Autoportret al imaginației

Imaginația este un proces psihic de ordonare, combinare sau de construire realizat cu

ajutorul imaginilor. În opinia mea imaginația joacă un rol important în activitatea umană, având
un rol esențial in dezvoltarea creativității.

Consider că imaginația mea este bogată, ceea ce îmi permite să utilizez cât mai mult
caracteristicile acesteia. Când eram mai mic îmi imaginam cum ar arăta casa mea dacă nu ar avea
acoperiș, îmi imaginam cum ar fi dacă aș avea alt pat, un televizor mai mare, mobila aranjată
altfel și alt covor. De multe ori mă gândeam cum ar fi dacă aș avea cel mai nou calculator și
telefon sau dacă aș lucui la munte sau la mare. În fiecare dintre aceste exemple am utilizat
imaginația voluntară, ceea ce îmi permite să mi le imaginez până intr-o limită a realismului.
Imaginația mea involuntară se realizeză după cum îmi dictează creierul. Precum susține legea
condensării visurile mele sunt alcătuite din mai multe reprezentări voluntare din starea de veghe,
adunate intr-o reprezentare nouă, involuntară. Legile conversiunii și a deplasării nu își fac des
apariția în visele mele, precum imaginația mea voluntară, visele mele păstrează o anumită
legătură cu realismul.

Din visul de noapte reies două teorii, cea neurologică și cea psihonalitică. Teoria
neurologică susține că imaginația din timpul visului sunt de fapt imaginații din timpul stării de
veghe, ordonate într-un mod aleatoriu. Teoria psihonalitică inițiată și dezvoltată de Sigmund
Froid arată că psihicul uman are o structură asemănătoare unui aicberg și o împarte in 3
categorii: eul, supraeul și sinele (ID). Ceea ce este peste apă este conștientul și ceea ce este sub
apă este subconștientul.