Program de pregatire in domeniul

SECURITATII SI SANATATII IN
MUNCA
– 40 de ore –
1. Cadru legislativ general referitor la securitatea si sanatatea in
munca

2. Concepte de baza referitoare la securitatea si sanatatea in munca

3. Notiuni despre riscuri generale si prevenirea lor

4. Notiuni despre riscuri specifice si prevenirea lor

5. Acordarea primului ajutor

 1.Cadru legislativ general referitor la securitatea si sanatatea in
munca

Directiva cadru nr.

89 / 391/ CEE, Legea 319/2006
privind privind
“SANATATEA SI ,,SANATATEA SI
SECURITATEA SECURITATEA IN
LUCRATORILOR MUNCA”
LA LOCUL DE
MUNCA”

Directiva HG nr.1425/2006
<< MAŞINI >> Normele
89 /392/CEE, metodologice
devenita de aplicare a
98/ 37/ CE Legii nr. 319/2006

Hotarari de Guvern
specifice
 LEGISLATIE EUROPEANA

Directiva cadru nr. 89 / 391/ CEE,

privind “SANATATEA SI SECURITATEA
LUCRATORILOR LA LOCUL DE MUNCA”

• În ansamblul său Directiva 89/391, elaborată şi adoptată în anul 1989 este o directivă cu
aplicabilitate generală, numită Directiva-cadru 89/391 si concretizează prevederile art. 137 din
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, articol ce stabileşte pentru statele membre obligaţia
de a promova „ameliorarea mediului de muncă pentru a proteja securitatea şi sănătatea
lucrătorilor".
➢ Obiectivul directivei este acela de a imbunatati sanatatea si securitatea lucratorilor, la locurile lor
de munca, in toate sectoarele de activitate, private sau publice (cu exceptia anumitor activitati
specifice din cadrul functiei publice, cum ar fi fortele armate, politia sau protectia civila).
In acest scop, ea cuprinde principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale si la
protectia securitatii si sanatatii, eliminarea factorilor de risc si accident, informarea, consultarea si
participarea echilibrata a lucratorilor sau a reprezentantilor lor, potrivit legislatiilor si/sau practicilor
nationale, formarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora, precum si linii generale pentru transpunerea
in practica a principiilor mentionate.
• Totodata, Directiva impune angajatorului :
➢ sa realizeze o evaluare a riscurilor ce ar putea afecta sanatatea si securitatea la locul de
munca
➢ sa isi ia toate masurile privind buna informare si instruirea corespunzatoare a angajatilor in ceea
ce priveste problemele de sanatate si securitate,

• Principiile generale de prevenire care trebuie aplicate:

a) evitarea riscurilor ;
b) evaluarea riscurilor care nu pot sa fie evitate ;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca,
precum si alegerea echipamentelor de munca si a metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii
cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) luarea in considerare a starii evolutiei tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin
periculos;
g) planificarea prevenirii avand in vedere un ansamblu coerent care integreaza in cadrul
prevenirii tehnica, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor de
mediu ai muncii ;
h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie
individuala ;
i) aducerea instructiunilor corespunzatoare la cunostinta lucratorilor.

Directiva <MAŞINI> 89 / 392/CEE, devenita 98/ 37/CE

cu referire la “cerinţe esentiale” de proiectare a masinilor si la
obligatia de “analiza a riscurilor „
 Principiile care trebuie aplicate pentru integrarea securitatii muncii in proiectarea si
folosirea masinilor sunt :
✓ analiza riscurilor
✓ eliminarea si reducerea riscurilor
✓ luarea masurilor de protectie necesare pentru riscurile ce nu pot fi eliminate
✓ informarea utilizatorului cu privire la riscurile reziduale

Odata ce a fost adoptata, Directiva-cadru nr.89/391/CEE, prin articolul 16, a

constituit baza pentru adoptarea unui numar de 17 directive specifice, care acopera
problematica sanatatii in domenii particulare

Directive specifice

Intre acestea, o importanta deosebita o are Directiva Consiliului 91/383/CEE, din 25 VI 1991,
care completeaza masurile ce privesc ameliorarea securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor avand
un raport de munca cu durata determinata sau un raport de munca intermediat.
Astfel, s-a asigurat, pentru aceste categorii de lucratori, acelasi nivel de protectie ca si cel
de care beneficiaza, in temeiul Directivei 89/391/CEE, muncitorii care au un contract individual
de munca incheiat, de regula, pe o perioada nederminata.
 Celelalte directive, adoptate pentru a se pune in aplicare dispozitiile Directivei cadru, sunt :
1- Directiva 89/654/CEE din 30 noiembrie 1989, privind prescriptiile minimale de
securitate si de sanatate pentru locurile de munca;

2-Directiva 89/655/ din 30 noiembrie 1989, privind prescriptiile minimale de securitate si

sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor de lucru;

3- Directiva 89/656/CEE, din 30 noiembrie 1989, privind prescriptiile minimale de

securitate si de sanatate pentru utilizarea de catre lucratori la lucru a echipamentelor de
protectie individuala;

4. Directiva 90/269/CEE, din 29 mai 1990, privind prescriptiile minime de securitate si de

sanatate referitoare la manevrarea manuala a incarcaturilor ce implica riscuri, cu deosebire
dorso-lombare, pentru lucratori.

5. Directiva 90/270/CEE, din 29 mai 1990, privind prescriptiile minime de securitate si de

sanatate referitoare la lucrul cu echipamente cu ecran de vizualizare.

6. Directiva 90/394/CEE, din 28 iunie 1990, privind protectia lucratorilor contra riscurilor
legate de expunerea la agenti cancerigeni la locul de munca. Directiva a fost modificata prin
Directiva 1999/38/CE prin includerea si a agentilor mutageni ;
7. Directiva 2000/54/CE a Parlamentului european si a Consiliului din 18 septembrie 2000
privind protectia lucratorilor contra riscurilor legate de expunerea la agenti biologici la locul de
munca ;

8. Directiva 92/57/CEE, din 24 iunie 1992, privind prescriptiile minime de securitate si de

sanatate la instalarea santierelor temporare sau mobile;
9. Directiva 92/58/CEE, din 24 iunie 1992, privind prescriptiile minime pentru
semnalizarea securitatii si/sau sanatatii la locul de munca;
10. Directiva 92/85/CEE, din 19 octombrie 1992, privind aplicarea masurilor ce vizeaza
promovarea ameliorarii securitatii si sanatatii lucratoarelor insarcinate, lauze sau care alapteaza
la locul de munca;
11. Directiva 92/91 /CEE, din 3 noiembrie 1992, privind prescriptiile minime vizand
ameliorarea protectiei in materie de securitate si de sanatate a lucratorilor din industriile
extractive prin foraj;
12. Directiva 92/104/CEE, din 3 decembrie 1992, privind prescriptiile minime vizand
ameliorarea protectiei in materie de securitate si de sanatate a lucratorilor din industriile
extractive la suprafata sau subterane;
13. Directiva 93/103/CE, din 23 noiembrie 1993, privind prescriptiile minime de securitate
si de sanatate la bordul navelor de pescuit;
 14. Directiva 98/24/CE, din 7 aprilie 1998, privind protectia sanatatii si securitatii
lucratorilor contra riscurilor legate de agentii chimici la locurile de munca.
15. Directiva 99/92/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 16 decembrie 1999,
privind prescriptiile minime vizand ameliorarea protectiei in materia securitatii si sanatatii
lucratorilor susceptibili sa fie expusi la riscul atmosferelor explozive;
16. Directiva 2002/44/CE privind prescriptiile minimale de securitate si de sanatate relative
la expunerea lucratorilor la riscurile datorate agentilor fizici (vibratii).
17. Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 februarie 2003
privind prescriptiile minimale de securitate si de sanatate relative la expunerea lucratorilor la
riscurile datorate agentilor fizici (zgomot).

Pe langa aceste directive au mai fost adoptate si alte acte normative comunitare de interes in
domeniu, intre care se numara:
➢ Decizia Consiliului 74/325/CEE, din 27 iunie 1974, privind crearea unui comitet
consultativ pentru securitate, igiena si protectie a sanatatii la locul de munca ;
➢ Directiva 94/33/CE a Consiliului, din 22 iunie 1994, privind protectia tinerilor la lucru ;
➢ Regulamentul (CE) nr. 2062/94 al Consiliului, din 18 iulie 1994 ce instituie o
Agentie europeana pentru securitate si sanatate la locul de munca. Aceasta institutie a fost creata
pentru a promova ameliorarea mediului de munca, pentru a proteja securitatea si sanatatea
lucratorilor, astfel cum este prevazuta de tratatele comunitare si de programele de actiune
succesive. Agentia are ca obiectiv sa furnizeze instantele comunitare, statelor membre si mediilor
interesate informatiile tehnice, stiintifice si economice utile in domeniul securitatii si sanatatii in
munca.
➢ Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul pericolelor legale
de accidente majore ce implica substante periculoase.

Directivele impun cerinte minime de securitate si sanatate in

munca si sunt obligatorii pentru toate statele membre ale
Uniunii Europene
 LEGISLATIA ROMANEASCA

Legea 319/2006
privind
,,SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA”

Legislatia in domeniu a fost actualizata in Romania , incepand cu anul 2006 si cuprinde Legea
319/2006 , care transpune transpune Directiva cadru a Consiliului nr. 89/391/CEE , HG 1425/2006
care cuprinde Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006, precum si HG specifice ,care
transpun Directivele specifice ale CEE .

Legea nr. 319 / 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă – este legea de baza care transpune
Directiva cadru a Consiliului nr. 89/391/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor care vizează
promovarea ameliorării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

Capitolul I. Dispoziţii generale - stipulează expres:

* scopul legii - instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii secu-
rităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
* principii generale - referitoare la:
- prevenirea riscurilor profesionale;
- protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
- eliminarea factorilor de risc şi accidentare;
- informarea, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor;
- direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
Capitolul II. Domeniu de aplicare.
Dispoziţiile acestui capitol se aplică:
* în toate sectoarele de activitate din economia naţională - publice;
* angajatorilor; - private.
* angajaţilor;
* reprezentanţilor lucrătorilor.
Tot în acest capitol legea precizează:
- excepţiile domeniului de aplicare;
- înţelesul termenilor şi expresiilor specifice domeniului securităţii şi sănă-
tăţii în muncă referitoare la:
…lucrător, angajator, alţi participanţi la procesul de muncă, prevenire;
…reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securi-
tăţii şi sănătăţii lucrătorilor, eveniment, accident de muncă, boală pro-
fesională, echipament de muncă, EIP, loc de muncă, stagiu de practică;
…pericol grav şi iminent de accidentare, securitate şi sănătate în muncă;
…incident periculos, servicii externe, accident uşor, boală legată de pro-
fesie.
Capitolul III. Obligaţiile angajatorilor.
Capitolul este structurat pe şapte secţiuni şi anume:
Secţiunea 1 - Obligaţii generale ale angajatorilor. Acestia are obligaţia:
* să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate
de muncă;
* să implementeze măsurile pe baza principiilor generale de prevenire:
- evitarea riscurilor;
- combaterea riscurilor la sursă;
- adaptarea muncii la om;
- adaptarea la procesul tehnologic etc.
* să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
* să ia măsurile corespunzătoare pentru ca în zonele cu risc ridicat şi speci-
fic, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit
instrucţiunile adecvate ş. a.
Secţiunea a 2-a - Servicii de prevenire şi protecţie. Stabileşte obligaţia angajato-
rului de a desemna unul sau mai mulţi lucrători care se vor ocupa de acti-
vitatea de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale din unitate,
denumiţi „lucrători desemnaţi”.
Secţiunea a 3-a - Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor,
pericol grav şi iminent.

Secţiunea a 4-a - Alte obligaţii ale angajatorilor.

Secţiunea stabileşte următoarele obligaţii:
- să realizeze evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă;
- să adopte din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor soluţii
privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie elimi-
nate sau diminuate riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională a
lucrătorilor;
- să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănă-
tăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi;
- să elaboreze instrucţiuni proprii;
- să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi profesiilor prevăzute
în legislaţia specifică;
- să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
- să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectori cu prilejul vizitelor de
control;
- să asigure echipamentul individual de protecţie ş. a.
Secţiunea a 5-a - Informarea lucrătorilor.
Secţiune stabileşte obligaţia angajatorilor de a lua măsuri pentru ca
lucrătorii să primească informaţii privind:
* riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă;
* măsurile şi activităţile de prevenire şi protectie
Secţiunea a 6-a - Consultarea şi participarea lucrătorilor.
De asemenea, această secţiune stabileşte obligaţia angajatorului ca la
nivelul unităţii să se înfiinţeze, organizeze şi să funcţioneze comitetul de securi-
tate şi sănătate în muncă ( CSSM ).
Secţiunea a 7-a - Instruirea lucrătorilor.
În fine, această secţiune cuprinde reglementări privind asigurarea con-
diţiilor pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire adecvată în dome-
niul securităţii şi sănătăţii în muncă specifice locului şi postului său de muncă:

Capitolul IV. Obligaţiile lucrătorilor.

Acest capitol este consacrat lucrătorilor care au obligaţia să-şi desfăşoare
activitatea în conformitate:
- cu pregătirea şi instruirea sa;
- cu instrucţiunile primite din partea angajatorului,
astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională
atât propria persoană cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sale
în timpul procesului de muncă.

Capitolul V. Supravegherea sănătăţii.

Acest capitol este consacrat măsurilor prin care se asigură supravegherea
corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securita-
tea şi sănătatea în muncă.
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medi-
cină a muncii, iar măsurile vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată
beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.

Capitolul VI. Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor.

Capitalul este structurat pe trei secţiuni.
Secţiunea 1. Secţiunea stipulează obligaţia angajatorului de a comunica de înda-
tă, orice eveniment
Secţiunea a 2-a. Detaliază accidentele de muncă.
Secţiunea a 3-a. Se referă la obligativitatea:
- declarării bolilor profesionale;
- cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale;
- raportării lunare a bolilor profesionale nou-declarate;
- declarării intoxicaţiilor acute profesionale.

Capitolul VII. Grupuri sensibile la riscuri.

Capitolul stabileşte obligaţia angajatorului să amenajeze locurile de mun-
că ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice, cum ar fi:
* femei gravide; * lehuzele sau femeile care alăptează;
* tinerii; * persoanele cu dizabilităţi;
Capitolul VIII. Infracţiuni.
Constituie infracţiune, în sensul legii securităţii şi sănătăţii în muncă:
* neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în mun-
că de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri;
* neluarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu
privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă se creează un pericol:
- grav şi iminent de producere a unui accident de muncă;
- de îmbolnăvire profesională;
se pedepseşte cu închisoare de la un an la doi ani sau cu amendă.
Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşi-
nilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat
măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la doi ani sau amendă.

Capitolul IX. Contravenţii.

În cadrul acestui capitol se precizează faptul că încălcarea dispoziţiilor
legale privitoare la securitatea şi sănătatea în muncă constituie contravenţie iar
faptele săvârşite de angajatori pot atrage răspunderea civilă, după caz.
Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile
cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în
care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de
stat.

Capitolul X. Nominalizează autorităţile competente şi instituţii cu atribuţii în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Capitolul XI. Cu titlul - Dispoziţii finale - menţionează faptul că se aprobă prin

H.G. la propunerea M.M.S.S.F. următoarele acte normative:
* normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;
* transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea
în muncă.
În aplicarea prevederilor prezentei legi, M.M.S.S.F. va elabora proiecte
de acte normative necesare implementării şi adaptării situaţiilor existente la
cerinţele prezentei legi.
În fine, capitolul mai cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a
legii securităţii şi sănătăţii în muncă, conflictul temporal de legi, precum şi
legislaţia europeană care a stat la baza elaborării legii.

HG 1425 /2006 pentru aprobarea NORMELOR METODOLOGICE

de aplicare a prevederilor Legii 319/2006

Stabileste modul de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 si
cuprinde 8 capitole si 26 de anexe .
Cele mai semnificative norme pentru acest program de pregatire sunt prezentate in capitolul II al
cursului .
 Hotarari de Guvern specifice

Locul de muncă HG 1091/2006

Semnalizarea de securitate HG 971/2006
Echipamente de muncă HG 1146/2006
EIP HG 1048/2006
Azbest HG 1875/2006
Agenţi cancerigeni HG 1093/2006
Agenţi chimici HG 1218/2006
Agenţi biologici HG 1092/2006
Ecrane de vizualizare HG 1028/2006
Câmpuri electromagnetice HG 1136/2006
Manipularea manuală a maselor HG 1051/2006
Zgomot HG 493/2006
Vibraţii H Şantiere temporare sau mobile HG 300/2006
Asistenţa medicală la bordul navelor HG 1007/2006
Atmosfere explozive HG 1058/2006
Nave de pescuit HG 1135/2006
Industria extractivă de foraj HG 1050/2006
Industria extractivă de suprafaţă şi în subteran
HG 1049/2006G 1876/2005

Structura legislatiei ssm nationale

Element generator

CONSTITUTIA ROMANIEI

Legislatia primara

Legea 319/ 2006

 Legislatia secundara
Norme metodologice de securitate a muncii

Hotarâri de guvern specifice

Standarde de securitate

Legislatia tertiara – emisa de Angajator

Instructiuni proprii(interne) de
sănătate şi securitate în muncă
Dispozitii si regulamente privind
masuri de prevenire detaliate