Autoportret al gândirii

Gândirea este un process psihic superior ce ocupă o poziție central în sistemul psihic
uman. Gândirea îndeplinește un rol decisive în procesul de conuaștere.
Gândirea mea nu este uniform, nu funcționează la fel în toate momentele zilei și în
situații diferite (în viașă am momente fericite și momente de stres, atunci când urmează evaluări,
teste, teze în timpul anului școlar). Ca la orice persoană, gândirea mea este structurată și grupată
în perechi: analiza și sinteza, abstractizarea și concretizarea, generalizarea și particularizarea. În
activitatea școlară atunci când primesc o indicație verbală de la un profesor, îmi imaginez
obiecte, fenomene și întâmplări.
Când eram mic și primeam în dar un joc lego, făceam diferite construcții din piesele
acestuia sau când primeam în dar o mașinuță o desfăceam, după care o reconstruiam. La ora de
geografie, de exemplu pot reconstitui în plan mental modul în care s-au format munții, cum
trăiau oamenii în perioada respectivă, sau la ora de matematică mă gândesc la modalitățile prin
care poate fi rezolvată o problemă.
Scopul principal al operațiunilor mentale, implicate în gândire, este surprinderea
raporturilor dintre noile informații și cele anterioare.