Departamentul de Mecanică

Laboratorul de Vibraţii

DETERMINAREA MOMENTELOR DE INERŢIE ALE ROTORILOR

FOLOSIND VIBRAŢIILE TORSIONALE

1. Principiul lucrării
Pentru un pendul de torsiune ilustrat în figura alăturată,
ecuația diferențială a mișcării din aplicarea teoremei
momentului cinetic ( J φ̈=−M t) , rezultă de forma
J φ̈+ k t φ=0
unde k tconstanta elastică de torsiune a arborelui (elementul
elastic) se determină din expresia momentului de torsiune
elastic din secțiunea de prindere a arborelui de corp. Cu
geometria deformației arborelui, pentru unghiuri θ mici (
θ<10 o=0,17453 radiani), măsurate în radiani se face
aproximarea sin θ=θ și se poate scrie
GIp
M t =G I p θ= φ=k t φ
L
Deci constanta elastică de torsiune a elementului elastic este
GIp
k t=
L
I
unde p este momentul de inerție geometric polar al secțiunii
elementului elastic (arborelui), G este modulul de elasticitate
transversal materialului elementului elastic, iar L este
lungimea arborelui.
Ecuația diferențială a sistemului care efectuează vibrații liniare
de torsiune, cu soluții de formă armonică este
G Ip
φ̈+ φ=0
JL
Pulsația proprie a sistemului și perioada oscilațiilor armonice sunt
GIp 2π JL
ω=
√ JL
, T = =2 π
ω G Ip √
Relațiile anterioare confirmă faptul, că dacă prin metode experimentale se poate determina perioada T și se pot
măsura determina mărimile I p și L, atunci se poate determina J momentul de inerție față de dreapta Δ în jurul
căreia se fac oscilațiile de torsiune.
T2 G Ip
J=
4π2 L
Dacă nu se cunosc caracteristicile elementului elastic ( G I p , L), pentru determinarea momentului de inerție al
corpului analizat se mai fac un set de experimentări pentru un sistem prezentat în figura sistem format prin
adăugarea la sistemul inițial a unui rotor al cărui moment de inerție ( J 1) este cunoscut, sau se poate calcula. Este
de preferat ca acest corp adițional să fie un cilindru sau coroana circulară. Pentru acest nou sistem relațiile care
stau la baza analizei dinamice sunt:
GIp kt GIp (J +J 1) L
φ̈+
( J + J1 ) L
φ=0 , ω1 =
√ √
J + J1
=
(J +J 1) L
, T 1=2 π
√ GIp
>T

Din expresiile celor două perioade de oscilație ale celor două sisteme se obține momentul de inerție J al corpului
analizat astfel

1
 T 21 G I p J + J 1 T 21
J + J 1= , = 2
4 π2 L J T
T2
J=J 1 2
T 1−T 2
2. Desfăşurarea lucrării
Scopul lucrării de laborator este determinarea momentului de inerție
al unui rotor notat cu (C), rotor cu o structură complexă. Se va folosi ca
element elastic un fir, ale cărui caracteristici elastice și inerțiale nu sunt
cunoscute. Pentru a se trece peste lipsa caracteristicilor elementului
elastic, (evitarea calculului constantei k t, se atașează rotorului (C)
D
corpul (C1) al cărui moment de inerție axial J1 poate fi calculat. Corpul
d atașat este o coroană circulară cu caracteristicile măsurate
(C1)

dJ1 [metri] l
D [metri] l [metri] m [kg]
Momentul de inerție al acestuia față de
(C) axa de simetrie se determină cu relația:
D 2 d 2
1
J J 1= m
2 2 [( ) ( ) ]
+
2
=¿ . m2

Determinarea experimentală a perioadei oscilațiilor de torsiune

Se constituie sistemul format din rotorul (C) atașat cu piuliță de firul elastic.
t Pentru acesta se determină perioada micilor oscilații de torsiune.
N ❑ t N [s] T ❑ = N [s]
N Pendulul de torsiune este scos din poziția de echilibru și lăsat să
efectueze mici oscilații de torsiune. Se determină timpul t N în care se
efectuează un număr N de oscilații complete. Se determină valoarea
perioadei T =t N /N . Se fac 3 experimente pentru N 1, N 2 și N 3 oscilații
T ❑med= __________ s complete (se recomandă N 1=3 , N 2=5 și N 3=7 oscilații complete).
❑
Cu rezultatele obținute se determină T med .
Rezultatele sunt centralizate în tabelul alăturat.

Se constituie un nou sistem format din rotorul (C), coroana circulară (C 1) ambele atașate cu piuliță de firul
elastic. Pentru acest nou sistem se determină perioada micilor oscilații de torsiune ca în cazul precedent.
tN Pendulul de torsiune este scos din poziția de echilibru și lăsat să
N❑ t N [s] ¿
T = [s]
N efectueze mici oscilații de torsiune. Se determină timpul t N în care se
efectuează un număr N de oscilații complete. Se determină valoarea
perioadei T =t N / N . Se fac 3 experimente pentru N 1, N 2 și N 3
¿

oscilații complete (se recomandă N 1=3 , N 2=5 și N 3=7 oscilații

T ¿med= __________ s complete).
¿
Cu rezultatele obținute se determină T med.
Rezultatele sunt centralizate în tabelul alăturat.

Pe baza rezultatelor înregistrate se calculează momentul de inerție al rotorului (C) și raza de inerție a acestuia
atașată dreptei ∆

2
 Departamentul de Mecanică
Laboratorul de Vibraţii
T2 J
J=J 1 2
T 1−T
= m2 , i ∆ =
2 ¿
=¿
m ¿ √
3. Observaţii asupra lucrării.
Efectuarea experimentului
a) principalele surse de erori...................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................... .......
.......................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
b) propuneri ce îmbunătăţire a lucrării....................................................................................................................
................................................................................................................................................................................... ...
.......................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................

Cine a efectuat lucrarea: Numele studentului

Facultatea 1.
2.
Anul de studii 3.
4.
Grupa 5.
6.
Data 7.
8.
9.
10.
11
12

3
SUPORT TEORETIC AL LUCRARII DE LABORATOR

I. DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A MOMENTELOR DE INERȚIE ALE ROTORILOR FOLOSIND

VIBRAȚIILE TORSIONALE
Obiectiv: determinarea momentului de inerție al unui corp omogen sau neomogen, cu simetrie axială sau nu a
distribuției de masă.
Considerații teoretice: Se consideră un corp cu masa M și un moment de inerție axial J Δ, necunoscut față de o
axa Δ (figura a.). Pentru determinarea momentului de inerție al copului J Δ față de dreapta Δ care trece prin
centrul de masă se folosesc vibrațiile torsionale. Pentru aceasta se consideră un element elastic la deformații de
torsiune, a cărei constantă elastică nu se cunoaște. Deformația elastică de torsiune φ între capetele elementului
φ
elastic, situate la distanța L, are ca și caracteristica deformația unitară θ= (figura d.).
L

Figura a. Figura b. Figura c. Figura d.

Se construiește sistemul care poate efectua mișcări Perioada T se poate deremina experimental, iar
oscilatorii de rotație în jurul dreptei Δ , vericală care dacă sunt cunoscute caracteristicile elementului
trece prin centrul de masă al corpului (partea elastic (arborele), se poate determina momentul de
principală din figura c.). inerție axial
Ecuația diferențială a mișcării sistemului se obține T2 G Ip
aplicând teorema momentului cinetic în raport cu J=
4π2 L
dreapta Δ sub forma: Dacă nu se cunosc caracteristicile elementului
J φ̈=−M t elastic (G I p , L), pentru determinarea momentului
unde M t este momentul elastic de torsiune din de inerție al corpului analizat se mai fac un set de
sectiunea arborelui prinsă de corp, adică se poate experimentări pentru un sistem prezentat în figura
scrie c. sistem format prin adăugarea la sistemul inițial a
GIp unui rotor (corp) (figura b.) al carui moment de
M t =G I p θ= φ=k t φ
L inerție ( J 1) este cunoscut, sau se poate calcula. Este
Din acesta rezultă constanta elastică de torsiune a de preferat ca acest corp adițional să fie un cilindru
elementului elastic sau coroana circulară. Pentru acest nou sistem
GIp relațiile care stau la baza analizei dinamice sunt:
k t=
L ( J + J 1 ) φ̈=−M t ;(J + J 1) φ̈+k t φ=0
unde I p este momentul de inerție geometric polar al kt G Ip (J +J 1) L
secțiunii elementului elastic (arborelui), iar G este
modulul de elasticitate transversal materialului
ω 1=
√ √ J + J1
=
( J + J1 ) L √
, T 1=2 π
GIp
Din expresiile celor două perioade de oscilație ale
>T

elementului elastic.
celor două sisteme se obține momentul de inerție J
Ecuația diferențială a sistemului devine
al corpului analizat astfel
J φ̈+ k t φ=0
T 21 G I p J + J 1 T 21
De unde rezultă pentru pulsația proprie și perioada J + J 1= 2 , = 2
mișcărilor oscilatorii relațiile: 4π L J T

2
 Departamentul de Mecanică
Laboratorul de Vibraţii
kt GIp JL T2
ω=
√ √
J
=
JL
, T =2 π
GIp√ J=J 1
T 21−T 2
Observații. Pentru o bună determinare a momentului de inerție sunt necesare următoarele:
 Axa de torsiune a elementului elastic să coincidă cu dreapta Δ față de care se dorește a se determina
momentul de ineție. Mai mult centrul de masă al corpului analizat trebuie să se afle pe axa de torsiune a
elementului elastic.
 Atașarea corpul adițional pentru care se cunoaște momentul de inerție trebuie să se faca cu respectarea
observației anterioare.
 Momentul de inerție al corpului atașat este de dorit să fie comparabil cu momentul de inerție al corpului
analizat.

Observatiile de mai sus, pot fi surse suplimentare de erori, pe lângă cele din experimentare referitoare la
măsurarea perioadelor, deformații care depașesc limitele accesibile de liniaritate, efectuarea de mișcări
compuse (nu numai mișcare de rotație), .....