Facultatea de Științe Economice și Drept

Master Cariere Juridice

Drept notarial

2020
 Drept notarial

1. Atributiile Colegiului director al Camerei notarilor publici

Notarii publici care funcţionează în circumscripţia teritorială a unei curţi de apel se

constituie în Camera notarilor publici. Ea are personalitate juridică, ştampilă proprie (care cuprinde
cel puțin denumirea Camerei și stema României) şi este condusă de un colegiu director format
dintr-un preşedinte, un vicepreşedinteşi 3-7 membri. Colegiul director este ales de adunarea
generală a membrilor camerei, pentru un mandat de 4 ani.

Organele de conducere ale Camerei sunt:

a) Adunarea generală a Camerei;

b) Colegiul director al Camerei;

c) președintele Colegiului director al Camerei.

Potrivit art. 50 din Legea nr. 36/19951 colegiul director are următoarele atribuţii:

-  sprijină INR în organizarea examenului pentru dobândirea calității de notar

stagiar;
- stabilește birourile notariale în care se va efectua pregătirea practică a notarilor
stagiari;
- urmărește pregătirea teoretică și practică a notarilor stagiari;
- înlocuiește, la cerere sau din oficiu, biroul notarial în care se efectuează pregătirea
practică;
- propune Adunării generale a Camerei actualizarea numărului de notari publici și a
numărului de posturi destinate schimbărilor de sedii;
- propune Consiliului Uniunii numărul de locuri destinate dobândirii calității de
notar stagiar;
- întocmește documentarea juridică și asigură consultarea și informarea curentă a
notarilor publici;
- ține evidența veniturilor și cheltuielilor Camerei și a contribuției membrilor săi;
- stabilește comisia de inventariere și lichidare a birourilor notariale, în caz de
suspendare sau încetare;
- poate acorda sprijin și ajutor material notarilor publici, în cazuri justificate;
- desemnează un membru al Colegiului director al Camerei sau un alt notar public
din cadrul Camerei ce urmează să efectueze mențiunile privind revocarea, anularea, rectificarea
actelor notariale aflate în arhiva Camerei;

1
Legea 36 din 12 mai 1995 (Republicata), privind notarii publici si activitatea notariala, publicata in MONITORUL
OFICIAL, partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159087
 - aprobă, la propunerea președintelui, organigrama și statul de funcții ale
personalului de specialitate și administrativ al Camerei;
- organizează, la cererea notarului public, vânzarea la licitație a bunurilor în
vederea lichidării de către notar a pasivului succesoral, în condițiile stabilite prin regulamentul
aprobat de Consiliul Uniunii;
- îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, regulament, statut și actele
normative cu caracter intern.

Potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol in îndeplinirea atribuțiilor sale, Colegiul director

al Camerei emite decizii executorii.

2. Elementele obligatorii ale unei incheieri de autentificare

Potrivit articolului 84 din Legea nr. 36/1995 indeplinirea actelor notariale se constata prin
incheiere care va cuprinde:

- sediul biroului notarial;

- denumirea încheierii și numărul acesteia;
- data îndeplinirii actului notarial;
- numele și prenumele notarului public;
- locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului
biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
- numele sau denumirea părților, domiciliul sau sediul acestora și mențiunea
faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum și modul în care li s-a
constatat identitatea, cu excepția încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se
legalizează copii de pe înscrisuri;
- arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale actului notarial întocmit în
raport cu natura acelui act;
- constatarea îndeplinirii actului notarial și a citirii acestuia de către părți;
- mențiunea perceperii tarifelor, a impozitelor, a onorariului, precum și cuantumul
acestora;
- semnătura notarului public;
- sigiliul biroului notarului public.

Potrivit articolului 99 din Legea nr. 36/1995 incheierea care constată autentificarea unui
înscris va cuprinde, sub sancțiunea anulării, pe lângă datele prevăzute anterior și următoarele
mențiuni:

- constatarea că s-a luat consimțământul părților;

 - constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți să îl
semneze. Mențiunea notarului public că una dintre părți nu a putut semna ține loc de semnătură
pentru aceasta;
- dispoziția de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: „Se
declară autentic prezentul înscris“.

3. Cum se realizeaza inventarierea masei succesorale

Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de aplicare a acesteia cuprind dispoziţii detaliate

privitoare la competenţaşi procedura de inventariere a bunurilor succesorale.

Inventarierea se face la cererea persoanelor interesate şi în cazurile prevăzute de lege. Ea se

poate face de notarul public sau de un împuternicit al acestuia. în mod obişnuit, inventarierea se face
după sesizarea biroului notarial. Totuşi legea precizează că „cererea de inventariere ţine loc şi de
cerere de deschidere a acestei proceduri" [art. 104 alin. (2) din Legea nr. 36/1995]. Ea va trebui să
cuprindă însă toate elementele unei cereri pentru deschiderea succesiunii.

Procedura inventarierii se poate realiza numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află
bunurile defunctului. Dacă persoana ce se află în posesia bunurilor refuză efectuarea inventarului, se
va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenţi. în procesul-verbal se va face menţiune despre o
atare opunere, iar notarul public va indica persoanelor care stăruie în inventarierea bunurilor că
trebuie să solicite încuviinţareainstanţei [art. 104 alin. (7) din Legea nr. 36/1995]. în cazul în care
instanţa a dispus efectuarea inventarului, notarul îl va efectua, fără să mai ţină seama de vreo
opoziţie, iar în procesul-verbal de inventariere va menţiona că inventarierea se face în baza hotărârii
judecătoreşti.

La întocmirea inventarului pot participa succesibilii sau, după caz, executorul testamentar,
creditorii şi 2 martori. în cazul în care succesibilii, executorul testamentar sau creditorii refuză să
semneze procesul-verbal, semnătura martorilor este suficientă pentru îndeplinirea procedurii.

Inventarierea bunurilor se consemnează într-un proces-verbal ce va cuprinde „enumerarea,

descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data deschiderii
moştenirii" [art. 1116 alin. (1) NCC]. Bunurile a căror proprietate este contestată se consemnează
separat. Dacă cu prilejul inventarierii se găseşte un testament lăsat de defunct, acesta va fi vizat spre
neschimbare şi va fi depus în depozit la biroul notarial [art. 1116 alin. (5) NCC].

Notarul public poate lua şi măsuri pentru conservarea bunurilor ce au format obiectul
inventarului. Astfel, dacă există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a bunurilor,
notarul, va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode [art. 1117 alin. (1) NCC].
Dacă în timpul inventarului se găsesc sume de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori se vor
depune în depozitul notarial sau la o instituţie specializată; despre această situaţie se face şi cuvenita
menţiune în proces-verbal de inventariere [art. 1118 alin. (1) NCC].
 Toate măsurile de conservare trebuie comunicate moştenitorilor legali şi dacă este cazul
legatarilor. Comunicarea se face prin citaţie potrivit regulilor stabilite de Codul de procedură civilă.

La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în

condițiile prevăzute de lege. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii
succesorale, cererea de inventariere ține loc și de cerere de deschidere a acestei proceduri.

Inventarul poate fi făcut și de către o altă persoană desemnată de notarul public în baza
unei împuterniciri date în acest sens. În situația în care bunurile moștenirii se află în
circumscripții judecătorești diferite, notarul public sesizat va solicita efectuarea inventarului prin
comisie rogatorie.

Cererea de inventariere poate fi făcută de orice succesibil, de executorul testamentar, de

creditorii defunctului sau ai moștenitorilor ori de altă persoană care justifică un interes.

La întocmirea inventarului pot participa succesibilii sau, după caz, executorul

testamentar, creditorii și 2 martori. În cazul în care succesibilii, executorul testamentar sau
creditorii refuză să semneze procesul-verbal, semnătura martorilor este suficientă pentru
îndeplinirea procedurii.

 La primirea cererii de efectuare a inventarului, notarul va anunța succesibilii despre

efectuarea inventarului. În cazul în care unul dintre succesibili sau altă persoană care are în
posesie bunuri din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul va
întocmi un proces-verbal în care va face mențiune despre opunere și va indica persoanelor care
insistă la inventariere să solicite instanței competente să dispună efectuarea inventarului

 În cazul în care instanța a dispus efectuarea inventarului, notarul îl va efectua, fără să
mai țină seama de vreo opoziție, iar în procesul-verbal de inventariere va menționa că
inventarierea se face în baza hotărârii judecătorești.

Inventarierea bunurilor succesorale se poate face numai cu acordul persoanei care le

detine. Daca acest acord lipseste, se va incheia un proces-verbal care va enumera, descrie si
evalua provizoriu bunurile care, conform declaratiilor celor interesati, se aflau in posesia
defunctului la data decesului.

Bunurile care se afla in posesia altor persoane vor fi mentionate prin aratarea locului unde
se gasesc si a motivului pentru care se afla acolo.

Daca proprietatea unora dintre bunurile succesorale este contestata, acestea vor fi
mentionate separat.

Inventarul va cuprinde mentiuni privitoare si la pasivul succesoral.

 4. Elementele obligatorii ale certificatului de mostenitor

Potrivit art. 116 din Legea nr. 36/1995 pe baza încheierii finale se redactează certificatul
de moștenitor sau de legatar, care va avea aceeași dată cu încheierea finală și număr din registrul
de termene succesorale și va cuprinde:

- constatările din încheiere referitoare la masa succesorală,

- numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul
defunctului.
- mențiuni cu privire la modalitatea prin care a fost stabilită întinderea drepturilor
succesorilor,
- precum și orice mențiune care justifică eliberarea acestuia.

Potrivit art. 113 incheierea finala va cuprinde:

- antetul biroului notarial;

- numărul dosarului succesoral sau al dosarelor care se dezbat împreună;
- numele și prenumele notarului instrumentator;
- data încheierii
- datele de identificare ale defunctului: numele, prenumele, codul numeric personal,
ultimul domiciliu, data decesului;
- numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal, calitatea celor prezenți
față de defunct și modalitatea de identificare a acestora;
- menționarea persoanelor lipsă;
- mențiuni privind îndeplinirea procedurii;
- declarația celor prezenți cu privire la numărul și calitatea moștenitorilor,
coroborată cu depoziția martorilor;
- mențiuni cu privire la existența testamentului, forma acestuia și a modului în care
s-a constatat valabilitatea acestuia;
- mențiuni despre efectuarea inventarului;
- mențiuni cu privire la regimul matrimonial al defunctului și modalitatea de
lichidare a acestui regim;
-  masa succesorală declarată: bunuri mobile, bunuri imobile și pasivul succesiunii;
- semnăturile moștenitorilor prin care atestă veridicitatea celor consemnate în
încheiere, acceptarea moștenirii, solicitări privind raportarea donațiilor, reducțiunea liberalităților
excesive, acordul realizării acestora, precum și eliberarea certificatului de moștenitor;
- în baza declarațiilor moștenitorilor și a tuturor probelor administrate în cauză,
notarul public va constata compunerea masei succesorale, valoarea activului sau, după caz,
valoarea masei de calcul, valoarea pasivului și a activului net
-  indicarea temeiului legal al devoluțiunii succesorale legale și/sau, după caz,
testamentare;
 - indicarea numelui, prenumelui, domiciliului și a codului numeric personal al
fiecărui moștenitor;
- calitatea sau titlul în baza căruia moștenesc;
- întinderea drepturilor succesorale;
- mențiuni privind modalitatea de stabilire a întinderii dreptului fiecărui moștenitor,
după caz;
- modul de calcul al taxelor succesorale;
-  taxele stabilite;
- dispoziția cu privire la eliberarea certificatului, menționând felul acestuia.

 Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta

modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărțeală va putea fi
cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de
lege.

5. Cum se desfasura procedura de divort in fata notarului public

Potrivit Art. 267 - (1) din Regulament2 Procedura divorţului prin acordul soţilor este de
competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei sau a Tribunalului
Bucureşti, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a
soţilor

Art. 269 din Regulament prevede faptul ca soţii se vor prezenta personal în faţa notarului
public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, pentru
stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu privire la
desfacerea căsătoriei. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin
mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate menţiunile necesare, potrivii: legii, la
depunerea cererii.

Art. 270 alin. (1) din Regulament dispune ca cererea de divorţ se face în scris şi se
semnează personal de către soţi sau prin mandatar, în faţa notarului public la care se depune
cererea. (2)Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că au ori

Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că au ori nu copii minori născuţi din
căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii
minori, precum şi învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi
după divorţ. Toate aceste elemente sunt indispensabile pentru a fi menţionate în cererea de
divorţşiele sunt prevăzute expres de art. 270 alin. (2) din Regulament. Din cererea de divorţ nu pot

2
Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul
ministrului justiţiei nr. 2.333/C/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.479 din 1 august 2013,
http://www.uniuneanotarilor.ro/files/legi/RegulamentNou_082013.pdf
lipsi nici elementele esenţiale de identificare a soţilorşi eventual a copiilor minori (prin nume,
prenume, domiciliu sau reşedinţă).

Actul de învestire a notarului public va fi însoţit de fotocopii de pe certificatele de naştere

ale soţilor, precum şi de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori. Odată
cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de
căsătorie emis de autorităţile române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la
cererea de divorţ. Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la
eliberarea certificatului de divorţ.

O obligaţie importantă a notarului public este aceea de a verifica, la primirea cererii de

divorţ, identitatea soţilorşi dacă datele înscrise în cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în
actele anexate cererii.

Cererea de divorţprimeşteşi un număr de înregistrare unic la nivel naţional din Registrul

naţional de evidenţă a certificatelor de divorţ (RNECD). În ziua primirii cererii, notarul public
înregistrează cererea în registrul de divorţuri, după ce a verificat dacă este competent şi dacă a fost
plătit onorariul. După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul
public verifică în RNECD să nu mai fie înregistrată de către aceiaşisoţi o altă cerere de divorţ (art.
271 din Regulament).

După depunerea cererii de divorţ, notarul public este obligat să le acorde soţilor un „termen
de reflecţie" de 30 de zile. Termene similare, denumite de gândire, au existat şi în legislaţia noastră
mai veche, pentru ipoteza divorţului pe cale judiciară. Un asemenea termen nu poate avea o altă
finalitate decât aceea de a le acorda soţilor un răgaz pentru a chibzui asupra oportunităţii desfacerii
căsătorie prin divorţ. Termenul de 30 de zile este, astfel cum judicios s-a remarcat în doctrină, un
termen prohibitiv, înăuntrul căruia notarul public nu poate „pronunţa" divorţul.

Termenul de 30 de zile trebuie considerat ca un termen procedural, fapt pentru care el se va

calcula pe zile libere, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC. Prin urmare,
dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare termenul se prelungeşte până în prima zi
lucrătoare care urmează [art. 181 alin. (2) NCPC].

Art. 272 din Regulament - În vederea admiterii cererii de divorţ în cazul în care există
copii minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului
soţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a
legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea,
învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul
de anchetă socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială.

La expirarea termenului de 30 de zile soţii sunt obligaţi să se prezinte la notarul public, care
are obligaţia de a verifica dacă aceştia stăruie pentru obţinereadivorţului şi dacă, în acest sens,
consimţământul lor este liber şi neviciat. Regulamentul este deosebit de categoric în ceea ce priveşte
prezenţa soţilor în faţa notarului public. Potrivit art. 269 din Regulament, soţii se vor prezenta
personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul
procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţşi exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu
privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie de la această regulă, cererea de divorţ se poate depune
la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.

Procedura divorţului pe cale notarială este o procedură necontencioasă, astfel că problema

administrării unor mijloace de dovadă în faţa notarului public nu se pune. Acesta din urmă trebuie
să decidă asupra cererii de divorţ după ce constată îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea
cerinţelor de formă şi de fond prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei.

Soluţionarea cererii de divorţ, după expirarea termenului de reflecţie, se face de regulă la un

singur termen. Această împrejurare rezultă şi din dispoziţiile art. 271 alin. (4) din Regulament, text
potrivit căruia la expirarea termenului de reflecţie, în caz de neprezentare a soţilorşi în lipsa unei
cereri de amânare a acestora, notarul public respinge cererea de divorţ prin încheiere. Prin urmare,
soluţionarea cererii poate fi amânată la un alt termen numai în cazul în care ambii soţi solicită un
termen. O atare amânare poate fi solicitată pentru imposibilitate de prezentare sau din alte motive
întemeiate.

Art. 273 - Dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor
este liber şi neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copiii minori, notarul
public întocmeşte o încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor, încheiere prin
care constată că aceştia îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite,
cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei.

Art. 274 - (1) După admiterea cererii de divorţ, notarul public eliberează certificatul de
divorţ prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor. (2)Certificatul de divorţ se
întocmeşte în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru fiecare dintre soţi, un
exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul biroului
notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau
unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul
stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.

Art. 277 - Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în

următoarele cazuri în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea
căsătoriei prin acordul părţilor; a)nu are competenţa să soluţioneze cererea de divorţ; b)unul
dintre soţi este pus sub interdicţie; c)unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi
neviciat; d)la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar;
e)unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;
f)soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de prezentul regulament; g)soţii nu se înţeleg cu
privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către fiecare dintre ei; h)soţii
nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original; i)unul dintre soţi se
prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu mai stăruie în
cererea de divorţ; j)unui dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în
faţa notarului public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ; k)cererea
a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate
competentă; l)soţii se împacă; m)soţii îşi retrag cererea de divorţ; n)soţii nu se înţeleg cu privire
la obligaţiile pe care le au în legătură cu copiii minori sau cu privire la numele ce urmează să îl
poarte după divorţ; o)înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat,
căsătoria încetând în acest mod.

Art. 278 - (1)În cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în
format electronic, soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în RNECD.
(2)Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în
materie de stare civilă.

6. Cazuri de raspundere disciplinara a notarilor publici

Potrivit art. 74 din Legea nr. 36/1995 răspunderea disciplinară a notarului public intervine
pentru următoarele abateri:

- încălcarea competenței generale, materiale și teritoriale stabilite prin lege;

- nerespectarea dispozițiilor, deciziilor și hotărârilor organelor de conducere ale
Uniunii și ale Camerelor, emise în condițiile legii;
- nerespectarea normelor și instrucțiunilor privind metodologia de lucru cu
registrele naționale notariale administrate de CNARNN;
- îndeplinirea, în mod repetat, a actelor și procedurilor notariale, cu nerespectarea
dispozițiilor legale prevăzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în cauză, ori
îndeplinirea acestora cu încălcarea dispozițiilor art. 9;
- întârzierea nejustificată sau neglijența în efectuarea lucrărilor;
- lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat;
- comportament și atitudine necorespunzătoare în exercitarea activității
profesionale;
- orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârșită în
exercițiul funcției ori în legătură cu aceasta sau în afara exercițiului funcției;
- neachitarea integrală și la scadență a contribuțiilor profesionale, precum și a
contribuției de răspundere civilă, conform contractului de răspundere civilă
- sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;
- încălcarea obligațiilor legale cu privire la păstrarea secretului profesional;
- folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de
atragere a clientelei, așa cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;
- desfășurarea unor activități incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit
legii;
 - refuzul nejustificat sau neglijența în efectuarea și comunicarea operațiunilor
prevăzute de lege pentru funcționarea sistemului informatizat al Camerei și al Uniunii;
- nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea și, după caz,
virarea impozitelor, tarifelor și onorariilor;
- nedepunerea la termen a situației statistice și a altor date solicitate de Cameră sau
de Uniune;
- refuzul nejustificat de a întocmi un act notarial în afara sediului biroului notarial,
iar în cazuri temeinic justificate, și în afara programului normal de lucru;
- neîndeplinirea obligației de a participa la formele de pregătire profesională
continuă organizate prin INR, la intervalele de timp stabilite prin regulament;
- neîndeplinirea obligației de a participa la formele de pregătire profesională,
- nerespectarea dispozițiilor Codului deontologic al notarilor publici;
- absențe nejustificate de la Adunările generale și de la acțiunile organizate de
Colegiul director al Camerei sau organele de conducere ale Uniunii;
-  nerespectarea dispozițiilor art. 42 alin. (3) și/sau continuarea activității după
aplicarea sancțiunii suspendării din exercițiul funcției;
- refuzul nejustificat de a îndeplini actele și procedurile repartizate de președintele
Camerei din care face parte.

Legea determină nu numai abaterile disciplinare, ci şi sancţiunile ce se pot aplica notarului

public, în raport de gravitatea faptelor săvârşite3. Aceste sancţiuni sunt prevăzute în art. 77 din
Legea nr. 36/1995 şi se referă la:

a) avertisment scris;
b) amendă de la 5.000 lei la 40.000 lei;
c) suspendarea notarului public din exerciţiulfuncţiei pe o durată de cel mult 6 luni;
d) excluderea notarului public din profesie.

Bibliografie
3
I. Didea, Drept notarial – Suport de curs, Curs nepublicat
1. I. Didea, Drept notarial – Suport de curs, Curs nepublicat
2. Legea 36 din 12 mai 1995 (Republicata), privind notarii publici si activitatea notariala,
publicata in MONITORUL OFICIAL, partea I, nr. 237 din 19 martie 2018,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159087
3. Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995,
aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.333/C/2013, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.479 din 1 august 2013,
http://www.uniuneanotarilor.ro/files/legi/RegulamentNou_082013.pdf