Autoportret reprezentativ

Fiecare dintre noi, oameni maturi, adolescenți sau copii, dispunem de o serie de imagini
despre evenimentele petrecute anterior. La 16-17 ani de exemplu, aveam încă vie in minte figura
primei învățătoare, a școlii în care am intrat pentru prima dată, a unei excursii care ne-a marcat
intr-un mod deosebit.
Atunci când imi aduc aminte de toate lucrurile bune de când eram mic, de când mergeam
la bunici, de cât de bună era prăjitura mătușii mele și de cât de încăpățânat eram mă inveselesc.
Toate aceste amintiri se fac prin reprezentare reproductivă. Când văd un lucru îl asociez cu
cuvântul. Astfel se ace o imagine a cuvântului in minte.
Atunci când mi se povestesc lucruri din trecut, teorii, studii, mintea mea trebuie să-și
formeze o imagine pentru a ști despre ce este vorba. În funcție de predominanțiile senzoriale
tipurile ce mă insuțesc sunt pictorul si muzicianul. Rețin foarte ușor ce văd, mă orientez foarte
ușor și țin minte multe lucruri pe care le-am văzut de când eram mic. Dacă am fost pe un drum
măcar o data știu unde mă localizez. De asemenea desenez foarte bine, sunt foarte atent la detalii,
ceea ce fac ca desenele mele să fie reușite.
Tot ce aud, replici, melodii, anunțuri, le rețin și uneori le repet fără nici un motiv. Tipul
pictorului și a muzicianului creează in mine partea sensibilă, partea mea de liniște.