Curs 1: 09.10.

2017

Art. 188 – 265

Art. 16

Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala savarsita cu vinovatie imputabila si nejustificata persoanei
care a savarsuit-o.

Fapta constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala

Intentie directa faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea faptei

intentie indirecta faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu il urmareste accepta posibilitatea
producerii lui

culpa cu prevedere, faptuitoul prevede rezultatul dar nu il urmareste si nu il accepta socotind ca nu se va produce

culpa simpla faptuitorul nu prevede desi trebuia si putea sa prevada,

preterintentie, fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata produce un rezultat mai grav decat cel
prevazut care se datoreaza culpei faptuitorului.

Fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa
din culpa constituie infractiune numai cand este prevazut expres in legea penala

Infractiuni contra persoanei

Aspecte comune:

obiectul juridic general reprezentat de ansamblul relatiilor sociale a caror formare, dezvoltare sunt
conditionate de existenta persoanei umane avand in vedere totalitatea atributelor. Un alt aspect pentru gruparea
acestora este ca prezinta un grad ridicat de pericol social.

Obiectul juridic special se refera la relatiile sociale privind fiecare din atributele esentiale ale persoanei privire
ca drepturi absolute opozabile erga omnes.

Obiectul material de regula este corpul omenesc aflat in viata asupra caruia actineaza subiectul activ.

Subiectii infractiunii:

Subiecti activi nemijlociti sunt autorii infractiunii care indeplinesc conditiile generale prevazute de raspunderea
penala

Subiecti activi circumstantiali, impune ca faptuitorul sa aiba o anumita calitate

Subiectul pasiv este orice persoana fizica in viata in cazul persoanelor fizice.

Locul si timpul sunt avute in vedere pentru individualizarea pedepsei. In unele cazuri legiuitorul prevede
pentru incadrarea faptei anumite circumstante
 Continut constitutiv : latura obiectiva (element material, urmarea imdiata – poate consta fie in crearea unei
stari de pericol sau producerea imediata a unui rezultat, legatura de cauzalitate).

Latura subiectiva : intentie directa sau indirecta sau culpa, mobilul si scopul

Infractiunile contra persoanei sunt comisive. Tentativa se pedepseste.

Modalitatile infractiunii sunt normative (prezinta varianta agravanta) si modalitati faptice

 Omorul

Art. 188 Omorul

(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii

unor drepturi
(2) Tentativa se pedepseste

A. Obiect

- juridic: viaţa persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă; viaţa privită din punctul de vedere al
justiţiei penale începe: în momentul desprinderii totale a fătului de corpul mamei prin tăierea cordonului ombilical; se
încheie: în momentul morţii cerebrale.

- material: corpul persoanei in viata

B. Subiectii infractiunii nu sunt circumstantiati

1. Subiectul activ (autor, coautor, complice, instigator)

Subiectul activ poate fi orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală.

Simpla prezenta alaturi de autor nu este considerata complicitate daca nu a existat o intelegere prealabila de a
ajuta sau inlesni si nu a prevazut sau nu a cunoscut intentia faptuitorului de a comite un omor. Exista complicitate
morala atunci cand dupa o intelegere prealabila de a comite infractiunea la insotit pe faptuitor la locuinta victimei si in
timp ce acesta lovea victima a imobilizat o alta persoana care dorea sa ajute, desi nu participa in mod direct prin
atitudinea sa a oferit un ajutor moral si material neparticipand in mod direct la comiterea infractiunii).
Coautoratul participantii actioneaza direct in cazul unei actiuni indivizibile in scopul de a ucide chiar daca viata
a fost suprimata prin actiunea exclusiva a unui adintre ei. Exista coautorat cand inculpatii au actionat impreuna lovind
victima atat inainte cat si dupa aceasta a cazut la pamant
2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv poate fi doar persoana fizică în viaţă, persoana juridică nu poate fi subiect pasiv. Nu este esenţial
pentru reţinerea existenţei infracţiunii de omor ca victima descoperită moartă să fi fost identificată ori să fi fost
descoperit locul unde infractorul a ascuns cadavrul (dacă există probe certe că o anumită persoană a dispărut şi că
omorul s-a produs). Pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea omorului calificat. Sinuciderea nu este incriminată
ca omor, fiind necesar ca victima infracţiunii să fie o altă persoană decât cea care suprimă viaţa. Constituie însă o
infracţiune autonomă determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Nu este subiect pasiv al omorului nici produsul de
conceptie si nici cadavrul.

C. Latura obiectiva:
1. Elementul material:
In cazul infractiunii de omor consta in uciderea unei persoane, de regula prin actiune directa (injunghiere), dar
poate sa fie si indirecta (otravire, gard electric, taierea franelor) sau omisiune (neadministrarea unui medicament,
lasarea fără hrana a unui copil).
2. Urmarea imediata: moartea victimei. Nu are relevanta cand intervine moartea
3. Legatura de cauzalitate :
 Cauze anterioare: cand este vorba de un organism slabit
 Cauze concomitente: lasarea unei persoane in frig
  Cauze survenite: complicatii ca urmare a administrarii unui medicament asupra victimei careia i-am
produs leziuni

Exista cauzalitate si se retine infractiunea de omor chiar daca se stabileste o cauzalitate secundara intre fapta
si rezultat pentru ca au aparut intre timp alte evenimente care au condus direct la deces. Exista cauzalitate chiar daca
autorul nu exercita o actiune directa. De asemenea exista cauzalitate chiar daca actiunea nu este apta prin ea insasi sa
produca moartea dar autorul s-a folosit de cauze preexistente pe care la cunostea spre a produce moartea (faptuitorul
cunostea ca victima suferea de o boala cardiaca, i-a produs un soc care a condus la deces)

D. Latura subiectiva

Vinovatia se prezinta sub forma intentiei care poate sa fie directa sau indirecta tinandu-se cont pentru stabilirea
vinovatiei atat de analiza subiectiva a cauzei cat si de alte elemente obiective. Sub acest aspect se va deferentia
infractiunea de vatamare corporala si tentativa la omor.

Exp: daca faptuitorul loveste victima cu un obiect care nu are aptitudinea de a produce omorul se face
diferentierea intre tentativa de omor si vatamare corporala trebuie analizata cauza in functie de intensitatea cu care s-
a lovit din prisma gravitatii leziunilor. Exista intentie indirecta de a ucide atunci cand faptuitorul a aruncat de la o mica
distanta in victima cu obiecte apte de a produce leziuni letale.

Exista intentie si in cazul aberatio ictum (manuirea gresita a obiectului) si erom in personal (eroare asupra
identitatii persoanei). Mobilul: nu intereseaza se retine omor chiar si atunci cand este vorba despre motive nobile
(curmarea suferintei)

E. Formele infractiunii de omor:

Actele pregatitoare sunt posibile dar nu se pedepsesc.
Tentativa este posibila si este incriminata. Exista tentativa la omor, cand autorul incepe actiunea de ucidere dar
aceasta este inrerupta (autorul indreapta arma spre victima dar inainte de a apasa pe tragaci agresorul este
imobilizat); fie cand actiunea este dusa la capat, terminata, dar aceasta nu isi produce efectul (autorul trage un foc de
arma asupra victimei dar glontul nu atinge victima). Exista tentativa terminata si atunci cand mijlocul folosit este
insuficient (cantitatea de otrava administrata este prea mica pentru a produce moartea victimei) sau mijlocul folosit
este defectuos (cantitatea de otrava pusa in bautura schimba in mod atat de evident aspectul acesteia incat victima
realizeaza cele intamplate)
cauzele de nepedepsire: desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului.
Consumarea infractiunii are loc in momentul realizarii rezultatului. In eventualitatea in care rezultatul se
produce mai tarziu in timp, pana atunci putem vorbi despre o tentativa la infractiunea de omor. In momentul in care
rezultatul se produce, tentativa este absorbita in forma consumata a infractiunii

F. Sanctiuni

Pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi

G. Aspecte procesuale

Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror. Competenta apartine in prima instanta
tribunalului. Pentru stabilirea cauzelor decesului este necesara efectuarea unei autopsii medico-legale in baza careia
medicul legist intocmeste un raport de expertiza
 F. OBSERVAŢII:

1. nu constituie omor calificat, ci omor simplu:

a) omorul comis în public;

b) omorul comis profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra [se va reţine circumstanţa agravantă
generală prevăzută de art. 77 lit. e) NCP];

c) omorul comis prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane [se va reţine circumstanţa agravantă
generală prevăzută de art. 77 lit. c) NCP];

2. se va reţine existenţa omorului şi în caz de error in personam sau de aberratio ictus;

3. dacă victima este un membru de familie al infractorului, se va reţine comiterea infracţiunii de violenţe in
familie [art. 199 alin. (1) NCP];

4. dacă fapta este săvârşită asupra unui judecător ori procuror aflat în exerciţiul atribuţiilor deserviciu sau dacă
fapta este comisă faţă de un judecător, procuror sau un membru de familie al acestuia în scop de intimidare sau de
răzbunare în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale magistratului, se va reţine comiterea numai a
infracţiunii de ultraj judiciar (art. 279 NCP); deopotrivă, se va reţine ultrajul judiciar şi atunci când omorul este comis
împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei de către acesta;

5. dacă fapta este săvârşită asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţilor de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii sau dacă
fapta este comisă împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat
asupra unui membru de familie al funcţionarului, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea
atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, se va reţine comiterea numai a infracţiunii de ultraj (art. 257 NCP);

6. dacă suprimarea vieţii se realizează la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea
de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de
suportat, fapta constituie infracţiunea de ucidere la cererea victimei (art. 190 NCP).

PARTEA PRACTICĂ

 În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute de art. 319 C.pen. este
un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendiereacadavrului, urmăreşte ascunderea faptei de omor
comise anterior, se vareţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte (I.C.C.J.,
S.U., RIL, dec. nr. 35/2008).

 Există coautor la infracţiunea de omor când coinculpaţii au acţionat împreună lovindvictima, atât înainte de a
cădea la pământ, cât şi după aceasta. Faptul că numai loviturile aplicate de unul dintre ei au fost mortale nu are
relevanţă, dacă activitatea acestuia se afla într-o unitate indivizibilă cu cea a celorlalţi inculpaţi şi dacă rezultatul
acestei activităţi strâns unite constă în suprimarea vieţii victimei, iar din materialitatea faptelor reiese că toţi inculpaţii
au fost conştienţi de urmările lor comune şi au dorit producerea lor. În cazul de faţă, fiind constatat că inculpatul C.C. a
lovit victima cu o scândură în spate, în timp ce ceilalţi coinculpaţi i+au aplicat alte lovituri, în zone vitale, cu obiecte
contondente, iar după căderea acesteia, au continuat să o lovească împreună, se învederează că toţiparticipanţii se fac
vinovaţi de participarea la săvârşirea infracţiunii de omor, sub forma de coautor, prevăzută de art. 174 C.pen. (I.C.C.J.,
s.pen., dec. nr. 4739/2004).
  Fapta participantului la săvârşirea infracţiunii de omor de a folosi împotriva victimei un spray paralizant,
urmată de lovirea repetată a acesteia de către cel de al doilea participant cu un corp dur asupra zonei capului,
cauzându-i leziuni care au dus la deces, constituie coautor la omor, iar nu complicitate. Soluţia se impune ţinând
seama că făptuitorii au acţionat împreună, conjugat, amândoi intrând în casa victimei înarmaţi, unul cu un spay
paralizant, iar cel de al doilea cu o bară metalică, ambele folosite la suprimarea vieţii persoanei (C.S.J., s. pen., dec. nr.
1262/1997).

 Simpla prezenţă a unei persoane, aflate împreună cu autorul omorului la locul săvârşirii infracţiunii, nu
constituie complicitate, atâta vreme cât nu a existat înţelegere între ea şi autor de a înlesni sau ajuta la comiterea
faptei şi, totodată, nu a cunoscut şi nici prevăzut că acesta va săvârşi un omor (T.S., s. pen., dec. nr. 94/1987).

 Latura obiectivă a infracţiunii de omor trebuie analizată nu numai sub aspectul acţiunii de lovire a victimei, dar
şi sub acela al omisiunii, cu intenţie, de încerca să o salveze, deşi ştia că a proiectat-o în bazin şi că starea în care se afla
îi diminua mult posibilitatea de a se salva (T.S., s. pen., dec. nr. 1851/1979).

 Lovirea unei persoane cu gâtul tăios al unei sticle, cu urmarea unor plăgi care, după suturare, au necesitat 8-9
zile de îngrijiri medicale şi care, potrivit actelor medico-legale, nu au pus în primejdie viaţa victimei constituie tentativă
la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea de lovire sau alte violenţe, deoarece într-o atare situaţie numai datorită
întâmplării rezultatul letal sau periculos pentru viaţă nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona
corporală vizată şi intensitatea loviturii care a produs cele două plăgi nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut
posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită
întâmplării (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3570/2005).

 Îngrădirea unui teren cu un cablu electric neizolat, pus sub tensiune de 220 V, urmată de atingerea cablului de
către o persoană, cu consecinţa electrocutării acesteia şi producerii unor grave leziuni, vindecate în urma intervenţiei
medicale, constituie tentativă la infracţiunea de omor cu intenţie indirectă (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1946/1996).

 Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de ucidere, iar nu cu intenţia generală de a vătăma, expresia
„uciderea unei persoane”, utilizată în art. 174 C.pen., cuprinzând implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat
specific constând în moartea victimei. Dacă inculpatul, în scopul de a împiedica prinderea, imobilizarea şi conducerea
sa înaintea autorităţii în condiţiile art. 465 alin. (3) C.proc.pen., a lovit cu un cuţit de mai multe ori în direcţia părţii
vătămate, reuşind să îi aplice o lovitură în zona inimii şi două lovituri în zona anatomică superioară stângă, fapta
constituie tentativă la infracţiunea de omor, întrucât îndreptarea conştientă a acţiunii violente spre o zonă vitală a
corpului şi folosirea cuţitului, obiect apt de a produce moartea, relevă intenţia de ucidere (I.C.C.J., s. pen., dec. nr.
4526/2010).