Autoportret senzorial-perceptiv

Când mă plimb seara ape malul mării prefer să o fac desculț. Am senzații tactile de
înțepături in talpă de la scoicile din apă, simpt adierea brizei și răcoarea serii. Văd marea de
culoare albastru închis spre gri, ce reprezintă o imagine vizuală și aud valurile ce se izbesc de
țărm, cee ace reprezinta o senzatie auditivă, simpt tot odată mirosul de apă sărată, încăt aflu că
am și senzații obiective. Când mă aplec să iau o scoică, o picătură de apă îmi intră in gură, am o
senzatie gustativă. Mergând mult pe plajă am senzația de foame si oboseală, am senzații
interoceptive. Am senzații proprioceptive, am senzația de mers, de pozitie verticală a corpului.

Dimineața mă trezesc din somn și știu că ușa camerei mele este întreagă deși văd doar o
parte din ea și știu că calculatorul mes este întreg deși văd doar un colț din el. Legea selectivități
o constat atunci când ridicându-mă din pat dau drumul la muzică și mă duc la baie să mă spăl pe
față. Pe fondul perceptiv muzical apare zgomotul apei care curge, dar pot înțelege și invers, in
continuare mă întorc în cameră, mă așez pe marginea patului și mă uit la covor și observ diverse
modele pe care le asociez cu diferite flori. Acest lucru demonstrează legea semnificației. Cât la
legea constantei receptive, uitându-mă pe fereastră și văzând dealurile știu că sunt de mari
dimensiuni deși ele par mici de la distanță. Legea proiectivității este și ea prezentă atunci când
dau mai incet muzica, nu pentru că mie mi se părea prea tare, ci consider că ea este prea tare.