Infractiuni Prevazute in Legi Speciale (2015 - 2016)

INFRACŢIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE
https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

Pagina 1 din 41
CAPITOLUL I
INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 86/2006 PRIVIND CODUL VAMAL AL
ROMÂNIEI
1.1. Cadrul juridic în ceea ce priveşte activitatea vamală în România este reprezentat de
următoarele acte normative:
- Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;
- Regulamentul vamal aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 707/2006;
- Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de
proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire
- O serie de ordine emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au rolul de a institui
reguli speciale în legătură cu anumite categorii de bunuri. Aceste ordine sunt numeroase,
au o arie de incidenţă restrânsă şi cunosc, cel mai adesea, o existenţă scurtă, drept pentru
care apreciem că pentru analiza pe care dorim să o facem nu este necesar să le luăm în
discuţie.
În aceste condiţii, observăm că domeniul vamal cunoaşte un cadru legislativ deosebit de
dinamic, iar acest caracter este datorat tocmai specificului domeniului. Actul normativ cu
maximă generalitate este Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
În ceea ce priveşte sistemul vamal există şi propuneri de modernizare, propuneri care au
început să primească o conturare din ce în ce mai pregnantă în modificări legislative necesare în
mod deosebit în perspectiva integrării viitoare în Spaţiul Schengen a teritoriului naţional. Spre
exemplificare aducem în discuţie completarea definiţiei frontierei de stat a României operată
1
asupra Regulamentului vamal prin Hotărârea de Guvern nr. 797/2007: (art. 1 pct. 1 ) prin
frontieră se înţelege frontiera de stat a României care reprezintă şi frontiera externă a Uniunii
Europene.
1.2. Caracterizarea generală a domeniului vamal.

Premisa principală de la care se pleacă în stabilirea regimului vamal este aceea că
introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri
este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, iar la trecerea
frontierei de stat, acestea sunt supuse vămuirii de către autorităţile vamale.
Frontiera de stat este descrisă de art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României, şi reprezintă linia reală sau imaginară care trece, în
linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren
cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape
curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre
România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de
dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal,
iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de
stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României.
Pentru a asigura respectarea regimului vamal au fost creat organisme cu atribuţiuni în
domeniu. În temeiul art. 5 din Legea nr. 86/2006, activitatea autorităţii vamale se exercita prin
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi structurile subordonate.

Pagina 2 din 41
1.3. Infracţiunile la regimul vamal sunt definite în cadrul Legii nr. 86/2006 privind
Codul vamal al României, astfel:
ART. 270
1.Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin
alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabanda şi se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
2.Constitue,de asemenea , infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin.1:
a. introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal,prin
sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim
vamal,dacă valuarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în
cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b.introducerea în sau scoaterea din ţară,de două ori în decursul unui an,prin locurile
stabilite pentru controlul vamal,prin sustragere de la controlul vamal,a bunurilor sau a mărfurilor
care trebuie plasate sub un regim vamal,dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor
sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000
lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c.înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în trazit vamal.
3.Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin.1 colectarea
deţinerea,producerea, transportul ,preluarea,depozitarea,predarea ,desfacerea şi vânzarea
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin
din căntrabandă sau sunt destinate săvârşiri acesteia.
ART. 271
Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile,
droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri,
reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabanda calificată şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu
prevede o pedeapsa mai mare.
ART. 272
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care
se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate
în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la
7 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 273
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale
falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la
3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 274 consacră o variantă agravată comună pentru toate infracţiunile. Conţinutul
variantei se realizează când faptele sunt săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate
ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
1.4. Caracterul incriminărilor din Codul vamal

Art. 182 din Legea nr. 141/1997 vechiul Cod vamal al României prevedea că: „în cazul în
care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în
alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai
aspre.”
În aceste condiţii, de fiecare dată când una şi aceeaşi faptă întrunea elementele
constitutive atât ale infracţiunilor din Codul vamal, cât şi ale unei alte infracţiuni, se aprecia că nu
există concurs ideal de infracţiuni, ci doar concurs de texte, având prioritate de aplicare exclusiv
dispoziţia de incriminare care prevede pedeapsa cea mai aspră.
În Legea nr. 86/2006 nu se mai regăseşte o prevedere cu acelaşi conţinut cu cel al art. 182
din Legea nr. 141/1997.
Totuşi, în cazul infracţiunii de contrabandă calificată este acceptat caracterul subsidiar al
normei din Legea nr. 86/2006. Afirmăm aceasta deoarece art. 271 din actul normativ indicat
menţionează că infracţiunea de contrabandă calificată se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12
ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare. În aceste
condiţii, dacă obiectul contrabandei calificate este reprezentat de droguri de mare risc,
fapta reprezintă infracţiunea din art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi nu cea de contrabandă calificată din
art. 271 Cod vamal. Pentru identitate de raţionament, apreciem că aceeaşi va fi soluţia şi în
cazul relaţiei dintre infracţiunea de contrabandă calificată şi infracţiunile definite de legi speciale

Pagina 3 din 41
cu incidenţă directă în domeniile specifice: ex. Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în
siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare.
1.5. În domeniul vamal mai sunt sancţionate şi alte comportamente antisociale, dar care,
fiind de o gravitate mai redusă, sunt considerate contravenţii. Reglementarea acestora este
asigurată de Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal. Acesta, în art. 651-653
defineşte un număr important de contravenţii.
Din punctul de vedere al analizei de faţă, cele care interesează în mod deosebit sunt
contravenţiile prevăzute în art. 652 lit. d): neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec
frontiera a obligaţiei de a declara şi de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru
care este prevăzută această obligativitate şi în art. 653 lit. a): sustragerea de la controlul vamal a
oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest ultim caz bunurile
se confisca.
Interesul asupra acestor două contravenţii este dat de împrejurarea că în activitatea
practică există dificultăţi de delimitare a lor faţă de infracţiunea de contrabandă în forma simplă
reglementată de art. 270 din Codul vamal (175 din vechiul Cod vamal). Elementele de
diferenţiere vor fi indicate cu ocazia analizării acestei infracţiuni.
1.6. Infracţiunea de contrabandă simplă (art. 270 din Codul vamal)

Conţinut legal. Contrabanda constituie, în conformitate cu textul legal,1. introducerea sau
scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele
stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri.
2.Constitue,de asemenea , infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin.1:
a. introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal,prin
sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim
vamal,dacă valuarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în
cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b.introducerea în sau scoaterea din ţară,de două ori în decursul unui an,prin locurile
stabilite pentru controlul vamal,prin sustragere de la controlul vamal,a bunurilor sau a mărfurilor
care trebuie plasate sub un regim vamal,dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor
sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000
lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c.înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în trazit vamal.
3.Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin.1 colectarea
deţinerea,producerea, transportul ,preluarea,depozitarea,predarea ,desfacerea şi vânzarea
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin
din căntrabandă sau sunt destinate săvârşiri acesteia.
Infracţiunea cunoaşte şi o variantă agravată care se caracterizează prin săvârşirea faptei de
către una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună (art. 274
Cod vamal).
Obiectul juridic generic al infracţiunilor pe care le analizăm este reprezentat de acele
relaţii sociale care au în vedere normala desfăşurare a activităţii în afaceri prin respectarea
regimului vamal.
Regimul juridic vamal desemnează, în sinteză, un ansamblu special de norme (prescripţii
şi interdicţii) instituite şi aplicate în temeiul legii, privind vămuirea bunurilor, în funcţie de scopul
operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii. În accepţiunea art. 4 pct. 20 din Legea nr. 86/2006,
regimul vamal cuprinde următoarele activităţi: a) punerea în liberă circulaţie; b) tranzitul; c)
antrepozitarea vamală; d) perfecţionarea activă; e) transformarea sub control vamal; f) admiterea
temporară; g) perfecţionarea pasivă; h) exportul.
Obiectul juridic special al infracţiunii de contrabandă îl constituie relaţiile sociale
referitoare la regimul vamal, relaţii care vizează trecerea de mărfuri sau de bunuri numai prin
locurile stabilite în condiţiile legii.
Obiectul material este reprezentat de bunurile sau mărfurile care, în temeiul legii, sunt
supuse regimului vamal. În cazul bunurilor pentru care reglementările legale în materie stabilesc
faptul că sunt exceptate de la plata taxelor vamale, apreciem că infracţiunea subzistă, în pofida
faptului că nu s-a produs un prejudiciu material concret, aceasta deoarece doar organele vamale
sunt în măsură să aprecieze care categorii de bunuri trebuie supuse controlului vamal.
Prin mărfuri sau alte bunuri se înţelege orice lucru care se găseşte în sfera patrimonială a
făptuitorului.
Nu formează obiect material al contrabandei persoanele, fiinţele umane. Contrabanda

Pagina 4 din 41
comisă în aceste condiţii realizează, în fapt, condiţiile infracţiunii de trafic de persoane în
termenii Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Subiectul activ al infracţiunii de contrabandă poate fi orice persoană care îndeplineşte
condiţiile generale pentru a răspunde penal, legea necerând o anumită calitate pentru făptuitor.
Participaţia este posibilă în toate formele sale, dar unele dintre acestea realizează
conţinutul modalităţii agravate (coautoratul şi complicitatea concomitentă).
În cazul în care un funcţionar vamal, în schimbul unor sume de bani sau alte foloase,
înlesneşte trecerea frontierei prin alte locuri decât cele legal stabilite, funcţionarul va comite
complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 270 Cod vamal şi luare de mită prevăzută de art.
254 vechiul Cod penal,în prezent 289 Cod penal.
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, ca titular al valorii sociale protejate prin
norma de incriminare. În aceste condiţii, dacă prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă s-a
produs efectiv şi o pagubă proprietăţii publice sau private a statului, Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală dobândeşte dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal, cu toate
drepturile şi obligaţiile care decurg, în temeiul legii, dintr-o asemenea calitate procesuală.
Latura obiectivă. Elementul material constă, în mod alternativ, într-o acţiune de
introducere în ţară sau de scoatere din ţară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul
vamal de mărfuri sau alte bunuri.
Fiecare dintre activităţi descrise de lege constau într-un comportament comisiv de a
depăşi (în sensul de intrare sau de ieşire din ţară) linia convenţională de demarcaţie între
România şi statele vecine, limită care constituie frontiera de stat a României.
Pentru existenţa acestei infracţiuni nu are importanţă faptul dacă persoanele care
săvârşesc fapta au trecut frontiera în mod legal ori fraudulos, deoarece incriminarea are în vedere
în mod exclusiv încălcarea reglementărilor vamale privitoare la mărfuri şi alte bunuri, iar nu
regimul legal al trecerii persoanelor peste frontieră.
Condiţia esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este aceea ca introducerea sau
scoaterea bunurilor să se facă prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Conform
art. 2 alin. 2 din Legea nr. 86/2006, introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor
de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de
stat.
În punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţării sunt organizate birouri
vamale care funcţionează potrivit legii.
La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt
supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.
Controlul vamal se realizează prin acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a
asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea,
ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al
României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti (art.
4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006).
Aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa
şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale
agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi
al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări
administrative şi alte acte similare.
Pentru existenţa infracţiunii nu interesează locul efectiv prin care mărfurile sau alte
bunuri sunt trecute peste frontiera de stat a României, ci împrejurarea că acele mărfuri sau alte
bunuri nu sunt prezentate pentru efectuarea controlului vamal mai înainte de scoaterea din ţară
sau după caz, imediat după introducerea în ţară a acestora.
Dacă bunurile sau mărfurile au fost sustrase de la controlul vamal, dar au fost tranzitate
peste frontieră prin punctele vamale, nu mai există infracţiunea de contrabandă simplă, deoarece
nu mai este îndeplinită condiţia fundamentală a acesteia: aceea ca trecerea să se facă „prin alte
locuri decât cele stabilite pentru control” – ex. persoana trece prin punctul de frontieră şi pe la
biroul vamal, profită de neatenţia lucrătorului vamal şi nu prezintă bunurile pentru control. În
aceste situaţii va exista contravenţia prevăzută de art. 653 lit. a din Regulamentul vamal.Ca
urmare a modificărilor intervenite,afirmaţiile anterioare nu mai sunt valabile în totalitate.Astfel
,dacă prin locurile stabilite pentru control vamal sunt trecute bunuri sau mărfuri care trebuie
plasate sub un regim vamal,prin sustragerea de la controlul vamal,iar valoarea acestora în vamă
este mai mare de 20.000 lei pentru produsele accizabile şi mai mare de 40.000 lei în cazul
celorlalte mărfuri,produse sau bunuri fapta va constitui infracţiunea de contrabandă simplă
potrivit art.270 alin.2 lit.a din Legea nr.86/2006.Dacă valuarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor
este mai mică de 20.000 lei în cadrul produselor accizabile ori mai mică de 40.000 în cazul
celorlalte mărfuri ori produse,iar fapta este comisă de două ori în decursul unui an,va exista

Pagina 5 din 41
infracţiunea de contrabandă potrivit art.270 alin.2 lit. b.Tot astfel,va costitui infracţiunea de
contrabandă înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.Dacă s-a trecut de
punctul de control pentru trecerea frontierei şi s-a ocolit biroul vamal (locul unde se face efectiv
controlul vamal) se va reţine infracţiunea prevăzută în art. 270 din Legea nr. 86/2006. În practică
este greu să se procedeze aşa deoarece controlul vamal şi cel al documentelor pentru trecerea
frontierei se fac în acelaşi loc şi aproape simultan. S-ar putea spune că punctul de control al
trecerii frontierei de stat este şi loc stabilit pentru controlul vamal.
Este de discutat dacă în aceste cazuri se poate reţine o infracţiune de evaziune fiscală
prevăzută de Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Textul care
este avut în vedere pentru o încadrare a acestui comportament este art. 9 lit. a din Legea nr.
241/2005. Dat fiind scopul special indicat de norma de incriminare – acela de a se sustrage de la
plata obligaţiilor fiscale – s-a apreciat că fapta nu constituie infracţiunea de evaziune vizată,
deoarece Legea nr. 241/2005 nu enumeră printre obligaţiile fiscale şi plata taxelor vamale
În mod similar, s-a pus întrebarea dacă infracţiunea de contrabandă săvârşită prin folosirea
de acte falsificate (mai exact încercarea de a trece peste graniţă anumite bunuri) poate fi reţinută
în concurs real cu infracţiunile de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals. Avem în vedere
situaţia când au fost completate facturi de mărfuri cu date nereale de către directorul unei firme
(societate comercială cu capital integral privat). Chiar dacă faptele de contrabandă reprezintă o
anumită formă de înşelăciune a organelor de stat şi sunt susceptibile să producă importante
prejudicii statului prin neachitarea integrală a taxelor vamale datorate fiscului, aceasta nu
înseamnă că s-a produs o înşelăciune în concurs formal cu infracţiunea de contrabandă deoarece
această din urmă infracţiune având un caracter special, înlătură dispoziţiile legale cu un caracter
mai general care ar putea să fie concomitent incidente. Tot astfel, falsificarea facturilor de către
inculpat nu constituie un fals intelectual deoarece facturile nu reprezintă acte oficiale ci acte
private emise de societatea comercială condusă de inculpat, astfel încât falsificarea acestora nu ar
putea constitui decât un fals în înscrisuri sub semnătură privată dacă falsificarea e urmată de
folosire. Această infracţiune nu se absoarbe în infracţiunea de contrabandă ci, potrivit art. 38 Cod
penal, fiind comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni, se va reţine în concurs real
cu infracţiunea pentru care s-a comis falsul. De asemenea, infracţiunea de uz de fals nu poate fi
reţinută ca o infracţiune distinctă deoarece falsul în înscrisuri sub semnătură privată presupune,
ca o condiţie esenţială, uzul de fals săvârşit de autorul falsului, astfel că este absorbit în această
infracţiune. În concluzie, s-a apreciat că soluţia legală ar fi aceea de încadrare a faptelor comise
în infracţiunea de contrabandă în concurs real cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată. Totuşi, considerăm că atâta vreme cât trecerea frontierei s-a făcut pe la biroul vamal,
nu se poate reţine infracţiunea de contrabandă, motiv pentru care încadrarea juridică
trebuie să se facă în prevederile art. 273 Cod vamal – folosirea, la autoritatea vamală, a
documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, căreia trebuie să-i fie recunoscut
caracterul special în raport cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în
Codul penal, care implică de asemenea o activitate de folosire, iar această activitate nu poate
primi o dublă semnificaţie juridică. Soluţia va fi diferită, în opinia noastră, dacă documentul
falsificat este unul care poate fi încadrat în categoria „înscris oficial”, aşa cum această expresie
este explicată în art. 178 alin. 2 Cod penal, şi anume aceea de a reţine concurs de infracţiuni între
falsul în înscrisuri oficiale (material sau intelectual, după caz) şi infracţiunea din art. 273 Cod
vamal,dacă faptele au acelaşi autor
Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o stare de pericol în care este pusă
normala desfăşurare a activităţii în domeniul vamal.
În literatura de specialitate s-a apreciat că infracţiunea este una de rezultat. Nu
împărtăşim acest punct de vedere. Este adevărat că infracţiunea poate produce, chiar în
cvasitotalitatea cazurilor, şi prejudicii materiale concrete, dar norma de incriminare, aşa cum este
formulată şi cum a fost preluată din reglementările anterioare, nu solicită în mod expres o astfel
de condiţie pentru ca infracţiunea să se consume.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, deoarece infracţiunea este una
de pericol.
Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie , în oricare din formele
sale (directă sau indirectă). Nu se cere, ca o condiţie a conţinutului constitutiv al infracţiunii
existenţa vreunui scop sau mobil. Acestea vor fi însă luate în considerare la individualizarea
pedepsei.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din Legea nr. 86/2006). Constituie
tentativă, spre exemplu, încercarea de trecere peste frontieră a unor mărfuri sau alte bunuri, cu
ocolirea locului pentru controlul vamal, fără a se reuşi sustragerea acestora de la controlul vamal.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, respectiv atunci
când bunurile sau alte mărfuri sunt trecute peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite

Pagina 6 din 41
pentru controlul vamal sau chiar prin locurile destinate controlului vamal. Infracţiunea poate fi
săvârşită şi în forma continuată,momentul epuizarii fiind acela al săvârşirii ultimei acţiuni de
introducere sau scoatere din ţară de mărfuri sau alte bunuri fără respectarea dispoziţiilor legale.
Modalităţi. Infracţiunea se poate săvârşi într-o modalitate normativă de bază(art.270
alin.1), respectiv trecerea peste frontieră, însă faptic modalităţile sunt diverse.În art.270 alin.2
sunt prevăzute,de asemenea,modalităţi normative.Există şi modalităţi asimilate la art.270 alin.3.
Persoana este înarmată atunci când are asupra sa o armă, în sensul arătat de art. 179 alin. 1
Cod penal, şi anume instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziţii legale.
În cazul în care făptuitorul, care avea asupra sa o armă, nu posedă permis legal de a purta
o armă, se va reţine în concurs real cu infracţiunea de contrabandă şi infracţiunea de nerespectare
a regimului armelor şi al muniţiilor, prevăzută la art.342 Cod penal.Când armele sunt chiar
bunurile care urmează a fi trecute ilicit peste frontieră, infracţiunea comisă va fi cea de
contrabandă calificată prevăzută de art. 271 Cod vamal.Dacă, de exemplu, o persoană trece
anumite bunuri peste frontieră şi este înarmată (are asupra sa o armă de foc cu cartuşe pe care le
deţine fără drept) se vor reţine infracţiunile de contrabandă prevăzute de art. 270, art. 271 din
Codul vamal şi cea prevăzută de art.342 alin.1 din Codul penal
Fapta, în variantă agravată, se poate săvârşi fie de o singură persoană înarmată fie, în
participaţie proprie de mai multe persoane înarmate, fie de două sau mai multe persoane
împreună.
Aceasta se realizează în toate cazurile în care cele două sau mai multe persoane participă
în mod direct la comiterea infracţiunii – sub forma coautoratului, a complicităţii concomitente
sau a instigării care o absoarbe pe aceasta din urmă.
Sancţiuni. În varianta tip fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar pentru
varianta agravată(dacă fapta descrisă în varianta tip a fost săvârşită de una sau mai multe
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) pedeapsa este închisoarea de la
5 la 15 ani.
Se aplică obligatoriu şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se
aplică şi măsura de siguranţă a confiscării speciale.Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau
reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export
ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit
art. 66 alin1 lit. g Cod penal
1.7. Infracţiunea de contrabandă calificată (art. 271 Cod vamal)

Conţinut legal. Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii,
materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive,
substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de
contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi,
dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Deşi denumirea infracţiunii, înscrisă expres în textul incriminator, este „contrabanda
calificată”, această incriminare nu constituie o modalitate calificată a infracţiunii de contrabandă
prevăzută în art. 270 Cod vamal, ci constituie o infracţiune de sine stătătoare.
Infracţiunea porneşte de la premisa că sunt supuse controlului, pentru care se eliberează
licenţe de export şi import şi care conferă dreptul de a derula astfel de activităţi, mărfuri precum:
arme şi muniţii autorizate de lege, echipament militar şi alte produse speciale autorizate de lege,
produse explozibile şi toxice autorizate de lege, substanţe stupefiante şi psihotrope autorizate de
lege, mărfuri care tranzitează zone supuse embargoului prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate
O.N.U., metale preţioase, a căror scoatere din ţară este permisă potrivit legii, deşeuri
valorificabile, produse periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător.
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale care au în vedere activitatea
de înfăptuire a politicii vamale a statului român, cu referire specială la interzicerea trecerii peste
frontieră, fără drept, a unor categorii de bunuri care au un regim juridic special (fiind prohibite
sau restricţionate la import-export).
Obiectul material. Este constituit, în mod alternativ, din arme, muniţii, materiale
explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe
toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
Noţiunea de „arme” la care se referă art. 271 din Codul vamal are accepţiunea de arme
stricto sensu, aşa cum sunt acestea definite prin art. 179 alin. 1 Cod penal şi Legea nr. 295/2004
privind regimul armelor şi al muniţiilor. Este de discutat dacă şi armele aşa numite „albe”,
definite şi ele în Legea nr. 295/2004 în art. 2 pct. IV pct. 8 se pot afla în poziţia de obiect
material al infracţiunii de contrabandă calificată. Având în vedere accepţiunea tradiţională pe care
noţiunea o are în doctrina penală, trebuie să răspundem că nu. Cu toate acestea, art. 179 alin. 1
Cod penal are în vedere dispozitivele calificate astfel prin dispoziţii legale, or astfel de dispoziţii

Pagina 7 din 41
legală sunt în Legea nr. 295/2004. Din acest motiv, s-ar putea pune problema reconsiderării
noţiunii de armă, din punct de vedere penal.
Considerăm că armele de panoplie, cele de tir ori de vânătoare ca şi cele ascunse, chiar
defecte de-ar fi, realizează situaţia premisă necesară pentru existenţa infracţiunii de contrabandă
săvârşită în varianta prevăzuta în art. 271 Cod vamal dat fiind că acest din urma text (raportat la
dispoziţiile din legea organică privind regimul armelor) când se referă la „arme” nu deosebeşte
după cum ele sunt funcţionale sau defecte, la momentul comiterii contrabandei calificate.
„Muniţia”, în conformitate cu prevederea art. 2 pct.I pct.5 din Legea nr. 295/2004,
reprezintă ansamblul format din tub cartuş , încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere şi ,după
caz, proiectil.
„Materialele explozive”, în conformitate cu în art. 1, alin.2 din Legea nr. 126/1995 sunt:
explozivii de tipul amestecuri explozive,emulsii explozive,mijloace de iniţiere,fitile detonante
,fitile de siguranţă,fitile de aprindere,capse electrice,capse pirotehnice,tuburi de şoc,relee
detonante,inclusiv explozivii de uz civil şi articolele pirotehnice.
Este, de asemenea, realizată situaţia-premisă a faptei de contrabandă, dacă bunurile
care formează obiectul material al infracţiunii (în varianta prevăzută în art. 271 Cod vamal) sunt
droguri sau precursori.
În prezent, regimul juridic al drogurilor este reglementat prin Legea nr. 143/2000, de
Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 precum şi de Convenţia contra traficului ilicit
de stupefiante şi substanţe psihotrope la care România a aderat (prin Legea nr. 118/1992) şi care
face parte, în acest fel din dreptul intern.
Actul normativ care reglementează domeniul precursorilor este Ordonaţa de Urgenţă a
Guvernuluinr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri. Precursorii sunt
substanţele chimice folosite la fabricarea ilicită a drogurilor.
Materialul nuclear sau alte substanţe radioactive la care se referă art. 271 din Codul
vamal constă în orice materie primă nucleară şi orice material fisionabil special. La rândul său,
materia primă nucleară este uraniu conţinând un amestec al izotopilor aflat în natură; uraniu
sărăcit în izotopul 235; toriu; orice formă a acestora, metal, aliaj, compoziţie chimică sau
concentraţie. Material fisionabil special poate fi: plutoniu, uraniu 233, uraniu îmbogăţit în
izotopul 233 sau în izotopul 235; orice material îmbogăţit artificial în oricare dintre izotopii
menţionaţi anterior. Regimul juridic pentru desfăşurarea de activităţi cu astfel de substanţe şi,
implicit pentru eliberarea autorizaţiilor speciale, este stabilit prin Legea nr. 111/1996, privind
desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare.
Cât priveşte regimul produselor si substanţelor toxice, acest regim se află reglementat
prin Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.
Deşeurile, ca şi reziduurile, sunt definite de Anexa I a Legii nr. 211/2011. Deşeurile sunt
văzute ca reprezentând orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau
obligaţia să îl arunce.
Materiale chimice periculoase sunt reglementate de Hotărârea de Guvern nr.1408/2008
privind clasificarea,ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase
Subiectul activ nemijlocit (autor) al contrabandei poate fi orice persoană ce
îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde din punct de vedere penal. De asemenea,
infracţiunea de contrabandă este susceptibilă a fi săvârşită şi în participaţie improprie, în sensul
art. 52 Cod penal.De exemplu la trecerea ilicită peste frontieră a unei substanţe toxice complicele
(care acţionează cu intenţie) ajută o persoană (care acţionează fără vinovăţie) căreia nu i s-a adus
la cunoştinţă că nu există autorizaţia prevăzută de lege pentru o astfel de activitate
Subiectul pasiv al infracţiunii de contrabandă este întotdeauna statul român.
Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de contrabandă
calificată prevăzută de art. 271 Cod vamal, îl constituie activitatea de trecere peste frontieră (în
sensul de scoatere din ţară sau de introducere în ţară) a armelor, muniţiilor, materialelor
explozive, drogurilor, precursorilor, materialelor nucleare sau altor materii radioactive, substanţe
toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
În consecinţă, se realizează elementul material al infracţiunii dacă bunurile supuse unui
regim special de reglementare (expres şi limitativ nominalizate în art. 271 Cod vamal) au fost
introduse sau scoase din ţară în mod nelegal. Subzistă elementul material al infracţiunii de
contrabandă, calificată, indiferent de modul de introducere sau scoatere din ţară a unor astfel de
bunuri, adică manifest sau ocult (prin dosire, prin ascundere meşteşugita) etc. De asemenea, spre
deosebire de situaţia contrabandei simple(art. 270 alin.1), elementul material al infracţiunii de
contrabandă calificată este realizat şi dacă trecerea bunurilor peste frontiera de stat a României se
face prin punctul de trecere şi pe la biroul vamal, fără autorizaţia legală. Va exista infraţiunea de
contrabandă calificată prevăzută în art. 271 Cod vamal dacă făptuitorul este titularul dreptului de
proprietate asupra bunurilor sau este un simplu posesor sau deţinător al acestor bunuri, ori este
doar un transportator-prepus al unei unităţi private sau publice

Pagina 8 din 41
Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii
de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 Cod vamal este aceea ca activitatea ce formează
elementul material al faptei să se desfăşoare „fără drept”.
Cerinţa legală vizează absenţa unui drept conferit de un înscris oficial prin care se
îngăduie, de către autorităţile publice române competente, să se scoată sau să se introducă peste
frontieră anume bunuri ca arme, muniţii, materiale explozive sau radioactive, droguri, precursori,
materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale
chimice periculoase. O atare cerinţă negativă întregeşte latura obiectivă a infracţiunii şi atunci
când, spre exemplu, un înscris oficial de import, de export sau de tranzit a unor astfel de
mărfuri, produse sau substanţe (autorizaţie, licenţă, certificat) emană de la o autoritate publică
necompetentă (material sau teritorial), ori, de pildă, autorizaţia priveşte bunuri într-o altă
cantitate, valoare sau tip, etc., decât cele pentru care, prin declaraţia vamală, se solicită
importarea, exportarea sau tranzitarea.
O autorizaţie nevalidă de import sau export ori de tranzit, chiar a unor astfel de mărfuri
(de pildă expirată, dacă a fost dată pe termen limitat) constituie, de asemenea, tot o lipsă a
autorizaţiei şi, implicit, a dreptului de a derula activităţile respective.
Un înscris oficial falsificat într-unul din modurile prevăzute în art. 320 alin.1 Cod penal
(fals material în înscrisuri oficiale), cu care se încearcă sau se realizează trecerea peste frontieră a
unor arme, muniţii etc., echivalează, de bună seamă, cu absenţa autorizaţiei. În acest caz se va
reţine şi infracţiunea prevăzută în art. 320 Cod penal în concurs, dacă autorul contrabandei este şi
autorul falsului.
Urmarea imediată este constituită dintr-o stare de pericol pentru existenţa şi siguranţa
regimului juridic vamal a României. În egală măsură, este realizată o încălcare a regimurilor
stabilite pentru bunurile şi substanţele enumerate de art. 271 din Codul vamal.
Legătura de cauzalitate rezultă din simpla realizare a acţiunii incriminate.
Latura subiectivă. Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de contrabandă
calificată se comite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe ori indirecte prin trecerea peste
frontieră de arme, muniţii, substanţe toxice, etc. în absenţa unei autorizaţii. Sub raport subiectiv
intenţia implică, sub forma unei cerinţe esenţiale, reprezentarea de către făptuitor a împrejurării
că trece peste frontieră anume bunuri (arme, muniţii, materii explozive, etc.) în absenţa unei
autorizaţii.
Existenţa acestei cerinţe subiective esenţiale, specifică infracţiunii de contrabandă
calificată săvârşită în modalitatea normativă prevăzută în art. 271 Cod vamal va rezulta din toate
împrejurările în care fapta este comisă (spre exemplu, din împrejurarea că autorul contrabandei
este şi autorul înscrisului oficial falsificat, cu care încearcă trecerea peste frontieră a armelor,
muniţiilor etc. sau din calitatea de importator sau exportator de mărfuri sau produse, a
făptuitorului contrabandei, calitate care atrage, prin ea înseşi, prezumţia cunoaşterii prohibiţiei de
import, export sau tranzit de arme, muniţii, etc., fără autorizaţie).
Mobilul cu care acţionează făptuitorul contrabandei de arme, muniţii, etc., este numai
un element facultativ al laturii subiective; stabilirea în concret a mobilului comiterii faptei este
utilă pentru individualizarea pedepsei si a altor sancţiuni de drept penal aplicabile în fiecare caz
concret în parte.
Forme. Modalităţi.
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din lege). Constituie tentativă, spre
exemplu, încercarea de trecere peste frontieră (prin punctul de trecere a frontierei) a unor mărfuri
sau alte bunuri care constituie obiectul material al infracţiunii, cu ocolirea locului pentru
controlul vamal, fără a se reuşi sustragerea acestora de la controlul vamal sau prinderea autorului
în momentul când încerca să treacă ilegal frontiera având asupra lui bunurile interzise. În acest
caz se va reţine şi tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, respectiv atunci
când bunurile sau alte mărfuri sunt trecute peste frontieră fără a fi prezentate pentru controlul
vamal. Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în forma continuată.
Modalităţi. Infracţiunea se poate săvârşi într-o singură modalitate normativă, respectiv
trecerea peste frontieră, însă faptic modalităţile sunt diverse.
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5 la 15 ani.
Se aplică obligatoriu şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se aplică
şi măsura de siguranţă a confiscării speciale. Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau
reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export
ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit
art. 66 alin.1 lit. g Cod penal.

Pagina 9 din 41
Trebuie menţionat că în cazul infracţiunii de contrabandă calificată se aplică principiul
subsidiarităţii. În aceste condiţii, atunci când una şi aceeaşi faptă întruneşte elementele
constitutive atât ale infracţiunii examinate, cât şi ale unei alte infracţiuni, nu va exista concurs
ideal, ci doar concurs de texte. Va avea prioritate de aplicare exclusiv dispoziţia de incriminare
care prevede pedeapsa cea mai aspră.
În cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie
infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în
acele legi, dacă sunt mai aspre. Spre exemplu, în cazul trecerii peste frontieră a unor substanţe
care fac parte din categoria drogurilor de mare risc, fără respectarea dispoziţiilor legale, se va
aplica art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri, care prevede o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 7 şi 15 de ani pentru
droguri de mare risc. Dacă, însă, trecerea peste frontieră a obiectelor şi substanţelor respective nu
cunoaşte o reglementare expresă în actul normativ care reglementează regimul juridic aplicabil
acestora, se aplică regulile concursului de infracţiuni daca prin deţinerea acelor bunuri interzise
se aduce atingere şi regimului reglementat de lege pentru acestea. Spre exemplu, infracţiunea de
contrabandă calificată (art. 271 C.vamal) se reţine în concurs cu nerespectarea regimului armelor
şi al muniţiilor (art.342 Cod penal) în cazurile în care persoana trece prin punctul vamal o armă
fără autorizaţie.
1.8. Infracţiunea de folosire de acte nereale la autorităţile vamale

Conţinut legal: Fapta este incriminată în art. 272 Cod vamal şi constă în „folosirea, la
autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte
mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri, decât cele prezentate în vamă ”.
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la regimul vamal,
relaţii a căror normală desfăşurare este condiţionată de respectarea regulilor impuse de lege
pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. În secundar, norma de incriminare vizează
relaţiile sociale care privesc ocrotirea încrederii în documentele vamale, fie oficiale, fie sub
semnătură privată.
Într-adevăr, ceea ce particularizează infracţiunea prevăzută în art. 272 din Codul vamal
este împrejurarea că se săvârşeşte printr-o activitate de denaturare a realităţii cu privire la acele
entităţi destinate să servească ca probă, în raporturile juridice cu autorităţile vamale (şi, ulterior,
cu autorităţile judecătoreşti), a documentelor vamale.
Desfăşurarea normală a relaţiilor sociale în domeniul vamal este foarte greu de realizat
fără un minim de încredere în persoanele care tranzitează vama într-un sens sau în altul şi în
autenticitatea documentelor care însoţesc diferite bunuri.
Obiect material îl constituie documentele vamale, de transport şi comerciale, folosite
la autoritatea vamală cu ocazia prezentării mărfurilor sau a altor bunuri în vederea aplicării
regimului vamal legal. Documentele care se regăsesc în poziţia obiectului material la această
infracţiune sunt unele care nu sunt false din punct de vedere al formei sau al fondului.
Ele sunt documente reale, dar care sunt prezentate în legătură cu alte mărfuri decât cele
la care acestea se referă în mod concret. În mod obligatoriu, se impune ca documentele prezentate
să fie dintre cele care îndeplinesc cerinţa de a fi documente vamale (declaraţia vamală, declaraţia
proviziilor de bord, permisul vamal) documente de transport (foi de parcurs, avizul de expediere,
scrisori de trăsură, etc.), sau comerciale (facturi de procurare a mărfurilor, scrisori de garanţie,
convenţii de plată, cecuri) şi nu orice alte documente.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile legale
pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca titular al obligaţiei de a asigura desfăşurarea în condiţii de
legalitate a activităţii din domeniul vamal.
Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii de folosire de acte nereale constă
într-o activitate exteriorizată de folosire la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de
transport sau comerciale care se refera la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă
pentru trecerea peste frontieră a bunurilor în scopul eludării datoriei vamale.
Cerinţa esenţială specifică şi necesară pentru existenţa laturii obiective este ca fapta ce
alcătuieşte elementul material să se realizeze „prin folosirea de documente vamale, de transport
sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri”.
În sensul legii (art. 272 Cod vamal) folosirea semnifică întrebuinţarea efectivă a unuia
sau mai multor documente care se referă la alte mărfuri sau bunuri. Nu este suficientă numai
deţinerea de astfel de documente în vederea folosirii lor. Se impune ca ele să fie prezentate
lucrătorului vamal.
Nu orice fel de document realizează condiţia esenţială a infracţiunii, ci numai
„documentele vamale de transport sau comerciale”.

Pagina 10 din 41
Este suficient ca numai un singur document să se refere la alte mărfuri sau bunuri.
Expresia „folosirea”, în latura obiectivă a infracţiunii de „folosire de acte nereale”,
semnifică utilizarea unui document vamal, de transport sau comercial (mai multe documente)
care se referă la alte mărfuri sau bunuri. Mai exact, constă în înfăţişarea documentului vamal ca
mijloc adevărat de dovadă privind anume mărfuri sau bunuri, supuse controlului autorităţilor
publice competente din unităţile vamale, fie de la punctele de control pentru trecerea frontierei de
stat a României, fie din interiorul ţării.
În structura infracţiunii de „folosire de acte nereale”, se include o condiţie legală
specifică şi anume preexistenţa unor „documente care se referă la alte mărfuri sau bunuri” situaţie
care condiţionează, alternativ, realizarea conţinutului faptei penale. Această cerinţă legală de care
depinde realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de folosire de acte nereale se consideră a
fi implicită, în sensul legii, atunci când subiectul activ comite fapta printr-unul sau mai multe
înscrisuri cu funcţie probatorie în cadrul regimului vamal, fie oficiale (în sensul art. 178, alin.2
Cod penal raportat eventual si al art. 320 ain.3 Cod penal), fie sub semnătură privată (care emană
sau aparţin unei persoane particulare, oricare ar fi ea), înscrisuri care nu sunt alterate sau
contrafăcute (plăsmuite ori ticluite), nici în materialitatea lor („instrumentum juris”), nici în
substanţa actului („negotium juris”). Acestea dimpotrivă sunt veridice, reflectă adevărul asupra
voinţei reale a părţilor numai că „se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate la
vamă”, adică se referă, sau au ca obiect orice altă marfă (mărfuri) sau bun (bunuri) decât cel
(cele) supus acum operaţiunilor, prescripţiilor sau interdicţiilor pe care le implică activitatea de
vămuire, regimul juridic vamal.
Urmarea imediată a infracţiunii de „folosire de documente nereale” constă într-o stare
de pericol în care este pusă desfăşurarea activităţii vamale.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi realizarea acţiunii incriminate.
Latura subiectivă. Elementul subiectiv al infracţiunii de „folosire de acte nereale”
constă în intenţie directă sau indirectă, în sensul art. 16, alin.3, lit.a şi b din Codul penal.
Particularitatea elementului subiectiv constă în reprezentarea sub aspect intelectiv a împrejurării
că documentul pe care autorul îl foloseşte la autoritatea vamală se referă la alte mărfuri sau
bunuri.
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din Legea nr. 86/2006).
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul în care se săvârşeşte fapta de
prezentare în vamă a documentelor vamale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă şi care au intrat sub regimul de supraveghere vamală. Infracţiunea este
susceptibilă de a fi săvârşită în forma continuată.
Modalităţi. Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, respectiv folosirea la
autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale care se referă la alte
mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5 la 15 ani. Se
aplică obligatoriu şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se aplică şi
măsura de siguranţă a confiscării speciale.
Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au
ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice se poate
aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit art. 66 alin.1 lit.g Cod penal.
Norma de incriminare din art. 272 din Legea nr. 86/2006 are un caracter special faţă de
cea din art. 326 Cod penal care reglementează falsul în declaraţii. În acest fel, nu se va putea
reţine un concurs de infracţiuni între cele două fapte, ci va avea prioritate în aplicare prevederea
din Legea nr. 86/2006.
1.9. Infracţiunea de folosire de acte falsificate

Conţinut legal: art. 273 din Legea nr. 86/2006, „folosirea de acte falsificate” constă în
acţiunea de „folosire la autoritatea vamală, de documente vamale, comerciale sau de transport
falsificate”.
Obiectul juridic special principal este constituit de acele relaţii sociale care vizează
ocrotirea specială a operaţiunilor de vămuire a bunurilor, precum şi a celorlalte operaţiuni vamale
ce reclamă prezentarea unor documente reale cu prilejul trecerii peste frontieră a bunurilor.
Obiectul juridic special secundar este dat de relaţiile sociale care au în vedere
ocrotirea încrederii publice în documentele vamale, de transport sau comerciale, fie oficiale fie
sub semnătură privată împotriva falsificării.
Obiectul material îl constituie documente vamale, de transport sau comerciale

Pagina 11 din 41
falsificate, folosite la autoritatea vamală pentru mărfuri sau alte bunuri prezentate în vamă. Prin
„documentele vamale, comerciale sau de transport falsificate” trebuie să se înţeleagă orice înscris
oficial sau sub semnătură privată, cu funcţie probatorie în sistemul vamal, falsificat. Cu alte
cuvinte este vorba despre un înscris susceptibil să genereze consecinţe juridice în sfera
raporturilor vamale, dar care este fals din punct de vedere al formei sau al fondului la care se
referă. Procedeele prin care sunt falsificate documentele la care se referă norma din art. 273 Cod
vamal, includ atât „contrafacerea scrierii sau subscrierii” cât şi alcătuirea, plăsmuirea în
întregime a unui act .
Orice înscris, fie oficial, fie privat, fals, apt să dea naştere, să modifice sau să stingă
drepturi sau obligaţii privitoare la bunurile supuse regimului vamal, realizează condiţia de a fi
unul dintre acele „documente vamale, comerciale sau de transport, falsificate”.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
legale pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca titular al valorii sociale protejate prin norma de
incriminare.
Elementul material al infracţiunii de folosire de acte falsificate prevăzută în art. 273
Cod vamal, constă într-o activitate exteriorizată în folosirea de documente vamale de transport
sau comerciale falsificate.
Cerinţa esenţială specifică şi necesară pentru existenţa laturii obiective a acestei
infracţiuni pe care o examinăm, este ca fapta ce alcătuieşte elementul material să se realizeze
„prin folosirea” de documente vamale de transport sau comerciale falsificate. „Folosirea”
însemnează întrebuinţarea efectivă a unuia sau mai multor documente vamale de transport sau
comerciale falsificate. Nu este, deci, suficientă pentru existenţa acestei cerinţe esenţiale a laturii
obiective a infracţiunii, simpla deţinere în vederea folosirii lui, a documentului vamal de
transport sau comercial fals (adică simpla manifestare spre exemplu, de a avea asupra sa un atare
document la punctul de control vamal).
Această precizare nu este de prisos, fiindcă şi în materia infracţiunii autonome de uz de
fals (art. 291 vechiul Cod penal,devenit art.323 Codul penal actual ), jurisprudenţa a decis, iar
doctrina a acceptat, în mod just, că în toate cazurile de uz de fals nu este suficientă pentru
existenţa infracţiunii simpla deţinere a înscrisului fals, ci, în condiţiile stabilite de lege, e necesară
efectiva întrebuinţare a acestuia.
Urmarea imediată a infracţiunii de folosire de acte falsificate pe care o examinăm
constă tot într-o stare de pericol care se creează pentru desfăşurarea legală a activităţii vamale.
În mod corelativ, se constată că se creează şi o stare de pericol pentru încrederea
publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată folosite ca mijloc de
dovadă a unor bunuri, în sfera regimului juridic vamal.
Într-o astfel de situaţie, infracţiunile de uz de fals (art. 323, Cod penal) şi cea de
folosire de acte falsificate (prevăzută în art. 273 Cod vamal) nu pot deveni concurente, deoarece
norma din Codul vamal are caracter special şi, în consecinţă, prioritate în aplicare. Apreciem că
în cazul în care înscrisul este sub semnătură privată şi este falsificat chiar de către cel care îl
foloseşte, se va reţine doar folosirea de acte falsificate din art. 273 Codul vamal. Aceasta
deoarece falsificarea unui înscris sub semnătură privată are semnificaţie penală doar când a şi fost
folosit pentru a produce consecinţe juridice.
În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate, şi în cazul acestei infracţiuni, ca în toate
celelalte infracţiuni prevăzute în art. 270-272 Cod vamal, va rezulta din însăşi constatarea
existenţei faptei (adică, ex re).
Latura subiectivă. Elementul subiectiv al infracţiunii de folosire de acte falsificate
constă în intenţie, deci o vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte (în sensul art. 16
alin.3, lit. a si b Cod penal).
Nu mai puţin însă, particularitatea elementului subiectiv al infracţiunii prevăzută în art.
273 Cod vamal, este împrejurarea, că cel care prezintă documentul vamal fals trebuie să aibă
reprezentarea acestui caracter al înscrisului. Dacă nu se cunoaşte caracterul fals al acestui înscris,
fapta nu va mai putea fi calificată drept infracţiune de folosire de acte falsificate, fiind incidente
prevederile art. 30 alin. 1 Cod penal, care reglementează eroarea.
legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din lege).
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul în care se săvârşeşte fapta de
prezentare în vamă a documentelor vamale falsificate şi care au intrat sub regimul de
supraveghere vamală. Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în formă continuată.
Modalităţi. Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, respectiv folosirea la
autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate.

Pagina 12 din 41
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5 la 15 ani. Se
aplică obligatoriu şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se aplică şi
măsura de siguranţă a confiscării speciale. Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau reprezentanţi
ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul
acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit art. 66 alin. 1
lit. g Cod penal.
CAPITOLUL II
INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 84/1992 PRIVIND REGIMUL ZONELOR
LIBERE
2.1. Prin Convenţia de la Kyoto, Consiliul de cooperare vamală a definit zona liberă ca
o parte din teritoriul unui stat în care mărfurile care se introduc se consideră ca nefiind în
teritoriul vamal din punct de vedere al drepturilor şi al taxelor vamale şi nu sunt supuse
controlului obişnuit al vămii.
Aceste zone au rolul de a stimula dezvoltarea economică în unele teritorii, şi pot fi de mai
multe tipuri :
- comerciale – în care operaţiunile autorizate sunt, în general, limitate la cele necesare pentru
stocarea mărfurilor şi la manipulări obişnuite pentru ameliorarea prezentării comerciale
sau pentru condiţionarea la transport – practică utilizată în Uniunea Europeană.
- industriale, în care se permite şi derularea unor operaţiuni de transformare industrială a
mărfurilor. În ambele cazuri, păstrarea mărfurilor este nelimitată şi cesiunea mărfurilor
este permisă, iar activitatea magazinelor tip duty free este interzisă, ele făcând obiectul
unor reglementări distincte.
- mixte – în cadrul lor se vor putea desfăşura ambele tipuri de activităţi.
Cu toate că mărfurile introduse în zonele libere sunt considerate ca nefiind pe teritoriul
vamal, unele dispoziţii ale statului în cauză pot fi aplicate. Aceste dispoziţii vor fi mai ales cele
care au în vedere prohibiţii şi interdicţii care rezultă din legislaţia naţională, iar autorităţile
vamale pot să efectueze controale pentru a verifica respectarea prevederilor legale.
Zonele libere înfiinţate în România sunt: Sulina, Constanţa Sud, Basarabi, Galaţi,
Giurgiu, Brăila, Curtici – Arad.
2.2. Regimul juridic al zonelor libere

Caracteristica regimului juridic al zonelor libere este lipsa de uniformitate. Acest regim
diferă de la o ţară la alta şi, în cadrul uneia şi aceleiaşi ţări, de la o zonă la alta.
În literatura de specialitate s-a apreciat că pot fi diferenţiate mai multe tipuri de regimuri
ale zonelor libere:
1.”regimul naţional”, sistemul de drept al statului pe teritoriul căruia sunt create zone
libere nu se aplică, în întregime, în perimetrul delimitat al zonei libere;
2.”regimul de excepţie”, sistemul de drept al statului respectiv conţine prevederi care se
aplică exclusiv acelei zone libere.
Normele juridice din regimul naţional, care continuă să se aplice zonei libere, formează,
împreună cu normele juridice cuprinse în regimul de excepţie, ceea ce se numeşte regimul juridic
al zonei libere.
Art. 1 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere dispune că „în scopul
promovării schimburilor internaţionale şi al atragerii de capital străin pentru introducerea
tehnologiilor noi, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei
naţionale, în porturile maritime şi în cele fluviale ale României, în lungul Canalului Dunăre –
Marea Neagră, al altor canale navigabile şi în teritoriile din apropierea punctelor de trecere a
frontierei, se poate institui regimul de zonă liberă.

Pagina 13 din 41
Precum s-a arătat, regimul juridic al zonelor libere se aplică unor perimetre precis
delimitate ale teritoriului naţional. Deci, conceptul de zonă liberă este teritorial.
Existenţa zonelor libere nu afectează unitatea şi indivizibilitatea teritoriului României,
întrucât aceste concepte constituţionale (art. 1 alin.1 din Constituţia României) nu impun
uniformizarea reglementărilor juridice pe întreg spaţiu (terestru, maritim şi aerian) în care se
exercită suveranitatea statului.
Parlamentul, în exerciţiul puterii sale legislative, poate să adopte reglementări juridice
pentru porţiuni diferite ale teritoriului României, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale. Art.
2 din Legea nr. 84/1992 stabileşte că zonele libere sunt zone geografice ale teritoriului României,
în care operatorii desfăşoară activităţi, iar mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri se
supun prevederilor vamale, dar supravegherea se efectuează la limita acestor zone.
Art. 16 alin.1 din Constituţia României dispune că „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Cu toate acestea, egalitatea în faţa legii
nu reclamă, cu necesitate, ca toate activităţile umane să se poată desfăşura oriunde pe teritoriul
României. Chiar şi în restul teritoriului naţional sunt anumite activităţi care au fost interzise în
anumite zone. Un astfel de exemplu îl reprezintă legislaţia privind protecţia mediului înconjurător
şi a populaţiei”.
În zonele libere mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării
drepturilor de import şi al măsurilor de politică comercială la import, ca mărfuri care nu sunt
situate pe teritoriul României atâta timp cât nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un alt
regim vamal şi nici nu pot fi folosite sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute de
reglementările vamale.
În ceea ce priveşte mărfurile româneşti, acestea pot fi introduse în zonele libere cu
respectarea condiţiilor stabilite pentru exportul de mărfuri.
Staţionarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.
Art. 10 din Legea nr. 84/1992 stabileşte că în perimetrul zonelor libere se pot desfăşura de
către operatori activităţile prevăzute de Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN.
Administraţiile zonelor libere şi operatorii se pot asocia cu persoane fizice sau juridice, române
ori străine, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare privind asocierea şi libera concurenţă,
în scopul desfăşurării activităţii proprii.
Administraţiile zonelor libere pot desfăşura activităţi productive, comerciale şi servicii, în
nume propriu şi în asociere, în afara perimetrelor declarate a fi zone libere, cu respectarea
legislaţiei în vigoare, fără a beneficia de facilităţile de zona liberă.
În sfârşit, potrivit art. 11 din aceeaşi lege, toate activităţile prevăzute în art.10 din Legea
nr. 84/1992, menţionate deja, „pot fi realizate de către operatori numai pe baza licenţelor eliberate
de administraţiile zonelor libere, cu respectarea principiilor liberei concurenţe.”
2.3. Înfiinţarea şi delimitarea zonelor libere

Crearea zonelor libere, în cuprinsul teritoriului naţional, unitar şi indivizibil, este atributul
Guvernului. Aceasta reiese din art. 6 din Legea nr. 84/1992, care prevede că „înfiinţarea şi
delimitarea teritorială a zonelor libere, înfiinţarea birourilor vamale şi ale punctelor poliţiei de
frontieră se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale interesate.”
Prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a zonei libere se aprobă regulamentul de
organizare şi funcţionare a zonei libere, regimul de exploatare, administrare şi control, modul de
percepere a taxelor şi a tarifelor, precum şi mijloacele necesare supravegherii vamale şi ale
poliţiei de frontieră.
Fiecare zonă liberă are propriul său regulament de organizare şi funcţionare. Deci, nu va
exista un regim juridic uniform al zonelor libere, ci regimuri juridice diferite de la o zonă la alta,
deşi vor exista, desigur, multe prevederi comune acestora. Totalitatea prevederilor comune va
forma regimul comun al zonelor libere.
Delimitarea zonelor libere este făcută atât în drept, prin actul normativ de înfiinţare,
respectiv Legea nr. 84/1992, cât şi în fapt, adică pe teren - zonele libere sunt precis delimitate şi
împrejmuite fie prin îngrădire, fie prin existenţa unor limite naturale, cum ar fi luciul sau cursul
de apă.
Controlul accesului către zona liberă se efectuează de organele vamale şi ale poliţiei de

Pagina 14 din 41
frontieră, iar navele maritime sau fluviale aflate la fronturile de acostare din zonele libere se
consideră pe teritoriul zonei libere.
Intrarea şi ieşirea din zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de
autoritatea vamală.
Accesul într-o zonă liberă poate fi interzis de autoritatea vamală dacă persoanele fizice
sau juridice nu justifică interesul lor de a desfăşura o activitate licită în acea zonă.
Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile care intră în zonele libere sau care
staţionează ori ies din acestea pe baza documentelor de transport însoţitoare. Marfa se prezintă
autorităţii vamale, la cererea acesteia, de către titularul operaţiunii.

2.4. Administrarea zonelor libere
Administrarea zonelor libere se realizează de către administraţiile acestora, care
funcţionează ca regii autonome şi care se pot reorganiza ca societăţi comerciale sau companii
naţionale, aflate sub autoritatea Ministerului Transporturilor sau sub autoritatea administraţiei
publice locale, după caz
Conform art. 6 din Legea nr. 84/1992, administraţiile zonelor comerciale se organizează şi
funcţionează numai prin hotărâre a Guvernului.
Se poate trage concluzia că toate administraţiile zonelor libere sunt de interes naţional,
chiar dacă unele dintre acestea vor fi fost înfiinţate şi organizate de către Guvern, la propunerea
autorităţilor locale.
Resursele financiare ale administraţiilor zonelor libere (art. 21 alin. 1 din Legea nr.
84/1992) se constituie din:
a) venituri din aplicarea tarifelor de acordare a licenţelor de desfăşurare a activităţii;
b) venituri din aplicarea tarifelor de închiriere şi concesionare;
c) venituri din eliberarea permiselor de acces;
d) venituri din comisioane şi prestări de servicii;
e) venituri din alte activităţi;
f) venituri provenite din penalităţi de întârziere a plăţilor prevăzute în contractele comerciale
încheiate;
g) fonduri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, pentru realizarea de
investiţii pentru domeniul public;
h) alte venituri, credite bancare şi resurse atrase.
Nivelul tarifelor pentru închirieri, concesionari şi prestări de servicii se stabileşte prin
negociere directă sau licitaţie, după caz, concretizată în contractele încheiate între administraţiile
zonelor libere şi persoanele fizice şi/sau juridice, române ori străine, care desfăşoară activităţi în
zonele libere.
Administraţia zonelor libere are obligaţii diferite de la o zonă la alta şi sunt stabilite prin
hotărârea Guvernului pin care se înfiinţează:

2.5. Coordonarea şi supravegherea activităţii zonelor libere
Coordonarea metedologică a activităţii administraţiilor zonelor libere se face de către
Ministerului Transporturilor (art. 9 Legea nr. 84/1992).
Ideea de coordonare, în sine, nu este criticabilă întrucât activităţile, disparate şi simultane,
care se desfăşoară în diferite zone economice necesită, cât de cât, un anumit grad de coordonare.
Importantă este modalitatea prin care se concretizează, în practică, această idee, existând
pericolul ca, sub pretextul coordonării,să se lanseze în activităţi de planificare a activităţilor
diferitelor administraţii. O astfel de aplicare practică a ideii de coordonare poate afecta
diversitatea regimurilor juridice a zonelor libere, care rezultă implicit din art. 7 din Legea nr.
84/1992.
Supravegherea vamală în porturile şi zonele libere se efectuează prin:
a) ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin
înscrierea lor în registrul sau documentele vamale;
b) aplicarea de sigilii vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport supuse
regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc;

Pagina 15 din 41
c) efectuarea de verificări selective, inopinate la mijloacele de transport încărcate cu
mărfuri nevămuite sau aflate în tranzit;
d) stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al
persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în alte locuri
unde se află mărfuri şi alte bunuri supuse vămuirii, precum şi la mijloacele de transport;
e) efectuarea, în cazuri de indicii de fraudă vamală, de verificări totale la mărfurile sau
bunurile care trec frontiera în anumite perioade sau pentru categorii.
dministraţia zonelor libere, de comun acord cu autoritatea vamală, stabileşte condiţiile
A
materiale necesare desfăşurării supravegherii vamale sus-menţionate.

2.6. Autorizarea activităţilor în zonele libere
Contrar sugestiei pe care conceptul de „zonă liberă” ne-o creează, activităţile în aceste
porţiuni ale teritoriului naţional sunt bazate pe o restricţie fundamentală: licenţa eliberată de
administraţia zonei libere, care este cerută de art. 11 din Legea nr. 84/1992.
Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 199/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
aprobarea licenţelor de lucru în zonele libere stabileşte că licenţa de lucru în zona liberă este
documentul, potrivit căruia, administraţia zonei libere permite unui agent economic, persoană
fizică sau juridică română sau străină, denumită în continuare utilizator, să desfăşoare activităţi în
baza contractelor încheiate.
Între administraţia zonei libere şi utilizatori sau între aceştia şi terţi se pot încheia
contracte de concesionare, de închiriere sau de prestări servicii.
Licenţele de lucru în zonele libere se eliberează de către administraţia zonei libere, la
solicitarea utilizatorilor, făcută în baza unei cereri.
Licenţa de lucru se solicită pentru fiecare activitate ce urmează a se desfăşura în zona
liberă şi este emisă în program. Aceasta nu este transmisibilă de la un utilizator la altul şi nici nu
poate fi folosită în comun de mai mulţi utilizatori.
2.7. Condiţiile pentru eliberarea licenţei de lucru

Condiţiile pentru eliberarea licenţei de lucru sunt:
- întocmirea unei cereri;
- obţinerea aprobărilor necesare desfăşurării activităţii respective, de la organele abilitate
conform legii;
- plata taxelor de licenţă şi a tarifului aferent serviciilor efectuate de administraţia zonei
libere pentru eliberarea licenţei.
Contravaloarea taxei de licenţă este stabilită de fiecare administraţie conform uzanţelor
internaţionale şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare. În fundamentarea taxelor de licenţă
se ţine seama de: valoarea economică şi socială a activităţii ce urmează a se desfăşura; volumul
investiţiei; durata activităţii.
Taxele de licenţă au aceleaşi valori pentru activităţi identice, desfăşurate în condiţii
identice.
Administraţia care este confruntată cu o cerere de activitate în zona liberă respectivă
trebuie să decidă asupra: legalităţii cererii primite – adică a conformităţii ei cu dispoziţiile Legii
nr. 84/1992 şi ale Regulamentului de înfiinţare şi organizare a zonei în cauză, dar şi asupra
oportunităţii acelei cereri, adică asupra posibilităţii de încadrare a operaţiei solicitate în
ansamblul vieţii economice, comerciale, financiare din acea zonă.
Judecata de oportunitate, inerentă într-o asemenea decizie a administraţiei, nu trebuie să
fie confundată cu abuzul administrativ.
Dacă administraţia zonei libere nu răspunde la cererea primită în termen de 10 zile
lucrătoare de la data solicitării sau o respinge pentru una sau mai multe activităţi propuse de
solicitant, acesta poate depune contestaţie la Consiliul de administraţie al Regiei Autonome
„Administraţia zonei libere”, care are obligaţia să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la
înregistrarea ei.
În cazul în care modul de rezolvare se consideră necorespunzător, contestatorul poate

Pagina 16 din 41
depune dosarul, în termen de 10 zile de la comunicare,la Ministerul Transporturilor - Agenţia
zonelor libere, care este obligată să rezolve contestaţia în termen de maximum 30 de zile de la
primire (art. 4 alin.2 din Ordinul nr. 199/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind acordarea
licenţelor de lucru în zonele libere).
Potrivit art. 4 alin. 3 din Ordinul nr. 199/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
acordarea licenţelor de lucru în zonele libere, hotărârea Agenţiei zonelor libere este definitivă.
Dacă instituţia solicitată nu răspunde la cererea primită sau o respinge, deşi nu erau
întrunite condiţiile care să justifice respingerea cererii, administraţia va comite un abuz care poate
fi atacat după procedura contenciosului administrativ.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”
Art. 2 alin. 1 lit.h din Legea nr. 554/2004, prevede că „nesoluţionarea în termenul legal a
unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la
înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”.
2.8. Renunţarea, retragerea şi anularea licenţei de lucru

Legiuitorul a prevăzut şi situaţia când utilizatorul renunţă la una sau mai multe activităţi
pentru care a primit licenţa. Aceste situaţii pot interveni ulterior emiterii licenţei şi depind de
voinţa utilizatorului, care are obligaţia să notifice administraţiei zonei libere renunţarea la
respectiva activitate.
Termenul în care va fi emisă notificarea este de 15 zile lucrătoare înainte de a interveni
această manifestare de voinţă.
În aceste cazuri administraţia va retrage imediat licenţa acordată pentru acea activitate sau
activităţi, fără returnarea contravalorii acesteia, indiferent de durata rămasă neexecutată.
Conform art. 6 din Ordinul nr. 199/1995, sancţiunile care privesc încălcări ale drepturilor
şi obligaţiilor legate de obiectul licenţei sunt:
-retragerea licenţei şi/sau
-anularea licenţei dacă fapta comisă potrivit legii penale nu constituie infracţiune.
Retragerea sau anularea licenţei se face fără returnarea contravalorii acesteia, indiferent
de durata rămasă neexecutată.
Împotriva deciziei de retragere sau de anulare a licenţei utilizatorul poate face contestaţie
la Consiliul de Administraţie al Regiei Autonome „Administraţia Zonei libere” în termen de 10
zile de la comunicare.
Soluţionarea contestaţiei se face conform procedurii analizate deja.
În cazul pierderii licenţei, utilizatorului i se va elibera o nouă licenţă, la cererea acestuia,
consemnându-se despre aceasta în registrul de evidenţă a licenţelor eliberate.
Pentru eliberarea unei noi licenţe, solicitantul trebuie să prezinte:
-dovada publicării anunţului de pierdere într-un ziar de mare tiraj;
-dovada achitării taxei de licenţă şi tariful pentru eliberarea acesteia.
Conform art. 10 din Ordinul nr. 199/1995, accesul persoanelor, al mijloacelor de transport
şi al utilajelor în incinta zonelor libere se face numai în baza permiselor eliberate de administraţia
zonei libere, cu achitarea tarifelor aferente.
2.9. Facilităţi în zonele libere
Persoanele care îşi desfăşoară legal activitatea în zonele libere pot beneficia de unele
facilităţi, care pot fi: a) facilităţi vamale; b) facilităţi financiar - fiscale; c) facilităţi comerciale..
Facilitatea vamală principală instituită este aceea că bunurile dintr-o zonă liberă pot fi
transportate în alta zonă liberă fără plata de taxe vamale. Aceste bunuri pot fi tranzitate pe
teritoriul vamal al României, cu respectarea dispoziţiilor legale. De asemenea, aceste bunuri pot

Pagina 17 din 41
fi introduse în ţară cu îndeplinirea condiţiilor şi formalităţilor privind importul sau, după caz,
primirea temporară. Totuşi, la lichidarea sau restrângerea activităţii desfăşurate în zona liberă,
persoanele fizice sau persoanele juridice străine pot transfera în străinătate capitalul şi profitul,
numai după plata tuturor obligaţiilor către statul roman şi partenerii contractuali.
Facilităţile financiar-fiscale
Se pot concesiona sau închiria bunuri proprietate publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ teritoriale, precum şi activităţi/servicii publice de interes naţional sau
local, aflate în administrarea zonelor libere.
Activitatea de concesionare şi de închiriere din zonele libere se desfăşoară pe baza de
licitaţie publică. Concesionarea propriu-zisă se face în baza unui contract prin care administraţia
zonei libere, în calitate de concedent, transmite pentru o perioadă de cel mult 49 de ani
operatorului, în calitate de concesionar, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei
activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe, care se constituie venit propriu al
administraţiei. Închirierea bunurilor se face, în condiţiile legii, în baza unui contract prin care
administraţia zonei libere, în calitate de locator, transmite operatorului, în calitate de locatar,
folosinţa unui bun, în schimbul unei chirii, care se constituie venit propriu al administraţiei.
Pentru investiţiile realizate în baza contractelor comerciale încheiate desfăşurate în cadrul
zonelor libere se poate acorda un ajutor de stat, cu condiţia îndeplinirii criteriilor privind ajutorul
de stat regional şi ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
De asemenea, pentru investiţiile realizate în zonele libere, operatorii, precum şi
administraţiile zonelor libere pot primi un ajutor de dezvoltare regionala în cuantum de 50% din
costurile eligibile ale investiţiilor realizate de întreprinderile mari şi de 65% din costurile eligibile
ale investiţiilor realizate de întreprinderile mici şi mijlocii.
Autoritatea abilitată în monitorizarea ajutorului de stat, în colaborare cu furnizorul
ajutorului de stat, Ministerul Transporturilor, împreună cu administraţiile zonelor libere,
monitorizează atingerea intensităţii maxime a ajutorului regional pentru fiecare operator.
Facilităţile comerciale.
Facilităţile comerciale sunt:
-art. 20 din Legea nr. 84/1992 dispune că „toate operaţiunile financiare legate de
activităţile desfăşurate în zonele libere se fac în valută liber convertibilă, acceptată de Banca
Nationala a României. Fac excepţie operaţiunile financiare ce se efectuează în perioada realizării
construcţiilor şi obiectivelor din zonele libere, precum şi cele realizate în cadrul activităţilor
comerciale în nume propriu de către administraţiile zonelor libere, în afară perimetrelor zonelor
libere, precum şi operaţiunile comerciale, inclusiv prestaţiile de servicii între rezidenţi, cele de
alimentaţie publică, prin cantine şi restaurante, care se pot efectua şi în lei. Operaţiunile de
încasări şi plati se pot efectua prin toate modalităţile de plată prevăzute de legislaţia în vigoare,
cu respectarea <LLNK 12004 1120 601 0 53>Regulamentului Băncii Naţionale a României
nr. 4/2005 privind efectuarea operaţiunilor valutare.
- art. 32 din Legea nr. 84/1992 permite fixarea salariilor printr-o combinaţie de lei sau
valută, ori numai în valută sau numai în lei;
2.10. Restricţii în zonele libere

Legea nr. 84/1992 prevede în mod expres şi explicit următoarele restricţii:
- art. 28 dispune în legătură cu uzul clădirilor aflate în interiorul zonelor libere şi anume,
aceste clădiri nu pot fi folosite ca locuinţe.
- art.30 se referă la măsuri profilactice; mijloacele de transport, mărfurile şi alte bunuri,
care se introduc, se află în, sau se scot din zonele libere, precum şi activităţile desfăşurate în
aceste zone sunt supuse, după caz, normelor sanitare, fitosanitare, sanitar-veterinare şi de
protecţie a mediului.
- art. 31 stabileşte că bunurile şi mijloacele de transport necesare administraţiei zonei
libere urmează regimul juridic prevăzut de legislaţia naţională.
2.11. Legea nr. 84/1992 cuprinde şi norme juridice penale care se regăsesc în art. 26.
Acesta prevede: „Introducerea în zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit
pe teritoriul României constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani,
dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Pagina 18 din 41
Introducerea de mărfuri în zonele libere pentru a deveni deşeuri în aceste zone,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă fapta nu constituie
o infracţiune mai gravă.
Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. 1 şi 2 se pedepseşte
După cum reiese din prevederea cuprinsă de art. 26 alin. 3, în cadrul acestui articol sunt
cuprinse două infracţiuni. Concluzia poate fi trasă din formularea acestui text legal: „tentativa
infracţiunilor de la alin. 1 şi 2”. În acest context, vom analiza cele două infracţiuni în mod
distinct.
2.12. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 84/1992

Conţinut legal: „Introducerea în zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este
prohibit pe teritoriul României constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
5 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă
Tentativa se pedepseşte”
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din Legea nr. 84/1992 are în vedere asigurarea
respectării regimului juridic al zonelor libere.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care asigură introducerea în zonele
libere de pe teritoriul României numai bunuri sau mărfuri permise la import potrivit legii,
convenţiilor internaţionale şi reglementărilor comunitare.
Obiectul material este format de bunurile sau mărfurile al căror import este prohibit pe
teritoriul României.
În concret, stabilirea categoriilor de bunuri sau mărfuri care nu pot fi importate se face prin
lege sau prin hotărâri sau alte acte care emană de la diferite autorităţi publice. Se poate, chiar, ca
măsura interzicerii pentru import să aibă un caracter provizoriu, determinat, de exemplu, de
raţiuni de sănătate publică: se pot interzice importurile de produse alimentare dintr-o ţară în care
există epidemie de o boală gravă. Pentru perioada pentru care este stabilită interdicţia,
introducerea în zona liberă a acelui gen de bunuri realizează conţinutul infracţiunii prevăzute de
art. 26 alin. 1 din Legea nr. 84/1992.
Este prohibit pe teritoriul României importul de arme, muniţii şi materiile explozive
radioactive, drogurile, precursorii, pentru care importul constituie, în condiţiile stabilite de Legea
nr. 31/1996, monopol de stat.
Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile
generale pentru a răspunde din punct de vedere penal. Această infracţiune este susceptibilă de
participaţie în oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).
Subiectul pasiv este statul, ca garant al valorilor sociale ocrotite prin regimul legal instituit
pentru zonele libere.
Latura obiectivă.Elementul material este alcătuit dintr-o acţiune de introducere în zonele
libere de bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit pe teritoriul României. Prin introducerea
de bunuri sau mărfuri prohibite în zonele libere se înţelege trecerea peste linia de demarcaţie a
acestor zone a bunurilor sau marfurilor care nu pot fi introduse în ţară de către persoanele fizice
sau juridice.
Urmarea imediată constă în periclitarea intereselor statului prin introducerea acestor
bunuri sau mărfuri prohibite în zonele libere. Legătura de cauzalitate rezultă implicit din
materialitatea faptei.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia, în oricare din formele sale (directă
sau indirectă). Nu se prevede, ca o condiţie a conţinutului infracţiunii existenţa vreunui mobil sau
scop. Acestea vor fi luate însă în considerare la individualizarea pedepsei.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor.
Tentativa se pedepseşte (art. 26 alin. 3).
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a reuşit trecerea efectivă a bunurilor sau a
mărfurilor peste linia de demarcaţie a zonei libere. Infracţiunea este susceptibilă de forma
continuată, în situaţia în care făptuitorul introduce, la diferite intervale de timp , în baza aceleiaşi
rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv bunuri sau mărfuri prohibite la import
în zona liberă.
Modalităţi. Infracţiunea se săvârşeşte într-o singură modalitate normativă,
respectiv introducerea, existând o varietate de modalităţi faptice prin care se poate efectua.

Pagina 19 din 41
Sancţiuni.
Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la un an la 5 ani pentru infracţiunea
consumată, limitele speciale reducându-se la jumătate pentru tentativă. În cazul în care
introducerea în zonele libere a bunurilor sau mărfurilor prohibite constituie infracţiuni cuprinse în
alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai
aspre.
2.13. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 84/1992

Conţinut legal: „Introducerea de mărfuri în zonele libere,pentru a deveni deşeuri
în aceste zone, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5ani, dacă fapta
nu constituie o infracţiune mai gravă.
Tentativa se pedepseşte.”
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din Legea nr. 84/1992 are în vedere asigurarea
respectării regimului juridic al zonelor libere.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este unul complex. În principal este vizată
asigurarea protejării regimului juridic stabilit pentru zonele libere împotriva faptelor de
introducere în perimetrul lor a unor mărfuri în alte scopuri decât cele comerciale.
În secundar, sunt protejate relaţiile sociale care vizează protejarea mediului înconjurător,
deoarece introducerea de mărfuri în scopul de a deveni deşeuri poate aduce atingere calităţii
factorilor de mediu.
Obiectul material este format de mărfurile care sunt introduse în perimetrul zonei libere.
Este vorba, în concret, despre mărfuri a căror introducere este, în mod obişnuit, permisă pe
teritoriul României. Elementul care determină caracterul antisocial al faptei este cel de natură
subiectivă – scopul determinat ca mărfurile să devină deşeuri în perimetrul zonei libere. Dacă
mărfurile însele fac parte din categoria celor prohibite pentru import în România, iar scopul este
acela ca ele să devină deşeuri, considerăm se poate reţine un concurs de infracţiuni între
infracţiunea de la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 84/1992 şi cea din art. 26 alin. 2 din acelaşi act
normativ.
Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile
generale pentru a răspunde din punct de vedere penal. Această infracţiune este susceptibilă de
participaţie în oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).
Subiectul pasiv este statul, ca garant al valorilor sociale ocrotite prin regimul legal instituit
pentru zonele libere.
Latura obiectivă. Elementul material este alcătuit dintr-o acţiune de introducere în
zonele libere de mărfuri în scopul determinat indicat de lege. Introducerea, ca şi în cazul
infracţiunii anterioare, reprezintă trecerea peste linia de demarcaţie a zonelor libere a unor
mărfuri.
Cerinţa esenţială necesară pentru completarea laturii obiective a infracţiunii este ca această
introducere să se facă în scopul ca mărfurile respective să devină deşeuri. În accepţiunea dată de
Anexa 1 a Legii nr.211/2011, deşeurile sunt văzute ca reprezentând orice substanţă sau obiect pe
care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce.
Urmarea imediată constă în periclitarea intereselor statului prin introducerea mărfurilor în
scopul de a deveni deşeuri şi prin periclitarea unor factori de mediu natural. Legătura de
cauzalitate rezultă implicit din materialitatea faptei.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scopul în care
mărfurile sunt introduse în zona liberă, acela ca ele să devină deşeuri.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sun lăsate în afara incriminării de către legiuitor.
Tentativa se pedepseşte (art. 26 alin. 3).
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a reuşit trecerea efectivă a mărfurilor peste
linia de demarcaţie a zonei libere. Infracţiunea este susceptibilă de forma continuată, în situaţia în
care făptuitorul introduce, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi
împotriva aceluiaşi subiect pasiv mărfuri prohibite la import în zona liberă.
Modalităţi. Infracţiunea se săvârşeşte într-o singură modalitate normativă, respectiv
introducerea, existând o varietate de modalităţi faptice prin care se poate efectua.
Sancţiuni.
Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la un an la 5 ani pentru infracţiunea consumată,
limitele speciale reducându-se la jumătate pentru tentativă. În cazul în care introducerea în zonele
libere a mărfurilor pentru a deveni deşeuri în aceste zone constituie infracţiuni cuprinse în alte
legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai

Pagina 20 din 41
aspre.
CAPITOLUL III
INFRACŢIUNI PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ
3.1. Cadrul general al reglementării

Ca îndatorire fundamentală, art. 56 alin.1din Constituţia României prevede că „cetăţenii
au obligaţia să contribuie , prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”.
Cheltuielile publice prezintă interes fie pentru comunitatea naţională, în ansamblul ei, în
măsura în care privesc sarcinile financiare generale ale statului, fie pentru comunităţile autohtone
administrativ-teritoriale dacă se referă la cheltuielile ce se află în grija administraţiei publice
locale.
Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice se realizează prin plata de impozite şi taxe.
În conformitate cu art. 139 alin .1 din Constituţia României, impozitele şi taxele pot fi
stabilite numai prin lege.
Dispoziţia constituţională, potrivit căreia, se instituie obligativitatea stabilirii numai prin
lege a impozitelor, taxelor şi a altor venituri care susţin bugetul de stat, cât şi bugetul asigurărilor
sociale de stat, constituie o implicită garantare a dreptului de proprietate a averii tuturor
cetăţenilor.
Mai precis, trebuie subliniat că subiectele plătitoare de impozite şi taxe sunt atât
persoanele fizice, cât şi persoanele juridice.
Pornind de la evoluţia de ansamblu a criminalităţii economico-financiare promovarea unei
noi legi pentru prevenirea şi combaterea cu mai multă eficienţă a acestor categorii de infracţiuni
s-a impus cu necesitate.
Această lege are o dublă destinaţie, pe de o parte de a aviza contribuabilii – persoane
fizice şi juridice străine – despre obligaţia de a contribui, prin impozite şi taxe, la suportarea
cheltuielilor publice şi de a preveni asupra consecinţelor sancţionatorii la care se expun în cazul
sustragerii frauduloase de la îndeplinirea îndatoririlor fiscale, iar pe de altă parte, de a constitui
instrumentul juridic în temeiul căruia să fie angajată răspunderea penală a celor care cu rea-
credinţă, încalcă prevederile legii.
Comparativ cu Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, în noua Lege nr.
241/2005 se prevăd patru elemente principale de noutate: se consacră faptul că noua lege
stabileşte şi măsuri de prevenire a evaziunii fiscale; s-au instituit noi infracţiuni denumite
infracţiuni în legătură cu infracţiunile de evaziune fiscală; s-au incriminat mai multe fapte ca
infracţiuni de pericol; s-au definit mai mulţi termeni folosiţi în lege pentru o mai mare precizie.
Totuşi, nu trebuia dezincriminate unele fapte care continuă să prezinte pericolul unor
infracţiuni cu implicaţii deosebite asupra economiei subterane.
În art.1 din lege se prevede că sunt incriminate două categorii de infracţiuni şi anume:
cele de evaziune fiscală (art.8 şi art. 9 alin.1 lit. a - g) şi alte infracţiuni aflate în legătură cu cele
de evaziune fiscală (art. 3,4,5 ,7).Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 s-a
admis excepţia de necostituţionalitate a art.6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziuni fiscale,constatându-se că dispoziţiile acestuia sunt neconstituţionale.
Infracţiunea de evaziune fiscală reprezintă, în materialitatea ei, o infracţiune de rezultat,
dar şi de pericol. În acest context, principala deosebire care ar fi trebuit să apară între cele două
categorii de infracţiuni prevăzute de lege ar fi fost necesar să se refere la prejudiciu, în sensul că
infracţiunile de evaziune fiscală creează un prejudiciu imediat, cert, uşor de estimat. Prin
comparaţie, infracţiunea din categoria celor aflate în legătură cu cele de evaziune fiscală ar trebui
să rămână doar de pericol şi rareori de rezultat.
O scăpare importantă a legii o constituie lipsa interzicerii operaţiunii de cesiune ori
înstrăinare a acţiunilor unei societăţi care are datorii, fără avizul fiscului şi pedepsirea
făptuitorului. O astfel de omisiune reprezintă o modalitate importantă prin care se săvârşeşte
evaziunea.
Putem aprecia că prin apariţia noii legi a evaziunii fiscale se face un pas important menit

Pagina 21 din 41
să contribuie din plin la reducerea ratei criminalităţii pe această linie şi implicit, a economiei
subterane care aduce grave prejudicii bugetului general consolidat.
3.2. Precizări terminologice

În lege (art.2 lit. a - g) sunt definiţi o serie de termeni şi expresii cu care se operează:
-„Buget general consolidat” - reprezintă ansamblul tuturor bugetelor publice, componente
ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg;
-„Contribuabil” - este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără
personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general
consolidat.
Este de observat că prin noua lege se lărgeşte aria subiecţilor infracţiunilor care, pe lângă
persoana fizică sau persoana juridică, mai poate fi şi „orice altă entitate fără personalitate juridică
care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat”, cum ar fi, de
exemplu, diferitele structuri ale agenţilor economici, reprezentanţele străine etc.
-„Documente legale” - sunt documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură
fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi de reglementările elaborate
pentru punerea în aplicare a acestora;
-„Formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal – documente legale ale
căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile actelor normative în vigoare;
-„Obligaţii fiscale” - sunt obligate prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură
fiscală. Considerăm că în această sintagmă nu sunt incluse obligaţiile prevăzute de Codul vamal
şi orice alte legi de natură fiscală sau obligaţiile faţă de asigurările sociale etc.
Astfel, dacă fapta prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se referă într-un caz dat la o
obligaţie vamală, aceasta nu constituie infracţiune deoarece obligaţia vamală nu este inclusă în
obligaţiile fiscale definite în art. 2 lit. e din această lege, cu toate că în lege sunt prevăzute la art.
4 şi 5 reglementări pe care le considerăm insuficiente în raport cu necesităţile faptei împotriva
economiei subterane.
-„Operaţiune fictivă” – presupune disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei
unei operaţiuni care în fapt nu există;
-„Organe competente” – sunt organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor
financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii,precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei
judiciare.
3. 3. Infracţiunea prevăzută de art. 3

Potrivit art. 3, constituie infracţiune fapta contribuabilului care nu reface,cu intenţie sau
din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de
control.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind buna desfăşurare a
activităţilor economico-financiare a căror realizare presupune îndeplinirea cu onestitate de către
contribuabili a obligaţiilor înscrise în documentele de control privind refacerea documentelor
distruse.
Obiectul material al acestei infracţiuni este reprezentat de documentele de evidenţă
contabilă. În literatura de specialitate s-a considerat că există un sistem al documentelor contabile
foarte complex, care pot fi împărţite în trei mari categorii:
-documente justificative, prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor
economice şi care formează masa covârşitoare a acestora;
-documente de evidenţă şi prelucrare contabilă;
-documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală.
Dintre toate acestea ne interesează doar documentele de evidenţă contabilă.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal şi are calitatea de contribuabil. Potrivit art. 2 lit.b, prin contribuabil se
înţelege orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care

Pagina 22 din 41
datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat.
Considerăm că în acest fel a fost exclus executantul, adică un salariat al contribuabilului
sau o persoană juridică angajată să ţină evidenţa contabilă.
De asemenea poate fi întâlnită şi răspunderea persoanei juridice.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul, precum şi organele de control
competente care au dispus refacerea documentelor distruse. Potrivit art. 2 lit. g, prin organe
competente se înţelege acele organe care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.
Latura obiectivă.
Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în fapta de a nu reface
documentele de evidenţă contabilă distruse, obligaţie care rezultă din documentul de control.
Pentru a înţelege această infracţiune trebuie să clarificăm următoarele probleme
care fac parte din situaţia premisă a infracţiunii.
În primul rând, se pune întrebarea despre ce control este vorba, cu ce ocazie se face şi
cine îl face. Considerăm că este vorba despre un control anterior care dispune refacerea
documentelor, realizat de către organele de control prevăzute de lege.
În al doilea rând, se pune întrebarea cine a distrus documentele şi cu ce ocazie.
Documentele pot fi distruse chiar de către cel controlat (faptă comisă anterior), prin aceasta
comiţându-se o altă infracţiune, poate fi o distrugere anterioară sau o distrugere fortuită ori din
culpă de către orice persoană.
Este greu să se probeze că documentele au fost distruse şi nu pierdute, sustrase, ascunse
prin cesionare a părţilor sociale, a acţiunilor urmată de predarea arhivei la persoane
neidentificabile, situaţii când textul art. 3 devine inaplicabil.
De asemenea, nu se distinge între distrugerea datorată cazului fortuit, forţei majore,
distrugerea făcută ori dispusă de contribuabil sau distrugerea făcută de autori neidentificaţi. Într-o
asemenea situaţie, considerăm că această infracţiune poate intra în concurs cu una din
infracţiunile prevăzute de art. 217, art. 219 sau art. 242 Cod penal(potrivit Codului penal actual
art.253,art.255sau art.259).
În conţinutul acestei infracţiuni se prevede şi o condiţie privind timpul săvârşirii
infracţiunii. Documentele trebuie refăcute într-un anumit termen – interval de timp, care trebuie
să fie rezonabil. Termenul este cel prevăzut în documentul de control. Dacă trece acest termen şi
documentele nu au fost refăcute, infracţiunea se va consuma la împlinirea termenului.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol ce rezultă din inacţiunea autorului. Dacă
acesta nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, nu se mai pot efectua de către
organele de control în condiţii optime verificările financiar-contabile pentru a se vedea dacă
există sau nu încălcări ale legii privind combaterea evaziunii fiscale.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Dacă din documentul de control
rezultă obligaţia de a reface documentele de evidenţă contabilă distruse, iar această obligaţie nu
este îndeplinită, infracţiunea se consumă la sfârşitul termenului, în felul acesta dovedindu-se şi
legătura de cauzalitate.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se comite această infracţiune poate fi intenţia directă ori indirectă sau
poate fi culpa. Nu are importanţă mobilul şi scopul.
Fiind vorba de o infracţiune comisă prin inacţiune, nu sunt posibile actele de pregătire şi
tentativa. Infracţiunea se consumă în momentul în care termenul prevăzut în documentul de
control a expirat iar documentele de evidenţă contabilă nu au fost refăcute. Termenul nu este unul
legal, ci este stabilit de organul de control şi trebuie să fie rezonabil.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă, în schimb poate avea mai multe
modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
3.4. Infracţiunea prevăzută de art. 4
Potrivit art. 4, constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta

Pagina 23 din 41
organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale,în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind asigurarea condiţiilor
normale de realizare a verificărilor financiare,fiscale sau vamale.
pentru a răspunde penal.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală în toate formele sale – coautorat,
instigare şi complicitate.
Subiectul pasiv este statul sau, după caz, unităţile administrativ-teritoriale: comuna,
oraşul, municipiul, judeţul, ale căror bugete locale necesare suportării cheltuielilor publice au fost
ori pot fi afectate prin săvârşirea acestora.
Latura obiectivă.
Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în refuzul nejustificat al
unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu,
în scopul împiedicărilor verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Fapta de refuz, deci o omisiune, exprimă o poziţie psihică intenţionată, însemnând
neacceptare, respingere la o solicitare expresă. Trebuie catalogat tot refuz în sensul prevăzut de
text şi o conduită de respingere făţişă a oricărei solicitări în acest sens.
Prin urmare, actul de refuz poate fi explicit când contribuabilul declară sau din
comportamentul său reiese că nu vrea şi că nu va pune la dispoziţia organelor de control
documentele ori bunurile solicitate, dar poate fi şi implicit, în care caz refuzul constă în acte
repetate de neprezentare, nejustificate şi chiar sustragerea de la prezentare.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective trebuie îndeplinite următoarele
cerinţe esenţiale:
-refuzul nejustificat să fie manifestat de o persoană, după trecerea celor 15 zile de la
somaţie, de a prezenta documentele legale şi bunurile din patrimoniu.
-să se manifeste un refuz faţă de organele de control, aflate în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu;
-refuzul să aibă ca obiect documentele legale şi bunurile din patrimoniu supuse
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor publice solicitate de organele de control;
-refuzul să aibă ca scop împiedicarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Practic fapta va fi infracţiune după trecerea celor 15 zile de la somaţie.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol datorită imposibilităţii
verificării respectării de către contribuabili a obligaţiilor financiare, fiscale sau vamale faţă de
stat, de către organele de control abilitate şi a depistării eventualelor fraude fiscale.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă sau indirectă.
Prin natura ei, această infracţiune nu este susceptibilă de tentativă, motiv pentru care
legea nici nu a prevăzut sancţionarea tentativei.
Consumarea infracţiunii are loc instantaneu, în momentul exprimării refuzului respectiv.
Bineînţeles, refuzul, pentru a produce efecte juridice trebuie să intervină după trecerea celor 15
zile de la somaţie.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă şi anume, cea a refuzului, în
schimb, poate avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani.

Constituie infracţiune, potrivit art. 5, împiedicarea, sub orice formă, a organelor
competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul
efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Pagina 24 din 41
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind asigurarea condiţiilor
normale de realizare a verificărilor financiare,fiscale sau vamale.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale
ale răspunderii penale.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală în toate formele sale – coautorat,
instigare şi complicitate.
Subiectul pasiv este statul sau, după caz, unităţile administrativ-teritoriale: comuna,
oraşul, municipiul, judeţul, ale căror bugete locale necesare suportării cheltuielilor publice au fost
ori pot fi afectate prin săvârşirea acestora.
Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii constă în împiedicarea, sub orice formă, a organelor
competente de a intra, în condiţiile legii, în sedii, incinte ori pe terenuri, în scopul efectuării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
De regulă, pentru buna desfăşurare a relaţiilor autoritate-contribuabil, se prezumă buna
credinţă a părţilor bazată pe relaţia de parteneriat existentă între stat şi adresant. Din acest motiv,
legea a instituit drepturi şi obligaţii de ambele părţi, printre acestea numărându-se obligaţia
contribuabililor de a permite accesul autorităţii în locurile unde sau pe care se desfăşoară
activităţi supuse controlului financiar, fiscal sau vamal.
De exemplu, pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul de control, în condiţiile
legii, administrează mijloace de probă, putând recurge la solicitarea informaţiilor, de orice fel, din
partea contribuabililor şi a altor persoane, solicitarea de expertize, folosirea înscrisurilor sau
efectuarea de cercetări la faţa locului. Dacă este împiedicat, cu ocazia prezentării în scopul
efectuării verificărilor financiar fiscale, să pătrundă în sediul, incinta sau pe terenul
contribuabilului, suntem în prezenţa infracţiunii mai sus-menţionate.
Împiedicarea poate să apară şi în faţa organelor vamale care, potrivit legii, pot controla
bunurile supuse vămuirii, în orice loc s-ar afla pe teritoriul ţării. În acest scop, autoritatea vamală
poate verifica, în condiţiile legii, clădiri, depozite, terenuri şi orice alte obiective, poate preleva,
în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea
identificării şi expertizării mărfurilor ori poate efectua investigaţii, supravegheri şi verificări în
cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a reglementărilor vamale.
Nu în ultimul rând, organul vamal poate exercita controlul ulterior la sediul agenţilor
economici asupra operaţiunilor de comerţ exterior, în scopul verificării respectării reglementărilor
vamale.
Pentru efectuarea controlului vamal, atunci când este cazul, instituţiile şi agenţii
economici au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii vamale, fără plată, datele şi informaţiile pe
care le deţin referitoare la bunurile supuse vămuirii. Aşa cum se poate observa, printre atribuţiile
organelor vamale se numără şi controlul bunurilor supuse vămuirii oriunde acestea s-ar afla pe
teritoriul României. Împiedicarea desfăşurării controlului de organul vamal în locurile indicate de
textul incriminator va întruni elementele constitutive ale infracţiunii în discuţie.
Nu are nici un fel de relevanţă dacă împiedicarea este făcută de contribuabilul supus
controlului sau de către o altă persoană, textul de lege cerând numai o acţiune de împiedicare fără
să precizeze de cine trebuie să fie executată.
De asemenea, nu are importanţă pentru existenţa infracţiunii modalitatea concretă de
realizare. Această împiedicare se poate face în orice mod, printr-o acţiune sau inacţiune, care au
drept urmare imposibilitatea organelor abilitate de a pătrunde în sediul, incinta sau terenul care
face obiectul controlului.
Dacă, totuşi, acţiunile care determină imposibilitatea pătrunderii organelor de control
realizează conţinutul altei sau altor infracţiuni (de exemplu, infracţiuni contra persoanei dacă
subiectul activ al infracţiunii foloseşte violenţa, sau chiar contra autorităţii), vom fi în prezenţa
unui concurs de infracţiuni.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol datorită imposibilităţii
verificării respectării de către contribuabili a obligaţiilor fiscale, financiare sau vamale faţă de stat
de către organele de control abilitate şi a depistării eventualelor fraude fiscale.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă sau

Pagina 25 din 41
indirectă. Nu se poate pune în discuţie existenţa altei forme de vinovăţie, întrucât modalitatea
procedurală de derulare a controlului presupune aducerea la cunoştinţa celui controlat a tuturor
detaliilor necesare, astfel încât acesta să aibă o reprezentare reală a situaţiei de fapt.
Deşi este susceptibilă de acte preparatorii sau tentativă, textul de lege nu prevede
incriminarea lor.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul când subiectul activ a împiedicat, indiferent
de modalitate, intrarea organelor competente, în scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, în sediile, incintele sau terenurile ce urmau a fi controlate.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă şi anume, cea a împiedicării, în
schimb poate avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani.
3.6. Infracţiunea prevăzută de art. 6. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7
mai 2015 s-a admis excepţia de necostituţionalitate a art.6 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziuni fiscale,constatându-se că dispoziţiile acestuia sunt
neconstituţionale.
3.7. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.1

Constituie infracţiune deţinera sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor,
banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind corectitudinea în
ceea ce priveşte deţinerea sau punerea în circulaţie,a timbrelor,banderolelor ori formularelor
tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim special.
Obiectul material este reprezentat de timbrele (pentru ţigări), banderolele (pentru alcool)
şi formularele tipizate cu regim special
ubiectul activ poate fi, în principiu, orice persoană fizică care răspunde penal, întrucât
S
cerinţele legii nu se referă la vreo calitate specială a făptuitorului.
Participaţia penală este posibilă sub orice formă.
Subiectul pasiv este statul, titular al valorii sociale ocrotite, respectiv regimul legal de
exercitare a activităţii financiare.
Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii prevăzute în art.7 alin.1 se realizează printr-o acţiune de
deţinere sau printr-o acţiune de punere în circulaţie a timbrelor, banderolelor, precum şi a
formularelor tipizate cu regim special.
Prin formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal înţelegem toate
documentele legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile actelor
normative în vigoare.
Punerea în circulaţie este operaţiunea prin care timbrele, banderolele ori formularele
tipizate cu regim special sunt introduse în circuitul financiar şi fiscal. Această infracţiune se poate
realiza, de exemplu, prin obţinerea unor formulare tipizate cu regim special (facturi), în condiţiile
legii, de către administratorul unei societăţi, dar care ulterior le vinde unor terţe persoane . O
cerinţă esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni o constituie faptul că punerea în circulaţie
trebuie făcută fără drept.Infracţiunea se mai poate comite şi prin acţiunea de a deţine(a avea în
stăpânire) fără drept de timbre,banderole sau formulare tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu
regim special.
Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru circuitul financiar şi fiscal prin
deţinerea ori punerea în circulaţie,fără drept, a timbrelor, banderolelor şi a formularelor tipizate
cu regim special.
Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi rezultatul produs rezultă din însăşi
materialitatea faptelor – ex re.
Latura subiectivă Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este
intenţia directă sau indirectă.

Pagina 26 din 41
Tentativa la această infracţiune nu este pedepsită.
Pentru infracţiunea analizată consumarea are loc în momentul deţineri sau punerii în
circulaţie a timbrelor, banderolelor ori a formularelor tipizate. În modalitatea punerii în circulaţie,
infracţiunea poate îmbrăca forma continuată, dacă actele de punere în circulaţie se săvârşesc la
intervale diferite de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect
pasiv. Infracţiunea epuizându-se la data efectuării ultimului act de punere în circulaţie.În
modalitatea deţinerii,infracţiunea este una continuă.
Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 cunoaşte două modalităţi normative(deţinerea şi
punerea în circulaţie), însă ,în plan faptic, modalităţile se pot înfăţişa diversificat.
Pedeapsa aplicabilă pentru această infracţiune este închisoarea de la un an la 5 ani şi
3.8. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 2
Potrivit alin. 2 al art. 7, constituie infracţiune tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în

circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu
regim special, falsificate.
ceea ce priveşte tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în circulaţie,a timbrelor,banderolelor ori
formularelor tipizate,fiind interzise activităţile de falsificare a unor astfel de acte.
pentru a răspunde penal. Legea nu prevede o cerinţă specială pentru subiectul activ, fiind
suficient ca acesta să ştie că timbrele, banderolele ori formularele tipizate cu regim special
folosite, deţinute sau puse în circulaţie sunt false ori că a tipărit asemenea docmente.
Participaţia penală este posibilă în oricare din formele sale.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul.
Latura obiectivă. Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în patru
acţiuni alternative.
Prima acţiune este reprezentată de tipărirea de timbre, banderole ori formulare tipizate cu
regim special falsificate. Practic nu se tipăresc timbre, banderole ori formulare tipizate cu regim
special falsificate, ci se realizează fără drept o activitate de tipărire a unor asemenea ,,înscrisuri”
în alte condiţii decât cele legale şi pe alt fel de suport, cu altă cerneală sau cu nerespectarea
elemntelor de siguranţă. Activitatea de tipărire constă în imprimarea pe suport adecvat şi care
poate fi luat drept originalul a unor elemente asemănătoare cu banderolele, timbrele sau tipizatele
care emană de la persoanele în drept. Considerăm că sunt îndeplinite elementele constitutive ale
acestei infracţiuni şi în ipoteza în care un angajat al Imprimeriei Naţionale, instituţie abilitată să
tipărească asemenea produse, tipăreşte un număr mai mare de timbre, banderole ori formulare
tipizate cu regim special decât fuseseră comandate, surplusul reţinându-l pentru sine.Prin folosire
înţelegem utilizarea acestor documente falsificate.Deţinerea presupune fapta de a avea în
stăpânire astfel de documente falsificate.
În ceea ce priveşte acţiunea de punere în circulaţie, facem trimitere pentru explicaţii la
infracţiunea prevăzută la alin.1 al art. 7, cu menţiunea că în cazul acestei infracţiuni ceea ce intră
în circuitul fiscal sunt timbre, banderole ori formulare tipizate falsificate.
Pentru întregirea elementului material, se cere îndeplinirea unei cerinţe esenţiale,
respectiv autorul să fi tipărit,folosit,deţinut sau să fi pus în circulaţie documentele falsificate cu
ştiinţă.
Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru circuitul financiar şi fiscal prin
tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în circulaţie a timbrelor, banderolelor şi a formularelor
tipizate cu regim special, falsificate.
Latura subiectivă Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este
intenţia,aceasta putând fi direct sau indirectă
Tentativa la această infracţiune, deşi posibilă, nu a fost incriminată de către legiuitor.
Pentru infracţiunea analizată consumarea are loc în momentul tipăririi,folosirii,deţinerii

Pagina 27 din 41
ori a punerii în circulaţie a timbrelor, banderolelor ori a formularelor tipizate falsificate. Dacă
actele de tipărire,folosire sau de punere în circulaţie se săvârşesc la intervale diferite de timp, în
baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv,infracţiunea se epuizează
la data efectuării ultimului act de executare,fiind vorba despre o infracţiune continuată.În
modalitatea deţinerii,infracţiunea este una continuă.
Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.2 cunoaşte patru modalităţi normative:
tipărirea,folosirea,deţinera sau punerea în circulaţie. În concret, cele patru acţiuni pot fi comise
într-o multitudine de modalităţi faptice.
Pedeapsa aplicabilă pentru infracţiune este închisoarea de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea
unor drepturi.
Constituie infracţiune,potrivit art.8 alin.1, stabilirea cu rea-credinţă, de către contribuabil,

a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de
bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate
bugetului general consolidat.
Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la circuitul
financiar şi fiscal şi protejarea bugetului general consolidat, a căror naştere şi dezvoltare sunt
condiţionate de o comportare cinstită a contribuabililor în procedurile de rambursare,restituire sau
compensare a diferitelor sume de la bugetul general consolidat.
Obiectul material lipseşte în cazul acestei infracţiuni, sumele de bani obţinute nelegal ca
urmare a stabilirii greşite a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, reprezentând rezultatul
infracţiunii.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat, fiind vorba întotdeauna de un
contribuabil, aşa cum a fost el definit de către Legea nr.241/2005.
Apreciem că participaţia penală sub forma coautoratului este posibilă doar în cazul în care
mai multe persoane au obligaţia de a plăti în comun anumite taxe, impozite sau contribuţii la
bugetul general consolidat.
În cazul alin. 2 al art. 8 din Legea nr. 241/2005,întâlnim o pluralitate costituită de
infractori.Astfel, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi,asocierea în vederea săvârşiri infracţiunii descrise de alin.1 al aceluiaşi
articol.
Subiectul pasiv este statul, reprezentat de organele fiscale induse în eroare şi prejudiciate
prin rambursarea, restituirea sau compensarea nelegală a anumitor sume de bani.
Latura obiectivă. Elementul material este constituit dintr-o acţiune, respectiv stabilirea
impozitelor, taxelor sau a contribuţiilor la bugetul general consolidat. Se va comite, de exemplu,
această infracţiune atunci când se întocmeşte o documentaţie din care să rezulte că taxa pe
valoarea adăugată dedusă potrivit legii este mai mare decât taxa colectată, urmată de depunerea
unei cereri de rambursare a taxei pe valoare adăugată la organele fiscale.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca stabilirea impozitelor, taxelor sau
contribuţiilor să se facă cu rea-credinţă.
Se observă din cele de mai sus că această infracţiune este însoţită, de regulă, de infracţiuni
de fals în înscrisuri,aceste infracţiuni constituind mijlocul de realizare a infracţiunii scop,
respectiv determinarea impozitelor, taxelor sau contribuţiilor şi, implicit, obţinerea nelegală de
sume de bani de la bugetul general consolidat.
Urmarea imediată constă în obţinerea nelegală a unor sume de bani de la bugetul general
consolidat, cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări, prin aceasta realizându-se o
prejudiciere a statului. Legătura de cauzalitate între acţiunea ce formează elementul material şi
rezultatul produs trebuie demonstrată, infracţiunea fiind una de rezultat.
Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă. Nu se
cere existenţa vreunui mobil sau scop pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii,
acestea vor fi însă luate în considerare la individualizarea pedepsei.

Pagina 28 din 41
Deşi susceptibilă de acte pregătitoare, acestea sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. În cazul neproducerii rezultatului, respectiv obţinerea ilegală a unor sume de bani de la
bugetul general consolidat, va exista tentativa la această infracţiune, tentativă prevăzută şi
sancţionată de art. 8 alin. 3 din Legea nr. 241/2005.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii rezultatului arătat în norma de
incriminare, respectiv în momentul obţinerii nelegale a unor sume de bani de la bugetul general
consolidat.
Infracţiunea prevăzută la art.8 alin.1 are o singură modalitate normativă, în schimb poate
avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
3.10. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a
otrivit art.9 lit.a, constituie infracţiune ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau
P
taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care sunt asigurate prin
îndeplinirea obligaţiilor fiscale de către contribuabili,fiind interzise faptele de ascundere a
bunului ori a sursei impozabile sau taxabile
Obiectul material îl constituie declaraţiile de impunere măsluite de contribuabil sau chiar
bunurile în materialitatea lor care pot fi ascunse.
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică responsabilă penal.
Această infracţiune este susceptibilă de participaţie sub orice formă (coautorat, instigare,
complicitate).
Subiect pasiv este statul.
Latura obiectivă.
Elementul material constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori taxabile în
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Prin „ascundere” se înţelege, în limbaj comun, „a ascunde”, adică a sustrage vederii, a
pune la adăpost ceva pentru a nu putea fi văzut şi găsit. În context, făptuitorul pune la adăpost,
pentru a nu fi depistate, descoperite de către organele fiscale, obiectul sau sursa impozabilă ori
taxabilă, după caz.
Prin „bun”, trebuie să înţelegem „baza de impozitare sau taxare”,adică entitatea avută în
vedere la stabilirea impozitului sau a taxei,după caz.
Tot astfel, prin „sursă”, va trebuii să avem în vedere tot o „bază de calcul” pentru
impozite sau taxe, după caz.
Prin „impozabil” se înţelege ceva care poate fi supus la plata unor impozite.
Aşadar prin „bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă” se înţelege orice entitate care
constituie „bază de calcul” pentru impozite sau taxe (exemplu, folosirea unor aparate radio pentru
care se aplică taxa radio, a unui televizor pentru care se percep taxe TV, a unei prestaţii de genul
meditaţiei, taximetriei, consulting, muncă sezonieră, cumuluri de funcţii etc.).
Pentru realizarea conţinutului infacţiuni trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
- existenţa obligaţiei legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate
sau bunuri deţinute.
- existenţa unui bun ori a unei activităţi care se încadrează în ipotezele legale privind
impozitarea ori taxarea.
- săvârşirea unei fapte prin care se urmăreşte sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale
către stat pentru bunurile deţinute sau activităţile realizate.
Urmarea imediată constă într-o stăre de pericol cu privire la încasarea integrală, de la toţi
cei obligaţi, potrivit legii, a sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat, deci pericolul de
păgubire al patrimoniului public al statului. În consecinţă, această infracţiune este o infracţiune
formală (de pericol), iar nu o infracţiune materială, deoarece legea cere să existe doar scopul

Pagina 29 din 41
sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, iar nu şi realizarea acestui scop.
Raportul de cauzalitate care trebuie să existe între faptă şi urmare este prezumat de lege,
nefiind necesară stabilirea şi dovedirea lui de către organele judiciare.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este
intenţia directă calificată prin scop.
Consumarea acestei infracţiuni are loc odată cu săvârşirea faptei de ascundere a bunului
sau a sursei impozabile ori taxabile.
Pentru existenţa acestei infracţiuni consumate este necesară ascunderea unui singur obiect
sau a unei singure surse impozabile ori taxabile.

Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă şi anume, ascunderea bunului sau a
sursei impozabile ori taxabile.
În cazul săvârşirii acestei infracţiuni, pedeapsa este închisoare de la 2 la 8 ani şi
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută
mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani
Aceste circumstanţe agravante se aplică tuturor infracţiunilor cuprinse în art. 9 al legii.
3.11. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b
Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit. b, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în

actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care presupun
corectitudine în activitatea de efectuare a înregistrărilor în contabilitate potrivit legii,
interzicându-se sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care nu se
evidenţiază operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
Subiectul activ. Subiect activ nu poate fi decât o persoană cu atribuţii financiar contabile.
Latura obiectivă
Elementul material constă în fapta de a omite evidenţierea în acte contabile sau alte
documente legale „în tot sau în parte, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate”. Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită este aceea că faptele prin care se realizează
elementul material să aibă drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Prin fapta de a nu evidenţia, în întregime sau în parte,în documentele contabile, veniturile
realizate, se înţelege omisiunea de a evidenţia aceste venituri în documentele contabile
oficiale,fie că nu se întocmesc acte justificative pentru veniturile realizate, fie că documentele
întocmite relevă un venit mai redus decât cel realizat, fie că actele referitoare la venituri nu sunt
operate în registre şi în bilanţul contabil, toate cu consecinţa neplăţii sau a diminuării obligaţiilor
fiscale.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru bugetul general consolidat
Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă calificate prin scop, fapta
săvârşindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Consumarea infracţiunii este concomitentă cu producerea rezultatului, respectiv pericolul
de suprimare sau diminuare a obligaţiilor fiscale. Deoarece urmarea acestei infracţiuni se
amplifică succesiv, cantitativ şi calitativ, după consumare, este susceptibilă existenţa unei

Pagina 30 din 41
infracţiuni progresive.
Modalităţi. Infracţiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă şi anume,
omisiunea evidenţierii în actele contabile sau alte documente legale, în tot sau în parte, a
operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. În plan practic, pot exista modalităţi
diverse.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoare de la 2 la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi. Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă
prin fapta prevăzută mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se
majorează cu 5 ani.
acesteia se majorează cu 7 ani.
3.12. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. c

Constituie infracţiune, potrivit art.9 lit.c, evidenţierea, în actele contabile sau în alte
documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
corectitudine în activitatea de efectuare a înregistrărilor în contabilitate potrivit legi,interzicându-
se sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care se
evidenţiază cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori se evidenţiază alte operaţiuni fictive.
Subiectul activ. Poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege
pentru a răspunde penal. Având în vedere însă că acţiunea descrisă de legiuitor este aceea de
evidenţiere în acte contabile sau alte documente legale, considerăm că subiect activ nu poate fi
decât o persoană cu atribuţii financiar-contabile.
Subiectul pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material constă în fapta de a evidenţia în actele contabile sau în alte documente
legale, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită este aceea ca faptele prin care se realizează
elementul material să aibă drept scop neplata sau diminuarea obligaţiilor fiscale.
şadar, elementul material se poate realiza printr-o faptă comisivă – evidenţierea de
A
cheltuieli care au avut la bază operaţiuni nereale.
Prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale se înţelege întocmirea
unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele
consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează şi
în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecinţa diminuării venitului net şi,
implicit, a obligaţiei fiscale către stat.
Va exista răspunderea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală,dacă o faptă
concretă se va comite în una din cele două modalităţi de evidenţiere, a cheltuielilor care nu au la
bază cheltuieli reale sau a altor operaţiuni fictive.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol şi anume posibilitatea diminuării
obligaţiilor fiscale către stat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de către norma de incriminare este intenţia
directă calificată prin scop, fapta săvârşindu-se în vederea sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Consumarea infracţiunii are loc odată cu săvârşirea acţiunii incriminate, adică odată cu
consemnarea în actele contabile sau în alte documente legale de cheltuieli care au la bază
operaţiuni nereale ori alte operaţiuni fictive.

Pagina 31 din 41
Infracţiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă, aceea de evidenţiere, care
poate fi realizată practic sub diverse forme.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoare de la 2 la 8 ani şi
3.13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. d

Potrivit art. 9 lit. d,alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale
aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor în
ţinerea contabilităţii prin interzicerea faptelor de alterare, distrugere sau ascundere de acte
contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de
stocare a datelor.
Obiectul material este reprezentat de actele contabile, memoriile aparatelor de taxat, de
marcat sau a altor mijloace de stocare a datelor.
Subiect activ. Autor al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunile alternative de alterare, distrugere sau
ascundere. În mod necesar, pentru existenţa infracţiunii, oricare din aceste acţiuni trebuia să aibă
ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Pentru existenţa infracţiunii trebuie întrunite două cerinţe esenţiale:
-fapta să fie săvârşită într-una din următoarele modalităţi legale alternative: alterarea,
distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxare, de marcaj sau de
alte mijloace de stocare a datelor;
-prin fapta săvârşită într-una din aceste modalităţi alternative să se urmărească suprimarea
ori diminuarea obligaţiilor fiscale.
Fapta de distrugere a documentelor contabile oficiale trebuie corelată şi cu prevederile art.
25 din Legea contabilităţii. Astfel, potrivit art. 25 registrele de contabilitate obligatorii şi
documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează
în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991 timp de 10 ani, cu începere de la
data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de
salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. Prin excepţie se pot stabili, în mod justificat, prin
ordin al ministrului finanţelor publice , registrele de contabilitate şi documentele justificative care
se păstrează timp de 5 ani.
Dacă distrugerea documentelor contabile oficiale are loc după expirarea acestor termene, nu mai
poate fi angajată răspunderea penală.
Urmarea imediată constă în alterarea, distrugerea sau ascunderea actelor contabile,a
memoriilor aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau altor mijloace de stocare a
datelor. Din acest punct de vedere, infracţiunea examinată este o infracţiune de rezultat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia
directă, calificată prin scop şi anume, diminuarea veniturilor sau surselor impozabile. Este, deci,
necesar, pentru existenţa elementului subiectiv, ca făptuitorul să urmărească producerea
rezultatului în scopul arătat.

Pagina 32 din 41
Tentativa este posibilă,dar nu este incriminată.Consumarea acestei infracţiuni are loc în
momentul săvârşirii faptei în oricare dintre modalităţile alternative şi a producerii rezultatului
material. Pentru existenţa infracţiunii consumate este necesară şi suficientă comiterea oricăreia
din modalităţile incriminate.
Infracţiunea prezintă mai multe modalităţi normative: alterarea, distrugerea sau
ascunderea actelor contabile, memoriilor aparatelor de taxat, de marcat electronice fiscale sau a
altor mijloace de stocare a datelor. Fiecărei modalităţi normative poate să-i corespundă o
multitudine de modalităţi faptice.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni, este închisoarea de la 2 la 8 ani
şi interzicerea unor drepturi.
3.14. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. e
Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.e, executarea de evidenţe contabile duble,

folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind corectitudinea în
ţinerea evidenţelor contabile.
Obiectul material este constituit de evidenţele contabile duble.
Subiectul activ. Autor al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal. Având în vedere conţinutul infracţiunii, apreciem că subiectul activ al
acesteia este calificat, adică o persoană cu atribuţii financiar-contabile. Participaţia este posibilă
în toate formele sale.
Latura obiectivă
Elementul material constă în executarea de evidenţe contabile duble, prin folosirea de
înscrisuri sau altor mijloace de stocare a datelor. În mod necesar, pentru existenţa infracţiunii,
această acţiune trebuie să aibă ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, se cer a fi întrunite
două cerinţe esenţiale:
-fapta să fie săvârşită prin executarea de evidenţe contabile duble;
-prin fapta săvârşită să se urmărească suprimarea ori diminuarea obligaţiilor fiscale.
Urmarea imediată constă în existenţa unei evidenţe contabile paralele cu cea oficială,ceea
ce duce la crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată.
directă, calificată prin scop şi anume sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul săvârşirii faptei în oricare dintre
acţiunile ce realizează executarea de evidenţe contabile duble şi a producerii rezultatului material.
Prin natura sa, fapta este continuă, consumarea ei având loc instantaneu, în momentul în
care au fost efectuate primele operaţiuni în evidenţa respectivă.Prelungirea în timp a activităţii
ilicite, după momentul consumării, dă faptei caracterul de infracţiune continuă pentru care
epuizarea are loc la data încetării activităţii ilicite, indiferent de motiv.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, aceea de executare, care poate fi
realizată practic sub diverse forme.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 2 la 8 ani

Pagina 33 din 41
3.15. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f
Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.f,sustragerea de la efectuarea verificărilor

financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu
privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate,în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
corectitudine în ceea ce priveşte declararea cu privire la sediile principale sau secundare
Obiectul material este reprezentat de documentele în care se inserează date fictive sau
inexacte privind sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate. Dacă fapta se comite
printr-o declaraţie verbală, nu va exista obiect material al infracţiunii.
Subiectul activ
Subiectul activ principal va fi întotdeauna calificat, deoarece legea cere ca nedeclararea,
declararea(fictivă ori inexactă) să fie făcută în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat
unic de către asociatul unic sau împuternicitul societăţii, iar pentru oricare alt tip de societate, de
către administratori sau mandatari.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie sub orice formă , cu o singură restricţie cerută
coautorului. Acesta va trebui în mod necesar să aibă calitatea specială cerută de lege.
Latura obiectivă
Elementul material se caracterizează prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă
făcută de contribuabili sau de împuterniciţii acestora cu privire la sediile principale ale
societăţilor ori la sediile secundare ale societăţilor.
Pentru existenţa acestei infracţiuni, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe
esenţiale:
-să nu se facă o declaraţie, să se facă o declaraţie fictivă ori una inexactă cu privire la
sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
-aceste declaraţii sau omisiunea declarării să aibă ca scop sustragerea de la îndeplinirea
Prin „nedeclararea sediilor principale sau secundare” se înţelege omisiunea de a face orice
fel de menţiune către organul financiar, fiscal sau vamal cu privire la existenţa unui sediu
principal sau secundar al unei societăţi.
Prin „declaraţie fictivă”, cu privire la sediul principal sau secundar se înţelege o declaraţie
ce nu corespunde realităţii, în sensul că sediul declarat nu există.
,,Declaraţia inexactă” se referă la menţionarea parţială a datelor referitoare la sediul
persoanei controlate,astfel încât acesta să nu poată fi indentificat.
Urmarea imediată a acţiunii ilicite este în primul rând una de natură materială,dacă ne
raportăm la specificul elementului material, constând în sustragerea de la efectuarea controlului
financiar-fiscal, creând posibilitatea pentru contribuabil de a săvârşi acte de evaziune fiscală fără
a fi descoperit, deoarece, organele fiscale nu-i cunosc sediul real. Aşadar, ne găsim în prezenţa
unei infracţiuni de rezultat, la care urmarea imediată şi raportul de cauzalitate, care trebuie să
existe între faptă şi urmare, trebuie dovedite de către organele judiciare.
Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia directă calificată prin

Pagina 34 din 41
ctele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
A
legiuitor.
onsumarea are loc în momentul realizării rezultatului cerut de norma de incriminare,
C
respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Pentru existenţa infracţiunii este necesară şi suficientă o singură declaraţie referitoare la
sediul fictiv. Dacă aceeaşi declaraţie conţine referiri false la mai multe sedii, nu ne găsim în
prezenţa unui concurs real de infracţiuni şi nici în prezenţa unei infracţiuni continuate, ci a unei
singure infracţiuni simple.
Fapta este, totuşi, susceptibilă de amplificare prin efectuarea unor declaraţii repetate, de
fiecare dată contribuabilul arătând un alt sediu fictiv la anumite intervale de timp. Într-o situaţie
ca atare, va exista fie o infracţiune unică continuată, a cărei epuizare va avea loc la data ultimei
declaraţii, fie un concurs real de infracţiuni, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei care
vor releva existenţa uneia sau mai multor rezoluţii infracţionale.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă şi mai multe modalităţi faptice.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 8 ani şi
3.16. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. g

Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.g,substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către
debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului
de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care sunt apărate şi
protejate prin interzicerea unor fapte de substituire,degradare sau înstrăinare a unor bunuri
sechestrate în conformitate cu prevedererile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de
procedură penală.
Obiectul material este reprezentat de bunurile asupra cărora au fost instituite măsurile de
sechestru legal aplicat.
Subiectul activ
Subiectul activ principal poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale
răspunderii penale. În ipoteza în care bunurile sunt înstrăinate de către debitor, atunci suntem în
prezenţa unui subiect activ calificat.
Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin intermediul mai multor acţiuni alternative şi anume,
substituirea, degradarea sau înstrăinarea bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile
Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
Prin „substituire” se înţelege înlocuirea de către făptuitor a bunului legal sechestrat cu un
alt bun asemănător, dar având în vedere scopul urmărit de făptuitor, există posibilitatea ca acesta
din urmă să aibă o valoare patrimonială net inferioară originalului.
,,Degradarea” presupune atingerea adusă bunului de aşa manieră încât acesta îşi pierde
unele din calităţile sale, ceea ce face să se reducă potenţialul său de utilizare. Nu are relevanţă
dacă bunul ar putea fi reparat sau ar putea fi întrebuinţat, chiar fiind degradat.
,,Înstrăinarea” presupune schimbarea proprietarului prin orice modalitate: vânzare,

Pagina 35 din 41
donaţie etc.
Pentru existenţa infracţiunii trebuie să fie îndeplinită o cerinţă esenţială. Asupra bunului
substituit, degradat sau înstrăinat trebuie să fi existat anterior un sechestru legal aplicat în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală şi Codul de procedură penală.
Urmarea imediată diferă în funcţie de modalitatea normativă săvârşită, însă presupune
întotdeauna producerea unui rezultat. Din acest motiv raportul de cauzalitate trebuie demonstrat
pentru fiecare faptă în parte, făcându-se astfel legătura dintre fapta comisă şi rezultatul produs.
directă calificată prin scop.
ctele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
A
legiuitor.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează una din acţiunile incriminate şi
s-a produs rezultatul specific.
Infracţiunea prezintă trei modalităţi alternative, care pot îmbrăca diverse forme concrete.
Dacă autorul infracţiunii comite două sau mai multe din modalităţile incriminate de către
legiuitor, vom fi în prezenţa unei singure infracţiuni şi nu a unui concurs.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 2 la 8 ani
În cazul infracţiunilor de la art.8 şi 9, analizate în prezentul capitol ,legiuitorul a mai
prevăzut şi cauze de reducere a pedepselor.
Astfel ,potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr.241/2005, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de
evaziune fiscală prevăzute la art.8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la
primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute
de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dispoziţiile anterioare nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută
de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de
prevederile de mai sus.
În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de Legea nr. 241/2005, luarea
măsurilor asiguratorii este obligatorie.
Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii, iar dacă
au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile
prevăzute de prezenta lege.
În cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza
evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi
determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură
fiscală.
CAPITOLUL IV
INFRACŢIUNI PRIVIND MONOPOLUL DE STAT
4.1. Cadrul general al reglementării

Monopolul de stat asupra anumitor activităţi economice a fost instituit prin Legea
nr.31/1996 privind regimul monopolului de stat.
Prin monopol se înţelege actele sau comportamentele întreprinderilor care, prin abuzul
poziţiei dominante de forţă pe o piaţă, restrâng accesul pe piaţă sau, în orice alt mod, îngrădesc
concurenţa, riscând să provoace efecte prejudiciabile comerţului internaţional, îndeosebi celui al
ţărilor în curs de dezvoltare, ca şi creşterii economice a acestor ţări, sau care, în temeiul unor
acorduri sau aranjamente oficiale, neoficiale, scrise sau nescrise intervenite între întreprinderi

Pagina 36 din 41
produc aceleaşi consecinţe.
Monopolismul generează, înainte de toate, efecte nocive pentru consumatori, deoarece, în
esenţă,duce la creşterea preţurilor şi scăderea calităţii. Explicaţia, cât şi periculozitatea
fenomenului se desprind din comparaţia cu piaţa concurenţială normală. În cadrul acesteia, orice
întreprindere este constrânsă să se conformeze preţului pe care i-l transmite piaţa. Dimpotrivă,
agentul economic monopolist fixează în mod unilateral şi discreţionar preţul care îi convine.
Există însă anumite activităţi comerciale, expres prevăzute în lege, pentru care accesul liber
pe piaţă prezintă pericol atât pentru activitatea comercială, cât şi pentru sănătatea consumatorilor.
Acesta este motivul pentru care statul intervine şi restrânge accesul pentru activităţile comerciale
desfăşurate în anumite domenii, exploatarea şi comercializarea produselor respective devenind
atributul statului. Acesta, în condiţiile legii, poate încredinţa anumitor agenţi economici
desfăşurarea activităţilor comerciale ce constituie monopol de stat, prin acordarea unei licenţe şi
stabilind prin lege un preţ maximal pentru aceste produse.
4.2.Precizări terminologice
Prin monopol de stat,în sensul Legii nr.31/1996,se înţelege dreptul statului de a stabili
regimul de acces al agenţilor economici cu capital de stat şi privat, inclusiv producători
individuali, după caz, la activităţile economice constituind monopol de stat şi condiţiile de
exercitare a acestora.
Potrivit art.2 din Legea nr .31/1996, constituie monopol de stat:
a) fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor;
b) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe
stupefiante;
c) extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a
pietrelor preţioase;
d) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
e) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi a
băuturilor spirtoase distilate;
f) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţiile de calitate, a produselor de
tutun şi a hârtiei pentru ţigarete;
g) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
h) organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.
Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile personale
pentru consum propriu.
Administrarea monopolurilor de stat prevăzute la art.2 se face de către Ministerul
Finanţelor.Exploatarea activităţilor constituind monopol de stat se face de către agenţii economici
cu capital de stat şi privat, inclusiv de către producătorii individuali, după caz, pe baza de licenţe
eliberate de Ministerul Finanţelor, cu avizul ministerului de resort sau al Băncii Naţionale a
României în cazul metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase.
Licenţa reprezintă o autorizare acordată de stat pentru o perioadă determinată, în baza căreia
o persoană fizică sau juridică poate să producă, să prelucreze ori să comercializeze, în cantitatea
solicitată şi de o anumită calitate, un anume produs sau serviciu, care face obiectul monopolului
de stat, în schimbul unui tarif de licenţă.
Nivelul tarifului de licenţă se stabileşte de către Guvern anual sau pe o perioadă determinată în
funcţie de obiectul monopolului de stat, de cantitatea şi calitatea produselor fabricate ori
comercializate sub licenţă.
Titularii licenţelor au obligaţia să respecte condiţiile de licenţă referitoare la exploatarea
activităţii pentru care a fost acordată şi la plata tarifului de licenţă;sumele percepute se varsă la
bugetul de stat sau la bugetele locale,după caz,în vederea acoperirii cheltuielilor materiale şi de
capial necesare administrării monopolurilor de stat.
Licenţa poate fi acordată cetăţenilor români sau persoanelor juridice cu capital de stat şi
privat, înmatriculate în România.Licenţa este nominală şi se eliberează pentru locurile solicitate
de către cei în cauză şi în care se desfăşoară activitatea pentru care este acordată. Ea nu poate fi
cedată direct sau indirect.
Compania Nţională ,,Loteria Naţională” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului
Finanţelor Publice, beneficiază de licenţă, prin efectul prezentei legi, pentru activităţile proprii
prevăzute la art. 2 lit. g şi h.
Comitetul Olimpic Român beneficiază de licenţă, prin efectul prezentei legi, pentru
activităţile prevăzute la art. 2 lit. h.
Nu se acorda licenţă persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiuni de
corupţie, delapidare, înşelăciune, evaziune fiscală, spălarea banilor, infracţiuni privind
nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explosive
,infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori,infracţiuni contra securităţii naţionale ori

Pagina 37 din 41
infracţiuni de terorism, precum şi persoanele condamnate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute
la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 31/1996.
Este interzis agenţilor economici care intermediază, depozitează sau desfac produse ce fac
obiectul monopolului de stat să se aprovizioneze de la alţi producători sau importatori decât cei
autorizaţi prin licenţă în condiţiile stabilite prin aceasta.
4.3.Regim sancţionator
În Legea nr. 31/1996 se prevede o singură infracţiune (art. 13 alin. 1), sancţionată cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. O
sancţiune specifică acestei legi constă în suspendarea sau retragerea licenţei.
4.4.Organele cu atribuţii în aplicarea legii

Controlul respectării regimului legal al activităţilor din domeniul monopolului de stat se
exercită de către organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor.
Ministerele de resort şi, după caz, autorităţile publice interesate vor comunica, la solicitarea
Ministerului Finanţelor, lista cu specialiştii agreaţi pentru activităţile ce intră în sfera
monopolului de stat, în vederea exercitării controlului prevăzut mai sus.
4. 5. Analiza infracţiunii prevăzute în art. 13 alin. 1

Legea 31/1996 este o lege specială nepenală cu dispoziţii penale, în care este prevăzută o
singură infracţiune (art. 13 alin. 1).
Constituie infracţiune desfăşurarea fără licenţă a oricăreia dintre activităţile rezervate
monopolului de stat, prevăzute la art. 2 lit. a-d şi g, respectiv fabricarea şi comercializarea
armamentului, muniţiilor şi explozibililor; producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a
medicamentelor care conţin substanţe stupefiante; extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri
industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase; producerea şi emisiunea de mărci poştale
şi timbre fiscale; organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate.
Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiile sociale a căror normală existenţă şi
dezvoltare este condiţionată de respectarea dispoziţiilor legale privind desfăşurarea activităţilor
comerciale.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la monopolul de stat impus
asupra anumitor activităţi expres prevăzute de lege.
Obiect material îl constituie, după caz, armamentul, muniţiile sau explozibilii,
stupefiantele sau medicamentele care conţin substanţe stupefiante, metalele preţioase şi pietrele
preţioase, mărcile poştale şi timbrele fiscale.
Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde
penal.
Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca beneficiar al monopolului instituit în favoarea sa.
Latura obiectivă. Elementul material al acestei infracţiuni este constituit din acţiunea de a
desfăşura fără licenţă una din următoarele activităţi: fabricarea şi comercializarea armamentului,
muniţiilor şi explozibililor; producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care
conţin substanţe stupefiante; extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor
preţioase şi a pietrelor preţioase; producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate.
Domeniul armelor şi muniţiilor este reglementat în Legea nr. 295/2004 privind regimul
armelor şi al muniţiilor Potrivit art. 104 alin. 1 din Legea nr. 295/2004, armurierii constituiţi în
condiţiile prevăzute la art. 102 pot efectua operaţiuni cu arme,piese şi muniţii, cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor <LLNK 11996 31 10 201 0 17>Legii nr. 31/1996 privind
regimul monopolului de stat, numai după obţinerea autorizaţiei pentru operaţiuni cu arme şi
muniţii, acordată de autorităţile competente pentru fiecare categorie de operaţiuni dintre cele
prevăzute la alin. 3-6 din acelaşi articol. În autorizaţie se menţionează în mod expres categoriile
de operaţiuni cu arme,piese şi muniţii care pot fi efectuate de către armurier, iar în funcţie de
spaţiul destinat acestora şi de nivelul de securitate, cantitatea de muniţie ce poate fi depozitată în
acestea,conform avizului inspectoratului teritorial de muncă.
Autorităţile competente care acordă autorizaţia prevăzută la alin. 1 din art. 104 sunt Direcţia
Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti ori inspectoratele judeţene de poliţie în a căror raza
teritorială îşi are sediul social armurierul sau, după caz, punctul de lucru unde urmează să se
desfăşoare operaţiunile pentru care se solicita autorizarea (alin. 2).Conform art.106 alin.3,în
vederea desfăşurării operaţiunilor comerciale de import şi export cu arme, piese şi muniţii,în
condiţiile prezentei legi,armurieri au obligaţia să solicite în prealabil avizul Inspectoratului

Pagina 38 din 41
General al Poliţiei Române.Potrivit alin.4, al aceluiaşi articol,avizul pentru import-export se
acordă individual, pentru fiecare transport şi numai pentru tipul ,marca şi cantităţile de arme,piese
şi muniţii care fac obiectul fiecărei operaţiuni.Termenul de valabilitate a avizului este de 6 luni de
la data acordării,cu excepţia avizelor acordate pe licenţele de import-export eliberate de
autorităţile cu atribuţii în domeniul exporturilor strategice care vor avea valabilitatea
licenţei.Neefectuarea în termen a operaţiunii pentru care s-a acordat avizul, indiferent de
motiv,duce la anularea acestuia.
Legea cadru în materia explozibililor este Legea nr. 126/1995 privind regimul
materiilor explozive. Prevederile acestei legi se aplică la prepararea, producerea, procesarea,
experimentarea, deţinerea, tranzitarea pe teritoriul ţării, transmiterea sub orice formă, transferul,
transportul, introducerea pe piaţă, depozitarea, încărcarea, încartuşarea, delaborarea, distrugerea,
mânuirea, comercializarea şi folosirea de către persoanele juridice sau fizice autorizate a
materiilor explozive. Potrivit art. 44 din Legea nr. 126/1995, prezenta lege nu se aplică armelor,
muniţiilor şi explozivilor nucleari. Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 126/1995, prin materii
explozive, se înţelege explozivii de tipul amestecuri explosive, emulsii explozive, mijloace de
iniţiere,fitile detonante,fitile de siguranţă,fitile de aprindere, capse electrice,capse
pirotehnice,tuburi de şoc, relee detonante,inclusiv explozivii de uz civil şi articolele pirotehnice.
Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive nu aduce atingere regimului juridic
al explozivilor de uz civil.
Legea nr.126/1995 cuprinde o infracţiune la art.37.
Articolul 37 prevede „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă:
a.orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept;
b.comercializarea articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1 către persoane care nu au
împlinit vârsta de 18 ani;
c.comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către
pirotehniceni. ”
În domeniul extracţiei, producerii şi prelucrarii în scopuri industriale a metalelor
preţioase şi a pietrelor preţioase avem Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr.190/2000
privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România.
Potrivit art. 8 din Ordonanta de Urgenţă a Guvernuluinr.190/2000,operaţiunile cu metale
preţioase şi pietre preţioase, prevăzute la art. 2 pct. 2, se pot efectua de către persoanele fizice sau
juridice numai în baza autorizaţiei eliberate de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor pe perioadă nedeterminată ,vizată anual de către aceasta.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate suspenda,pe o perioadă cuprinsă
între o lună şi 6 luni, autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre
preţioase,în cazul încălcării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
În cazul nerespectării ordinului sau a deciziei de suspendare,Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor poate dispune retragerea autorizaţiei.
De reţinut faptul că acest act normativ conţine şi incriminări la art.17:
„1. Falsificarea în orice mod a mărcilor de titlu,a mărcilor de garanţie proprie sau a mărcilor
de certificare constitue infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
2. Folosirea mărcilor de titlu,a mărcilor de garanţie proprie sau a mărcilor de certificare
false ori folosirea unor mărci neânregistrate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani.
3. Bunurile care au aplicată o marcă falsă sau falsificată se confiscă. ”
Incriminări referitoare la tímbrele fiscale există în Legea nr.241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Articolul 7 prevede: „1.Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5
ani şi interzicerea unor drepturi deţinerea sau punerea în circulaţie,fără drept,a timbrelor
banderolelor ori formularelor tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim special.
2. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi tipărirea ,folosirea, deţinerea sau punerea în circulaţie,cu ştiinţă, de timbre,banderole ori
formulare tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim special,falsificate. ”
Domeniul jocurilor de noroc este reglementat prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.
Potrivit art.1 din Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr.77/2009,organizarea şi exploatarea
activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfăşoară în
condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă.
Statul poate acorda dreptul de organizare şi exploatare a activităţii de jocuri de noroc în
condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă,pe bază de licenţă de organizare a jocurilor de noroc pe

Pagina 39 din 41
fiecare tip de activitate,astfel cum acestea sunt clasificate prin această ordonanţă de urgenţă,şi de
autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc,documente nominale şi limitate în timp,ce vor fi
exploatate în mod direct de deţinătorul licenţei.
Statul acordă licenţă de organizare a jocurilor de noroc în mod exclusiv Companiei Naţionale
«Loteria Romana» - S.A. pentru jocurile loto tradiţionale şi la distanţă,noroc,noroc plus şi super
noroc,expres şi lozuri.
Cererile privind acordarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiilor de
exploatare a jocurilor de noroc vor fi soluţionate în termen de 30 de zile de la data depunerii
documentaţiei complete.
Conform art.12 ,licenţa de organizare a jocurilor de noroc se acordă operatorului economic
care îndeplineşte condiţiile pentru organizarea activităţilor ce fac obiectul acestei ordonanţe de
urgenţă şi este valabilă 10 ani de la data acordării,excepţia făcând jocurile de noroc definite la
art.10 alin.1 lit.p pct.i,unde valabilitatea este de 3 luni pentru jocurile de noroc temporare, cu
condiţia plăţii taxei de autorizare.
Autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc este valabilă un an de la data acordării,excepţie
făcând jocurile de noroc definite la art.10 alin.1 lit.p unde valabilitatea este de 3 luni pentru
jocurile de noroc temporare.
Potrivit art.28,controlul respectării regimului legal al activităţilor din domeniul jocurilor de
noroc,precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite din cadrul
Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.
Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr.77/2009 conţine o serie de infracţiuni.
Aricolul 23 prevede: „ 1.Desfăşurarea fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre
activităţile din domeniul jocurilor de noroc constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la o lună la un an sau cu amendă.
2.Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă
următoarele fapte:
a.organizarea de jocuri de noroc prin intermediul reţelelor de radio ori prin intermediu altor
mijloace de transmisie asimilate;
b.organizarea de pariuri bazate pe rezultatele unor concursuri clandestine organizate în alte
condiţii decât cele prevăzute de normele legale în vigoare;
c.organizarea de jocuri clandestine ale căror rezultate pot fi influenţate prin dexteritatea
mânuitorului mijloacelor de joc în scopul obţinerii unor venituri;
d.organizarea de jocuri de bingo, în baza aceleaşi autorizaţii de exploatare a jocurilor de
noroc,în mai mult de o locaţie;
e.organizarea de jocuri-concurs cu câştiguri de orice fel prin intermediul liniilor telefonice
sau al altor sisteme de telecomunicaţie,televiziune ori radio,prin care se condiţionează obţinerea
unor avantaje materiale ca rezultat al răspunsurilor formulate la întrebări de cultură
generală,inteligenţă sau perspicacitate şi care presupun o taxă de participare.
3.Înţelesul noţiunilor de concursuri clandestine şi jocuri clandestine va fi cel prevăzut în
normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Articolul 24
Articolul 25 prevede: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2
ani sau cu amendă fapta oricărei persone care:
a.alterează sau înlocuieşte prin orice mijloc rezultatul unui joc după ce acesta a fost stabilit;
b.plasează sau modifică o miză după ce rezultatul unui joc a fost stabilit;
c.foloseşte sau deţine în vederea folosirii într-o sală de jocuri orice dispozitiv prin a cărui
utilizare sunt alterate elementele de şansă şi metodele de selecţie prin care se modifică rezultatul
jocului,suma sau frecvenţa plăţii într-un joc de noroc;
d.foloseşte sau deţine în vederea folosiri într-o sală de jocuri jetoane - sau orice alt suport
material al taxei de participare la jocurile respective – false,ştiind că acestea sunt falsificate;
e.organizează sau exploatează jocuri frauduloase;
f.comunică autorităţilor competente informaţii false cu privire la activitatea de jocuri de
noroc pe care o desfăşoară,organizează sau o exploatează,refuză să furnizeze informaţiile
solicitate ori obstrucţionează controlul efectuat de organele cu atribuţii de supraveghere şi control
în acest domeniu;
g.comunică autorităţilor competente informaţii incomplete,în scopul de a disimula anumite
situaţii reale referitoare la activitatea de jocuri de noroc sau de a nu intra sub incidenţa
prevederilor art.17 alin.2;
h.participă,în calitate de participant la un joc de noroc la distanţă definit la art.10 alin.1
lit.h-n, prin intermediul unor echipamente şi mijloace tehnice sau al orcăror mijloace
assimilate,în scopul de a-şi disimula identitatea ori identitatea beneficiarului real al operaţiunilor
financiare aferente;
i. participă,în calitate de participant la un joc de noroc la distanţă definit la art.10 alin.1

Pagina 40 din 41
lit.h-n,deşi face parte din personalul sau conducerea persoanei juridice care este parte
contractuală, privind orice activitate conexă ori legată de jocul de noroc,în relaţie cu
organizatorul licenţiat pe teritoriul României,sau deţine calitatea de asociat ori acţionar în cadrul
acestei persoane juridice;
j.influenţează sau alterează rezultatele unui joc de noroc la distanţă definit la art.10 alin.1
lit.h-n,indiferent dacă are calitatea de organizator,participant ori dacă deţine controlul direct sau
indirect asupra activităţii de jocuri de noroc în cauză;
k.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activităţile ce constituie
monopol de stat. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea acţiunii incriminate.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este
intenţia directă sau indirectă. Nu se cere existenţa vreunui mobil sau scop ca elemente
constitutive ale infracţiunii, acestea fiind însă luate în considerare la individualizarea pedepsei.
Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Infracţiunea se consumă în momentul începerii desfăşurării fără licenţă a activităţilor ce
constituie monopol de stat. Fiind o infracţiune continuă, va exista, în consecinţă, şi un moment al
epuizării, acela al încetării activităţii infracţionale.
În lege este prevăzută o singură modalitate normativă a acestei infracţiuni, respectiv
desfăşurarea fără licenţă, care se poate realiza în mai multe modalităţi faptice determinate de
domeniul ce constituie monopol de stat nesocotit de subiectul activ.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă.
Trebuie menţionat că în cazul infracţiunii prevăzute la art.13 alin 1 din Legea nr. 31/1996
privind regimul monopolului de stat se aplică principiul subsidiarităţii. În aceste condiţii, atunci
când una şi aceeaşi faptă întruneşte elementele constitutive atât ale infracţiunii examinate, cât şi
ale unei alte infracţiuni, nu va exista concurs ideal, ci doar concurs de texte. Va avea prioritate de
aplicare exclusiv dispoziţia de incriminare care prevede pedeapsa cea mai aspră.
1

Pagina 41 din 41

Infractiuni Prevazute in Legi Speciale (2015 - 2016)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infractiuni Prevazute in Legi Speciale (2015 - 2016)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFRACŢIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

1.2. Caracterizarea generală a domeniului vamal.

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

1.4. Caracterul incriminărilor din Codul vamal

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

1.6. Infracţiunea de contrabandă simplă (art. 270 din Codul vamal)

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

1.7. Infracţiunea de contrabandă calificată (art. 271 Cod vamal)

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

1.8. Infracţiunea de folosire de acte nereale la autorităţile vamale

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

1.9. Infracţiunea de folosire de acte falsificate

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

2.2. Regimul juridic al zonelor libere

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

2.3. Înfiinţarea şi delimitarea zonelor libere

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

2.7. Condiţiile pentru eliberarea licenţei de lucru

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

2.8. Renunţarea, retragerea şi anularea licenţei de lucru

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

2.10. Restricţii în zonele libere

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

2.12. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 84/1992

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

2.13. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 84/1992

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.1. Cadrul general al reglementării

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.2. Precizări terminologice

3. 3. Infracţiunea prevăzută de art. 3

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​Potrivit art. 4, constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.5. Infracţiunea prevăzută de art. 5

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

3.7. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.1

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.8. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 2

​Potrivit alin. 2 al art. 7, constituie infracţiune tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.9. Infracţiunea prevăzută de art. 8

​Constituie infracţiune,potrivit art.8 alin.1, stabilirea cu rea-credinţă, de către contribuabil,

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

3.10. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.11. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b

​Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit. b, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.12. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. c

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. d

https://lookaside.fbsbx.com/file/Infracţiuni%20prevăzute%20î…X1bSQ5QGrWMTklylziECtRMtYlAfr4wC3GgOv4Xql-8hTgbCnQ 19.05.2018, 09[38

​3.14. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. e

​Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.e, executarea de evidenţe contabile duble,

3.1. Cadrul general al reglementării

3.2. Precizări terminologice

Potrivit art. 4, constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta

3.5. Infracţiunea prevăzută de art. 5

3.8. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 2

Potrivit alin. 2 al art. 7, constituie infracţiune tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în

3.9. Infracţiunea prevăzută de art. 8

Constituie infracţiune,potrivit art.8 alin.1, stabilirea cu rea-credinţă, de către contribuabil,

3.11. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b

Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit. b, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în

3.12. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. c

3.13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. d

3.14. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. e

Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.e, executarea de evidenţe contabile duble,

Constituie infracţiune,potrivit art.9 lit.f,sustragerea de la efectuarea verificărilor

3.16. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. g