APROBAT

ADMINISTRATOR

TEMATICA INSTRUIRII INTRODUCTIV GENERALE

MECANIC

• Legislatia de securitate si sanatate in munca

- Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca
- HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.

- Codul Muncii – Legea 53/2003

• Consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de
securitate si sanatate in munca
- Accidentele de munca
- Bolile profesionale
• Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
Masuri de prevenire si protectie
• Masuri privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea lucratorilor.

. Regulament intern

1
APROBAT
ADMINISTRATOR

TEMATICA INSTRUIRII LA LOCUL DE MUNCA

MECANIC

Problemele ce se expun in cadrul instruirii la locul de munca sunt:

1) Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca.

Masuri de prevenire si protectie
2) Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca specifice locului de munca.
3) Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind
activitatea specifica locului de munca:
- HOTĂRÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerinţele minime pentru
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca
- HOTĂRÂRE nr. 1.028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu
ecran de vizualizare
- HOTĂRÂRE nr. 1.048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de munca
- HOTĂRÂRE nr. 1.091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru locul de munca
- HOTĂRÂRE nr. 1.146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a
echipamentelor de munca
4) Masuri la nivelul locul de munca privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor si
evacuarea lucratorilor.
5) Demonstratii practice privind activitatea desfasurata si exercitii practice privind
utilizarea echipamentelor individuale de protectie, a mijloacelor de alarmare,
interventie, evacuare si prim ajutor.

Prezenta instruire se desfasoara pe parcursul a 8 ore (4 ore cu pauza dupa fiecare ora,
urmat de 3 ore studiu individual de aprofundare a cunostintelor si 1 ora testarea
cunostintelor acumulate)

2
 TEMATICA PRIVIND INSTRUIREA PERIODICA A LUCRATORILOR
SOCIETATII IN DOMENIUL SECURITATI SI SANATATII IN MUNCA
MECANIC

DATA CONŢINUTUL DOCUMENTELOR DE INSTRUIRE

-Legea securităţii si sănătăţii in munca nr. 319/2006 - cap. IV, art. 22-23, obligaţiile
TRIMESTRUL lucratorilor.
-H.G. 1425/2006 -Norme metodologice de aplicare a preved. Legii 319/2006, art. 74-
I 82.
-Instrucţiuni proprii de securitate si sănătate in munca specifice locului de munca.
4 ore
-Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca.
Masuri de prevenire si protectie
-Masuri de acordare prim ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
H.G. 493/2006 - Capitolul 2 – Obligatiile angajatorilor
H.G. 971/2006 - Anexa 1-9
H.G. 1048/2006 - Capitolul 2 , Anexa 1,2 si 3
H.G. 1051/2006 - Capitolul 2, 3, Anexa 1 si 2
H.G. 1091/2006 - Capitolul 2, 3 , Anexa 1 si 2
H.G. 1146/2006 - Capitolul1 , Anexa 1 si 2
H.G. 1028/2006 - Capitolul 2, 3, 4 si Anexa
- Demonstratii practice
-H.G.1425/2006-Norme metodologice de aplicare a preved. Legii 319/2006 , art. 95-
TRIMESTRUL 100.
-H.G. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea de
II
catre lucratori a echipamentelor individuale de protecţie la locul de munca, art. 1-20
-Instrucţiuni proprii de securitate si sănătate in munca specifice locului de munca.
4 ore
-Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca.
-Masuri de acordare prim ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
HG 1028/2006 - Capitolul 2, 3, 4 si Anexa
H.G. 971/2006- Anexa 1-9

-Legea securităţii si sănătăţii in munca nr. 319/2006, art. 33-44.

TRIMESTRUL -H.G. 1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru
manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de
III afectiuni dorsolombare, art. 1-10, anexa 1 si 2
-Instrucţiuni proprii de securitate si sănătate in munca specifice locului de munca.
4 ore
-Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca.
Masuri de prevenire si protectie
-Masuri de acordare prim ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
- HG 1028/2006, H.G. 971/2006

3
 -Legea securităţii si sănătăţii in munca nr. 319/2006, art. 30-32.
TRIMESTRUL -H.G.1425/2006-Norme metodologice de aplicare a preved. Legii 319/2006 , art. 2; art
IV 95-100.
-Instrucţiuni proprii de securitate si sănătate in munca specifice locului de munca.
-Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca.
4 ore Masuri de prevenire si protectie
-Masuri de acordare prim ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
HG 1028/2006 - Capitolul 2, 3, 4 si Anexa
H.G. 971/2006- Anexa 1-9
- TEST

Nota: Instruirea periodica este completata obligatoriu cu demonstratii practice

privind activitatea desfasurata si exercitii practice privind utilizarea echipamentelor
individuale de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si prim
ajutor

4
INSTRUCTIUNI PROPRII PRIVIND SANATATEA SI
SECURITATEA IN MUNCA PENTRU :

MECANIC

5
 CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII Şl NERESPECTĂRII
LEGISLAŢIEI DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA ÎN VIGOARE.

Necunoaştera cât şi nerespectarea legislaţiei de protecţie a muncii în procesul de

producţie cât şi în activităţile conexe, lipsa cunoştinţelor privind metoda de muncă sau
ignorarea unei metode nepericuloase , atitudine necorespunzătoare , deficienţă sau
inadaptare fizică ,intelectuală sau mentală , lipsa unei protecţii individuale eficace ,
instalaţii neprotejate sau slab protejate , utilaj, echipament defect, iluminat insuficient,
factori ambientali necorespunzători , condiţii climaterice nefavorabile pot conduce sau
sunt cauza accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale .
ACCIDENTUL DE MUNCA poate provoca victimei incapacitate temporară de
muncă , invliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat sau la un anumit interval de
timp .
INCAPACITATEA TEMPORARĂ DE MUNCĂ - consecinţa cea mai puţin gravă a
unui accident de muncă - constă în incapacitatea temporară a a a victimei de a-şi
desfăşura activitatea, ca urmare a tulburării unei stări funcţionale(de cel puţin 3 zile
muncă) .Deoarece are un caracter reversibil prin aplicarea unui tratament adecvat ea
dispare . Aprecierea asupra incapacităţii temporare de muncă o face medicul şi trebuie
atestată printr-un certificat.
INVALIDITATEA ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infirmitate
permanentă, care conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă .
Consituie invaliditate pierderea unui simţ a unui organ traumatismele craniene, toracice,
abdominale sau lombare, fracturile coloanei vrtebrale sau ale bazinului,fracturile deschise
sau cele soldate cu deplasarea fragmentelor, arsurile de gradul 2 şi 3 etc.
De remarcat că nu se consideră invaliditate pierderea unui organ sau încetarea fmcţiunii
acestuia , dacă astfel este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de muncă rămânând
intactă.
Aprecierea dacă accidentul de muncă a produs invaliditate se face de către medicul care
eliberează certificatul medical.
Invaliditatea are caracter ireversibil: prin tratament şi îngrijire medicală se obţine doar
repararea vătămării produse organismului, nu şi vindecarea tulburării funcţionale .
în funcţie de gradul de afectarea capacităţii de muncă, se recunosc următoarele grade de
invaliditate :

- gradul 1, când persoana afectată şi- a pierdut total capacitatea de muncă şi nu are
posibilitatea autoservirii (în caz de orbire, de pierdere a ambelor mâini sau picioare etc.)
- gradul 2, când persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se
poate autoservi;
- gradul 3, cănd persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, dar îşi
poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă sau altul, însă în ondiţiile unui program
redus.
DECESUL -reprezintă consecinţa cea mai gravă a unui accident de muncă. Spre
deosebire de incapacitatea de muncă şi de invaliditate , în cazul decesului nu este afectată
numai integritatea organismului ,ci însă-siviaţa omului . Un accident de muncă poate fi

6
considerat mortal , chiar dacă decesul a survenit după un interval de timp ,cu condiţia să
se confirme în baza unui act medico-legal,că acesta s-a produs drept consecinţă a
acidentului .
BOALA PROFESIONALĂ - este afecţiunea ce se produce ca urmare a
exercitării a unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau
biologici, caracteristici locului de muncă, pecum şi de suprasolicitarea diferitelor
organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă .
CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE.
■ Se face după mai multe criterii :

1. După natura factorului nociv care lea generat:

intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe

toxice ;
pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice ;
boli prin expunerea la energie radiantă;
boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute ;
boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută ;
alergii profesionale ;
cancerul profesional;
boli infecţioase şi parazitare ;
boli prin suprasolicitare ;
alte boli(care nu intră în categoriile anterioare)

2. După timpul de expunere la acţiunea factorului nociv :

boli cronice, provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat
asupra organismului;
boli acute generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului nociv , dar la doze
mari.
3. După modul de acţiune a factorului nociv asupra organismului ;

boli cu acţiune generală, care afectează întrgul organism

boli cu acţiune locală, care afecteză o parte a organismului, un organ.

7
 INSTRUCTIUNI PROPRII SPECIFICE ACTIVITATII

1. Instrucţiuni proprii de securitate a muncii cuprind prevederi de securitate a muncii pentru

prevenirea accidentelor de muncă în activitatea de întreţinere şi reparare a autovehiculelor.
2. Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică cumulativ cu H.G. referitoare la activităţile de
protecţie a muncii;
3. Desfăşurarea activităţilor de întreţinere şi reparaţii auto în condiţii care determină şi alte pericole,
se vor face pe baza unor instrucţiuni aprobate de conducerea unităţii.
4. Operaţiile de întreţinere şi reparare efectuate în halele şi atelierele persoanelor juridice sau fizice se
vor executa de către salariaţi calificaţi şi instruiţi special în acest scop, respectându-se întocmai
instrucţiunile tehnice, de exploatare, protecţie a muncii şi P.S.I. Electricianul de instalaţii electrice de
forţă va fi autorizat din punctul de vedere al protecţiei muncii.
5. Întreţinerea şi repararea autovehiculelor se vor face în hale şi încăperi amenajate, dotate cu utilaje,
instalaţii şi dispozitive adecvate;
6. Executarea unor lucrări de demontare, întreţinere sau reparare a autovehiculelor este admisă şi în
spaţii amenajate în afara halelor şi atelierelor de întreţinere denumite „platforme tehnologice”. Aceste
platforme vor fi delimitate, marcate şi amenajate corespunzător, iar atunci când este necesar vor fi
împrejmuite;
7. Căile de acces din hale, ateliere şi de pe platformele tehnologice vor fi întreţinute în stare bună şi
vor fi prevăzute cu marcaje şi indicatoare de circulaţie standardizate;
8. Încălzirea halelor şi încăperilor de lucru va fi asigurată în perioada anotimpului rece în funcţie de
temperatura exterioară şi în limitele stabilite de H.G. 1091/2006 .
9. În halele de întreţinere şi reparare a autovehiculelor, canalele de revizie, vor fi menţinute în stare
curată, asigurându-se scurgerea apei, a uleiurilor şi a combustibililor;
10. Nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor, decât dacă există instalaţii
de exhaustare, în stare de funcţionare;
11. Instalaţiile de ventilaţie generală şi locală din halele şi încăperile destinate lucrătorilor de
întreţinere şi reparare a autovehiculelor vor fi în bună stare, urmărindu-se funcţionarea lor în
permanenţă la parametrii proiectaţi;
12. Persoanele juridice sau fizice vor asigura afişarea instrucţiunilor tehnice şi de exploatare privind
instalaţiile de ventilaţie, precizând programul de funcţionare al acestora, precum şi obligaţiile
referitoare le reviziile tehnice şi verificările periodice. De asemenea, se va preciza numele persoanei
care răspunde de exploatarea instalaţiei;
13. Utilajele din hală şi ateliere vor fi bine fixate, legate la pământ, dotate cu dispozitive de protecţie în
bună stare. De asemenea, utilajele vor avea afişate instrucţiunile tehnice de exploatare şi de protecţie a
muncii;
14. Cricurile din dotarea halelor de reparaţii sau a canalelor de revizie vor fi menţinute în permanenţă
în stare bună de funcţionare şi vor avea inscripţionată sarcina maximă;
15. La demontarea, montarea şi transportul subansamblelor grele sau voluminoase se vor folosi
mijloace mecanice de ridicare şi manipulare. Prinderea subansamblelor la mijloacele de ridicat, trebuie
să fie autorizat ca legători de sarcini, in conformitate cu prescripţiile R1-87 colecţia ISCIR;

8
16. În halele de reparaţii în care se execută şi lucrări de sudură la autovehicule se va stabili locul de
amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudură oxiacetilenică, a transformatoarelor de
sudură electrică, precum şi a paravanelor de protecţie folosite în timpul sudurii electrice;
17. Transformatoarele de sudură electrică vor fi conectate la instalaţia de legare la pământ, iar
cablurile vor fi amplasate şi protejate astfel încât să nu fie deteriorate de roţile autovehiculelor care
circulă în timpul reparaţiilor;
18. Petele de ulei şi de combustibil de pe pardoselile halelor sau încăperilor vor fi acoperite cu nisip,
după care vor fi luate măsuri de curăţare şi evacuare a materialului rezultat în locuri care nu prezintă
pericol de incendiu;
19. Cârpele, câlţii ţi alte materiale textile folosite la curăţarea şi ştergerea pieselor sau a mâinilor vor fi
depuse în cutii metalice cu capac de închidere şi evacuate în locuri stabilite în acest scop pentru a fi
arse sau îngropate;
20. În halele de reparare a autovehiculelor se vor monta plăci avertizoare şi afişe sugestive pe teme se
protecţie a muncii, referitoare la activitatea efectiv prestată;
21. În cazul încăperilor în care se găsesc instalaţii prin a căror manevrare sau atingere se pot produce
accidente, pe uşile acestora se vor fixa tăbliţe cu inscripţia „INTRAREA INTERZISĂ
PERSOANELOR STRĂINE”. Aceste tăbliţe se vor fixa şi pe uşile încăperilor în care sunt instalate
cazane cu abur, transformatoare, redresoare;
22. Lucrătorii trebuie să poarte echipament de lucru şi echipamentul de protecţie corespunzător
lucrărilor pe care le execută cu instalaţiile şi utilajele din dotare, conform cu Normativul cadru de
acordare a echipamentului de protecţie aprobat de MMPS;
23. În locurile unde există pericole de incendiu, explozii, intoxicaţii şi surse de zgomot sau vibraţii se
vor efectua măsurători în vederea depistării depăşirii CMA şi a anihilării surselor acestora ;
24. Sculele vor fi aşezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri corespunzătoare şi la înălţimi
accesibile. După terminarea lucrului sculelor vor fi curăţate, după care vor fi închise în dulapuri.
Ascuţirea sculelor de tăiat, cioplit se va face de către un lucrător instruit special în acest scop;
25. Lucrătorii sunt obligaţi ca înainte de începerea lucrului să verifice dacă uneltele şi utilajele pe care
le folosesc sunt în stare bună şi corespund din punctul de vedere al securităţii muncii. Se interzice
folosirea uneltelor şi utilajelor care nu corespund acestor verificări;
26. Înainte de începerea lucrului, locul de muncă trebuie să fie în perfectă ordine. Nu se admite
aglomerarea locului de muncă cu materiale, scule, etc.;
27. Este interzisă modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru chei în
vederea măririi cuplului;
28. Zilnic, înainte de începerea lucrului, maistrul şi şefii de echipă vor verifica starea de sănătate şi
oboseală a muncitorilor. Dacă aceştia se află sub influenţa băuturilor alcoolice vor fi îndepărtaţi de la
lucru;
29. Este interzisă păstrarea îmbrăcăminţii personale a lucrătorilor şi a alimentelor în incinta halei sau
atelierelor. Îmbrăcămintea se va păstra numai în vestiar. Alimentele se vor consuma numai în
încăperile special amenajate şi destinate de unitate în scop şi numai după ce lucrătorii respectivi îşi vor
spăla bine mâinile;
30. Persoanele cu atribuţii de serviciu vor urmări şi vor interzice introducerea şi consumul băuturilor
alcoolice în unitate şi la locurile de muncă, cunoscând că răspund personal de starea şi capacitatea de
muncă a personalului din subordine pe tot timpul lucrului;
31. La repartizarea lucrărilor pe muncitori, maistrul sau şeful de echipă va indica procedeul corect de
lucru (nepericulos) şi măsurile corespunzătoare privind utilizarea instalaţiilor, utilajelor şi sculelor din

9
dotare; va verifica starea echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru care va fi folosit de
muncitor la lucrarea respectivă;
32. Iluminatul natural şi artificial se va realiza astfel încât să se asigure o bună vizibilitate la locul de
muncă;
33. Corpurile de iluminat trebuie să fie curăţate periodic. De asemenea, se vor face măsurători
periodice asupra iluminării, precum şi verificarea instalaţiilor de iluminat.

Protecţia împotriva incendiilor şi exploziilor

34. În încăperi cu pericol de incendii şi explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis, cu
piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a două scule feroase şi folosirea
echipamentului de lucru din materiale sintetice. În acest scop pe uşa de intrare se vor monta plăcuţe
avertizoare;
35. Este interzis accesul în ateliere cu pericol de explozie a tuturor persoanelor străine. Pe uşile acestor
încăperi se va monta tăbliţe cu inscripţia „INTRAREA OPRITĂ”;
36. Este interzis fumatul în halele de întreţinere şi reparaţii. În acest scop se vor amenaja locuri pentru
fumat;
37. Este interzisă păstrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid, cu uleiuri, a
vaselor ci acizi, vopsele, diluanţi etc., în interiorul halelor sau atelierelor cu excepţia locurilor anume
prevăzute prin proiectul de construcţie.
38. Dacă în apropierea rampei se află un drum de circulaţie pentru pietoni sau vehicule, între rampă şi
drum se vor monta paravane asigurate contra răsturnării şi drum se vor monta paravane asigurate
contra răsturnării astfel încât jetul de apă de spălare să nu lovească oamenii sau vehiculele care trec pe
drum;
39. Autovehiculele ce urmează a fi spălate se manevrează cu atenţie pe rampa metalică sau de beton şi
se asigură contra pornirii necomandate, cuplându-se într-una din viteze, acţionându-se frâna de ajutor
şi aşezându-se cale de blocare la roţile din spate în ambele sensuri (faţa şi spatele roţilor);
40. Furtunul prin care vine apa sub presiune va fi în bună stare, iar legătura cu piesele metalice se va
asigura cu coliere de strângere;
41. Urcarea sau coborârea autovehiculelor pe/şi de pe rampă se va face numai după ce lucrătorii din
jur au fost avertizaţi referitor la operaţia ce se execută;
42. Se interzice îndreptarea jetului de apă sub presiune spre instalaţiile electrice aflate în zona rampei;
43. Decantoarele şi separatoarele de reziduuri petroliere aferente instalaţiilor de spălare vor fi
acoperite şi îngrădite. Aerisirea se va efectua permanent;
44. Mâlul de decantoare va fi evacuat cu ajutorul pompelor de noroi sau alte mijloace mecanizate;
45. În timpul curăţării decantorului, lucrătorul nu va sta pe suprafaţa decantorului;
46. Înainte de pornirea pompei de apă se va verifica existenţa grătarului (sau a platformei
electroizolante) de protecţie de sub tabloul de comandă, precum şi legătura la pământ;
47. Cuplajul pompei va fi acoperit cu apărători;
48. Înainte de pornirea pompei de apă, capătul furtunului cu ştuţul, va fi ţinut în mână sau fixat într-un
colier pentru a evita lovirea ca urmare a presiunii jetului de apă;
49. La terminarea programului de lucru rampa va fi curăţată şi spălată;
50. După terminarea lucrului, încăperea pompelor şi tabloul electric se vor încuia cu cheia.
51. În timpul operaţiei de decapare, uşile încăperii trebuie să fie închise. Închiderea uşilor se va face
numai la comanda conducătorului staţiei, după ce acesta a verificat că în interiorul staţiei nu se găseşte
nici o persoană;

10
52. După operaţia de decapare trebuie să se efectueze o limpezire a autovehicului, cu apă curată
53. Instalaţia de vehiculare a soluţiei decapante, trebuie să fie menţinută etanşă. Îmbinările prin flanşe
ale Conductelor şi ale aparatajului trebuie să fie îmbrăcate cu apărători de tablă;
54. Curăţarea decantoarelor aferente staţiei se va face numai după ce pereţii s-au răcit şi decantorul a
fost aerisit timp de cel puţin 24 ore. În cazul decantoarelor construite în subsolul staţiei se va efectua o
ventilaţie mecanică, atât înainte, cât şi în timpul efectuării curăţării;
55. Materialul de completare necesar menţinerii concentraţiei soluţiei decapante se va introduce în
decantor. Muncitorii care manipulează acest material de completare vor purta, în mod obligatoriu,
echipamentul de protecţie corespunzător;
56. În staţiile prevăzute cu filtre de noroi, manipularea filtrelor în vederea golirii şi curăţării se va face
folosindu-se echipamentul de protecţie adecvat.

Degresarea şi dezincrustarea

57. Piesele tratate în băi acide sau bazice, după răcire, vor fi imersate în băi cu apă curată, pentru
înlăturarea soluţiei nocive;
58. Băile cu petrol folosite la degresarea pieselor vor fi instalate la distanţă de orice sursă de încălzire
sau flacără deschisă. Temperatura băii nu va depăşi temperatura mediului ambiant. Se interzice
utilizarea băilor cu petrol fără capace;
59. Se interzice degresarea pieselor demontate în solvenţi organici inflamabili, în recipiente deschise,
în încăperi în care se lucrează cu foc deschis sau se produc scântei electrice;
60. Piesele supuse degresării în tunel, cu funcţionare continuă, se vor aşeza în coşuri metalice;
61. tunelul cu întreaga instalaţie electrică aferentă va fi legat la pământ,
62. Orice intervenţie de ordin mecanic sau electric la pompele sau agregatele tunelului se va face
numai cu instalaţia oprită şi decuplată de la reţeaua electrică;
63. Trierea şi sortarea pieselor degresate în tunel trebuie să se facă pe mese speciale pentru sortare.

Introducerea sau scoaterea autovehiculelor în/din halele si atelierele de reparaţii

64. Autovehiculele vor fi introduse la operaţiile de întreţinere sau de reparare numai după spălarea lor;
65. Introducerea autovehiculelor în halele şi atelierele pentru reparaţii se va face cu motorul în
funcţiune, numai cu respectarea următoarelor condiţii:
66. Cantitatea de carburanţi din rezervor să fie redusă la strictul necesar deplasării autonome a
autovehiculului pe fluxul tehnologic, fără a depăşi 10% din capacitatea rezervorului, iar buşonul să fie
montat;
67. După aşezarea autovehiculului pe postul de lucru, se va scoate de sub tensiune instalaţia electrică a
acestuia;
a. Introducerea autovehiculelor în hală se va face numai cu mersul înainte cu o viteză de
maximum 5 km/h. Când spaţiul halei este mic şi nu se poate executa întoarcerea autovehiculului,
intrarea se va face şi cu mersul înapoi. În acest caz conducătorul autovehiculului va fi ajutat la
manevrare de către o altă persoană care va dirija de la sol intrarea în hală. Această persoană va sta
în raza de vizibilitate a şoferului, în afara autovehiculului;
b. Este interzisă introducerea în hale sau ateliere a autovehiculelor încărcate cu materiale
combustibile sau uşor inflamabile sau dacă prezintă scurgeri de combustibil;
c. Manevrarea autovehiculelor în incinta halelor se va face sub directa supraveghere a
persoanelor cu atribuţii de serviciu, după ce în prealabil s-a efectuat instructajul celor ce execută

11
operaţia şi s-au luat toate măsurile de siguranţă în vederea evitării riscului de accidentare a
persoanelor de la locurile de muncă alăturate;
d. Când cabina este rabatată în faţă, trebuie verificată poziţia cârligului de siguranţă (clichetului),
urmărindu-se ca aceasta să fie în poziţia „zăvorât”;
e. Ori de câte ori este necesară rabatarea cabinei, se va monta şi utiliza dispozitivul suplimentar
de siguranţă. Fac excepţie cabinele care se rabat prin utilizarea sistemelor hidraulice;
f. Suspendarea autovehiculelor se va face numai pe capre rezistente, corespunzătoare ca înălţime
tipurilor de autovehicule din dotare. Se interzice suspendarea pe materiale improvizate (bolţari,
cărămizi, pietre etc.);
g. Ridicarea şi suspendarea autovehiculului sau rabatarea cabinei se va face numai cu uşile
închise;
h. Pentru ridicarea autovehiculului cu cricul se va alege punctul indicat al cadrului. Cricul se va
aşeza pe teren neted. Pentru stabilitate, sub cric se vor aşeza bucăţi de scândură rezistente şi perfect
netede. Dacă cricul nu ajunge în punctul de ridicare, între acesta şi cadru se va aşeza un butuc de
lemn din esenţă tare, cu laturi regulate. În cazul efectuării unor lucrări de suspendare în afara halei
pe teren acoperit cu gheaţă de pe locul unde se pune cricul;
i. Transportul în hală sau în ateliere a pieselor mari şi de formă complexă se va face cu
cărucioare sau alte mijloace de transport prevăzute cu suporturi adecvate astfel încât stabilitatea
pieselor în timpul transportului să fie asigurată;
j. Pentru executarea lucrărilor de reparaţia la motoare şi cutii de viteză, fără pericolul răsturnării,
acestea trebuie aşezate stabil pe bancurile de lucru şi calate sau prinse în dispozitive care să
permită rotirea lor în poziţii care să asigure uşurarea efortului fizic;
k. Pentru lucrările absolut necesare sub autovehicul, când înălţimea de suspendare nu permite o
poziţie de lucru în picioare sau când lucrările nu se execută pe canalul de revizie, lucrătorii vor
folosi patru rulante adecvate. În această situaţie lângă bara de protecţie din faţă şi lângă bara de
protecţie din faţă şi lângă cea din spate a autovehiculului se va aşeza câte o placă avertizoare cu
inscripţia „ATENŢIE SE LUCREAZĂ SUB MAŞINĂ”;
l. Se interzice desfacerea cu dalta şi cu ciocanul a piuliţelor şi prezoanelor;
m. unsoarea consistentă folosită în procesul tehnologic se va păstra în cutii din tablă sau lemn,
prevăzute cu capac;
n. Trecerea peste canale de revizii se face numai pe podeţele aflate pe acestea;
o. Pornirea motorului după ieşirea de pe banda de montaj se va face de către personal calificat, în
prezenţa persoanei autorizate de conducerea unităţii, numai după ce se va constata că nu se găsesc
persoane sub autovehicul sau în apropierea lui şi după ce se va racorda ţeava de eşapament la
conducta de evacuare a gazelor arse;
p. Pornirea motoarelor în hală este interzisă fără aprobarea personalului cu atribuţii de serviciu;
q. Pornirea motorului şi manevrarea autovehiculului se va face numai după ce se constată că nu se
găsesc persoane sub maşină sau în apropierea ei. Manevrarea va fi dirijată de către o persoană
aflată în afara autovehiculului în raza de vizibilitate a şoferului;
r. Încercarea funcţionării motoarelor reparate şi montate pe autovehicule se va face numai de
către personal calificat care posedă permis de conducere de categorie corespunzătoare;
s. Se interzice încercarea frânelor cu autovehiculul în mers, în hale, ateliere şi pe platformele
tehnologice. Proba frânelor se va face numai la standul de încercare al frânelor sau în locurile
special amenajate în acest scop;

12
 t. Scoaterea autovehiculelor din hale, ateliere şi de pe platformele tehnologice se va face numai
după ce sculele şi dispozitivele folosite au fost îndepărtate cu aprobarea şi sub supravegherea
maistrului sau a şefului de echipă;
u. Se interzice scoaterea din hală a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control al sistemelor
de siguranţă rutieră (direcţie, frână, semnalizare luminoasă).

Sudarea

68. Se interzice sudura în apropierea rezervoarelor de combustibil, sudarea acestora sau a elementelor
din materiale inflamabile fără eliberarea permisului de lucru cu foc.

69. La lucrul cu lampa de benzină, se vor respecta următoarele instrucţiuni:

70. Înainte începerii lucrului se va controla nivelul benzinei din rezervorul lămpii, care nu trebuie să
depăşească ¾ din capacitatea acestuia;
71. Dopul orificiului de alimentare va fi înşurubat pe cel puţin patru spire şi va asigura etanşarea;
72. Se interzice reducerea presiunii prin şurubul de aer sau prin deşurubarea capacului orificiului de
alimentare în timp ce lampa este aprinsă; aceasta se va face numai după ce lampa a fost stinsă şi răcită;
73. Se interzice alimentarea lămpii în apropierea surselor de foc sau atâta timp cât arzătorul nu s-a
răcit;
a.Este interzis a se lucra cu lampa de benzină care prezintă defecţiuni;
b. Ciocanele de lipit încinse se vor păstra pe suporturi incombustibile. Mânerele izolatoare vor
fi în stare bună, confecţionate din lemn sau ebonită;
c.Lămpile cu benzină, sobiţele pentru încălzit, ciocanul de lipit etc. nu vor fi lăsate în funcţiune
fără a fi supravegheate;
d. În cazul folosirii arzătoarelor cu butelie de aragaz, se vor respecta următoarele:
- butelia de aragaz va fi păstrată în locuri ferite de sursele de căldură sau foc deschis;
- butelia va avea reductor de presiune a gazelor în perfectă stare;
- punctul de legătură dintre reductor şi arzător nu va prezenta scăpări de gaze, crăpături,
înnădituri etc.;
- furtunul nu va trece prin zone încălzite sau cu acid care ar duce la distrugerea acestuia;
- arzătoarele vor fi corespunzătoare şi robinetul se va închide etanş şi uşor;
- curăţarea duzei se va face cu fir calibrat, iar în cazul în care acesta s-a decalibrat, va fi
înlocuită cu alta nouă;
- la terminarea lucrului se vor închide mai întâi gazele de la butelie şi, după stingerea
arzătorului se vor închide robinetele;
- nu se vor lăsa arzătoarele în funcţiune fără supraveghere;
e.Degresarea, curăţarea sau spălarea pieselor pregătite pentru lipire se va face numai cu substanţe
incombustibile. Se interzice utilizarea în acest scop a benzinei, petrolului sau a altor substanţe
inflamabile;
f. Se interzice păstrarea sau depozitarea de combustibil în atelier în cantităţi mai mari decât
necesarul pentru un schimb de lucru;
g. Radiatoarele la care se efectuează lucrări de reparaţii (sudură, lipire) vor avea o deschidere în
legătură cu atmosfera pentru eliminarea gazelor;

13
 h. Materialele folosite la lipire (apă tare etc.) vor fi ţinute într-un dulap separat de restul
materialelor;
i. Rezervoarele de combustibil la care se execută reparaţii (sudură) vor fi umplute cu apă,
lăsându-se un spaţiu tehnologic necesar operaţiei de sudură. De asemenea se va solicita
eliberarea permiselor de lucru la foc;
74. Înaintea începerii lucrului, spaţiul în care se efectuează vulcanizarea se va ventila timp de 5-10
minute. Radiatoarele şi conductele de încălzire vor fi curăţate de praf şi scame în fiecare zi după
terminarea programului;
75. Cuţitele utilizate în procesul tehnologic vor fi bine ascuţite, având mânere de lemn prevăzute cu
gardă pentru prevenirea alunecării mâinii în lama cuţitului, păstrându-se totodată intervale între
muncitori, pentru a nu se accidenta prin tăiere;
76. Aprovizionarea cu soluţie de lipit se va face în limitele strictului necesar pentru o zi de lucru;
77. Încăperea în care se face vulcanizarea va fi întreţinută în deplină ordine şi curăţenie, fiind interzisă
depozitarea sau păstrarea în interior a materialelor combustibile sau inflamabile;
78. Dacă vulcanizarea se face în aceeaşi încăpere în care se face şi pregătirea vulcanizării, se va avea
în vedere ca pregătirea să se facă la cel puţin 5 m distanţă faţă de locul şi instalaţiile cu care se face
vulcanizare;
79. Pe laturile neutilizate ale plitelor se vor monta apărători;
80. La ridicarea cauciucurilor grele şi la transportul lor se vor folosi macarale, monoraiuri şi
cărucioare;
81. Se interzice depozitarea camerelor şi a anvelopelor în încăperile atelierului de vulcanizare;
82. În încăperile atelierului de vulcanizare sunt interzise fumatul şi flacăra deschisă.

ÎNTREŢINEAREA AUTOVEHICULELOR

Umflarea pneurilor

83. În locurile pentru umflarea pneurilor trebuie să se afişeze la loc vizibil tabelul cu presiunile admise
în anvelope pe tipuri de autovehicule, precum şi instrucţiunile specifice de protecţie a muncii;
84. Este interzisă aglomerarea locului pentru umflarea pneurilor, cu piese, materiale sau scule care nu
au legătură cu operaţiile ce se efectuează la acest loc de muncă;
85. Pentru evitarea accidentelor care s-ar putea produce datorită desprinderii cercului în timpul
umflării cauciucului, se va utiliza obligatoriu dispozitivul de protecţie fix sau mobil special
confecţionat în acest scop;
86. Verificarea presiunii în pneuri în timpul umflării, în cazul în care se foloseşte dispozitivul de
protecţie fix, se va face cu manometrul care trebuie să existe la fiecare dispozitiv în parte şi care va fi
amplasat între robinetul de deschidere al sursei de aer şi furtunul de umplere cu aer al pneului;
87. Pentru umflarea pneurilor, fără a fi demontate roţile (aceasta în cazul în care presiunea în pneu nu
a scăzut mai mult de 50%), se vor folosi dispozitivele mobile de protecţie, special construite. În acest
caz verificarea presiunii în pneuri se va face cu ajutorul manometrului din dotarea autovehiculului;
88. Umflarea cu aer a pneurilor se va face până la presiunea admisă;
89. În cazul în care la jantele cu cercuri presiunea în pneu a scăzut cu mai mult de 50% este obligatorie
demontarea roţii de pe autovehicul;

14
90. Demontarea anvelopelor de pe jantă se va efectua numai după evacuarea completă a aerului din
camerele pneurilor. Pentru a evita accidentele şi a reduce efortul fizic, la demontare se vor folosi
dispozitive speciale confecţionate în acest scop;
91. După montarea cauciucului pe jantă, la roţile cu cerc, odată cu introducerea aerului în cameră,
conducătorul auto va urmări ca cercul de siguranţă să fie bine fixat în locaşul său pe toată
circumferinţa;
92. În cazul jantei din două sau trei bucăţi, montarea şi umflarea pneurilor se va efectua fără dispozitiv
de protecţie.
Reţeaua de canalizare şi evacuare a apelor uzate

93. În activitatea de evacuare a apelor uzate se vor respecta Instrucţiunile proprii pentru evacuarea
apelor uzate rezultate de la populaţie şi din procese tehnologice”;

15
 ORGANIZAREA ACTIVITATII
DE
PRIM AJUTOR

PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE

 primul ajutor se acorda la locul accidentului!

 victima nu se deplaseaza de la locul accidentului decat in cazul in care situatia din
teritoriul respectiv continua sa fie periculoasa pentru victima sau/si pentru
persoana care acorda primul ajutor!
 in primul rand se evalueaza gravitatea starii victimei si dupa aceasta evaluare se
anunta ambulanta!

SUCCESIUNEA OPERATIUNILOR
SALVATORULUI

 Izolati zona, indepartati curiosii (evitati cresterea numarului de victime)

 Degajati accidentatul
 Acordati primul ajutor
 Chemati ambulanta ( apel unic 112)
 Supravegheati victima si continuati, daca este nevoie, sa-i acordati primul ajutor
pana la sosirea ambulantei.

Controlarea functiilor vitale ale victimei (starea de constienta, prezenta/absenta

respiratiei, circulatia
sangelui):

A. Verificarea starii de constienta

 victima poate raspunde la intrebarile salvatorului (ce s-a intamplat?, cum va
simtiti?, ce va doare?). In acest timp se misca usor victima de umeri.
 victima nu raspunde la intrebari – se incearca reactia la durere (mici dureri
provocate strangand victima de varfurile degetelor sau, pur si simplu, ciupind-o
de ureche).

16
 I. Victima reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA
CONSTIENTA – se face inventarul leziunilor (fracturi, rani) – se anunta ambulanta
prezentand starea accidentatului – evaluarea victimei pana la sosirea ambulantei.

II. Victima nu reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA

INCONSTIENTA – succesiune de
operatii:
 Solicitarea ajutorului (altor martori ai accidentului) – e mai usor ca primul ajutor
sa fie acordat de doua/mai multe persoane decat de catre una singura.
 Eliberarea cailor respiratorii ale victimei

B. Existenta respiratiei
 capul victimei este in extensie (ridicat “pe spate”) – se apropie urechea
salvatorului de gura victimei in timp ce privirea este indreptata spre pieptul
accidentatului – exista posibilitatea ca salvatorul sa-i auda respiratia, sa o simta cu
pielea obrazului si in acelasi timp sa vada eventual miscarile respiratorii ale
pieptului accidentatului.
C. Existenta circulatiei sangelui
 manevra se executa prin cautarea pulsului la artera carotida atat pe partea dreapta
cat si pe partea stanga a gatului (artera carotida se poate palpa pe partea laterala a
gatului, la 2-3 cm distanta de cartilajul tiroid (marul lui Adam)

EVALUAREA FUNCTIILUR VITALE – 3 SITUATII:

VICTIMA ARE RESPIRATIE SI ARE PULS

 Se aseaza accidentatul in pozitie de siguranta = decubit lateral, cu capul intr-o

parte sprijinit pe fata dorsala a mainii de deasupra, cu membrul inferior de
dedesubt in extensie si cel de deasupra in flexie – pozitia asigura libertatea
permanenta a cailor respiratorii ale victimei.
 La o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate, exista riscul
ca baza limbii sa “cada” in faringe = asfixierea victimei.
 Se cheama ambulanta

VICTIMA NU RESPIRA DAR ARE PULS (STOP RESPIRATOR)

Se incepe imediat ventilatia artificiala (respiratie gura la gura):

– Se aseaza capul victimei in extensie
– Se penseaza nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare
– Se aplica batista salvatorului pe fata accidentatului
– Prin intermediul batistei se fixeaza etans gura salvatorului de gura victimei
si se insufla aer in caile respiratorii. Dupa fiecare insuflare se desprinde gura
de gura victimei si se permite acesteia sa expire
– Se reia o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.

17
 Se cheama ambulanta.(sau se fac 10 ventilatii artificiale dupa care se anunta
ambulanta si se continua ventilatia
artificiala pana la sosirea ambulantei).

VICTIMA NU RESPIRA SI NU ARE PULS (STOP CARDIO-RESPIRATOR)

Se solicita imediat ajutor si se cheama ambulanta

Se mentin functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui) pana la sosirea
ambulantei = respiratie artificiala si masaj cardiac extern:
 Se executa doua ventilatii gura la gura
 Se cauta punctul de presiune (punctul in care se va executa masajul cardiac
extern) – se fixeaza un deget pe marginea cutiei toracice si se misca degetul de-a
lungul acestei margini pana se simte capatul inferior al apendicelui xifoid (osul
pieptului)
 Deasupra acestui reper se aseaza inca doua degete; punctul de presiune se va afla,
in acest moment, deasupra reperului format de aceste doua degete;
 Se aseaza podul unei palme in punctul de presiune
 Se aseaza cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune
 Se comprima toracele victimei prin miscari ferme executate cu toata greutatea
corpului aplicata din umeri, in lungul bratelor.
Comprimarea torcelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul pieptului) sa se
infunde cu 4-6 cm
 Se continua aplicarea masurilor de resuscitare in succesiunea 2 la 15, adica 2
ventilatii urmate de 15 compresii toracice. Daca resuscitarea este executata de
doua personae, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie, timp in care
cea de-a doua va face masajul cardiac in succesiunea de 1 la 5, adica 1 ventilatie
urmata de 5 compresii toracice)
 Nu se intrerup masurile de reanimare decat in momentul in care pacientul este
preluat de catre personalul ambulantei.

SUCCESIUNEA MANEVRELOR DE PRIM AJUTOR CORESPUNZATOARE

STARII VICTIMEI (VICTIMELOR)

Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel:

1. daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls (ii bate inima)
sunt necesare:
 asezarea in pozitia de siguranta;
 acoperirea victimei, alarma;
 supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea
ajutoarelor medicale.

2. daca victima nu raspunde, nu respira si are puls (ii bate inima) sunt necesare:
 degajarea (eliberarea) cailor respiratorii;
 manevra Heimlich;
 respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”.

18
 3. daca victima nu raspunde, nu respira si nu are puls (nu ii bate inima) este
necesara:
 reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie “gura la
gura” sau “gura la nas”).

4. daca victima sangereaza abundent se aplica:

 compresie manuala locala;
 pansament compresiv;
 compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala).

5. daca victima prezinta arsuri provocate de:

 foc sau caldura, se face spalare pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru
racorire;
 substante chimice, se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca neutralizarea
acidului cu baza si invers).

6. daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:

 oricare ar fi semnele, va actiona ca si cum victima ar avea o fracura, evitand sa o
deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul: membrului
superior, membrului inferior, coloanei vertebrale.
 victima poate sa prezinte:
 plagi grave: asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea segmentului
amputate, compresie pentru oprirea sangerarii, etc.;
 plagi simple: curatirea si pansarea plagii.

ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE

 Consecintele electrocutarii depind de trei factori:

- intensitatea curentului electric
- timpul cat trece curentul prin corp(timpul de expunere)
- traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp
 Intensitatea curentului electric-a carui limita de suportabilitate si considerata
nepericuloasa este ;
- 10 mA in cazul curentului alternativ de frecventa industriala
- 50 mA in cazul curentului continuu
 Valorile curentilor de mai sus si efctele lor au fost grupate in zone de pericol :
- curetul care trece prin corp este mai mic de 10 mA-pericol de deces foarte
scazut
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de 200
mA-pericolul de paralizare a functiilor sistemului nervos este foarte
probabil si pot aparea stop respirator si stop cardiac
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA-probabilitatea
decesului este ridicata si agravata de efectele termice ale curentului
electric

19
  Timpul cat trece curentul prin corp(timpul de expunere)-este foarte important mai
ales in raport cu intensitatea curentului. Cu cat timpul este mai scurt, valoarea
curentului la care omul reuseste sa se desprinda este mai mare si invers. Limitele
timpului de deconectare a instalatiilor electrice de joasa tensiune trebuie sa fie de :
- 0,2 sec pentru tensiuni pana la 250 V
- 0,1 sec pentru tensiuni pana la 500 V
 Traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp-se considera ca foarte
periculoase caile :
- mana stanga piciorul drept(axa inimii)
- mana dreapta-marginea superioara a bazinului
Accidentul prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se intercaleaza
accidental intre doua puncte cu
potentiale electrice diferite, situatie in care prin el circula un curent capabil sa
afecteze functiile vitale ale organismului
(respiratie, circulatia sangelui si activitatea nervoasa).

EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC-pot avea urmari imediate sau intarziate:

- urmarile imediate-se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii
si/sau circulatorii, respectiv aparitia stopului respirator si/sau cardiac, ori
deces instantaneu prin fibrilatie ventriculara
- urmarile intarziate(ore, zile)- se manifesta printr-o slabire a fortei
musculare, amorteli, chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de
repaos ; la reluarea activitatii pot aparea tulburari care influenteaza centrul
generator de excitatie al inimii.
PRIMUL AJUTOR – esential pentru viata victimei, intrucat numai intamplator se
poate beneficia de ajutor calificat.
In practica se intalnesc doua situatii:
• accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica;
• accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu
aceasta si nici in imediata ei apropiere.
Salvatorul trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa
hotarasca modul de actionare, astfel
incat sa nu-si pericliteze integritatea corporala sau chiar viata, expunandu-se
aceluiasi risc.

SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB ACTIUNEA SAU INFLUENTA

CURENTULUI ELECTRIC

A. instalatii cu tensiunea de lucru sub 1000V.

• Daca accidentatul este in contact cu instalatia electrica si se afla undeva la inaltime:

– dupa intreruperea tensiunii, muschii se relaxeaza, existand posibilitatea
caderii accidentatului. Analizati situatia si luati preveniv masuri de evitare a
acestei consecinte.
– sprijiniti accidentatul cu proptele izolante sau organizati atenuarea caderii
prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la

20
 locul eventalei caderi – paie, crengi, materiale textile, etc.
• Se actioneaza pentru intreruperea tensiunii prin deschiderea intrerupatorului de
alimentare, iar in lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor,
scoaterea din priza, etc. de la caz la caz.
• Daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, defavorizand operativitatea
interventiei, scoateti accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau
echipamente electroizolante care sunt la indemana, astfel incat sa se reuseasca
indepartarea accidentatului de zona de pericol.

B. instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000V

Insasi apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din cauza
tensiunii de pas. Se vor efectua
urmatoarele manevre:
Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoana
care cunoaste bine instalatia, iar scoaterea accidentatului din instalatiile aflate sub
tensiune este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta se vor folosi orice mijloace
disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager, etc.
- Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in
statiile electrice, unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest sens
si care utilizeaza mijloacele de protectie electroizolante (cizme si manusi de inalta
tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei).
- Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei
electrice, acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact sau in imediata
apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor
aprinse prin inabusire. Este de preferat ca accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul
acestor interventii, deoarece miscarea acestuia ca o “torta vie” ingreuneaza si agraveaza
in acelasi timp actiunile de salvare.

DETERMINAREA STARII ACCIDENTATULUI

• Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de
aceasta, se va determina starea clinica a victimei printr-o examinare rapida, deoarece
tot ce urmeaza sa se faca in continuare depinde de acesta stare.
Actiunile de prim ajutor sunt diferentiate, in functie de starea accidentatului:
- daca accidentatul este constient;
- daca accidentatul este inconstient;
- daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri.

Daca accidentatul este constient:

• In acest caz examinarea este usurata de faptul ca se poate stabili contact verbal cu
accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub forma intrebarilor, concomitent cu
actiunea de calmare, de linistire a accidentatului: “aseaza-te” respectiv “culca-te si stai
linistit, respira adanc si regulat”, “cum s-a intamplat accidentul?”, “te supara ceva?, ai
ameteli?, ai greata?, ai cumva dificultati in respiratie?, te supara inima?”.

21
 In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau:
• culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);
• transpiratia fetei si a palmelor;
• prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului.
• In cazul unei stari de rau se solicita salvarea.

Daca accidentatul este inconstient:

• Se considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc reflexele de

autoaparare si capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale de baza – respiratia si
circulatia – pot fi satisfacatoare.
• Daca din circumstantele producerii accidentului nu rezulta vatamari si leziuni care ar
contraindica intr-un mod evident miscarea si deplasarea accidentatului (de ex.: cadere
cu grave leziuni si vatamari, fracturi, hemoragii), asezati accidentatul intr-o pozitie
care sa permita examinarea sa, adica in pozitie culcat pe spate pe o suprafata plana si
suficient de rigida, cu recomandarea de a nu fi miscat inutil, deoarece pot exista
eventuale vatamari “ascunse”, pentru care miscarea ar fi contraindicata.
• Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala;
• Verificati starea respiratiei si existenta pulsului.
• In cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de
miscare a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare
cardio-respiratorie.

Daca accidentatul prezinta alte vatamari:

• La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari de vedere.

• Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de accidentatii aflati in
stare de constienta. In cazul celor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor
trebuie facuta abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei
sangvine, iar examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil
accidentatul.
• Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de acordare a primului
ajutor in functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi, etc.
• ! Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau (nici macar
trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,5 – 1 ora, dupa care trebuie supus unei
consultatii medicale.
• ! Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicala, deoarece
ulterior pot surveni tulburari de ritm cardiac.
Daca starea de rau persista sau se agraveaza:
• accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate;
• imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, pieptului si abdomenului;
• se va asigura transport calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenta.
• ! Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice interventie se stabilesc
in functie de starea concreta a accidentatului.

PLAGI. HEMORAGII

22
 PLAGA(RANA, LEZIUNEA)-se intelege orice intrerupere a continuitatii unui
tesut(a tegumentelor sau a tesuturilor
mai profunde). Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare
infectia, prin patrunderea microbilor
in tesuturi. Sangerarea(hemoragia) consta in curgerea sangelui din vase in tesutul
inconjurator, in cavitati corporale sau
in exteriorul corpului. Tesuturile moi sunt cele predispuse la sangerari ca urmare a
ranirii lor.

CLASIFICAREA PLAGILOR

A.- functie de modul de prezentare

- inchise
- deschise
B.- functie de profunzime
- escoriatii(julituri)-care intereseaza numai straturile superficiale ale pielii
- plagi superficiale-care intereseaza tegumentul in intregime si tesutul celular
subcutanat
- plagi profunde-atunci cand sunt depasite aceste straturi si sunt afectati
muschii, vasele, nervii, oasele, alte
organe
C.- functie de multimea straturilor si a elementelor afectate
- simple
- complexe
D. - penetrante-cand patrund intr-o cavitate a corpului
- perforante-cand strapung un organ cavitar(inima, stomac, intestin)
- transfixiante-cand strabat intregul diametru al corpului si prezinta doua
orificii : de intrare si de iesire
E.- functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere
- plagi contuze(contuzii, vanatai)-cauzate de obicei de cadere au de o lovitura
cu un obiect contondent, rotunjit,
neted, fara sa se produca o sfasiere a tegumentului(piele, epiderma) ; sansele de
infectie sunt reduse
- plagi zdrobite(laceratii) deschise, cu margini neregulate ;distrugerile de
tesuturi sunt mai mari, cu tendinta de
necrozare, substantele rezultate fiind toxice pentru organism ; vindecarea se
produce mai greu
- plagi taiate-provocate de obiecte taioase(cutite, cioburi) la nivelul tesutului
moale. Ele prezinta margini
regulate cu distrugeri minime de tesut ; se vindeca usor, cu cicatrici
- plagi intepate-cauzate de obiecte ascutite si taioase(aschii, cuie, spini).Aceste
rani pot avea orificii mici la
suprafata pielii, cu distrugeri minime de tesut, dar pot fi profunde, permitand
patrunderea microbilor in adancime.
Infectiile la plagile intepate sunt grave

23
 - plagi muscate-provocate de muscaturi de animale, mai rar de om ; aceste plagi
constau dintr-o asociere de
plagi taiate si zdrobite
- plagi impuscate-provocate de armele de foc

INGRIJIREA PLAGILOR

Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt :

- combaterea hemoragiei
- prevenirea infectiei
- combaterea durerii
- prevenirea si combaterea socului
Materiale de prim ajutor necesare :
- comprese sterile, vata, fesi, leucoplast
- alcool sanitar, tinctura de iod
- apa oxigenata sau tablete de perogen(10 tablete/200 ml apa)
- solutie de cloramina(4 tablete/1 l apa) ; rivanol 1%, tinctura de iod, apa
fiarta 30 min si racita
- medicamente care combat durerea ; algocalmin, antinevralgic

HEMORAGIA-revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii,

taierii, inteparii sau zdrobirii
acestora, deci a deschiderii sistemului circulator printr-un proces distructiv, la orice
nivel al sau. Cele mai frecvente
cauze ale hemoragiilor sunt traumatismele. Hemoragiile determina reducerea
cantitatii de sange circulant, pierderile
mari de sange(peste o treime din cantitatea totala de sange din corp) putand provoca
instalarea socului hemoragic,
cu consecinte grave.

OPRIREA HEMORAGIILOR

A. Hemoragii externe – sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor

vase de sange. Functie de vasele sectionate:
- H. ARTERIALE – sangele de culoare rosu-aprins tasneste intr-un jet sacadat, in
acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
- H. VENOASE – sangele de culoare rosu-inchis curge lin, continuu;
- H. CAPILARE – sangele curge pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa.

B. Hemoragii interne – semne:

- Ameteala
- Cresterea numarului de batai ale inimii pe minut
- Cresterea numarului de respiratii pe minut
- Puls slab, iar TA scade mult sub valoarea normala
- Bolnav nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa.

24
Oprirea hemoragiei – HEMOSTAZA
- Natural – hemoragii mici, capilare
- Artificial
!!! Nu se aplica niciodata alcool iodat pe rana, acesta provocand necroza (arderea)
tesuturilor, nu se pun pe rana grasimi sau unguente.
Dupa curatarea si dezinfectarea ranii si a tegumentului din jur se poate incepe
pansarea.

HEMOSTAZA

• Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care
trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor
• Hemostaza provizorie – aplicarea unui pansament compresiv (cateva comprese
aplicate pe o plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans)
• Daca hemoragia nu se opreste – comprimarea vasului prin care curge sangele
• In hemoragia arteriala – comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de
rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita iesirea sangelui care vine de la
inima prin vasul deschis. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care sunt
mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata palma, insa
numai pentru o hemostaza de scurta durata.
• Daca nu se poate mentine vasul comprimat un timp indelungat se recurge la aplicarea
garoului (sub garou se aplica o fasa de tifon sau un obiect dur).
Mentinerea unui garou nu poate depasi 1 ora, timp in care accidentatul trebuie sa
ajunga la o unitate medicala
La aplicarea garoului se noteaza ora si data la care a fost pus.

APLICAREA GAROULUI

• Se aplica numai in cazul ranirii membrelor

• Compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde
pentru a se goli de o parte din sangele venos
• Nu se aplica direct pe piele ci peste un invelis textil
• Locul aplicarii difera dupa tipul de hemoragie:
- h. venoasa – sangele curge de la periferie spre inima, garoul se plaseaza distal,
sub nivelul plagii (daca sangerarea continua inseamna ca e afectata o artera) –
SANGERAREA SE OPRESTE IN 2-3 MINUTE
- h. arteriala – garoul se aplica proximal (deasupra plagii), deoarece sangele curge
de la centru spre periferie -
SANGERAREA SE OPRESTE IMEDIAT
- NU SE APLICA LA ANTEBRAT SAU GAMBA
- Nu se recomanda utilizarea garoului in hemostaza decat pe perioada executarii toaletei
si pansarii ranii sau in cazuri extreme.
SANGERARI DIN NAS

• Sangerarile din nas pot aparea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o

25
 lovitura directa sau in cazuri mai serioase, prin ranire indirecta cum ar fi o fractura a
craniului (si atunci nu opriti curgerea sangelui).
• In sangerari ale nasului, rezultate din alte cauze, acordati primul ajutor astfel:
• asezati ranitul in pozitie sezand cu capul inclinat usor in fata;
• puneti-l pe ranit sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator timp de aproximativ
10 minute, respirand pe gura;
• desfaceti articolele de imbracaminte la gat si piept;
• spuneti victimei sa stea linistita pentru a evita cresterea pulsului si a sangerarii;
• indemnati-o sa respire pe gura si sa nu-si sufle nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a
oprit pentru ca, cheagul format sa nu se desprinda;
• daca in urma acestor masuri sangerarea nu se opreste, duceti accidentatul la spital

SANGERARI DIN URECHI

• Sangerarile din urechi pot fi insotite si de o eliminare a unui lichid galbui, simptom
care indica o fractura craniana, ceea ce este foarte grav.
• Nu incercati sa opriti curgerea de sange sau alte lichide din ureche!
• Nu acoperiti urechea cu tifon!
• Anuntati imediat medicul si acordati primul ajutor astfel:
• aplicati un bandaj cervical;
• puneti un pansament steril lejer pe ureche;
• culcati ranitul pe partea afectata sprijinind cu atentie capul si gatul, cu partea
superioara a corpului usor ridicata;
• daca ranitul vomita sau daca trebuie sa-l parasiti, puneti-l in pozitia de recuperare pe
partea afectata;
• controlati respiratia si circulatia;
• luati masurile impotriva socului.
SANGERAREA VARICELOR

Varicele apar cand deschiderile venelor nu permit curgerea normala a sangelui. Acesta
se strange in vene creand o
presiune ce poate duce la ruperea lor. La suprafata, sangerarea interna determina
umflarea si colorarea zonei.
Sangerarea exterioara, produsa de o lovitura sau o sfasiere poate parea serioasa dar in
general nu este asa. Aceasta
situatie apare mai ales la partea inferioara a gambelor si la picioare.
Procedati astfel:
• ridicati membrul cat de mult pana la limita confortului;
• aplicati un pansament compresiv si fixati pansamentul cu un bandaj in timp ce
mentineti membrul ridicat si sprijinit;
• scoateti sau desfaceti orice articol de imbracaminte care ar putea impiedica circulatia
sangelui;
• transportati victima la spital.

PIERDEREA CUNOSTINTEI

26
 Constienta este starea in care o persoana vorbeste coerent, isi controleaza activitatea
musculara, reactioneaza la
stimuli durerosi precum si atunci cand este interpelata isi da seama. Orice modificare a
acestei stari, in afara somnului
normal, este un inceput important de accident sau boala.
Tulburarile starii de constienta se manifesta in 3 situatii :
 victima este constienta, dar prezinta unele tulburari
 victima este inconstienta-victima poate trece dintr-un moment in altul din stare
de inconstienta usoara la o inconstienta profunda, fara sa-si dea seama(si fara sa
ne dam seama)
 victima este in stare de inconstienta profunda-victima isi pierde reflexele sale de
securitate si, daca este culcata pe spate, saliva poate inunda progresiv caile sale
respiratorii, ceea ce poate provoca stopul respirator.
Singura modalitate de a preveni si a trata aceste tulburari este asezarea victimei
in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor respiratorii si
inecarea.

LESINUL (LIPOTIMIA)

Lesinul este rezultatul unei oxigenari temporar insuficiente a creierului . O persoana

care lesina va fi inconstienta chiar
numai pentru cateva momente.
Scopul acordarii primului ajutor in caz de lesin este de a creste oxigenarea creierului.
Cauzele obisnuite ale lesinului sunt:

• oboseala, perioade indelungate petrecute in aceeasi pozitie (in picioare sau asezat),
foame, lipsa aerului proaspat;
• stari emotionale ca, de ex., frica, anxietatea, vederea sangelui;
• boala, traumatisme, dureri mari.
Pot exista simptome care preced lesinul: pierderea echilibrului, paliditate,transpiratii.
Masuri preventive:
• se asigura aer proaspat (se deschid usi/ferestre), dar fara temperaturi excesive;
• se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie;
• daca persoana este culcata, picioarele se ridica la inaltimea de 10 – 30 cm fata de sol.

PRIMUL AJUTOR:

• se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si daca respira;

• se slabesc hainele la gat, piept si talie;
• se aseaza victima in pozitia de siguranta (de recuperare);
• se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme;
• se mentine victima intinsa confortabil inca 10-15 minute dupa ce si-a recapatat
cunostinta.

• Pierderea temporara a cunostintei poate fi unul din simptomele care insotesc o criza
cardiaca ischemica sau o comotie cerebrala. Se are in vedere o astfel de posibilitate,

27
 mai ales, cand lesinul se produce la persoanele mai in varsta si cauza nu este evidenta.
• Daca revenirea din lesin nu e rapida si completa este necesar ajutor medical.

SINCOPA

• Ca manifestari, sincopa se aseamana cu lesinul. Apare rar la oameni sanatosi si e

cauzata aproape intotdeauna de lovituri in zonele reflexogene (plexul abdominal,
barbie, gat, testicule) sau de boli cardiace, hemoragii, boli vasculare.
• In sincopa, spre deosebire de lesin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab si poate
chiar disparea.
• Primul ajutor este acelasi ca pentru lesin.
• Daca apare stop cardio-respirator se iau de indata masurile corespunzatoare. Se
asigura transportul urgent si sub supraveghere al victimei la spital.

PANSAMENTE SI BANDAJE

Pansamentele si bandajele sunt elemente de baza in acordarea primului ajutor pentru

ingrijirea ranilor si a
traumatismelor muschilor, oaselor si articulatiilor.
PANSAMENTUL-este un invelis protector, aplicat pe o rana, pentru a controla
sangerarea, a absorbi sangele si a
preveni contaminarea si infectarea acesteia.
PANSAMENTUL-trebuie sa fie :
- steril sau cat mai curat posibil
- foarte absorbant si poros pentru a mentine rana uscata
- compresibil, gros si moale, in special pentru sangerari puternice, astfel
incat presiunea sa se exercite uniform pe toata suprafata afectata
- neaderent si fara scame, pentru a reduce posibilitatea lipirii de rana.
Tifonul, bumbacul si panza de in sunt materiale potrivite pentru
pansamente, in timp ce lana si alte materiale pufoase nu sunt recomandate
Tipuri de pansamente :
- pansamente adezive-pansamente din tifon, sterile, cu banda adeziva
- pansamente din tifon(comprese)-de diverse marimi, pliate si impachetate
individual sau in numar mare
- pansamente compresive-pansamente sterile din tifon si alt material
absorbant(pernuta de tifon plina cu vata) ; se folosesc la aplicarea
compresiva pe o rana cu sangerare puternica
- pansamente improvizate-obtinute din material fara scame, steril sau curat,
de preferinta alb
Materiale de prim ajutor necesare pentru pansare :
- pansamente, fesi si comprese de tifon sterile
- vata sterila
- leucoplast
- pense si foarfece sterile
- substante dezinfectante :apa oxigenata, rivanol 1%, tinctura de iod, spirt

28
 BANDAJELE(fesi, tiunghiuri, rondele)-sunt materiale folosite pentru a fixa un
pansament, a mentine
compresiunea pe o rana, a sprijini un membru sau o articulatie, a imobiliza parti ale
corpului si a fixa atele.
La folosirea bandajelor se respecta urmatoarele reguli :
- se aplica bandajul suficient de strans pentru a asigura ca sangerarea este
controlata sau ca imobilizarea este bine realizata ; daca fasa este prea larga
cade de pe rana, daca este aplicata prea strans produce durere si impiedica
circulatia sangelui
- se verifica periodic daca sangele continua sa circule distal fata de bandaj
- realizarea bandajarii se realizeaza cu atentie pentru a nu provoca victimei
dureri si miscari inutile
Tipuri de bandaje : bandaj triunghiular, fesi, panza dreptunghiulara, basmaua

REGULI GENERALE PRIVIND PANSAREA

Persoanele care acorda prim ajutor trebuie sa fie familiarizate nu numai cu folosirea
pansamentelor si bandajelor comerciale, ci si sa fie capabile sa le improvizeze, de la caz
la caz, din materialele aflate la indemana.
Inainte de pansare, opriti hemoragia.
• spalati-va pe maini inainte de a pansa o rana. Curatenia este esentiala pentru
prevenirea sau reducerea riscului de infectare.
• dezinfectati-va, daca este posibil, cu spirt, tinctura de iod, apa oxigenata, solutii de
rivanol 1o/oo, permanganate de potasiu 1o/oo, bromocet 1o/oo, apa de colonie,
benzina, tuica tare etc.
• nu atigeti si nu suflati peste partea de pansament care va veni in contact direct cu rana;
• folositi pentru pansare cel mai curat material disponibil;
• daca le aveti la indemana, folositi o pensa si un foarfece sterilizate prin fierbere sau la
flacara;
• acoperiti complet rana si intindeti marginile pansamentului dincolo de limitele ranii;
• inainte de pansare, aplicati peste compresele de tifon, bumbac absorbant, vata, fasa
neaderenta sau alt material curat;
• nu indepartati de pe rana pansamentul deja facut. Daca sangele a trecut prin
pansament, lasati pansamentul neschimbat si acoperiti-l cu pansamente suplimentare,
vata sau alte materiale, fixate cat mai bine.
• cand sangerarea nu se opreste si pansamentul se imbiba cu sange, se vor aplica si alte
masuri de oprire a hemoragiei (hemostaza);
• fixati pansamentul cu banda adeziva (leucoplast) sau bandaje (fesi) pentru ca acesta sa
nu cada in timpul transportului.
• daca pansamentul a fost facut in conditii nesterile, avertizati unitatea medicala care
preia ranitul.
• Nu puneti niciodata vata direct pe rana!

29
FRACTURILE

DEFINITIE: Intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere,

zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os
ca urmare a unui traumatism mai puternic (cadere de la inaltime, lovitura, strivire,
tamponare, izbire, rasucire, etc)
• Toate cele 200 oase ale corpului se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la
oasele lungi ale membrelor, la oasele bazinului si ale coloanei vertebrale.
• Cazurile mai frecvente ale fracturilor:
- Accidentele de munca si de circulatie;
- Catastrofele (cutremure, prabusiri de mine, ciocniri de trenuri, etc)
• Frecventa: cel mai mare numar se inregistreaza la barbatii intre 25-50 ani si la varstnici
(fracturile se pot produce si la traumatisme usoare)

PREVENIREA FRACTURILOR

Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor masuri de securitate

(obiceiuri, deprinderi) in diferite activitati profesionale, casnice, sportive, etc.
Trebuie evitate:
• Suprafetele accidentale sau incarcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale,
cordoane de racord, furtunuri, etc.
• Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau
traverselor;
• Scarile luminate insuficient si blocate (aglomerate) cu diverse obiecte, fara balustrada,
acoperite cu gheata si/sau zapada;
• Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a scarilor
neasigurate, a improvizatiilor;
• Neutilizarea balustradelor si a centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la
inaltime

TIPURI DE FRACTURI

Cunoasterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importanta in luarea masurilor de

prim ajutor
adecvate, care sa nu agraveze fractura si sa previna complicatiile: transformarea unei
fracture
incomplete intr-una completa, a unei fracturi complete intr-una cu deplasare, a unei
fracturi
inchise intr-una deschisa.
In functie de modul de producere a accidentului trebuie suspectata o fractura chiar si la
distanta
de locul de actiune a agentului agresor.
Functie de actiunea directa/indirecta a agentului agresor:

 Fractura directa – se produce la locul de aplicare a fortei respective (la locul de

30
 actiune a agentului agresor) – caderea unei greutati pe coapsa, gamba, mana; o
lovitura aplicata pe coloana, etc. / Acest tip de fractura intereseaza in special
oasele care nu au toata suprafata acoperita de muschi (cubitus, tibie, clavicula)
 Fractura indirecta – se produce la distanta de locul de aplicare a fortei respective
(la distanta de locul de actiune a agentului agresor). Se produce prin:
Flexie – agentul agresor actioneaza asupra unei extremitati a osului, cealalta
extremitate fiind fixata; osul se rupe
acolo unde curbura e mai mare (F de clavicula prin cadere pe umar, F gatului femural
prin cadere pe genunchi)
Rasucire – accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o masina,
banda, agregat, fapt ce duce la
ruperea oaselor la distanta prin fracturi spiroide – F coapsei prin rotirea violenta a
corpului, in timp ce piciorul e blocat
pe sol.
Tractiune – un segment de membru e prins si atarna sau e tras de un agregat
producandu-se si o mica rotatie;
Presiune – fracturi produse prin caderi de la inaltime: F de calcai, genunchi, sold si
coloana vertebrala in cazul
caderilor in picioare; F de antebrat, brat, si clavicula in caderile pe palme sau pe cot.
Fracturile mai pot fi:
• Inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta
• Deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de factura comunica cu exteriorul.
Fracturile deschise sunt mai grave, find insotite de hemoragii si complicate cu infectii.

SEMNE SI SIMPTOME

Inainte de examinarea accidentatului este obligatoriu ca salvatorul sa se informeze

asupra:
• agentului agresor,
• a modului de actiune a acestuia
• caror parti din organism a actionat
Fractura se suspecteaza daca:
• Traumatismul e produs de o forta externa puternica;
• S-a auzit o trosnitura sau o pocnitura.
Examinarea accidentatului se realizeaza cu blandete si atentie pentru a nu provoca
leziuni suplimentare.
Membrul accidentat se compara cu cel valid pentru a determina gradul de deformare.
Imbracamintea trebuie taiata pentru a permite examinarea zonei traumatizate.

SEMNE DE PROBABILITATE

• Durerea si sensibilitatea dureroasa – maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau

palparii portiunii ranite (!!! o simpla contuzie musculara poate provoca durere)
• Deformarea regiunii traumatizate (!!! Hematomul si luxatia pot deforma zona afectata)
• Impotenta functionala – pierderea functiunii sau imposibilitatea efectuarii miscarii
partii ranite – intotdeauna prezenta ca urmare a durerii si deformarii (!!! Lipsa miscarii

31
 este un act de aparare impotriva durerii)
• Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticala a segmentelor osoase) (!!!
Poate apare si in luxatii)
• Vanataia (echimoza) – apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii – indica
difuzarea sangelui din focarul de fractura in straturile pielii (!!! Poate apare si dupa o
simpla lovitura)

SEMNE SIGURE

• Miscarea anormala aparuta in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura

completa. !!! Nu trebuie sa fie cautata de catre salvator indoind gamba, coapsa, bratul
sau antebratul victimei. Poate fi observata in timp ce accidentatul se misca sau se agita
din cauza durerii; cel mult i se cere sa-si ridice membrul in cauza, putandu-se constata
atunci ca miscarea nu se transmite extremitatii acestuia.
• Crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor osoase intre ele, in timp ce
accidentatul executa o miscare; e periculos sa fie cautata intentionat deoarece pot fi
provocate complicatii.

PRIMUL AJUTOR IN FRACTURI

• Scopul :
- prevenirea complicatiilor si leziunilor ulterioare
- diminuarea durerii si umflarea zonei.

REGULI GENERALE :

CE NU TREBUIE FACUT:
- NU se actioneaza brutal si NU se impun victimei miscari inutile;
- Victima NU trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea
fracturii, pentru ca toate acestea pot provoca complicatii:
1. Accentuarea durerii(cauza a socului)
2. Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascutite si taioase care distrug muschi,
vase de sange sau nervi provocand hemoragii sau paralizii.
3. Transformarea fracturii inchise intr-una deschisa si complicatii

CE TREBUIE FACUT:
- Primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un
pericol pentru salvator sau pentru victima. Victima trebuie asezata in cel mai apropiat
loc sigur, unde ranile sale sa poata fi temporar asistate si stabilizate.
- In caz de fractura deschisa – primordiala este oprirea hemoragiei si pansarea ranii.
Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar NU TREBUIE
FORTAT SA INTRE INAPOI IN RANA.
- Administrarea unui calmant pentru a diminua durerea (antinevralgic, algocalmin)

 Obiectivul principal al primului ajutor – imobilizarea focarului fracturii pentru a

preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul

32
 atelelor confectionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucati de
scandura sau placaj, cozi de matura, sipci, paturi, etc)

REGULILE IMOBILIZARII FRACTURII:

 Orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii (incheieturi): cea de

deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura (proximal si distal)
 La membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura (sau
membrul se aseaza intr-o gutiera speciala)
 Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu
stanjeni circulatia sau a nu mari durerea;
 Se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata
antero-interna a gambei)
 Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se
umplu cu vata;
 Se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si
membrului fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de
durata – in aparat gipsat – serviciul medical de specialitate)
!!! Fasa prea stransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar
fasa prea larga este egala cu
lipsa imobilizarii.
 Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea pozitiei
membrelor, a bandajelor si nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati.
!!! Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste
atela si nu pe zona descoperita
deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente.
!!! Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediana.
 La efectuarea imobilizarii trebuie sa conlucreze cel putin doua persoane. Una
ridica membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma cealalta sprijina locul
fracturii iar cealalata persoana aplica atelele si trage fasa.

Dupa imobilizare urmeaza transportarea accidentatului la spital. Pana atunci se va

asigura in continuare supravegherea accidentatului luandu-se in continuare masurile
necesare pentru prevenirea socului: acoperire cu pleduri sau haine, administrare de
calmante pentru durere si de lichide, daca victima este constienta.

REDUCEREA FRACTURII

33
 In cazul fracturarii unui os, muschii asociati acestuia se contracta; daca fractura e
completa, contractia rapida a muschilor poate produce alunecarea extremitatilor rupte si
patrunderea lor in tesutul inconjurator. Manipularea brutala poate produce dureri si chiar
leziuni ale muschilor, nervilor si vaselor sanguine.
Astfel poate fi necesara reducerea fracturii prin tractiunea membrului accidentat, ceea
ce realizeaza implicit si relaxarea (repunerea, reasezarea in ax) oaselor rupte si deplasate.
Daca aceasta reducere este necesara, ea trebuie executata de doi salvatori:
- Unul ridica membrul deasupra fracturii (proximal)
- Celalat trage, cu grija, dar ferm, in josul fracturii, divergent fata de primul si in axul
membrului respectiv

PRECAUTIILE TRACTIUNII

NU incercati sa indreptati articulatiile in cazul traumatismelor umerilor, coatelor,

incheieturilor mainii sau genunchilor. Aceasta manevra poate distruge nervi
importanti si vase sanguine mari care trec prin apropierea acestor incheieturi.
 Aplicati o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera
compresia musculara si a extremitatilor osului fracturat asupra nervilor si
muschilor. Pentru a realinia membrul poate fi necesara o tractiune mai mare, dar
nu fortati. Daca exista rezistenta sau durere accentuata, intrerupeti tractiunea si
imobilizati in pozitia diformitatii existente.
 Mentineti tractiunea pana cand membrul este complet imobilizat.
 Efectuati manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata
deformarea evidenta a membrului. Ea nu e obligatorie dar e bine sa se faca in
primele minute dupa accident, pentru ca in aceasta perioada victima are o scurta
perioada de “anestezie naturala”.
 Notati ca ati aplicat tractiunea si informati serviciul medical – verbal/printr-o nota
scrisa, introdusa in imbracamintea victimei.
MANEVRELE DE TRACTIUNE

1. PENTRU MEMBRUL SUPERIOR

 La nivelul bratului – se indoaie cotul la 90o – primul salvator trage in ax apucand

de antebrat, in portiunea sa superioara, imediat sub plica cotului, iar al doilea
salvator apuca de brat cu mainile impreunate ca o chinga in axila si trage in sens
contrar;
 La nivelul antebratului – se indoaie incet cotul victimei la 90o – primul salvator
trage in ax de degetul mare al mainii, iar al doilea salvator trage tot in ax dar in
sens contrar apucand de portiunea inferioara a bratului, imediat deasupra plicii
cotului;

2. PENTRU MEMBRUL INFERIOR

 La nivelul femurului (coapsa) – se mentine genunchiul victimei intins si se trage

in ax, primul salvator apucand de picior cu mainile sprijinite de glezna si de
calcai, iar al doilea salvator tragand in sens contrar de radacina coapsei cu mainile

34
 impreunate in chinga sau cu ajutorul unui cersaf introdus intre coapse.
 La nivelul gambei (gleznei) – se ridica membrul inferior, indoindu-l la nivelul
genunchiului si se trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului si cel de-al
doilea salvator trage in sens contrar, apucand de genunchi;
 La nivelul degetelor, mainii sau labei piciorului – se trage intr-un sens de varfurile
degetelor corespunzatoare regiunii deformate, fixand cu putere, cu cealalata mana,
pumnul sau glezna victimei (membrul superior sau membrul inferior).

STOPUL RESPIRATOR

Stopul respirator(asfixia) este stare organismului caracterizata prin oprirea respiratiei

si deci prin lipsa oxigenului in sange, ceea ce poate produce distrugerea tesuturile
vitale si chiar moartea.
Cauzele care determina asfixia se grupeaza in 3 categorii :
- insuficienta oxigenului in aerul inhalat
- oprirea respiratiei si a circulatiei
- obturarea cailor respiratorii
Caile respiratorii pot fi blocate de spasme musculare cauzate de patrunderea apei sau
a alimentelor pe caile respiratorii sau de inflamarea tesuturilor gatului in alergii,
boli sau raniri. Tulburarile circulatiei sanguine antreneaza intr-un termen mai mult
sau mai putin scurt si tulburari respiratorii si , reciproc, stopul respirator antreneaza
stopul cardiac, cele doua functii(respiratia si circulatia) fiind complementare.
Semnele tulburarilor respiratorii :
- respiratie neregulata, prea repede sau prea rara
- respiratie suprficiala sau prea adanca
- respiratie zgomotoasa sau dificila
- congestionarea vaselor de sange de pe cap si gat
- coloratie vanata(cianotica) a buzelor, urechilor si unghiilor
- transpiratii abundente imobilizarea toracelui, circulatia de aer nu poate fi
auzita sau simtita
Daca nu se aplica respiratia artificiala, vor urma rapid stopul cardiac, starea de
inconstienta si apoi survine moartea.
Respiratia artificiala trebuie sa inceapa imediat. Creierul poate fi afectat definitiv
daca
este lipsit de oxigen o perioada mai mare de 4 minute.

FAZELE DE INTERVENTIE-in executarea respiratiei artificiale :

1. - aprecierea capacitatii de raspuns a victimei
2. - deschiderea(eliberarea) cailor respiratorii
3. - verificarea existentei respiratiei
4. - ventilarea plamanilor
5. - verificarea existentei pulsului

METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA

 metode directe
- metoda « gura la gura »

35
 - metoda « gura la nas »
 metode indirecte
- apasare pe spate-brate ridicate
- apasare pe piept-brate ridicate

SECVENTELE RESPIRATIEI ARTIFICIALE-METODE DIRECTE :

 stabiliti capacitatea de raspuns a victimei
 verificati existenta respiratiei
 chemati ajutoare
 pozitionati accidentatul - pe spate, sustinandu-i capul si gatul, miscand corpul ca
pe un intreg
 deschideti caile respiratorii - folosind manevra cap rasturnat-barbie ridicata ori
impingerea mandibulei fara rasturnarea capului
 verificati existenta respiratiei
 incepeti ventilatia plamanilor
 apreciati existenta pulsului
 trimiteti dupa ajutoare(ajutor medical)
 reluati respiratia artificiala
 verificati inca o data pulsul
Cand accidentatul incepe sa respire spontan, se pozitioneaza in pozitie de
siguranta(ea ajuta la mentinerea deschisa a cailor respiratorii si la prevenirea aspirarii
de fluide si vomismente).
Accidentatii care au prezentat urgente respiratorii trebuie urmariti cu grija, cu atat
mai mult cu cat pot aparea dificultati in respiratie. Ei au nevoie de ajutor medical
urgent.

REANIMAREA CARDIO-RESPIRATORIE(RCR)

Reanimarea cardio-respiratorie(RCR) se aplica pentru reanimarea (resuscitarea) unei

persoane care nu respira (stop
respirator) si a carei inima a incetat sa bata.Circulatia artificiala, creata prin compresii
externe asupra toracelui,
determina sangele sa circule, iar respiratia artificiala asigura oxigenarea plamanilor.
Aplicarea RCR necesita sase faze de interventie :
- aprecierea capacitatii de raspuns a victimei
- deschiderea(eliberarea) cailor respiratorii
- verificarea existentei respiratiei
- ventilatia plamanilor
- verificarea existentei pulsului
- masajul cardiac extern(compresia toracelui)
Odata inceputa, RCR trebuie continuata pana cand se obtine o revenire spontana a
pulsului si respiratiei sau pana
cand victima este preluata de cadre medicale de specialitate.

36
 Pentru mentinerea ritmului si vitezei, cat si pentru contabilizarea apasarilor se
recomanda o numaratoare cu viteza
constanta.

OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII

Obstructionarea cailor respiratorii superioare reprezinta blocarea partiala sau totala a

cailor de trecere si de
patrundere a aerului in plamani.
La o persoana constienta, obturarea este cauzata de obiecte straine(de exemplu,
alimente).
La o persoana inconstienta, limba poate sa cada in fundul gatului si sa impiedice
trecerea aerului.
Daca aerul este impiedicat sa intre in plamani, persoana isi poate pierde cunostinta.
Daca primul ajutor nu este acordat, se poate ajunge la stop cardio-respirator si deces.
Obstructia cailor respiratorii poate fi prevenita prin :
- taierea alimentelor, in special a carnii, in bucati mici si mestecarea lor
completa inainte de a fi inghitite
- evitarea vorbitului, rasului sau bautului in timpul mestecarii alimentelor
- evitarea ingurgitarii bauturilor inainte si in timpul alimentelor
- constientizarea faptului ca anumite alimente au tendinta de a produce
inecari si deci se recomanda precautie la consumul acestora
In cazul inecarii prin inghitire trebuie acordat imediat primul ajutor, deoarece se
poate produce obturarea partiala sau
completa a cailor respiratorii(obstructia partiala a cailor respiratopii permite doar in
parte intrarea aerului in plamani-
producand acces de tuse ; in cazul obstructiei complete a cailor respiratorii persoana
va fi incapabila sa respire, sa
tuseasca sau sa vorbeasca).

PRIMUL AJUTOR-in caz de inecare prin inghitire necesita urmatoarele manevre(in

functie de varsta si starea fizica a
victimei) :
- compresii(apasari)abdominale
- compresii(apasari) pe torace
- explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura
- ventilarea plamanilor
-
INGRIJIRI ULTERIOARE :
- se vor intrerupe manevrele pentru inecarea prin inghitire atunci cand caile
respiratorii sunt suficient de libere pentru a putea permite aplicarea
respiratiei artificiale
- daca respiratia spontana se reia, se va supraveghea victima pentru a fi
siguri ca nu apar dificultati ulterioare

37
 - persoana va fi incredintata serviciilor medicale de urgenta, deoarece
manevrele pot sa produca raniri si prin urmare, victima are nevoie de
ingrijire medicala

LEZIUNILE OCHIULUI

Aplicarea in practica a masurilor de prevenire a accidentelor si de asgurare a

sanatatii si securitatii la locul de
munca trebuie sa determine evitarea lezarii ochilor. Consecintele lezarii ochiului pot
fi foarte grave ajungand pana la
tulburari de vedere sau orbire.
Nu incercati sa indepartati particulele din ochi atunci cand :
- particula este pe cornee
- particula este incastrata sau s-a lipit de globul ocular
- particula nu poate fi vazuta, desi ochiul e umflat si doare
Corpii straini care se incastreaza in ochi sau in tesutul moale de langa ochi trebuie
indepartati numai de catre
medic.
ARSURILE CHIMICE
Scopul primului ajutor-este sa dilueze si treptat sa elimine substantele chimice, prin
inundarea ochiului cu apa. O
substanta chimica sub forma de pudra trebuie indepartata prin periere. Substantele
chimice corosive se vor indeparta
prin spalarea ochiului timp de cel putin 10-20 min(se foloseste aparatura speciala
pentru irigarea ochiului)

ARSURILE

ARSURILE-raniri ale pielii sau ale altor tesuturi produse de agenti termici,
chimici, electrici sau de radiatii. Pielea
protejeaza corpul de invazia bacteriilor, ajuta la controlul temperaturii corpului si
retine fluidele acestuia. Ranirea pielii
prin arsuri sau opariri poate produce pierderea acestor functii si, daca leziunea este
intinsa se poate ajunge la
complicatii serioase
CLASIFICAREA ARSURILOR
A.-in functie de agentul care le-a provocat
- termice- produse de foc, contactul cu obiecte fierbinti sau abur
- corosive-cauzate de substante chimice foarte active precum acizii si bazele
- electrice-produse de curentul electric
- prin radiatie-determinate de expunertea excesiva la soare, raze X sau materiale
radioactive
B.-dupa profunzimea lor
- arsurile de gradul intai-limitate la stratul superficial al pielii ; pielea este rosie
si ustura(exemplu-arsura solara
obisnuita)

38
 - arsurile de gradul doi-cuprind toata grosimea pielii ; pe piele apar basici cu
continut seros sau hematic ; pe
langa durerea mare pe care o resimte victima, pericolul principal consta in infectarea
continutului veziculelor
- arsurile de gradul trei-leziunile depasesc grosimea pielii, distrugand si
straturile mai profunde : grasime,
muschi, vase, nervi, pana la os ; durerea este mai mica, deoarece extremitatile
nervilor din piele au fost distruse
- arsurile de gradul patru-sunt foarte severe, implicand distrugerea tuturor
structurilor inclusiv a osului
EFECTELE-arsurilor si oparirilor sunt determinate de :
- intinderea suprafetei arse a corpului ; viata accidentatului este amenintata
daca arsurile depasesc 10% din suprafata totala a pielii
- localizarea arsurii(de exemplu, arsurile fetii pot afecta respiratia)
- gradul arsurii, determinat de profunzimea leziunii
- varsta, starea fizica si fiziologica
PRIMUL AJUTOR-pentru arsura termica :
- imersiunea imediata a partii arse in apa rece sau in alcool pentru a usura
durerea, pentru a reduce inflamarea si basicarea si pentru a preveni lezarea
ulterioara a tesuturilor; daca imersiunea nu este posibila se aplica pe zona
arsurii imbracaminte curata, umezita in apa rece sau in alcool
- indepartarea imediata a oricarei surse de presiune a zonei
arse(imbracaminte, incaltaminte) inainte de aparitia inflamarii
- acoperirea arsurii cu un pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril
Este strict interzis :
- aplicarea de lotiuni, alifii sau pnsamente murdare
- nu se vor sparge basicile
- nu se respira si nu se tuseste peste arsuri ; nu se pipaie zona arsa
- nu se indeparteaza imbracamintea lipita de zona arsa
PRIMUL AJUTOR-pentru arsura chimica :
- se inunda imediat cu apa rece din abundenta zona arsa pentru a « spala »
substantele chimice ; se continua inundarea zonei arse si in timpul
indepartarii imbracamintii, pana la spalarea(indepartarea) completa a
subst. chimice
- dupa indepartarea prin spalare a substantelor chimice se continua primul
ajutor ca pentru arsura termica

39