînțeles,
valori pozitive ale temperaturii. Temperaturile medii anuale se încadrează între 15-20 °C, iar
precipitațiile medii anuale ating 800-1000 mm/an. Precipitațiile cad mai ales pe timpul iernii. În
ceea ce privește vânturile, amintesc alizeele care bat vara și vânturile de vest care bat iarna, dar și
vânturile locale precum bora, sirocco, mistralul.
Climatul temperat oceanic sau temperat-maritim este răspândit în vestul Europei,
desfășurându-se între 40-60° latitudine nordică. Se suprapune peste Islanda sudică, nordul
Spaniei, cea mai mare parte a Franței, Belgiei, Olandei, Germania, Cehia, Danemarca și
Norvegia. Iernile sunt blânde, iar verile relativ răcoroase, temperaturile medii anuale se situează
între 7 si 13 °C, modificate uneori de altitudine. Cantitățile medii anuale de precipitații variază de
la 500 mm pana la aproape 3000 mm, octombrie fiind luna cea mai ploioasă. O particularitate
este dată de prezența cerului acoperit cu nori cenușii din care cad frecvent ploi. Spre deosebire de
climatul mediteranean, aici nu se regăsesc furtuni violente. Precipitațiile abundente favorizează
dezvoltarea pădurilor umede de foioase.
Climatul temperat de tranziție face trecerea de la climatul temperat oceanic la cel
temperat continental. Este specific țărilor din centrul Europei, pornind din centrul Spaniei până la
o linie imaginară care unește Marea Baltică de Marea Neagră; estul Franței, Elveția, o mare parte
a Germaniei, Austria, Ungaria, vestul României. Verile sunt calde, uneori caniculare, iar iernile
sunt friguroase, chiar geroase. Mediile termice anuale variaza intre 4 si 16 °C, iar mediile lunii
celei mai reci sunt pozitive in sud, dar coboară la -15…-20°C in nord. Amplitudinile termice sunt
mari, 20-25 °C. În acest climat, dominante sunt vânturile de vest și circulația ciclonică.
Comparativ cu climatul temperat oceanic, regimul pluviometric se caracterizează prin
concentrarea celor mai mari cantitati de precipitatii in semestrul cald (mai-iunie) si prin cantitati
mai reduse in semestrul rece. Stratul de zapadă este un fenomen caracteristic pentru fiecare iarna.
Cantitatile medii de precipitații scad de la vest spre est pe masura cresterii distantei fata de
ocean, sursa principală a vaporilor.
 Climatul temperat continental este specific jumătății estice a continentului: estul
României, Ucraina, Republica Moldova, Belarus, cea mai mare parte a Rusiei. Temperaturile
medii anuale se încadrează între 6-10 °C, cu amplitudini termice anuale foarte mari (25-30 °C).
Este dominat aproape tot timpul anului de aerul polar (temperat) continental. Vara este
caracterizată de transformări rapide prin prisma convectiei din aerul relativ rece, cu stratificare
instabila. Deducem astfel că în sezonul cald temperaturile sunt relativ ridicate, umezeala aerului
redusa, în antiteză fiind prezentată situația iernii când aerul are o umezeala relativa mare si o
stratificare stabila care contribuie la racirea lui ulterioara. Regimul temperaturii si umezelii este
influentat si de invaziile aerului tropical (mai frecvente in partea sudica) si arctic (mai frecvente
in partea nordica). Precipitațiile ating valori mai scăzute decât în climatul de tranziției, situându-
se între 350 si 700 mm.
Climatul montan sau de mare altitudine (climat alpin) se regăsește în regiunile înalte,
deasupra liniei arborilor. De la circa 800 m altitudine intervine etajarea climatică. În munții din
sud și din centru, temperatura medie anuală de 0 °C se înregistrează la circa 3000 m altitudine,
iar în nordul continentului, la 500 m. Precipitațiile medii anuale cresc la 1000-1500 mm/an.
Climatul subpolar este specific nordului Scandinaviei ( Suedia, Finlanda), Rusiei și
Islandei. Circa 9 luni din an, temperaturile medii sunt negative, între -18°C și -20°C. Restul
anului, temperaturile sunt pozitive, dar nu depășesc 10 °C. Temperaturile medii anuale sunt între
0-2°C. Precipitațiile medii anuale sunt solide, 300-400 mm/an. Se remarcă vânturile polare care
bat dinspre Polul Nord, cu viteze de peste 80 km/h. În arhipeleagurile din nordul Europei:
Svalbard, Franz Josef, Novaia Zemlea climatul este polar caracterizat de așa-numita “iarnă
veșnică”, fiind temperaturi negative tot timpul anului.
În concluzie, clima Europei este predominant temperată cu patru anotimpuri, dar se
remarcă diverse particularități climatice impuse de factorii diverselor zone.