SĂNĂTATEA, SECURITATEA ȘI INSPECȚIA MUNCII

SUPORT CURS MASTER – NOȚIUNI GENERALE PRIVIND

SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

1.Cadrul internațional al securității și sănătății în muncă

La nivel international, preocupări în privința securității și sănătății în domeniul
relațiilor de muncă au fost manifestate de Organizația Internațională a Muncii –
organism specializat din sistemul Organizației Națiunilor Unite și înființat în anul
1919 prin Tratatul de la Versailles, România având calitatea de stat membru
fondator. Una dintre politicile promovate a fost aceea de ”Justiție socială – respectul
drepturilor omului, un nivel de viața decent, condiții de muncă umane, perspective
positive pentru ocuparea forței de muncă și securitatea economică”1.
Convenția cadru în materia securității și sănătății în muncă este cea cu nr.102
(1952) privind normele minime de securitate socială, ratificată parțial 2 de către
România în anul 2009, prin Legea nr.115/2009.
Uniunea Europenă, de asemenea, a manifestat preocupări constante în
materie, art.153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene  conferind
acesteia “autoritatea de a adopta directive3 în domeniul securității și sănătății în
muncă”4. Documentul cadru este reprezentat de Directiva 89/391/CEE privind
punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și
sănătății lucrătorilor la locul de muncă5, “care are un amplu domeniu de aplicare”6,
iar alături de alte directive ulterioare care vizează anumite aspecte referitoare la
securitatea și sănătatea în muncă reprezintă bazele legislației europene în materie.
1
Nicolae Voiculescu, Maria-Beatrice Berna, Tratat de drept social internațional și european, Editura Universul
Juridic, București, 2019, p.72.
2
România nu a acceptat obligațiile referitoare la prestațiile în caz de accidente și boli profesionale, precum și cele de
invaliditate.
3
Directiva este un instrument juridic prevăzut în Tratatul UE. Este obligatorie în toate elementele sale și obligă statele membre
să o transpună în legislația națională într-un termen stabilit. A se vedea https://osha.europa.eu/ro/safety-and-health-
legislation/european-directives
4
A se vedea https://osha.europa.eu/ro/safety-and-health-legislation/european-directives
5
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:01989L0391-20081211&from=EN
6
A se vedea https://osha.europa.eu/ro/safety-and-health-legislation/european-directives.
1
“La transpunerea directivelor UE în legislația națională, statele membre sunt libere
să adopte norme mai stricte pentru protecția lucrătorilor”, motiv pentru care
“cerințele legislative în domeniul sănătății și securității în muncă pot varia de la un
stat membru la altul”7.
Directiva cadru este structurată după cum urmează:
- Secţiunea 1 – Dispoziţii generale – se face referire la obiectul ei,
evidenţiat chiar şi de titlul directive, domeniul de aplicare 8,
clarificarea unor termeni. În ceea ce privește domeniul de aplicare
al Directivei, art.2 prevede faptul că aceasta se aplică ”tuturor
sectoarelor de activitate, atât publice, cât și private, (industrie,
agricultură, comerț, administrație, servicii, educație, cultură,
recreere etc.)”, dar nu și atunci când ”caracteristici inerente
anumitor activități specifice din domeniul administrației publice,
cum ar fi forțele armate sau poliția, sau anumitor activități
specifice din domeniul serviciilor de protecție civilă sunt, în mod
inevitabil, în contradicție cu dispozițiile acesteia”, caz în care se
impune asigurarea securității și sănătății lucrătorilor, ținându-se
cont, pe cât posibil, de obiectivele generale actului normativ.

- Secţiunea II – Obligaţiile angajatorilor împărţite în următoarele

categorii: obligaţii generale; obligaţii privind activităţile de
protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale; obligaţii privind
acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea
lucrătorilor; alte obligaţii ale angajatorului (evaluarea riscurilor,
masurile de protecţie/echipamentul de protecţie, evidenţa
accidentelor de muncă); obligaţii privind informarea, consultarea
lucrătorilor şi formarea lucrătorilor.
- Secţiunea III – Obligaţiile lucrătorilor
7
Ibidem.
8
Potrivit art.2 alin.2, “Prezenta directivă nu este aplicabilă atunci când caracteristici inerente anumitor activități
specifice din domeniul administrației publice, cum ar fi forțele armate sau poliția, sau anumitor activități specifice
din domeniul serviciilor de protecție civilă care sunt, în mod inevitabil, în contradicție cu dispozițiile acesteia”.
2
 - Secţiunea IV – Dispoziţii diverse, fiind avute în vedere aici
controlul medical periodic, grupurile de risc, rapoartele privind
punerea ]n aplicare a directivei-cadru, precum şi reglementarea
posibilităţii de a adopta directive speciale 9 în următoarele domenii:
locurile de muncă; — echipamentul de lucru; — echipamentul
individual de protecție; — lucrul cu echipamente dotate cu ecrane
de afișaj; — manipularea încărcăturilor grele care implică riscul
accidentării zonei lombare; — șantierele temporare sau mobile; —
pescuitul și agricultura. Menționăm faptul că acestea au fost
transpuse în dreptul intern prin hotărâri de Guvern.
În continuare enumerăm directivele specifice adoptate:
 Directiva 89/654/CEE privind cerințele minime de Securitate și sănătate
pentru locurile de muncă;
 Directiva 89/655/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate
pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor de lucru;
 Directiva 89/656/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate
pentru utilizarea de către lucrători la lucru a echipamentelor de protecție
individuală;
 Directiva 90/269/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate
referitoare la manevrarea manuală a încărcăturilor ce implică riscuri, cu
deosebire dorso-lombare, pentru lucrători;
 Directiva 90/270/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate
referitoare la lucrul cu echipamente cu ecran de vizualizare;
 Directiva 92/57/CEE privind cerințele minime de securitate și de sănătate la
instalarea șantierelor temporare sau mobile;
 Directiva 92/58/CEE privind cerințele minime pentru semnalizarea de
securitate și/sau sănătate la locul de muncă;

9
În mod concret au fost adoptate nu mai puţîn de 20 de directive cu carcater special – a se vedea Nicolae
Voiculescu, Maria-Beatrice Berna, op,cit., pp.272-281.
3
 Directiva 92/85/CEE privind aplicarea măsurilor ce vizează promovarea
ameliorării securității și sănătății lucrătoarelor însărcinate, lăuze sau care
alăptează la locul de muncă;
 Directiva 92/91/CEE privind cerințele minime vizând ameliorarea protecției
în materie de securitate și de sănătate a lucrătorilor din industriile extractive
de foraj;
 Directiva 92/104/CEE privind cerințele minime vizând ameliorarea
protecției în materie de securitate și de sănătate a lucrătorilor din industriile
extractive la suprafață sau subterane;
 Directiva 93/103/CE privind cerințele minime de securitate și de sănătate la
bordul navelor de pescuit;
 Directiva 98/24/CE privind protecția sănătății și securității lucrătorilor
contra riscurilor legate de agenții chimici la locurile de muncă;
 Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
prescripțiile minime vizând ameliorarea protecției în materie securității și
sănătății lucrătorilor susceptibili să fie expuși la riscul atmosferelor
explozive;
 Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
protecția lucrătorilor contra riscurilor legate de expunerea la agenți bilogici
la locul de muncă;
 Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
prescripțiile minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (vibrații);
 Firectiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
prescripțiile minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot);
 Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți
cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;

4
  Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
prescripțiile minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (radiații optice artificiale);
 Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a
echipamentului de muncă la locul de muncă;
 Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind
prescripțiile minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (câmpuri electromagnetice).

Prin Regulamentul CE nr.2062/94 a fost înființată Agenția Europeană

pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA) care promovează o politică
de prevenire a riscurilor cu scopul asigurării îmbunătățirii condițiilor de siguranță
și sănătate la locul de muncă10. Ca istrumente de lucru și gestionare a sănătății și
securității în muncă, aceasta folosește:
- OIRA (Online interactive Risk assessment) – evaluarea intercativă
a riscurilor11;
- Derularea în toată Europa unor campanii de senzibilizare12;
- Filmele NAPO pentru pomovarea securității și sănătății în muncă 13
care promovează aspecte importante materiei într-un mod amuzant
și ușor de însușit/”digerat”.
- Encyclopedia on-line OSHwiki - oferă informații corecte și fiabile
despre SSM14
O importanță deosebită în lupta pentru creșterea siguranței la locul de muncă
și a productiviții deopotrivă o are dialogul social 15. Astfel partenerii sociali
10
Pentru detalii a se vedea https://europa.eu/european-union/about-eu/agencies/eu-osha_ro#prezentare-general
%C4%83
11
https://oiraproject.eu/en/
12
În octombrie 2020, va fi lansată campania ”Locurile de muncă sănătoase își fac viața mai ușoară” ce are ca temă
prevenirea afecțiunilor musculo-scheletice profesionale – una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate
asociate locului de muncă din Europa; https://osha.europa.eu/ro/healthy-workplaces-campaigns; Pentru campaniile
anterioare, a se vedea https://healthy-workplaces.eu
13
https://www.napofilm.net/ro
14
De actualitate în contextul actual: https://oshwiki.eu/wiki/COVID-19:_guidance_for_the_workplace#See
15
A se vedea în același sens Nicolae Voiculescu, Maria-Beatrice Berna, op,cit., p.281.
5
 europeni16 au adoptat 2 acorduri cadru, unul referitor la stresul la locul de muncă 17,
iar celălalt la hărțuirea și violența la locul de muncă18.

2.Cadrul intern al securității și sănătății în muncă

 Constituția României
 Codul muncii19 art.175-191
 Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă20
 Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli
profesionale21
 H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/200622;
 H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor23
 H.G. nr. 1091/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul
de muncă24;
 H.G. nr.1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în
locuri de muncă în condiții speciale25;
 H.G. nr. 1048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru
utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de
muncă26;

16
Este vorba despre Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), Business Europe, Uniunea Europeană de
Artizanat și Întreprinderi Mici și Mijlocii (UEAPME), Centrul European al Întreprinderilor cu participare publică și
al întreprinderilor de interes economic general (CEEP) – Ibidem.
17
https://www.etuc.org/sites/default/files/Romanian_TU_version-2_1.pdf
18
http://resourcecentre.etuc.org/linked_files/documents/Framework%20Agreement%20on%20Harassment
%20%26%20Violence%20-RO.pdf
19
Republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările
ulterioare.
20
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.646 din 23 iulie 2006 cu modificările și completările
ulterioare.
21
Republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 08 aprilie 2014, cu modificările și completările
ulterioare.
22
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006.
23
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 17 mai 2007 cu modificările și completările
ulterioare.
24
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 739 din 30 august 2006.
25
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003 cu modificările și
completările ulterioare.
26
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 23 august 2006.
6
  H.G. nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru
utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă27;
 H.G. nr. 557/2007 privind completarea măsurilor destinate să promoveze
îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă pentru salariații încadrați în
baza unui contract individual de muncă pe durată determinată și pentru salariații
temporari încadrați la agenți de muncă temporară28
 Alte acte normative privind cerințele minime privind securitatea și sănătatea în
muncă în anumite domenii de activitate (de exemplu: șantierele temporare și
mobile29, locurile de muncă ce presupun expunerea lucrătorilor la riscurile
generate de vibrații30, agenți fizic (zgomot)31, azbest32, atmosfere explozive33,
campuri electromagnetice34, radiații optice artificiale35 etc. ).

3.Noțiunea de securitatea și sănătate în muncă

- Art.41 alin.2 Constituția României: ”Salariații au dreptul la măsuri de protecție
socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al
femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, rapausul
săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau
speciale, formarea profesională, precum și alte situații specific, stabilite prin lege”.
- Art.175 Codul muncii
(1) ”Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate
aspectele legate de muncă” – Obligația angajatorului se referă atât la asigurarea
condițiilor pentru prestarea efectivă a muncii, cât și la aspectele auxiliare 36
(pregătirea proceselor tehnologice, aprovizionarea cu materii prime, precum și alte

27
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 03 octombrie 2006.
28
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 18 iunie 2007
29
H.G. nr.300/2006 privind cerințele minime de Securitate și sănătate pe șantierele temporare și mobile, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 21 martie 2006 cu modificările și completările aduse prin HG
nr.601/2007. Acest act normativ transpune Directiva nr.1992/57/C.E.E.
30
H.G. nr.1876/2005.
31
H.G. nr.493/2006.
32
H.G. nr.1875/2005.
33
H.G. nr.1058/2006.
34
H.G. nr.1136/2006.
35
H.G. nr.510/2010
36
A se vedea Alexandru Țiclea, Codul muncii comentat și adnotat cu legislație conexă și jurisprudență relevantă,
Editura Universul Juridic, București, 2017, p.349.
7
acțiuni organizate de angajator). Acest text legal se completează cu prevederile art.40
alin.2 lit.b Codul muncii, potrivit cărora angajatorului îî revine obligația de a asigura
permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor
de muncă37 și condițiile corespunzătoare de muncă.
(2) ”Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl
exonerează de răspundere în acest domeniu” – obligația angajatorului subzistă chiar
în contextul externalizării seviciilor privind asigurarea securității și sănătății în
muncă38.
(3) ”Obligațiile salariaților în domeniul sănătății și securității în muncă nu pot aduce
atingere responsabilității angajatorului” – neexecutarea obligațiilor instituite de lege
în sarcina salariaților nu poate constitui cauza exoneratoarea de răspundere a
angajatorului39.
(4) ”Măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot să determine în nici un
caz, obligații financiare pentru salariați” – costurile în totalitatea lor, cad în sarcina
exclusivă a angajatorului.
- Art.1 Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă
(1) ”Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătățirii
securității și sănătății în muncă a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabilește principii generale referitoare la prevenirea riscurilor
profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc
și accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii,
instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor, precum și direcțiile generale pentru
implementarea acestor principii”.

În literatura de specialitate, securitatea și sănătatea în muncă este definită ca

fiind ”un ansamblu unitar de norme juridice cu caracter imperativ care au ca obiect
reglemetarea raporturilor juridice care se formează cu privire la organizarea,

37
În temeiul art.129 Codul muncii, prin normă de muncă înțelegem ”cantitatea de muncă necesară pentru
efectuarea operațiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate
normală, în condițiile unor procese tehnologice și de muncă determinate”.
38
Ibidem.
39
A se vedea în același sens, ibidem.
8
desfășurarea și controlul procesului muncii, în scopul asigurării condițiilor optime
pentru apărarea vieții, integrității corporale și sănătății subiectelor participante,
precum și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor
profesionale”40.
Art.5 lit.n din Legea nr.319/2006 definește securitatea și sănătatea în muncă
prin evidențierea scopului reglementărilor legale, și anume ”asigurarea celor mai
bune condiții în desfășurarea procesului de muncă”, respectiv ”apărarea vieții,
integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane
participante la procesul de muncă”.

40
Sanda Ghimpu, Ion Traian Ștefănescu, Șerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, Tratat,
vol.III, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p.190. A se vedea, în același sens și Alexandru Țiclea,
Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, Ediția a X-a, actualizată, Editura Universul Juridic,
București, 2016, p.624.
9
4.Domeniul de aplicare a normelor de Securitate și sănătate în muncă
Potrivit art.3 din Legea nr.319/2006, prevederile actului normativ în discuție
se aplică în toate sectoarele de activitate – publice şi private, precum și față de
angajatori, lucrători şi reprezentanţii lucrătorilor, deopotrivă.

Legea nr.319/2006 explică în art.5 sensul următorilor termeni sau expresii:

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv
studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi
alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează
activităţi casnice. În concluzie, prin lucrător trebuie să înțelegem atât persoana
încadrată în muncă în baza unor raporturi juridice de muncă, cât și alte persoane
asimilate (studenții și elevii pe parcursul stagiilor de practică, ucenicii), sensul
noțiunii fiind unul extins. Trebuie subliniat, însă, faptul că acest concept nu este
specific dreptului intern, singura definiție a termenului fiind cuprins în Legea
nr.319/200641.
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de
serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau
unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau
unitate, cu permisiunea angajatorului, într-una din următoarele situații:
* în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea
angajării – fiind vorba despre persoana selectată în vederea angajării pentru a cărei
încadrare în muncă este necesară îndeplinirea condiției prealabile încheierii
contractului individual de muncă a verificării aptitudinilor profesionale și
personale (în temeiul art.29 Codul muncii). Atfel spus, se bucură de protecție
multilaterală a legii sub aspectul sănătății și securității în muncă inclusiv
persoanele care, deși nu se află în raporturi juridice de muncă cu angajatorul, totuși

41
Pentru sensul noțiunii în dreptul Uniunii Europene a se vedea Ion Traian Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de
drept al muncii, Ediția a IV-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2017, pp.80-82.
10
* persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de
voluntariat, precum şi
* şomerii pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi
* persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi
pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate
prin orice alt mijloc de probă. Este vorba despre persoanele care desfășoară muncă
nedeclarată în forma prevăzută de art.15¹ lit.a Codul muncii42.
d)reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii
şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte
problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;
e)prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate
etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor
profesionale;
f)eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului,
produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,
situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în
condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum
şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
g)accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia
acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel
puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h)boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici

42
În completare a se vedea Decizia nr. 37/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Iași -
Secția litigii de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la admisibilitatea
acțiunii în constatare a raportului de muncă și a efectelor acestuia pentru recunoașterea jurisdicțională a tuturor
drepturilor legale derivând din desfășurarea raporturilor de muncă (raporturi încetate anterior sesizării instanței),
pentru persoana fizică care a prestat muncă pentru și sub autoritatea celeilalte părți, în ipoteza neîndeplinirii de către
părți a obligației de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 114 din 10 februarie 2017.
11
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
i)echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în
muncă;
j)echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau
mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care
ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de
muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest
obiectiv;
k)loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau
unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii. Apreciem că
acesta poate fi la sediul angajatorului, dar și în alt loc organizat de acesta, precum
și la domiciliul angajatului în situația muncii la domiciliu sau telemuncii.
l)pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia
îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
m)stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau
specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în
perioada de reconversie profesională;
n)securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate
având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de
muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor
persoane participante la procesul de muncă;
o)incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul,
avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea
unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul
neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să
aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube
materiale;

12
 p)servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii,
abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, conform legii;
q)accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care
necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de
muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
r)boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii
factori determinanţi sunt de natură profesională.

5.Trăsăturile caracteristice ale securității și sănătății în muncă și principiile care

guvernează securitatea și sănătatea în muncă
- dreptul la măsuri de protecție socială este un drept recunoscut tuturor
participanților la procesul de muncă și ocrotit de stat, fiind o problemă de interes
general43 - expresie a implicării statului44. Pentru aceste considerente, stabilirea
măsurilor privind securitatea și sănătatea în muncă nu au fost lăsate exlusiv la
latitudinea părților, prin apanajul negocierii, data fiind importanța valorilor ce se
impun a fi ocrotite (viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică a participanților la
procesul muncii)
- îmbinarea dreptului la muncă cu dreptul la măsuri de protecție socială – procesul
muncii trebuie să se defășoare în condiții de deplină siguranță pentru toți
participanții. Respectarea disciplinei muncii contribuie la asigurarea valorilor
ocrotite45.
- asigurarea securității și sănătății în muncă are un caracter preventiv – În temeiul
art.8 alin.1 Legea nr.319/2006, angajatorului îi revine obligația de a desemna ”unul
sau mai mulți lucrători pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de
activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere și/sau unitate”.
De asemenea, angajatorului îi revine obligația de a întocmi ”un plan de prevenire și
protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură,

43
A se vedea Alexandru Țiclea, op.cit., pp.632-633.
44
A se vedea Ion Traian Ștefănescu, op.cit., pp.730-731.
45
A se vedea în același sens, Alexandru Țiclea, op.cit., p.633.
13
 bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de
muncă specifice unității”46, de a informa persoana selectată în vederea încadrării cu
privire la riscurile specifice postului47 și de a angaja ”numai persoane care, în urma
examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund
sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să asigure controlul medical
periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării”48. În acest
context, este important de amintit faptul că necesitatea examinării medicale –
condiție prealabilă obligatorie la încadrarea în muncă are ca scop: stabilirea
existenței aptitudinii specifice în muncă; afecțiunile de care suferă persoana, dacă
există, să nu fie de natură a pune în pericol sănătatea și securitatea în muncă a sa
sau a celorlalți participanți, calitatea produselor sau sănătatea populației deservite;
stabilirea compatibilității între afecțiunile de care suferă persoana și viitorul loc de
muncă; stabilirea eventualelor propuneri de adaptare a postului la starea de
sănătate a persoanei selectate în vedrea încadrării49.
- Așa cum am arătat mai sus, asigurarea măsurilor de protecție socială reprezintă o
obligație legală a angajatorului, dusă la îndeplinire pe cheltuiala proprie.

46
Art.13 lit.b Legea nr.319/2006.
47
A se vedea prevederile art.17 alin.3 lit.f Codul muncii coroborat cu prevederile art.13 lit.h Legea nr.319/2006.
48
Art.13 lit.j Legea nr.319/2006.
49
A se vedea în acest sens Ion Traian Ștefănescu, op.cit., pp.290-291.
14