Opera si teorie

Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica avand toate caracteristicile acesteia.

Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a romanului in care conflictul este
puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.
Orice nuvela istorica prezinta urmatoarele particularitati. Tema de inspiratie este trectului neamului.
Numele operei este dat de personajul principa, fiind o figura marcanta de domnitor sau de boier, in jurul acestuia
gavitand alti boieri uneltitori. Se realizeaza o intriga complexa care duce la un final neasteptat. Se realizeaza
culoarea locala a epocii prin incercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice in cauza.
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea
(aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul european.

Explicare titlu
Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv propriu, care in sens denotativ indica o
personalitate istorica, domnitor al Moldovei care a domnit de doua ori, fiind detronat prima oara datorita tradarii
boierilor si care s-a intors a doua oara la tron, impunandu-se cu ajutor strain. In sens conotativ, titlul surprinde
personajul pricipal al operei, tipul de domnitor crud, despot si tiran, caracterizat prin disimulare si o buna cunoastere
a psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu indica o trasatura a nuvelei istorice.

Tema
Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind surprinsa a doua donie a lui alexandru
Lapusneanul, scriitorul realizand o fresca sociala pentru perioada 1564-1569.

Narator si perspectiva narativa

Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iar perspectiva narativa este obiectiva.
In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in mod gradat conflictul. Fiecare capitol
poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica unui personaj si rezuma actiunea capitolului. Motto-urile celor 4
capitole sunt “Daca voi nu ma vreti eu va vreu”. (Acest motto este spus de Alexandru Lapusneanul cand afla ca nu
este vrut de boieri), ” Ai sa dai sama, doamna!” (Al doilea mott-o este spus de o vaduva cand se plangea la Ruxanda
de faptele sotului sau.), “Capul lui Motoc vrem” (Al treilea este replica supsa de popr cand erau in fata portii casei
lui Lapusneanul) si “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”. (Ultimul este replica Lui Alexandru
Lapusneanul cand afla ca a fost calugari.)

Final

Finalul cuprinde “Acest fel fu sfarsitul …”. El reprezinta sfarsitul tiranului in mod concis, care lasa “o pata de sange” in istoria Moldovei.
Aceasta pata de sange reprezinta ceea ce il caracteriza cu adevarat pe Lapusneanu. Era insetata de putere si o folosea la maxim, omorand cat mai
multi oameni. EL fiind inmormantat la manastirea Slatina, reprezinta un fapt verosimil care este specific nuvelei. Limbajul este mai putin popular
deoarece avem doar cateva cuvinte, cum ar fi “fu” si “monastirea”. Deoarece se creeaza o incheiere a istoriei personajului, Alexandru
Lapusneanul reprezinta o moarte simbolica pentru Moldova.
Fiind o nuvela istorica romantica “Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de personaje ce pot fi tipologizate in functie de participarea lor la
actiune, tendinta spre exceptional, ranguri si functii nobiliare, dominante caracteriale. Alexandru Lapusneanul este personaj principal si tipul
domnitorului despot crud si tiran, bun cunoscator al tipologiei umane, dar si personaj care disimileaza. Doamna Ruxanda este personaj episodic si
tipul doamnei de curte, sotie devotata, dar si tipul ingerului din punctul de vedere al antitezei romantice. Motoc este personaj secundar si tipul
boierului las, misel si tradator, viclean si profitor. Spancioc si Stroici sunt personaje episodice si tipul boierilor iubitori de tara si neam.

In antiteza romantica, Lapusneanul prin opozitie poate fi surprins cu doamna Ruxanda, Motoc, Spancioc, Stroici, in comparatie cu toti el fiind
demonul.

Moduri de expunere

Modurile de expunere prezente in acest text sunt dialogul, descrierea si naratiunea. Dialogul are rolul de a marca replicile personajelor si
conturarea caracterizarii prin limbaj. Descrierea are rolul de a expune toate trasaturile personajelor si imprejurimilor, pentru a oferi cititorului o
imagine cat mai ampla asupra actiunii. Naratiunea are rolul de a organiza actiunea cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv si ajuta la
caracterizarea personajelor.

Limbaj

Limbajul operei este foarte complex deoarece gasim cuvinte arhaice, populare, regionalisme. El are rolul de aprezenta cu exactitate timpul
istoric. Avem ca si exemple “Moldavia”, “monastirea”, “lespezi”, “mesii”, “vornic”, “pre”, “ocarati”, “ferte”.

Concluzie

Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi este o nuvela istorica romantica.