ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

CAPITOLUL 1. REZUMAT DE ELECTRICITATE

Prezentul capitol este o prima luare de contact cu problemele electricitatii

auto. El face un scurt rezumat asupra principalelor probleme si aspecte electrice
care vor fi tratate in capitolele urmatoare.

1.1.Definitii

1)Sarcina electrica(Q). S-a constatat experimental in electrostatica, ca un

mic corp electrizat poate exercita interactiuni mecanice : forte de atractie si
respingere. Ca atare, electricitatea poate fi pozitiva sau negativa. Corpurile
obisnuite nu exercita interactiuni, ceea ce inseamna ca nu au sarcina electrica, sau
mai exact au in cantitati egale atit electricitate pozitiva cit si negativa.
Pe de alta parte interactiunile mecanice sint dependente de cit de tare sint
electrizate corpurile, deci de cit de multa electricitate au. Ca atare se pune
problema masurarii cantitative a electricitatii. Unitatea de masura este coulomb-ul,
notat C si definit drept sarcina electrica care trece timp de o secunda printr-un
conductor parcurs de un curent de un amper. In electricitate unitatea de masura
fundamentala in S.I. este amperul, unitate de intensitate a curentului electric, definit
la punctul 2.
Experimental s-a dovedit ca sarcina electrica nu este o marime continua ci
cuantificata, cantitatea elementara de electricitate fiind sarcina unui electron :
19
e  1,6 * 10 C (1.1)

2) Curentul electric este definit ca o miscare dirijata de sarcini electrice.

Daca sarcinile sint pozitive, sensul de miscare da si sensul curentului electric.
Intensitatea curentului electric (i), sau pe scurt curentul, se defineste ca fiind
cantitatea de electricitate ce trece prin sectiunea considerata in unitatea de timp:

dQ (1.2)
i
dt

OBSERVATIE: 1.1) Valorile instantanee se noteaza mereu cu litere mici. Cele

medii, eficace, etc. sau stationare se noteaza cu litere mari.

Curentul se masoara in amperi si este unitatea fundamentala in electricitate.

Definitie 1.1:Amperul este intensitatea curentului electric constant, care mentinut in

doua conductoare paralele, rectilinii de lungime infinita si de sectiune
neglijabile, asezate in vid la o distanta de 1m unul de altul, ar produce intre
acestea, pe o lungime de 1m, o forta de 2.10 -7N (conform STAS 737/8-68, v.
si relatia (1.49)).

5
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

3) Forta electrostatica este forta care se exercita intre doua corpuri

punctiforme incarcate cu electricitate. Este caracterizata ca orice vector de:
a)directie:- directia dreptei ce uneste cele 2 corpuri punctiforme;
b)sensul: - daca sarcinile sint de acelasi fel corpurile se resping;
c)modul: -este dat de expresia:

Q1 * Q2
F 2
4 * *  * r
(1.3)

unde, Q1 si Q2 sint sarcinile electrice punctiforme, r este distanta intre corpuri, iar 
este o constanta a mediului, numita permitivitate electrica. Plecind de la
permitivitatea vidului (o ) se poate defini pentru un mediu particular permitivitatea
relativa:
r   / o
(1.4)

unde
1 9 2 2
 9 * 10 Nm / C
4 o (1.4’)

Daca definesc raza vectoare (r) ca fiind vectorul ce pleaca din primul corp si ajunge
la al doilea, definirea vectorului forta (F )se scrie condensat:
Q1 * Q 2 (1.3’)
F 3
*r
4 *  * r

4) Intensitatea cimpului electric(E). Cimpul electric este o stare speciala a

materiei (nu este substanta) si permite exercitarea unor actiuni mecanice (forte,
cupluri) la distanta. Cimpul electric apare mereu in jurul corpurilor incarcate cu
electricictate. Intensitatea cimpului electric este un vector, definit ca fiind forta care
apare intre corpul generator de cimp (sarcina Q 1) si un mic corp de proba incarcat
cu sarcina Q2, impartita la Q2 si se masoara in [ V/m ]:

E  F / Q2 (1.5)
OBSERVATIE: 1.2) Vectorii sint notati cu caractere subliniate.

In cazul unor corpuri punctiforme, cimpul generat in jur se deduce din relatiile
(1.3') si (1.5):
Q1 * r
E 3 (1.6)
4 * *  * r

6
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

In cazul unui corp punctiform, vectorul E are o directie radiala fata de corp. El
pleaca din corp daca acesta este incarcat pozitiv.

5)Tensiunea electrica (u). Daca se considera cimpul E (r) variabil in spatiu, unde
r este vectorul de pozitie fata de un reper fix si o curba  intre doua puncte a si b,
se defineste tensiunea electrica intre a si b pe curba :
u ab   E  d r
(1.7)

Tensiunea nu depinde de curba , ci doar de punctele a si b si se masoara in volti,

[V ].

Definitie1.2 : Un volt este tensiunea determinata de un cimp uniform de 1V/m pe

distanta de 1m.

Intuitiv trebuie spus ca motorul miscarii sarcinilor electrice in cadrul

curentului, este existenta cimpului electric. Intensitatea cimpul este insa o marime
ce caracterizeaza punctual, pe cind tensiunea caracterizeaza motorul deplasarii
sarcinilor electrice de-a lungul unei portiuni de circuit. Din aceasta cauza, pentru
aplicatiile practice se utilizeaza mai des tensiunea.

6)Tensiunea electromotoare(t.e.m.), numita citeodata si forta

electromotoare, este definita asemanator de relatia (1.7), dar curba  este o curba
inchisa, iar E este cimpul electric imprimat, E I :
(1.7’)
e   E i  d r

Acest cimp poate fi de origine chimica (la pilele electrochimice, baterii, etc.), de
origine electromagnetica (dat de legea inductiei a lui Faraday, ca in cazul
generatoarelor), poate fi produs de neuniformitati de temperatura (ca la
termocuple), de densitate, etc. T.e.m. se masoara tot in [V]. In cazul practic al unui
circuit electric, care este o curba inchisa, tensiunea electromotoare este motorul
circulatiei curentului prin circuit. O comparatie cu un circuit hidraulic este
edificatoare: curentului ii corespunde debitul de fluid, t.e.m. ii corespunde presiunea
generata de pompa care pune fluidul in miscare, iar caderilor de tensiune pe
elementele circuitului electric le corespund caderile de presiune d-a lungul
circuitului hidraulic .

7) Potentialul electric asociat punctului a, este definit tot plecind de la

relatia (1.7), iar curba  pleaca din a si merge la infinit:

Va   E  d r (1.7")
a

7
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

Se arata ca potentialul nu depinde de curba , ci doar de punctul initial a. El se

masoara evident tot in [V].
Facind o descompunere formala a relatiei de definitie (1.7), in doua integrale
(1.7"), intercalind infinitul ca punct intermediar, se obtine:
u ab  Va  Vb
(1.8)

OBSERVATII: 1.3) Din relatia (1.8) rezulta ca tensiunea este o diferenta intre doua
potentiale. Diferenta poate ramine aceeasi chiar daca valoarea potentialelor
difera.
1.4) Stiind diferenta, nu stim si valoarea potentialelor. Chiar potentialul, din
relatia de definitie (1.7") este definit pina la o constanta. De aceea in mod
conventional s-a ales potentialul pamintului potentialul de referinta, cu valoare
0V.
1.5) De obicei o sursa de t.e.m. da o tensiune, deci o diferenta, fara sa
impuna valoarea potentialelor la borne. In acest caz unul dintre potentiale
poate lua orice valoare (fata de potentialul o al pamintului) si se spune ca
"potentialul este flotant".
1.6) Plecind de la observatia (1.5), deoarece in practica este neconvenabil
in majoritatea cazurilor ca potentialul retelei de alimentare sa fie flotant, se
leaga de obicei o borna la pamint si se cheama neutru.
1.7) Evident ca in cazul observatiei 1.6) o conexiune accidentala a celeilalte
borne la pamint sau la un potential diferit de cel impus de sursa de t.e.m.
constituie un grav accident, un scurtcircuit, care provoace distrugerea sursei
si a retelei de distributie. De accea sursele trebuie obligatoriu protejate la
supracurenti prin sigurante sau intreruptoare automate.
1.8) De multe ori, pentru protectia personalului de exploatare, se preferea ca
tensiunea livrata sa aiba potentialele flotante. De exemplu la un redresor auto,
bornele de iesire se ating de multe ori de corpul omului. Daca potentialul
bornei nu ar fi flotant ci ar avea o valoare mare impusa de retea, operatorul
uman s-ar accidenta, fiind supus la o diferenta de potential mare intre mina
pusa pe borna redresolului si picioarele puse pe pamin. Cea mai simpla
solutie de a obtine potentiale flotante, situatie care mai e numita "izolare
galvanica", este utilizarea unui transformator, chiar cu raport de transformare
1:1. Acesta are primarul izolat de secundar. Cele doua sint cuplate doar
magnetic.

8)Rezistor si rezistenta electrica (R). Sa consideram o portiune de circuit

omogen si uniform de forma cilindrica, cu lungimea l si sectiunea S, ca in figura 1.1.
Acest circuit se opune trecerii curentului electric (v. paragraful #1.2/1), astfel incit
daca aplic o tensiune curentul este proportional cu tensiunea, ca in relatia (1.43).
Constanta de proportionalitate se numeste rezistenta electrica. Se constata ca
rezistenta circuitului definit mai sus este data de :

R * l
S
8
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

(1.9)

unde consatanta de material  se numeste rezistivitate electrica.

S
OBSERVATII:1.9) Rezistenta este o caracteristica a
l oricarui element de circuit. De aceea aceasta
carcteristica se modeleaza sub forma unui
element avind numai rezistenta numit rezistor,
Fig.1.1 Tub de curent
sau citeodata simplu rezistenta.
1.10) Rezistivitatea si implicit rezistenta depind foarte mult de temperatura:

   0 * [1   (t  t0 )]
(1.10)
R  R0 * [1   (t  t0 )]
(1.10’)

unde  este o constanta de material, R este rezistenta la temperatura de

masura t, iar R0 este rezistenta la temperatura de referinta t 0.

R1 R1 R2 Rn
R2

Paralel Serie
Rn
Fig.1.2.Conexiuni electrice

9)Conexiunile serie si paralel ale rezistentelor. De multe ori un circuit

electric cuprinde mai multe rezistente. Se poate arata ca astfel de conexiuni pot fi
echivalate printr-o singura rezistenta, care prin substituire in locul conexiunii initiale
nu aduce nici o modificare circuitului (tensiunile si curentii la bornele exterioare ale
conexiunii ramin la fel):
-conexiunea serie este caracterizata prin faptul ca valoarea curentului prin
oricare rezistor este aceeasi, ca in figura 1.2.a. In acest caz rezistenta echivalenta
serie pentru n rezistoare este:
n
Rs   Ri (1.11)
i 1

-conexiunea paralel este caracterizata prin faptul ca toate rezistoarele au

aceeasi tensiune la borne, ca in figura 1.2.b. Rezistenta echivalenta paralel pentru
n rezistoare este:
n
1  1 (1.11’)
RP i 1
Ri

9
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

10) Condensator si apacitatea elelctrica. Se cheama condensator un

element de circuit care are doua placi conductoare intre care se pune un izolator. In
cazul ideal, rezistenta intre placi este infinita. Daca se aplica o tensiune continua U
intre placi se va obtine pe fiecare placa o sarcina electrica Q, pozitiva pe o placa si
negativa pe cealalta. Rezistenta fiind infinita, nu circula nici un curent prin izolator,
deci suma sarcinilor de pe placi trebuie sa fie zero. Se constata ca se poate scrie:

Q  C *U (1.12)
Constanta de proportionalitate se numeste capacitate electrica si evidentiaza cita
sarcina poate cuprinde un element cind i se aplica o anumita tensiune. Capacitatea
depinde de natura izolatorului si de geometria condensatorului. Pentru
condensatorul cu placi plan paralele de suprafata S mare si distanta dintre placi d,
cu izolator cu permitivitatea electrica , se poate scrie:
S
C * (1.13)
d

11)Conexiunile condensatoarelor. Condensatorul este al doilea element

general de modelare a circuitelor electrice, dupa rezistor. Daca pe o latura de circuit
sint mai multe condensatoare conectate serie sau paralel ele pot fi echivalate printr-
un singur condensator echivalent:
n
1  1 (1.14)
CS i 1
Ci
n
C P   Ci
i 1
(1.14’)

OBSERVATIE: 1.11) Formal relatiile de calcul la condensatoare sint invers fata de

cele de la rezistente

12)Produs scalar. Daca consideram doi vectori a si b produsul lor scalar

este notat cu punct si este un numar dat de:

a  b  a * b * cos (1.15)

unde  este unghiul dintre vectori.

13)Produsul vectorial al doi vectori, a si b notat a x b este un vector

caracterizat de:
-directia este perpendiculara pe planul definit de cei doi vectori;
-sensul este dat de sensul de inaintare al burghiului daca se roteste in sensul
aducerii primului vector peste al doilea pe drumul cel mai scurt;
-modulul este:

10
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

a  b  a * b * sin 
(1.16)

14)Inductia magnetica (B). Daca se apropie un mic corp din fier de un

magnet permenent, el va fi atras. Aceasta forta, nu este de natura electrica si este
rezultatul unui cimp numit magnetic. Cimpul magnetic generat de un corp intr-un
anumit punct definit de raza vectoare r, intr-un anumit mediu este caracterizat de
inductia magnetica. Aceasta este un vector, B, definit din relatia:
F  Q*v B
(1.17)

unde Q este sarcina unui mic corp de proba care se misca cu viteza v in cimpul
magnetic B si ca urmare asupra caruia se exercita forta F. Inductia se masoara in
tesla [T].

15)Linie de cimp magnetic se cheama locul geometric al punctelor

tangente in permanenta la vectorul inductie. Linia de cimp da de fapt o imagine
intuitiva despre forma cimpului magnetic. La cimpul electric liniile erau niste drepte
ce plecau radial din corpul ce producea cimpul. La cimpul magnetic, liile de cimp
sint niste curbe inchise, care pleaca din magnet (polul NORD ) si se inchid tot in
magnet (polul SUD).

16)Intensitatea cimpului magnetic (H). Cimpul magnetic nu este creat

numai de magneti permanenti ci si de curenti electrici. Acest fapt impreuna cu legea
lui Faraday, sugereaza coabitarea permenenta in regimuri nestationare a cimpului
magnetic si electric. Intensitatea cimpului electric, H, este un vector ce
caracterizeaza producerea cimpului si nu efectul sau intr-un mediu dat (care este
caracterizat de B). Ea rezulta din legea circuitului magnetic (v. 1.2/ 6). Intensitatea
cimpului se masoara in [A/m].

17)Legatura intre intensitate si inductie. In multe medii, inclusiv in vid, s-a

constatat o proportionalitate intre vectorii B si H:

B  *H (1.18)

unde µ este o constanta de mediu si se cheama permeabilitate magnetica. De

multe ori ea se raporteaza la cea a vidului, 0 =4.10-7N/A2:

r   (1.19)
0

In alte situatii insa (mai ales in materiale feromagnetice), dependenta dintre

vectorii B si H nu este liniara, ci arata ca in figura 1.3. Se constata pe de o parte o
caracteristica neliniara, care face ca la valori mari ale lui H, B sa nu mai creasca
mult (µ scade). Fenomenul se numeste saturatie magnetica si trebuie evitat in
masini electrice rotative, transformatoare, etc. El duce la incalzirea accentuata a

11
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

elementului respectiv si la randamente proaste. Ca urmare, la proiectarea acelui

element, trebuie redusa inductia maxima, respectiv intensitatea cimpului (curentul
de magnetizare).
B
Pe de alta parte se constata ca mediul are
memeorie, ca el nu evolueaza pe acelasi drum in
sens crescator si descrescator. Fenomenul se
B cheama histerezis. El mai implica faptul ca la curenti
r r
zero (H=0), inductia nu este zero, ci are valoarea B r,
H H incit materialul este magnetizat remanent (cazul
CC
H magnetilor permanenti). Pentru a scadea
magnetizarea materialului la zero, trebuie aplicat un
cimp coercitiv Hc.

18)Flux magnetic. Sa presupunem o zona a

Fig.1.3 Caracteristica de spatiului caracterizata de un cimp magnetic B si o
magnetizare suprafata S ce se sprijina pe curba inchisa . Fluxul
magnetic se defineste :

   B  d A
S
(1.20)

unde dA este elementul de arie pe S  (vector infinit mic, perpendicular pe suprafata

in punctul considerat, cu sensul dat de inaintarea burghiului ce se roteste in sensul
parcurgerii lui  ). In cazurile practice S este o suprafata plana, S, iar B uniform
incit integrala se reduce la un produs saclar:
  BS (1.21)

Daca inductia nu este perpendiculara pe suprafata, se aplica relatia (1.15).

Pentru o bobina cu N spire se defineste fluxul fascicular (printr-o spira),  si
fluxul total :

  B*S (1.21’)

  N * (1.21”)

19)Inductivitate (inductanta). Cimpul magnetic poate fi creat fie de un curent

electric, fie de o sarcina electrica in miscare (de exemplu un fascicol de electroni),
fie prin magnetizare remanenta. In primul caz, s-a constatat ca fluxul magnetic
printr-o anumita suprafata, este proportional cu valoarea curentului:

  L*I (1.22)

12
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

Constanta de proportionalitate, L, se numeste inductivitate sau inductanta. Ea

este al treilea element pasiv ideal de circuit electric (dupa rezistenta si capacitate) si
arata ca daca trece curent prin circuit, apare si un cimp magnetic, al carui flux este
dat cantitativ de relatia (1.22). Inductanta este dependenta de forma si dimensiunile
circuitului, de numarul de spire, de natura mediului (la o bobina este dat in principal
de miez), etc. si se masoara in henry, [H]. Pentru o bobina de sectiune S si lungime
l, cu N spire si miez cu permeabilitate magnetica µ, se poate scrie in prima instanta:
2
 *N *S (1.23)
L
l

20)Inductivitati proprii si mutuale. Sa consideram doua bobine cu N 1 si N2

spire parcurse de curentii i1 si i2. La trecerea curentului i1 prin prima bobina apare un
flux 11 datorita cimpului magnetic generat chiar de curentul ce trece prin bobina. El
se chema flux propriu si se poate defini o inductivitate proprie:

L11  11 / i1 (1.24)

O parte din cimpul generat de bobina 1 ajunge si in bobina 2 si produce aici un flux
12, numit mutual, deci o inductivitate mutuala :

L12  12 / i1 (1.24’)

Reciproc, pentru bobina 2, la trecerea curentului i 2 apare un flux propriu, 22 in

bobina 2 si unul mutual 21 in bobina 1. Corespunzator se definesc inductivitatile
proprie si respectiv mutuala:
L   /i (1.24”)
21 21 2

L22   22 / i2 (1.24”’)

Inductivitatile proprii depind de patratul numerelor de spire ale unei anumite bobine
(v. relatia (1.23)), pe cind inductivitatile mutuale fiind o caracteristica a legaturii
intre doua bobine, depind de produsul numerelor de spire ale celor doua bobine.
Deoarece insa marimea cimpului generat de o bobina si care ajunge la cealalta
depinde si de natura mediului magnetic de legatura, de configuratia bibinelor, etc.,
cuplajul magnetic poate fi mai strins sau mai slab. Se poate demonsatra insa ca :

L12  L21 (1.25)

21)Inductivitati utile si de dispersie. Daca se reia exemplul anterior cu
cele doua bobine parcurse de curenti, se observa ca nu tot cimpul generat in prima
trece si prin a doua. Cimpul care trece, genereaza un flux util, egal cu cel mutual,
u12. Partea din cimpul generat de bobina 1 care nu trece prin bobina 2, genereaza
in bobina 1 un flux numit de dispersie, 1. Corespunzator putem defini
inductivitatile utila respectiv de dispersie:

13
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

LU 12   U 12 / i1 (1.26)

L 1    1 / i1 (1.26’)

Pentru bobina 2 definitiile sint asemanatoare.

22)Valori medii si efective. O marime i(t) este periodica, daca valoarea ei

se repeta dupa un timp, T, numit perioada:

i (t )  i (t  T ) (1.27)

Pentru o marime periodica se defineste valoarea medie pe perioada, T:

1T (1.28)
I med  I   i (t )dt
T0

Valoarea medie arata cam cit de mare a fost marimea considerata global pe
parcursul unei perioada, ca si cind marimea ar fi fost continua. Daca frecventa
marimii este suficient de mare, corpurile inconjuratoare (un aparat de masura,
corpul omenesc, multe sarcini) nu simt variatiile instantanee, ci doar valoare medie.
Energia si cuplu de la o sursa catre un consumator sint date de obicei tot de
valoarea medie.
Valoare efectiva sau eficace a unei marimi periodice (nu neaparat sinusoidale)
este data de:

1 T (1.29)
T 0
I ef  * i (t )

Ea este un fel de valoare medie a patratului marimii considerate si se aplica

marimilor cu variatie patratica. De exemplu, incalzirea unei rezistente este data de
patratul curentului (v.pct.25 ). Valoarea medie a incalzirii este data de valoarea
eficace a curentului, deci este valoarea unui curent continuu care ar produce
aceeasi incalzire.
23) Curent alternativ. Se definesc marimile alternative sinusoidale (curenti
sau tensiuni) prin valorile instantanee:
i (t )  I max * sin( * t   0 )
(1.30)

Imax se numeste valoarea maxima sau amplitudinea,  se numeste pulsatie, iar 0

este faza initiala (valoare argumentului sinusului, numit faza, la momentul initial).
Daca f este frecventa marimii si T perioada, avem:
f  1/ T
(1.31)

14
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

 = 2 * * f (1.32)

In cazul marimilor alternative sinusoidale valoarea medie si eficace sint:

I max
I sin  med  o; I sin ef  (1.33)
2

24)Curent alternativ trifazat. Se numeste sistem alternativ sinusoidal

trifazat un sistem de trei marimi (tensiuni sau curenti) sinusoidale, avind aceeasi
amplitudine si pulsatie, dar defazate intre ele cu 2/3:
u R  U max * sin( * t ) (1.34)
2
u S  U max * sin( * t  )
3 (1.34’)
4
uT  U max * sin( * t  )
3
(1.34”)

In general sistemul este polifazat cu n faze daca componentele au aceeasi

amplitudine si pulsatie si un defazaj de 2/n. In practica se mai intilnesc sisteme
hexafazate(n=6) sau dodecafazate (n=12), dar cel mai frecvent este cel trifazat.
Atit sursele cit si consumatorii trifazati au mai multe moduri de conectare posibile,
toate simetrice. Cele mai folosite sint triunghi si stea (v.fig.1.4). In primul caz se
leaga inceputurile unei faze cu sfirsitul celei urmatoare si formeaza iesirea de linie.
In cazul al doilea, sfirsiturile fazelor se leaga impreuna si formeaza neutrul, iar
inceputurile fazelor formeaza iesirile de linie. Neutrul poate merge in exterior si se
cheama accesibil sau poate fi izolat. Firele care transporta energia de la sursa la
consumator se cheama fire de linie si sint in principal trei. In cazul neutrului
accesibil la conexiunea stea apare si acesta printre firele de linie si deci sint patru.
Daca sistemul de tensiuni este sinusoidal trifazat, iar sarcina simetrica (identica pe
toate cele trei faze), curentul prin firul neutru este zero, chiar in cazul conexiunii
stea.
In retelele publice de
R R medie si mare tensiune
sursele sint deobicei
Triunghi Stea transformatoare, care sint
izolate galvanic intre primar
si secundar. Deoarece
T T curentul prin neutru este
S zero (sau foarte mic), se
S face economie de cablu si
Fig.1.4 Conexiuni trifazate neutrul se leaga la pamint
atit la sursa cit si la

15
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

consumator (v. observatia 1.6). De aceea firele de linie sint doar trei. Orice atingere
a lor de pamint echivaleaza cu un scurtcircuit, adica un accident foarte grav.
In cazul conexiunii stea se observa ca valoare curentilor prin linie este
egala cu a celor prin faze. In schimb tensiune de linie (intre doua cabluri de linie)
este suma a doua tensiuni de faza. Se arata imediat ca daca tensiunile de faza sint
trifazate, atunci si cele de linie sint. De exemplu, in cazul sistemului dat de relatiile
(1.34) tensiunile de linie vor fi:

(1.35)
u RS  3 * U max * sin( * t   / 6)
u ST  3 * U max * sin( * t   / 6  2 *  / 3) (1.35’)
u TR  3 * U max * sin( * t   / 6  4 *  / 3)
(1.35”)

Se vede ca amplitudinile s-au majorat cu 3.

La conexiunea triunghi lucrurile sint asemanatoare, dar tensiunile de linie sint
egale cu cele de faza, in schimb curentii de linie se majoreaza cu 3. In practica
insa majoritatea aparatelor de masura (mai ales cele analogice) masoara valaorea
eficace a marimilor alternative. Tinind cont de relatia (1.33) legatura intre marimile
eficace de linie si faza se pastreaza. In concluzie, daca notam cu indicele S
marimile de la stea si T triunghi, cu f cele de faza si l cele de linie:

I lS  I fS ; U lS  3 * U fS (1.36)
I lT  3 * I fT ; U lT  U fT
(1.36’)

25)Puterea electrica. Puterea electrica instantanee se considera drept

produsul dintre tensiune si curent, ca o generalizare a legii lui Joule :
p  u (t ) * i (t ) (1.37)

Puterea electrica care se disipa (trece in alta forma de energie) se numeste putere
activa. Puterea activa in cazul unor marimi periodice este valoarea medie a puterii
instantanee. In curent continuu avem:

P U * I (1.38)
sau :
2
P  R * I U / R
2
(1.38')

In curent alternativ, relatia (1.38') se pastreaza dar valoarile care apar sint cele
eficace.
In curent alternativ (sinusoidal) se definesc urmatoarele puteri:
-a)aparenta. Este produsul intre valorile eficace ale curentului si tensiunii, formal
data de relatia (1.38) ca in curent continuu:

S  U ef * I ef
16
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

(1.39)

-b)activa. Este produsul:

P = S * cos (1.39')

Marimea cos , se numeste si factor de putere. La circuite pur rezistive, cos=1.

-c)reactiva:
Q = S * sin (1.39'')

OBSERVATII: 1.12) Puterea activa este cea care se disipa (se transforma in alte
forma de energie). Puterea reactiva se acumuleaza in circuit sub forma
inductiva sau capacitiva.
1.13) Puterea reactiva se transforma din inductiva in capacitiva si invers,
fara sa se piarda. Singura forma de disipare este puterea activa, iar disiparea
se face in rezistente.
1.14) Cu toate ca inductivitatile si capacitatile nu disipa energie, ele
determina circulatia unui curent mai mare decit cel necesar (care da puterea
activa). Acest curent mai mare da in rezistenta cablului de legatura pierderi de
putere activa (efect Joule). De accea distribuitorul de energie (RENEL)
limiteaza puterea reactiva in retele si la cosumatori , impunind factorul de
putere cit mai aproape de 1.

26)Reactante in curent alternativ. In curent

alternativ, trecerii curentului electric i se opune nu
XL doar rezistenta, ci si capacitatea si inductivitatea,
XC prin intirzieri in propagare. Pentru a pastra formal
legea lui Ohm, se introduce notiunea de impedanta,
definita la bornele unui consumator prin raportul
Z valorilor eficace de tensiune si curent:

Z = Uef / Ief
(1.40)
R
Componenta inductiva a impedantei se numeste
Fig.1.5Triunghiul
reactanta inductiva si este:
impedantelor
XL = L * 
(1.41)

Componenta capacitiva se numeste reactanta capacitiva si este:

XC = 1 / (C * ) (1.41')

In aceste conditii impedanta se poate calcula:

17
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

Z2 = R2 + (XL - XC)2 (1.41'')

In curent alternativ sinusoidal, fiecare element de circuit, pe linga modificari de

amplitudine introduce si modificari de faza. Pentru a putea opera mai usor cu
aceste marimi, li se asociaza niste vectori, numiti fazori, care au modulul
proportional cu amplitudine (sau valoarea eficace) si inclinarea fata de aceeasi axa
de referinta egala cu defazajul. Compunerea sinusurilor se reduce in acest fel la o
compunere de vectori, pentru care exista dezvoltat un aparat de analiza. In figura
1.5 se prezinta triunghiul impedantelor pentru un circuit R, L, C serie.

27)Energie electrica(W). Energia electrica intr-un circuit electric se imparte

si ea in energie activa si reactiva, iar aceasta din urma in energie capacitiva si
inductiva:
-Energia activa pe o perioada T a tensiunii de alimentare este integrala
puterii instantanee (data de (1.37)) pe acest interval de timp, asa cum lucrul
mecanic este integrala fortei cu deplasarea:
T
(1.42)
Wa   p (t )  dt
0

-Energia capacitiva inmagazinata in capacitatile circuitului este:

2
C * u (t )
WC  (1.42’)
2
iar cea inductiva va fi:
2
L * i (t )
WL  (1.42”)
2
OBSERVATIE: 1.15) Din aceste definitii se vede ca energia activa depinde de
variatia puterii instantanee pe tot intervalul, pe cind energiile capacitiva si
inductiva, doar de valorile instantanee ale tensiunii respectiv curentului la
mementul respectiv.

1.2. Legi

1)Legea lui Ohm . Orice portiune de circuit se opune la trecerea curentului

electric. Asta face ca la bornele acelei portiuni de circuit sa fie o cadere de
tensiune. Ohm a aratat ca aceasta cadere de tensiune este proportionala cu
valoare curentului ce circula:
u = R.i (1.43)

Relatia este valabila atit in valori instantanee cit si valori madii sau eficace.
Constanta de proportionalitate se chema rezistenta electrica (v. punctul 1.1/8).

18
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

2)Legea (teorema) I-a a lui Kirchhoff. Se numeste nod punctul in care

intra/ies cel putin 3 curenti. Deobicei se asociaza un semn (de exemplu +) tuturor
curentilor ce intra si celalat semn (-) curentilor ce ies. In acest caz, suma curentilor
care intra este egala cu cea a curentilor ce ies, sau echivalent suma algebrica a
tuturor curentilor (cu semnele lor, definite anterior) este zero .

 ii   ii
int ra ies (1.44)

De exemplu in figura 1.6a , i1 + i2 = i3. Teorema I arata ca intr-un nod curentul nu

se poate acumula: cit intra trebuie sa si iasa. Ea este valabila atit in valori
instantanee, cit si medii si eficace.

e
1
e
23)Legea a II-a a lui
i i i R j Kirchhoff. Se numeste
j
11 3 3 j j
a b latura , portiunea de
ab circuit dintre doua noduri
u
i
3
j consecutive. Elementele
de pe o latura pot fi
a)Legea I b)Legea a II-a modelate cu surse(t.e.m)
si rezistente, inductivitati
Fig.1.6 Legile(teoremele) lui Kirchhoff si capacitati. Daca se
considera curent
cvasistationar (practic curent continuu), =0 si reactantele inductive devin 0, iar
cele capacitive infinit. Ca urmare dipar inductivitatile (sunt scurtcircuitate) si dipar
laturile cu capacitati (sint intrerupte). Ramin doar surse si rezistente. Se numeste
ochi curba inchisa situata d-a lungul laturilor circuitului. Sa consideram un anumit
sens de parcurs pe ochi (orar sau trigonometric), la alegere. Convenim sa
considaram pozitive tensiunile electromotoare care sint in sensul de parcus ales
(sensul iese prin borna +) si pozitivi curentii ce au sensul in sensul de parcurs. Cu
aceste definitii se poate scrie pentru fiecare ochi:

 eK   (i j * R j ) (1.45)
K j

adica suma algebrica a t.e.m. pe ochi este egala cu suma caderilor de tensiune pe
ochi.

OBSERVATII: 1.16) In general la un circuit electric se dau elementele fizice (surse

si consumatori) si se cer valorile curentilor si eventual anumite tensiuni.
Teoremele lui Kirchhoff reprezinta o metoda general valabila pentru a face
rezolvarea circuitului, chiar daca ea este mai complicata. In diverse cazuri
particulare, se pot folosi si metode mai simple (rezistente echivalente,
generatoare echivalente, Thevenen, etc.).

19
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

1.17) Sa consideram un circuit cu N laturi. Ca atare sistemul va avea N

necunoscute (de obicei curentii). Se numeste ochi independent, ochiul care
are cel putin o latura in plus fata de ochiurile considerate anterior. In aceste
conditii algoritmul de rezolvare a circuitului este:
1)-se dau sensuri arbitrare tuturor celor N curenti din circuit;
2)-se dau sensuri arbitrare de parcurs tuturor ochiurilor independente, care
presupunem ca sint in numar de M, cu conditia M<N;
3)-se scrie teorema II pentru toate cele M ochiuri independente;
4)-se scrie teorema I pentru N-M noduri diferite;
5)-se rezolva sistemul compatibil determinat format din cele n ecuatii
rezultate la punctele 3) si 4);
6)-daca pe o latura curentul este pozitiv, curentul real va avea sensul dat de
sensul arbitrar ale la punctul 1) si modulul dat de modulul valorii gasite. Daca
curentul este negativ, curentul real va avea sens contrar celui arbitrar ales, iar
modulul egal cu cel determinat.
1.18)Legea a II-a poate fi scrisa si in curent variabil, dar doar in marimi
instantanee. In acest caz suma caderilor de tensiune va fi compusa din caderi
ohmice, inductive si capacitive:

di 1
u R  R * i; u L  L * ; u C   idt (1.45’)
dt C
4)Legea lui Ohm pentru o latura de circuit(legea conductiei electrice).
Legea lui Ohm prezentata la punctul 1) dadea tensiunea la bornele unui
consumator rezistiv. Daca pe o latura sint mai multi consumatori ei pot fi inlocuiti de
rezistenta echivalenta. In general insa latura j poate contine si k surse, ca in figura
1.5. Sa consideram curentul si t.e.m. pozitive daca sint in sensul tensiunii. Atunci
tensiunea la bornele laturii j va fi:

u j   e jk  R j * i j
ab
(1.43’)
k

5)Legea circuitului magnetic. Daca consideram mai multe conductoare

parcurse de curentii ik si o curba inchisa  ce cuprinde acesti curenti, se poate
scrie:
 H  d r   ik
k
(1.46)

unde dr este elementul de lungime pe  , iar H este intensitatea cimpului magnetic

local. Pentru diferite configuratii de conductoare H se poate obtine rezolvind
corespunzator integrala (1.46). Daca de exemplu,  este un cerc de raza R, cu
centrul in manunchiul de fire ce produc curent, manunchi considerat filiform, H este
constant si perpendicular pe elementul de lungime incit se obtine:

 ik
H k (1.46’)
2R
20
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

OBSERVATIE: 1.19) Prin analogie cu t.e.m., se numeste tensiune

magnetomotoare marimea:

em   H  d r (1.7"')

6)Legea inductiei electromagnetice a fost introdusa de Faraday. Daca se

considera o zona caracterizata de inductia B, in care definim o curba
nedeformabila,  si sprijinita pe ea suprafata S, iar  este fluxul magnetic prin S ,
atunci t.e.m. de-a lungul lui  va fi:
d  (1.47)
e  
dt

De exemplu, in cazul transformatorului,  poate fi considerata curba care in interior

urmareste conductorul secundarului iar in exterior se inchide prin rezistenta de
sarcina. Deoarece cimpul magnetic trece in special prin medii feromagnetice iar in
aer este aproape nul, fluxul total  este in principal doar cel din secundar. El este
indus de primar. In acest caz curba  este fixa, dar cimpul indus de primar este
variabil in timp, astfel incit se obtine o t.e.m. In cazul masinilor electrice rotative
(alternatoare, dinamuri, etc.) cimpul este constant in timp dar se schimba continuu
directia sa (se roteste) incit fluxul indus este iar variabil si se obtine o t.e.m.

1.3. Forte electrice

a)Forta electrostatica dintre corpuri incarcate cu sarcini electrice a fost

tratata la punctul 1.1/3.

b)Forta electromagnetica exercitata asupra unui conductor parcurs de

curentul i, situat in cimpul magnetic B este data de :

F = i.(l x B) (1.48)

unde l este vectorul lungime orientat de-a lungul conductorului, in sensul curentului.

c)Forta electrodinamica intre conductoare parcurse de curent. Daca

conductoarele sint paralele infinit lungi, la distanta d unul de altul si sint parcurse
de curentii i1 si i2 de acelasi sens, atunci pe lungimea l apare o forta de atractie
perpendiculara pe conductoare, data de :

 * i1 * i 2 * l
F (1.49)
2 * * d

21
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE

d)Forta Lorentz ce apare asupra unei particule incarcate electric cu sarcina

Q, ce se misca cu viteza v in cimpul magnetic B este:

F = Q * (v x B) (1.50)

1.4.Analiza semnalelor periodice nesinusoidale

In functionarea automobilului se intilnesc numeroase marimi (curenti ,

tensiuni, viteze de rotatie, etc.) periodice dar nesinusoidale. Sa consideram o astfel
de functie y(t), de perioada T:

y(t) = y(T+t) (1.51)

Se poate demonstra ca daca functia periodica are pe o perioada un numar finit de

discontinuitati de prima speta si un numar finit de maxime si minime, ea poate fi
descompusa intr-o serie Fourier, de forma:

y (t )  Ymed   y K (t ) (1.52)
K 1

unde y0 = Ymed =const. se numeste componenta continua (de frecventa zero) sau
valoarea medie si este data de relatia (1.28). Componentele y K sint sinusoide de
frecvente multiplu intreg al frecventei de baza a marimii periodice, numite armonici,
iar k un numar natural:

y K  YK * sin( K *  * t   K ) (1.53)

unde YK reprezinta amplitudinea armonicii K, iar K faza sa initiala. Daca frecventa

semnalului periodic este constanta avem:

 = 2* /T (1.54)
2 2 2
YK  BK  C K (1.55)

acesti coeficienti sint constanti, dati de:

2 T (1.56)
BK  * 0 y (t ) * sin( K *  * t ) dt
T
2 T
C K  * 0 y (t ) * cos( K *  * t ) dt
T
(1.56’)

22
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

iar valorile defazajelor k sint date de:

(1.57)

Din aceasta analiza rezulta ca mereu, orice marime periodica poate fi privita ca un
amestec intre o valoare consatanta (componenta continua) si o multime de
sinusoide de frecventa din ce in ce mai mare, dar multiplu al frecventei de baza
(armonicile), asa cum si lumina alba, poate fi considerata un amestec de unde
monocromatice. La majoritatea marimilor intilnite, amplitudinea scade cu ordinul
armonicii, incit in practica contributia semnificativa o au doar primele 10-15
armonici, restul neglijindu-se.
Toate componentele prezentate se impart in doua clase mari: componenta
continua si componentele alternative. Prima arata cam care este "in medie" pe o
perioada valoarea marimii studiate. Ea este cea care este in general inregistrata de
aparate, care are efecte biologice, care transmite cea mai mare parte a energiei si
cuplului. In schimb componentele alternative, arata cit de mult variaza semnalul de
studiat de la o valoare constanta. Pentru a caracteriza o marime alternativa ( nu
neaparat sinusoidala), dar obligatoriu periodica, se introduce notiunea de valoare
efectiva sau eficace data de relatia (1.29). Dupa cum se vede ea este de fapt o
valoare medie a patratului marimii de studiat, care nu tine cont de semn si da
informatii despre cit de mare este marimea respectiva de-a lungul intregii perioade
(amplitudinea da doar informatii punctuale), indiferent ca aceasta marime este
pozitiva sau negativa. De exemplu fenomenele electro-termice (efect Joule) depind
de patratul curentului sau tensiunii si sint caracterizate de valoarea eficace.
Pentru o sinusoida ( de exemplu armonica k din dezvoltarea Fourier) rezulta
valoarea medie zero si valoarea eficace egala cu amplitudinea impartita la 2 (v.
B relatiile (1.33)).
 K  arctg K Daca in relatia (1.29) se expliciteaza
CK
marimea periodica y(t), conform dezvoltarii
in serie Fourier, se dezvolta patratul seriei si se tine cont ca sint diferite de zero
doar integralele termenilor patratici, rezulta valoarea eficace a unei marimi
periodice:

 Yef  K
2 2 2
Yef  Ymed 
K 1 (1.58)

unde Yef-K este valoarea eficace a armonicii de ordin k,

Yef-K = YK /  2 (1.59)

Daca se considera numai componentele alternative, valoarea eficace a lor

este:

23
 I: REZUMAT DE ELECTRICITATE


Yalt ef   Yef  K  Yef  Ymed
2 2 2 2
(1.60)
K 1

Pentru exprimarea neuniformitatii unei marimi (variatia fata de componenta

continua) se folosesc unii coeficienti dintre care mai cunoscuti sint:

- factorul de forma :

kf = Yef / Ymed (1.61)

- factorul de ondulatie:

ko = Yalt / Ymed (1.62)

Ei dau indicatii despre eficienta montajelor de redresare, despre eficienta filtrelor

utilizate, etc.

24