Istoria trenului

Trenul este unul dintre cele mai vechi si mai folosite mijloace de transport. Povestea acestuia
incepe acum 200 de ani, odata cu inventarea si construirea primelor cai ferate si a primelor
vagoane, folosite initial in mine.

De atunci si pana in prezent, evolutia trenurilor a fost continua. Primele sine - facute din
lemn - au fost rapid inlocuite cu cele din otel, locomotiva cu aburi a cedat locul celei
electrice... Iar inventivitatea omului, nevoia de spatiu si de viteza au dus la aparitia cailor
ferate suspendate si a celor din subteran.

Oare ar fi indraznit cineva - acum 100 de ani - sa viseze macar ca vor exista trenuri care vor
merge prin aer - suspendate ca niste lilieci, de sine? Sau ca vor calatori de pe un continent
pe altul - mergand pe sub apa - printr-un tunel de cateva zeci de kilometri, cu viteze de
peste 300 de kilometri la ora?

In anul 1556, intr-o carte despre roci scrisa de un grec, apare pentru prima data in istorie
termenul de sine din lemn. Mult mai tarziu, prin anii 1750, sunt inlocuite de cele din fier, apoi
de sinele din otel. Pe aceste sine se scoteau rocile extrase din mine, cu ajutorul cailor
inhamati la vagonete. Dar ideea de a le folosi si pentru transport de calatori a aparut in 1804,
odata cu construirea primei locomotive cu aburi de catre americani. Anglia este, insa, tara in
care - in 1825 - primul tren tras de o locomotiva cu aburi a transportat calatori intre doua
orase. Mai tarziu, in 1829, un inginer englez a construit prima sa locomotiva - numita
Racheta - care se deplasa cu o viteza maxima de 47 de kilometri pe ora. Americanii incearca
si ei locomotivele englezilor, dar acestea se dovedesc a fi prea grele pentru sinele lor. Asa ca,
in 1830, “Tom Degetel” devine prima locomotiva americana functionala.

Doi ani mai tarziu apare alta, poreclita Fiare vechi de catre inventatorul ei, locomotiva care a
ramas multi ani pe sine. In anii ce urmeaza, trenurile isi fac aparitia si in Europa. Germanii
inlocuiesc primele cai ferate - care erau formate dintr-o singura sina! - cu cele normale, in
1835, odata cu realizarea primelor locomotive nemtesti. De asemenea, in tari ca Rusia,
Canada si Franta, caile ferate se construiesc intre 1827 si 1830, reteaua de cai ferate
marindu-se foarte mult pana in 1840.
Nevoia omului de a calatori cat mai departe a dus la aparitia unor trasee foarte lungi si
aproape imposibil de construit. Astfel, trenul Orient - Expres, pe ruta Moscova - Beijing,
precum si Transsiberianul, care traverseaza nordul inghetat al Rusiei, sunt unele dintre cele
mai mari realizari (calea ferata Transsiberiana a fost construita in 12 ani si are o lungime de
7500 de kilometri - fiind cea mai lunga din lume).

In 1836 se construiesc primele vagoane de dormit - in Rusia si S.U.A. - pentru trenurile care
parcurgeau distante foarte lungi. Paturile, in numar de 3 sau 4, nu erau suspendate, ci fixate
de podeaua de lemn. Vagoanele din otel apar in 1859, urmand inlocuirea sinelor de fier cu
cele din otel (1863). In 1869, linia transcontinentala Union Pacific - ce traversa S.U.A de la
vest la est - este data in folosinta. In acelasi timp, creste reteaua de cai ferate, prin
construirea mai multor linii paralele pe acelasi traseu, fapt ce a dus la ingustarea latimii
sinelor. De aceea, in 1885, se stabileste o lungime oficiala pentru distanta dintre sine (numita
ecartament) de 1,44 metri.
Compartimentele apar in 1873 - in Europa si in 1883 - in America. Tunelurile prin munti sunt
tot o inventie a americanilor, lucru care a dus treptat la disparitia diligentelor (trasurile trase
de mai multi cai ce traversau Vestul Salbatic).
Locomotiva electrica apare pentru prima data in Anglia (1881), motorul acesteia functionand
cu baterii. In 1895, pe linia Baltimore - Ohio din estul S.U.A., intra in functiune prima
locomotiva a carei alimentare se facea prin cabluri electrice suspendate, numite trolee
(asemanatoare cu cele pe care merg troleibuzele la noi). Tehnica avanseaza cu rapiditate, iar
in 1924 apare celebra locomotiva Diesel, cel mai folosit model pana in zilele noastre. Aceasta
a dus la disparitia firelor electrice, locomotiva avand propriul generator electric in interior.
Apropiindu-ne de prezent, nevoia de viteza creste, iar motorul Diesel este inlocuit cu turbina
electrica, in special la trenurile de mare viteza.
“Bolizii” pe sine si-au facut aparitia in Japonia, trenul Shinkansen (numit si “trenul-glont”)
devenind, in 1964, cel mai rapid din lume.
In 1981, francezii construiesc TGV-ul (prescurtarea pentru “tren de mare viteza” in limba
franceza) care detine si azi recordul de viteza - 525 (!) de kilometri pe ora. I-au urmat italienii
(1988), germanii (1991), americanii trecand tarziu la acest serviciu rapid de transport, prin
linia Washington D.C. - Boston (in anul 2000).
In tara noastra, povestea trenului incepe in 1854, odata cu darea in folosinta a primei cai
ferate - intre localitatile Oravita si Bazias. Au urmat rutele Cernavoda - Constanta (1860) si
Bucuresti - Giurgiu (1869). In prezent, lungimea totala a retelei de cai ferate romanesti este
de peste 11.500 kilometri, din care o treime este electrificata. Centrul feroviar principal este
Bucuresti, de unde pleaca 8 magistrale (artere formate din mai multe linii) catre Timisoara,
Arad, Oradea, Satu Mare, Galati sau Mangalia, 10 dintre aceste linii traversand Carpatii prin
tuneluri.