A FI BINE INFORMAT,

INSEAMNA CA PUTEREA ESTE

IN MANA TA .

Inspector securitate si sanatate in

munca
 Inspector in domeniul SSM
Prin Ordinul nr.238/07.04.2008 al M.M.F.E.S, precum si in baza HG 955/2010
denumirea ocupaţiei inspector protectia muncii - cod COR: 315219 - a devenit
inspector in domeniul securitatii si sanatatii in munca si, respectiv cod COR
315206 tehnician protectia muncii, ce se va numi tehnician in domeniul
sanatatii si securitatii in munca din 27 septembrie 2011 . Descrierea acestei
ocupatii si continutul unitatilor de competenta sunt conforme cu standardul
ocupational din 2006 care face parte din domeniul: administratie si servicii
publice.
Denumirea ocupatiei inspector in domeniul securitatii si sanatatii in munca,
similar cu cel de tehnician protectia muncii este sinonima cu sintagma
lucrator desemnat ce este conforma Legii Securitatii si Sanatatii in Munca
nr.319/14.07.2006. Obiectivele cursurilor necesare pregatirii in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, conform anexei nr.6 din H.G.nr.1425/2006
pentru nivelul de baza sunt acoperite de obiectivele ocupatiei prezentate in
standardul ocupational. Continutul prezentului suport de curs poate fi utilizat
pentu nivelele de baza si mediu de pregatire
Obiectivele ocupatiei, denumirile unitatilor de competenta, elementele de
competenta si criteriile de realizare a acestora pentru fiecare unitate, conform
standardului ocupational, sunt prezentate in continuare.
 Obiectivele ocupatiei Inspector SSM sunt:
 

A. Urmareste organizarea, coordonarea si monitorizarea activitatii de asigurare a SSM

, in conformitate cu legislatia in vigoare.
B. Elaboreaza instructiuni proprii de SSM in functie de particularitatile sitemului de
munca din unitatea in care isi desfasoara activitatea angajatul, numarul de angajati al unitatii,
riscurile de accidentare si/sau imbolnavire profesionala, repartizarea teritoriala a unitatii
si/sau a sucursalelor, filialelor, sediilor de lucru ale acesteia.

C. Intocmeste planul anual de protectie si prevenire a accidentelor si/sau imbolnavirilor

profesionale
D. Organizeaza si amenajeaza spatiul necesar desfasurarii actvitatii specifice in
domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si punctele de prim ajutor din unitate.
E. Asigura semnalizarea de SSM in munca in corelatie cu potentialul de risc de
accidentare si/sau imbolnavire profesionala determinat, alegand tipul de semnalizare necesar
pentru riscurile specifice locurilor de munca, in functie de necesitatea lor, precum si adecvarea
lor pe amplasamente pentru mijloacele de semnalizare.
F. Pregateste si deruleaza informarile specificice locurilor de munca si riscurilor
specifice acestora, pregateste si efectueaza instructajele de securitate si sanatate in munca in
functie de domeniul de activitate al unitatii, categoriile de personal existente si specificul
ocupatiilor practicate.
G. Pregateste si desemneaza salvatorii la locul de munca si desfasoara diverse
activitati de perfectionare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si al acordarii
primului ajutor, in functie de necesitatile unitatii,dupa ce acestia au urmat un curs de minim 8
ore de pregatire in acordarea primului ajutor .
 Obiectivele ocupatiei
H. Se implica in asigurarea echipamentului individual de protectie si de lucru, stabilind
tipul si cantitatile necesare – in functie de riscurile specifice locurilor de munca,
participand la receptionarea acestuia pe baza declaratiilor de conformitate eliberate de
furnizori, conform criteriilor de calitate specificate.
I. Are ca responsabilitate permanenta prevenirea accidentelor de munca şi a
îmbolnavirilor profesionale, putand sa faca parte din echipa de evaluare a riscurilor
profesionale, lucrand in sensul reducerii sau chiar eliminarii evenimentelor periculoase,
propunand masuri pentru asigurarea siguranţei în desfaşurarea proceselor de munca.
J. Verifica si controleaza continuu modul de respectare si aplicare a instructiunilor proprii
pe linie de securitatea si sanatatea muncii, starea şi modul de utilizare a echipamentului
individual de protecţie, precum si modul de folosire al instalatiilor, echipamentelor si
mijloacelor de productie din dotare .
K. In situaţii de pericol iminent, dezastre, situaţii de accident, anunta toţi factorii de
intervenţie, intrerupe activitatea in zona de pericol iminent si coordoneaza activitaţile de
intervenţie şi evacuare in cadrul unitatii,iar la cerere, efectueaza primele cercetari privind
cauzele şi Imprejurarile producerii acestora , in lipsa unei persoane instruite si desemnate
de specialitate (Cadru tehnic PSI,Insp. Protectia civila,Manager securitate)
L. Dovedeste deprinderi privind comunicarea cu diferite categorii de interlocutori,
precum si lucrul in echipa.
M. Detine cunostinte solide in domeniul legislatiei de SSM, se preocupa permanent de
asimilarea noutatilor specifice si adaptarea continutului prevederilor legislative la
particularitatile proceselor de munca din cadrul unitatii In care activeaza.
N. Intocmeste documentatia in domeniul SSM (incluzand evidenta meseriilor si a
profesiilor prevazute de legislatia in vigoare), pentru care este necesara autorizarea
exercitarii lor.
 Legislaţia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă

Constituţia României
Codul Muncii
Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă
H.G. nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr.319/2006
H.G. nr.955/2010 pentru modificarea H.G. 1425/2006 cu noi
reglementari privind securitatea si sanatatea in munca
H.G.-uri prin care au fost transpuse prevederile directivelor
europene, pe domenii specifice
 Legislaţia armonizată cu Directivele europene din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Nr crt. Actul normativ Domeniul Directiva
transpusă
1 Legea nr. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 89/391/CEE
319/2006
2 H.G. nr. protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor 83/477/CEE
1875/2005 faţă de riscurile datorate expunerii la azbest 91/382/CEE
98/24/CE
2003/18/CE
3 H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate 2002/44/CE
1876/2005 referitoare la expunerea lucrătorilor la
riscurile generate de vibraţii
4 H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate 92/57/CEE
300/2006 pentru şantierele temporare sau mobile
5 H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate 2003/10/CE
493/2006 referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile
generate de zgomot
6 H.G. nr. cerinţele minime pentru semnalizarea de de 92/58/CEE
971/2006 securitate şi/sausănătate la locul de muncă
7 H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate la 92/29/CEE
1007/2006 referitoare la asistenţa medicală la bordul
navelor
 Legislaţia armonizată cu Directivele europene din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Nr Actul normativ Domeniul Directiva
crt. transpusă
8 H.G. nr. 1028/2006 cerinţele minime de SSM referitoare la utilizarea 90/270/CEE
echipamentelor cu ecran de vizualizare

9 H.G. nr. 1048/2006 cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru 89/656/CEE

utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă
10 H.G. nr. 1049/2006 cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi 92/104/CEE
sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de
suprafaţă sau subteran
11 H.G. nr. 1050/2006 cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi 92/91/CEE
sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de foraj
12 H.G. nr. 1051/2006 cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru 90/269/CEE
manipularea manuala a maselor care prezintă
riscuri pentru lucrători, în
special de afecţiuni dorsolombare
13 H.G. nr. 1058/2006 cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi 99/92/CE
protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui
potenţial risc
datorat atmosferelor explozive
 Legislaţia armonizată cu Directivele europene din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Nr Actul Domeniul Directiva
crt. normativ transpusă
14 H.G. nr. privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru 89/654/CE
1091/2006 locul de muncă
15 H.G. nr. protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de 2000/54/CE
1092/2006 expunerea la agenţi biologici în muncă
16 H.G. nr. stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate 2004/37/CE
1093/2006 pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul
de muncă

17 H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate în munca la 93/103/CEE

1135/2006 bordul navelor de pescuit
18 H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la 2004/40/CE
1136/2006 expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice
19 H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru 89/655/CEE
1146/2006 utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor 95/63/CE
de muncă 2001/45/CE
 Legislaţia armonizată cu Directivele europene din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Nr Actul Domeniul Directiva
crt. normativ transpusă
20 H.G. nr. stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în 98/24/CE
1218/2006 muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva 91/322/CEE
riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici 2000/39/CE
2006/15/CE

21 H.G. nr. privind protecţia tinerilor la locul de muncă 94/33/CEE

600/2007
22 H.G.nr. privind completarea măsurilor destinate să promoveze 91/383/CEE
557/2007 îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de
muncă pentru salariaţii încadraţi în baza unui
contract individual de muncă pe durată determinată
şi pentru salariaţii temporari încadraţi la agenţi de
muncă temporară
23 Legea nr. aprobarea O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia 92/85/CEE
25/2004 maternităţii
24 H.G. nr. aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor 92/85/CEE
537/2004 O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii
Directive europene din domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă care urmează să fie transpuse

Directiva 2006/25/CE privind cerinţe minime

de
securitate şi sănătate privind expunerea
lucrătorilor la
riscurile datorate agenţilor fizici
(radiaţii optice artificiale)
 ALTE ACTE NORMATIVE NOU APĂRUTE ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Nr Denumire
crt
1 H.G. nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr.319/2006
2 Ordin nr.706/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate
de radiaţiile optice artificiale

3 Ordin nr. 3/2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea

accidentului de muncă — FIAM
4 Ordin nr. 242/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind formarea
specifică de coordonator în materie de securitate şi
sănătate pe durata elaborării proiectului şi/sau a
realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile
5 Ordin nr.455/2010 pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor
externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a
documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi
instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din
cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă
 Conform Legii 319/2006, in tara noastra,
angajatorul este obligat sa asigure conditiile
necesare ca angajatii sa se bucure de sanatate
si securitate in munca.
 Obligatiile angajatorului din punct de vedere al sanatatii
si securitatii in munca, ce decurg din Legea 319/2006:
Angajatorul trebuie sa asigure planificarea, organizarea si
resursele umane, financiare si materiale, necesare activitatii de
prevenire si protectie din organizatia sa.

Angajatorul trebuie sa asigure Evaluarea riscurilor profesionale si a

imbolnavirilor profesionale, a organizatiei.
Angajatorul trebuie sa asigure instruirea si informarea angajatilor.
Angajatorul trebuie sa asigure participarea angajatilor la
activitatea de prevenire si protectie din cadrul organizatiei sale.
Angajatorul trebuie sa asigure colaborarea cu tertii din punctul de
vedere al sanatatii si securitatii in munca.
 Acest lucru poate fi realizat cu respectarea prevederilor Legii
319/2006 si HG 1425/2006 modificat prin HG 955/2010, numita
in continuare HG 1425/2006 actualizata, in urmatoarele moduri:

a) prin asumarea de către angajator, a atribuţiilor pentru realizarea

măsurilor prevăzute de lege;

b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se

ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie;
c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de
prevenire şi protecţie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.
 
 HG 1425/2006 actualizata:
 
„ ART. 16
(1) În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv, angajatorul poate
efectua activităţile din domeniul SSM, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în
anexa nr. 5;
b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu
regularitate în întreprindere şi/sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în
anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atestă printr-un document de absolvire a
programului de pregătire.(pentru conducatorul societatii ,ori reprezentantul
lucratorilor)
(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1),
angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate organiza
serviciul intern de prevenire şi protecţie şi/sau poate să apeleze la servicii externe,
în condiţiile prezentelor norme metodologice.
(3) În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaţi/serviciile interne de
prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea
tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul
trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi
protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.
 HG 1425/2006 actualizata:
ART. 17

(1) În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv,

angajatorul poate efectua activităţile din domeniul SSM, dacă se îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu
consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.
(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1),
angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate
organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie şi/sau
poate să apeleze la servicii externe, în condiţiile prezentelor norme
metodologice.
(3) În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaţi/serviciile interne de
prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru
efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15,
angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de
prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.
 
 HG 1425/2006 actualizata:
ART. 18
(1) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au între 50 şi 249 de lucrători,
angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori să organizeze unul sau
mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de
prevenire şi protecţie din cadrul întreprinderii.
(2) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor prevăzute la alin. (1) care desfăşoară activităţi
dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe
servicii interne de prevenire şi protecţie.
(3) În cazul în care lucrătorii desemnaţi, serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au
capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi
protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele
activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.

ART. 19
(1) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 250 de lucrători, angajatorul
trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie (!! CSSM)
(2) În cazul în care serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie
prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe
pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul
propriu.
 
 INSPECTORUL IN DOMENIUL SANATATII SI
SECURITATII IN MUNCA
SINONIM CU
LUCRATORUL DESEMNAT
ori
Specialist in Securitatea si Sanatatea Muncii
 HG 1425/2006 actualizat:
  „ ART. 21
Pentru a putea să desfăşoare activităţile de prevenire şi protecţie, lucrătorul desemnat trebuie
să îndeplinească cel puţin cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 51^1 lit. a).
 
ART. 49*)
(1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului mediu sunt:
a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil
tehnic;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut
în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puţin 80 de ore.
(2) Nivelul mediu prevăzut la alin. (1) se atestă prin diploma de studii şi certificatul de absolvire
a cursului prevăzut la alin. (1) lit. b).
 

ART. 51^1*)
Ocupaţiile specifice domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă, necesare efectuării activităţilor
de prevenire şi protecţie, sunt următoarele:
a) tehnician în securitate şi sănătate în muncă.”
 
 
 UNITATI DE COMPETENTA (1-12)
 

1. Comunicarea interactiva la locul de munca

2. Lucrul in echipa
3. Planificarea activitatii proprii
4. Dezvoltarea profesionala
5. Organizarea activitatii de securitatea muncii
6. Asigurarea semnalizarii de securitate si sanatate in munca
7. Instruirea personalului domeniul securitatii si sanatatii in munca
8. Asigurarea echipamentului individual de protectie/lucru
9. Prevenirea accidentelor de munca si mentinerea starii de sanatate a
personalului
10. Investigarea cauzelor producerii accidentelor de munca si a
imbolnavirilor
11. Monitorizarea activitatii de securitatea muncii
12. Coordonarea activitatilor de interventie In cazuri de necesitate
 
 
 DOMENIUL DE COMPETENTA
COMPETENTE FUNDAMENTALE
1. Comunicarea interactiva la locul de munca
2. Lucrul in echipa
 
COMPETENTE GENERALE PE DOMENIUL DE ACTIVITATE
3. Planificarea activitatii proprii
4. Dezvoltarea profesionala
 
COMPETENTE SPECIFICE OCUPATIEI
5. Organizarea activitatii de securitatea muncii
6. Asigurarea semnalizarii de securitate si sanatate in munca
7. Instruirea personalului pe probleme de securitate si sanatate in munca
8. Asigurarea echipamentului individual de protectie/lucru
9. Prevenirea accidentelor de munca si mentinerea starii de sanatate a
personalului
10. Investigarea cauzelor producerii accidentelor de munca si a imbolnavirilor
11. Monitorizarea activitatii de protectie a muncii
12. Coordonarea activitatilor de interventie in cazuri de necesitate.
 In vederea studierii activitatii si intelegerii competentelor unui
Inspector de/in Sanatate si Securitate in Munca va trebui sa
reliefam elementele SISTEMUL DE MUNCA.
 
• Executant

• Sarcina de munca

• Mijloace de productie
• Mediul de munca
 TOATE ELEMENTELE
SISTEMULUI DE MUNCA
SUNT
GENERATOARE DE FACTORI DE RISC
 Planul anual de prevenire si protectie

Nr Loc de Riscuri Masuri Masuri Masuri Masuri Actiuni Terme Persoana Obse
crt munca evaluate tehnice organi igenico- de alta in scopul n de care rvatii
/post zatoric sanitare natura realizarii realiza raspunde
de e masurii re de
lucru realizare
a masurii

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 Planul anual de prevenire si protectie

Planul anual de prevenire si protectie trebuie sa contina

termene clare, responsabili si bugete.
El trebuie aprobat de catre angajator.
 Continand termenele, resposabilii si BUGETELE, Planul
anual de prevenire si protectie va determina, prin
angajator, toate compartimentele implicate sa actioneze
in consecinta.
Foarte importanta este coloana “Observatii” in care se
vor nota rezultatele monitorizarii indeplinirii masurilor
cuprinse in plan.
 Primul ajutor in caz de accidentare
• Inspectorul SSM se va ocupa de:
numirea si pregatirea salvatorilor si de organizarea punctelor de prim
ajutor.
O trusa de prim ajutor trebuie sa deserveasca max. de 20 de persoane.
 Atributii Inspector SSM
In cadrul organizatiei, Inspectorul SSM va trebui sa:
1. ajute la determinarea factorilor de risc in functie de particularitatile echipamentului de
munca si in corelatie cu conditiile specifice existente la fiecare loc de munca (mediu ambiant,
social si economic) si categoriile de personal utilizate;

2. stabileasca tipul si necesarul de semnalizare tinand cont de aceleasi elemente mentionate

mai sus, precum si dispozitivele de instalare, dar si sa urmareasca operatiunea de semnalizare
pana la ducerea ei la indeplinire, avand in vedere locurile cele mai vizibile pentru
receptionarea mesajelor de catre personalul organizatiei;
3. stabileasca componenta si necesarul de echipament individual de protectie si distribuirea
acestuia pe baza de semnatura;
4. asigure informarea si instruirea angajatilor;
5. stabileasca pentru organizatie, caile de evacuare a personalului in situatii de urgenta sau
pericol iminent, cu discernamant, avand in vedere posibilitatile reale de deplasare si evacuare
in timp util, si evitandu-se zonele cu potential crescut de pericol;
7. comunice accidentele de munca si sa participe atat cat este posibil la cercetarea si
inregistrarea lor.
 DECLARAREA SI CERCETAREA ACCIDENTELOR DE
MUNCA
PREVEDERI GENERALE
• Prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a
organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in
timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu
si care provoaca incapacitate temporara de munca (ITM) de cel putin 3
zile calendaristice, invaliditate (INV) ori deces(D).
(Art. 5 (g), din Legea 319/2006)
 În sensul prevederilor art. 5 lit. g) din Legea  319/2006, este, de asemenea,
accident de munca:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară
graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi
din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta
avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de
munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de
la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
îndeplinirea unei sarcini de munca;
i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de
munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru
îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba
îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau
dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi
invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în
locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la
aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice
romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor
tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de
lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din
cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna,
viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima
se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări
care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie sa se facă
fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se
facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca
sau de circulaţie în vigoare.
Accidentul de munca se clasifica in raport cu urmarile
produse si cu numarul persoanelor accidentate in:
 Accident ce produce incapacitate temporara de munca de cel putin

3 zile calendaristice;
Accident care produce invaliditate;
Accident mortal;
Accident colectiv, cand sunt
accidentate cel putin 3 persoane in
acelasi timp si din aceeasi cauza.
Accidentul de munca urmat de incapacitate temporara de munca ori,
dupa caz, urmat de invaliditate sau deces, precum si accidentul de
munca colectiv vor fi comunicate de indata de catre conducerea
persoanei juridice sau, dupa caz, de persoana fizica, in calitate de
angajator,Inspectoratului Teritorial de Munca si dupa caz, organelor
de urmarire penala competente, potrivit legii.

In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in

care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini
de serviciu, persoana juridica sau fizica la care sunt angajati
accidentatii va anunta de indata Inspectoratul Teritorial de Munca din
judetul in raza caruia s-a produs accidentul.
 Cercetarea accidentelor de munca se efectueaza astfel:

 de catre persoana juridica in cazul accidentului care a produs

incapacitate temporara de munca;
 de catre inspectoratele teritoriale de munca in cazul
accidentelor care au produs invaliditate, deces, al accidentelor
colective, precum si in cazul accidentelor de munca ce au
produs incapacitate temporara de munca salariatilor angajati la
persoane fizice;

 de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale in cazul

accidentelor de munca colective, generate de unele
evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile

 de catre autoritatea de sanatate publica in cazul suspiciunilor

de boala profesionala
Persoana fizica, precum si persoana juridica care nu dispune de personal competent, sau nu
are personal suficient, trebuie sa asigure cercetarea apelind la servicii externe abilitate sa
presteze activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca.  

In baza procesului-verbal de cercetare intocmit de organele abilitate prin lege,

persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul va
completa
• Formular de inregistrare a accidentelor de munca(FIAM)
• Fisa de comunicare operativa a accidentelor de munca si incidentelor periculoase

Accidentul de munca se comunica la ITM filiala

teritoriala in raza careia s-a produs, in ziua in care a avut loc,
cel putin telefonic daca s-a produs la sfarsitul programului sau a saptamanii.

Daca printre victimele evenimentului se afla si lucratori ai altor angajatori, evenimentul va fi

comunicat si angajatorilor acestora de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
 
 Nerespectarea de catre orice persoana

a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la SSM, daca prin aceasta se creeaza

un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de
imbolnavire profesionala,

constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu

amenda.

Cu cat consecintele rezultate din producerea accidentului sunt mai grave cu atat
sanctiunea/pedeapsa creste.
 
 Cercetarea evenimentelor

 
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurarilor si a
cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementarilor
legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate
pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru
determinarea caracterului accidentului.
 Cercetarea se face imediat dupa comunicare, în conformitate cu
prevederile legii.

(1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca se efectueaza de

catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(2) Angajatorul are obligatia sa numeasca de îndata, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a
evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane; una dintre
acestea trebuie sa fie lucrator desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al
serviciului extern, cu pregatire de nivel superior.
(4) Persoanele numite de catre angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie sa
aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate în organizarea si conducerea locului
de munca unde a avut loc evenimentul si sa nu fi avut o responsabilitate în producerea
evenimentului.
(5) Angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul SSM nu poate face parte din comisia de
cercetare a evenimentului, în acest caz urmând sa apeleze la servicii externe.
(6) Daca în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiti, în comisia de cercetare
numita de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate si persoane numite
prin decizie scrisa de catre ceilalti angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul raspunde pentru cercetarea accidentului de
circulatie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporara de munca, cu
respectarea, atunci când este cazul, a prevederilor legale.
(8) Angajatorul care nu dispune de personal competent în conformitate cu alin. (4) sau nu are
personal suficient trebuie sa asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire si
 Atributii Inspector SSM
7. monitorizeze activitatea de prevenire si protectie din organizatie;

8. urmareasca verificarea nivelului noxelor (acolo unde este cazul);

9. controleze starea si modul de utilizare a EIP;
10. coordoneze activitatile de interventie in caz de urgenta sau la
aparitia unui pericol iminent de accidentare sau imbolnavire
profesionala.
 CRITERII GENERALE PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE
SI/SAU IMBOLNAVIRE PROFESIONALA

Evaluarea nivelului de securitate sau de risc intr-un sistem de munca reprezinta

punctul de plecare si totodata, baza stiintifica pentru stabilirea prioritatilor in
actiunile de prevenire. 
Criteriile si metodele de evaluare s-au dezvoltat in pas cu evolutia generala a
conceptului de securitate a muncii, respectiv cu diversele teorii privind geneza
accidentelor de munca si a bolilor profesionale, functie de probabilitatea riscului,
timpul de expunere la riscuri specifice, precum si vatamarea maxima ce poate fi
produsa . 
Exista doua posibilitati de evaluare a nivelului de risc, respectiv de securitate a
muncii, intr-un sistem:
 evaluare post-accident sau post-boala profesionala („a posteriori”) - si se
bazeaza pe analiza statistica a accidentelor de munca si a bolilor profesionale
produse; criteriile de evaluare folosite sunt indicatorii statistici de tipul
coeficientilor (indicilor) de frec­venta si de gravitatea vatamarii;
 evaluarea pre-accident sau pre-boala profesionala („a priori”) se bazeaza
pe analiza riscurilor, inainte de a se materializa in accidente sau boli profesionale;
Pentru ambele posibilitati mentionate demersul poate fi:
- inductiv (direct) - se porneste de la cauza spre efect;
- deductiv (indirect) - se porneste de la efect spre cauza.
 Principalele metode apriorice existente in prezent pot fi grupate in
patru mari categorii:
controale si verificari de rutina, aparute in faza „centrata pe masina” a evolutiei
conceptului de securitate a muncii;
 
metode bazate pe modelul Heinrich, aparute in faza „centrata pe om”;

metode bazate pe teoria fiabilitatii sistemelor, aplicabile sistemelor tehnice usor

de definit, dar care nu iau in considerare factorul uman;
 
metode bazate pe ergonomia sistemelor, avand o sfera mai larga, de optimizare a
functionarii sistemului si tratand problemele de secu­ritate a muncii doar la modul
implicit si secundar.
Pentru organizatii care au mai mult de 50 de angajati (inclusiv),
conform legii angajatorii sunt obligati sa creeze

Comitetul de Sanatate
si Securitate in Munca
!
 Organizarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

HG1425/2006 actualizata:
ART. 57
(1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un
număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi
pe teritoriul României.
(2) Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate şi
sănătate în muncă în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcţie de
natura activităţii şi de riscurile identificate.
(3) În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot
înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori
regulamentul de organizare şi funcţionare.
(4) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie şi în cazul activităţilor
care se desfăşoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.
(5) În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, unde nu s-a constituit comitet
de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile acestuia revin reprezentanţilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
 ART. 58
(1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din
următorii membri:
a) angajator sau reprezentantul său legal;
b) reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de securitate şi
sănătate în muncă;
c) reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
d) medicul de medicină a muncii.
(2) Numărul reprezentanţilor lucrătorilor este egal cu numărul
format din angajator sau reprezentantul său legal şi reprezentanţii
angajatorului.
(3) Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de
prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi
sănătate în muncă.
 ART. 59
(1) Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate
în muncă vor fi aleşi pe o perioadă de 2 ani.
(2) În cazul în care unul sau mai mulţi reprezentanţi ai lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor se
retrag din comitetul de securitate şi sănătate în muncă, aceştia vor fi
înlocuiţi imediat prin alţi reprezentanţi aleşi.
ART. 60
(1) Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în
comitetele de securitate şi sănătate în muncă va fi stabilită prin
contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul
de organizare şi funcţionare.
(2) Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi
sănătate în muncă vor fi desemnaţi de către lucrători dintre
reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
 (3) Numărul minim al reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi
sănătate în muncă se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din
întreprindere/unitate, după cum urmează:
a) de la 10 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;
b) de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;
c) de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;
e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;
f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;
g) peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi. 
Comitetul de sanatate si securitate in munca se intruneste in sedinte ori de
cate ori este nevoie dar nu mai putin de o data la 3 luni. El analizeaza activitatea in
domeniul SSM a organizatiei si face propuneri pentru imbunatatirea ei. Sedinta se
incheie cu un proces verbal incheiat in cel putin 2 exemplare, intocmit de secretarul
Comitetului. Un exemplar din procesul verbal se inainteaza de catre secretar, la
Inspectoratul Teritorial de Munca in max. 10 zile de la incheiere.
Comitetul se intruneste legal in sedinta numai cu o participare de min. 2/3 din
totalul membrilor. Pentru ca o hotarare sa fie adoptata in CSSM este necesar ca ea
sa intruneasca cel putin jumatate plus unul voturi.
 CONSECINTELE NERESPECTARII PREVEDERILOR
LEGALE IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN
MUNCA
In primul rand securitatea si sanatatea angajatilor
depinde de propriul lor comportament
grija personala manifestata fata de respectarea instructiunilor proprii
de securitate si sanatate in munca.

Dar acest aspect este mai degraba un domeniu al psihologilor decat al

economistilor.

Analizand rapoartele de accidente, boli profesionale, incidente, avarii

etc. aceasta arata clar ca nimeni nu se gandeste cu adevarat ca un
individ sau altul este expus pericolelor de tot soiul.
Accidentarea unor oameni, se datoreaza intotdeauna unui comportament neadecvat,
accidentarea altora este intotdeauna o simpla intamplare asa cum arata expresia :
“un simplu........un biet accident”.
Asa ca pentru a economisi, cazul e clar: Exista acest “simplu”, nu pretentia pentru
siguranta lucratorilor, deoarece nu este nevoie “nimeni nu se simte in pericol”.
Pentru intreprinderi exista problema gasirii unui “optim” cu privire la doua tendinte
diferite:
- una: exista un interes pentru reducerea si controlul perturbarilor in procesul de munca
datorat accidentelor, bolilor profesionale, incidentelor.
- a doua: acest aspect nu trebuie sa mearga prea departe, din cauza costurilor activitatii
de securitate.
Noi mai adaugam pe a treia: “ mai bine previi decat sa trebuiasca sa reabilitezi”
 

Conform Legii 319/2006 art.3 angajatorul are responsabilitate totala cu privire la organizarea
securitatii si sanatatii in munca, deci el este cel care plateste. Orice accident de munca, orice
eveniment ce produce pagube, devine astfel o cheltuiala in plus pentru angajator, deci pentru
inteprindere.
Amenzile, sanctionarile, avertismentele scrise din partea organelor de control la nivel de
stat sau de judet emise catre unitate nu reprezinta altceva decat consecinte ale
nerespectarii prevederilor legale in domeniu.
  Evidenta accidentelor in registrul de accidente – prin numarul lor – reprezinta un
mod de evidentiere a importantei acordate de catre angajator angajatilor sai si
conditiilor lor de munca, si nu in ultimul rand, un termen de afisare a imaginii firmei din
punct de vedere al securitatii muncii.
 
Ca sa obtii siguranta in munca trebuie sa investesti.

A investi in oameni inseamna a investi in resursa cea mai pretioasa a oricarei

inteprinderi !

Daca ai siguranta in munca,

castigi timp disponibil, creste productivitatea, creste calitatea productiei, iar investitiile
se recupereaza, deci per ansamblu, NU COSTA !
 
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIA ACORDATA SI VA DORESC SUCCES