1. Definiti Sanatatea publica si Sanatatea.

Enumerati scopurile principale ale sănătăţii publice

O definiţie concisă a sănătăţii publice dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 1997, este: arta şi
ştiinţa prevenirii îmbolnăvirilor, prelungirea vieţii şi promovării sănătăţii prin mijloace de
acţiune organizată ale societăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit sănătatea individuală „starea de bine din punct de vedere
fizic, mintal şi social şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii”.

Scopurile principale ale sănătăţii publice sunt:

- creşterea speranţei de viaţă sănătoasă pentru populaţie;
- prevenirea deceselor evitabile sau premature;
- îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru persoanele cu boli cronice pe termen lung sau disfuncţii;
- ameliorarea stării de sănătate prin intermediul prevenirii

2. Factorii care influenţează starea de sănătate a unei populaţii

a. Factorii biologici reprezintă zestrea biologică a fiecărui individ – ereditatea. Ei cuprind şi caracteristicile
demografice ale populaţiei.
b. Factorii ambientali se referă la:
- factorii mediului fizic
- factorii sociali
- factorii economici
- factorii culturali
- factorii educaţionali
c. Factorii comportamentali – stilul de viaţă depinde de comportamente care, la rândul lor, sunt
condiţionate de factori sociali. Stilul de viaţă este deci rezultatul factorilor sociali şi al comportamentelor, el
se referă atât la obiceiuri alimentare cât şi la riscurile profesiei şi cele din timpul liber.

3. Natalitatea, Fertilitatea – definitii, metode de masurare

Natalitatea – reprezintă fenomenul demografic al frecvenţei născuţilor vii într-o populaţie dintr-un
anumit teritoriu şi o anumită perioadă.
Măsurarea natalităţii se face prin indicele (rata) de natalitate care se calculează raportând numărul de
născuţi vii la numărul mediu de locuitori ai perioadei considerate.
număr de născuţi vii
N= X 1000
Nr. mediu de locuitori ai perioadei studiate
Fertilitatea - presupune atat capacitatea de a ramane insarcinata, cat si capacitatea de a duce la termen
sarcina si a da nastere unui copil.

Indicele fertilităţii corectează eroarea de calcul a natalitatii considerând populaţia feminină între 15 – 49 de
ani.
numărul de născuţi vii
Fg = X 1000
 numărul femeilor în vârstă de 15 – 49 ani

4. Mortalitatea generală şi specifică – metode de masurare. Principalele cauze de deces in tara

noastră
In analiza mortalităţii exista doua modalitati de abordare:
• transversala: analiza mortalităţii intr-un an calendaristic sau o perioada anumita de timp;
• longitudinala: prospectiv sau retrospectiv, in care analiza mortalităţii este o analiza de cohorta sau
generaţie.

Indicatori utilizaţi in măsurarea mortalităţii

1. Rata de mortalitate generala (indicele brut de mortalitate) care măsoară frecventa deceselor la 1000
de locuitori.
M= nr. decese / nr. mediu de locuitori x 1000

2. Ratele specifice de mortalitate (pe sexe, pe grupe de vârsta, medii de rezidenta, cauze medicale de deces),
care măsoară frecventa deceselor in subpopulaţii.
- pe sexe:
Mm,f= nr. decese de sex M sau F / nr. mediu de populaţie de sex M sau F x 1000
- pe grupe de vârsta:
M (specifica pe o vârsta)= decesele vârstei respective/populaţia de aceeaşi vârsta x 1000
- pe cauze de deces:
Mcauza = nr. decese de o anumita cauza/nr. total de locuitori x 100000
- pe medii:
MU/R = nr. decese din mediul U sau R / nr. locuitori din mediul U sau R x 1000

A. In România, principalele cauze de deces in populaţia generala sunt:

- bolile aparatului C-V;
- tumori;
- bolile aparatului respirator.

5. Mortalitatea infantilă definitie, masurare

Mortalitatea infantila: este definita ca fenomenul demografic al deceselor 0-1 an înregistrate in populaţia de
născuţi vii, intr-o perioada data de timp si intr-un teritoriu.

Principalii indicatori utilizaţi in măsurarea mortalităţii infantile

1. Rata de mortalitate infantila
= nr. decedaţi sub un an/nr. născuţi vii x 1000

2. Mortalitatea infantila pe grupe de vârsta:

- mortalitatea neonatala
= nr. decedaţi in prima luna de viata (0-27 zile)/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea neonatala precoce
= nr. decedaţi in prima saptamana de viata (0-6 zile)/nr. născuţi vii x 100
- mortalitatea neonatală tardivă
= nr. decedaţi in perioada 7-27 zile/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea postneonatala
= nr. decedaţi in perioada 1lună – 11luni/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea perinatala
= (nr. născuţi morţi + nr. decese 0-6 zile) / nr. născuţi vii x 1000

3. Mortalitatea infantila pe sexe

M M/F = nr. decese 0-1 an M, F /nr. născuţi vii M, F x 1000

4. Mortalitatea infantila pe medii

M U/R = nr. decese 0-1 an U, R /nr. născuţi vii U,R x 1000
5. Mortalitatea infantila pe cauze de deces
= nr. decese 0-1 an datorate unei cauze intr-o perioada/ nr. născuţi vii in acea perioada
x 1000

6. Mortinatalitatea (mortalitatea fetala tardiva)

= nr. născuţi morţi in perioada analizata / (nr. născuţi vii in aceeaşi perioada + nr. născuţi morţi din perioada
in cauza) x 1000

6. Factorii de risc ai mortalităţii infantile

Factorii de risc ai mortalităţii infantile

1.Biosistemul mama-copil:
Factori endogeni:
- care ţin de mama:
- vârsta (sub 19 ani, peste 35 ani);
- paritate;
- avorturi in antecedente;
- patologie generala si obstetricala;
- accidente in timpul naşterii;
- intervenţii obstetricale.
- care ţin de copil:
- greutate mica la naştere;
- sexul masculin;
- rangul nou-născutului;
- vârsta (primul trimestru);
- handicapuri biologice (malnutriţie, rahitism, anemie, malformaţii, infecţii in interferenta cu factori
exogeni).
Factori exogeni:
- intoxicaţii;
- accidente;
- factori de mediu (inclusiv asistenta medicala).
2.Factorii care ţin de familie:
- starea civila a mamei (mama celibatara);
- familie dezorganizata;
- nivelul scăzut de instrucţie;
- venitul familiei;
- condiţii de locuit nesatisfăcătoare;
- familii cu domiciliul nestabil;
- alcoolismul;
- vagabondajul;
- tinerele familii in primul an de la constituirea lor.
3.Factori demografici:
- variaţii in evoluţia natalităţii si a fecundităţii;
- planificarea familiala.
Pentru România, pentru o perioada de 55 ani, coeficientul de corelaţie a rangurilor intre mortalitatea
infantila si rata bruta de natalitate a arătat o corelare destul de stinsa (r=0.54).
4.Factori economico-sociali si de mediu.

7. Incidenţa şi prevalenţa definitie, metoda de masurare

Incidenţa se referă la frecvenţa cazurilor de îmbolnăvire nou înregistrate într-un anumit teritoriu şi o
anumită perioadă . Formulele de calcul sunt :

Indicele de incidenţă totală ;

boli nou depistate (bn)

It = x 1000
L(nr.mediu de locuitori)

Prevalenţa morbidităţii cuprinde totalitatea bolilor care există la un moment dat („prevalenţa de
moment”) sau într-o anumită perioadă („prevalenţa de perioadă”). Se referă la toate îmbolnăvirile existente
indiferent de data depistării .
Prevalenţa se calculează separat pe boli .

boli nou depistate + boli cunoscute anterior

Pv = X 100000
Nr. mediu de locuitori

Calculul prevalenţei trebuie făcut şi pe grupe de vârste.

 boli nou depistate +
boli cunoscute anterior la anumite vârste
Prevalenţa la anumite vârste = X 100 000
Nr. mediu de locuitori la anumite vârste

8. Promovarea sanatatii, Educaţia pentru sănătate: definiţii

A.PROMOVAREA SANATATII
1.Definitie: strategia de mediere intre persoane si mediul lor (ecosistem), care sintetizează alegerea personala
si responsabilitatea societăţii fata de sănătate.

B.EDUCATIA PENTRU SANATATE

Definiţie: educaţia pentru sănătate este un sistem care include: conştiinţa stării de sănătate, procesul de
predare/învăţare, participare.

9. Metode de măsurare a îmbătrânirii populaţiei

Metode de măsurare a îmbătrânirii populaţiei

1.Determinarea ponderii populaţiei vârstnice din totalul populaţiei.
2.Virsta medie a populaţiei.
3.Raportul dintre numărul vârstnicilor si numărul copiilor.
4.Indicele de dependenta care reprezintă raportul dintre numărul persoanelor inactive si numărul persoanelor
de vârsta activa.

10. Principalele cauze de îmbolnăvire a vârstnicilor

Principalele cauze de îmbolnăvire a vârstnicilor in tarile dezvoltate sunt:

- căderi si fracturi consecutive;
- osteoporoza;
- tulburări de vedere;
- tulburări de auz;
- dementa senila;
- probleme de incontinenta.

1. Management, manager –definitii. Calitatile unui bun manager –enumerare

Managementul este un proces esential pentru orice organizatie in vederea atingerii unor obiective prin
intermediul altor oameni. Managementul in sectorul sanitar se refera la obtinerea eficientei, alocarea resurselor
fizice, financiare, materiale si utilizarea eforturilor umane pentru realizarea scopurilor propuse.
 Managerul este acea persoana din organizatie care are responsabilitatea de a indeplini activitatile
propuse, prin intermediul oamenilor din echipa cu care lucreaza. Pentru a fi eficace managerul trebuie sa
inteleaga si sa indeplineasca sarcinile pe care le impune munca sa. Managerul trebuie sa stie cum si de unde
sa obtina cunostintele de care are nevoie, trebuie sa aiba abilitatea de a intelege nevoile si problemele celor
cu care lucreaza pentru a-i putea ajuta la nevoie.
Calitati:
- gandire analitica;
- perseverenta;
- decizie;
- suplete;
- hotarare;
- leadership;
- bun organizator;
- influenta personala;
- comunicare;
- rezistenta la stress;
- toleranta la incertitudine.

2. Enumeraţi principalele funcţii ale managementului şi descrieţi una dintre aceste funcţii

Functiile pe care trebuie sa le indeplineasca un manager in desfasurarea activitatii sale sunt:

- atitudinea de decizie: capacitatea de a fixa obiectivele astfel incat acestea sa poata fi atinse;
- talent organizatoric: se refera la aptitudinea de a concepe si realiza un plan de activitate prin care
sa se atinga obiectivele propuse;. managerul va imparti munca pe domenii de activitate si va selecta personalul
necesar.
- functia de comunicare: de exprimare clara a ideilor, reprezinta functia integrata a managerului
prin care acesta comunica in permanenta cu superiorii, subordonatii si colegii;
- capacitate de evaluare: se refera la analiza si interpretarea performantelor obtinute;
- dezvoltarea resurselor umane.

3. Principii de baza ale conducerii (dupa Enachescu) – enumerare

Enachescu ( 1998 ) consemneaza existenta a noua principii generale ale conducerii:

- conducerea prin obiective ;
- invatarea prin experienta ;
- diviziunea muncii ;
- inlocuirea resurselor rare ;
- convergenta muncii ;
- functiile determina structura ;
- delegarea autoritatii ;
- conducerea prin exceptie ;
- utilizarea celui mai scurt drum pana la decizie.

4. Rolurile manageriale –enumerare. Principalele surse de autoritate

a) Rolurile interpersonale
b) Roluri informationale
c) Roluri decizionale

Principalele surse de autoritate sunt :

a) Pozitia ierarhica - este legata de pozitia pe care o ocupa un conducator intr-o unitate, avand un caracter
trecator atat timp cat managerul ocupa functia ierarhica in cadrul organizatiei ;
b) Autoritatea de competenta - este obtinuta prin cunostintele acumulate si tehnologiile folosite de un
conducator in activitatea sa manageriala. Pentru a putea genera autoritate, resursele trebuie sa fie esentiale
pentru functionarea organizatiei, nesubstituibile si sa fie in cantitati reduse in posesia unui numar mic de
indivizi.
c) Charisma este o calitate innascuta si reprezinta capacitatea de a inspira altor indivizi dorinta de a se
identifica cu detinatorul acestei calitati. Charisma este dependenta de factori subiectivi cum ar fi prestigiul
sau admiratia atribuite de altii, individului.

5. Sisteme de sanatate – definitie. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un sistem de sanatate

optim (enumerare)

Sistemul de sanatate este alcatuit din totalitatea componentelor care participa la realizarea starii de
sanatate a familiei si comunitatii. Din punct de vedere social, sistemul de sanatate este o componenta a
sistemului functionand ca un subsistem. La randul lui un sistem de sanatate are are in structura sa elte
subsisteme aflate in interrelatie. Aceste subsisteme nu se pot dezvolta inafara sistemului social.

Un sistem de sanatate ar trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a fi optim:

- acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate;
- accesibilitate economica, geografica si temporala;
- concordanta cu nevoile de sanatate ale populatiei;
- eficacitate;
- eficienta inalta;
- echitate;
- posibilitati de alegere;
- acceptabilitate din partea populatiei;
- statul trebuie sa fie responsabil de sanatatea populatiei.

6. Clasificarea sistemelor de sanatate in functie de sursele de finantare

a) In functie de modelul serviciilor de sanatate si a politicilor de sanatate exista urmatoarele surse de finantare:
- plata directa nerambursabila de la pacient la medic;
- asigurarea privata;
- asigurarea sociala pentru sanatate;
- asigurarea publica guvernamentala.

7. Caracteristici ale Sistemului national de sanatate

 - se caracterizeaza prin:
- sursele de finantare sunt taxele generale, care se aduna sub forma de buget public la nivelul guvernului;
- este controlat de guvern care este si tert platitor;
- exista si un buget de stat;
- bugetul este impartit pentru diferite sectoare, fiecarui sector revenindu-i un
anumit procent, care este modificat anual;
- procentul destinat sanatatii este distribuit de la nivelul Ministerului Sanatatii,
pe baza unor criterii, autoritatolor judetene de sanatate, care apoi distribuie fondurile existente spitalelor si
medicilor de familie;
- medicii incheie contracte cu autoritatile locale fiind platiti sub diverse forme
: per act, per capita, per serviciu, salar, etc;
- se practica intr-o masura mica si sistemul de co-plata de catre pacienti;
- exista si un sector privat in acest sistem.

8. Caracteristici ale Sistemului de asigurari sociale pentru sanatate

- se caracterizeaza prin :
- finantarea se face prin contributii obligatorii in proportii diverse, patron si angajat;
- contributia se face prin plata unui anumit procent in functie de venit si se
colecteaza la nivelul caselor de asigurari;
- guvernul este cel care stabileste politicile de sanatate si asigura mecanisme
pentru urmarirea realizarii scopurilor propuse;
- casele de asigurari sunt independente de guvern, dar functionarea lor se face
prin reglementari stricte si stabilesc contracte de prestare a serviciilor cu spitalele, medicii de familie, medicii
stomatologi, farmacisti, etc.

9. Caracteristici ale Sistemului voluntar de asigurari ( privat)

- s-a dezvoltat foarte mult in S.U.A.

- se caracterizeaza prin : - predominanta asigurarilor private si a modelului de plata direct medic-pacient;

10. Managementul resurselor umane -definitie. Avantajele pregatirii profesionale

Managementul resurselor umane este procesul prin care se asigura un personal suficient in cadrul
organizatiei, avand calitati si pregatire corespunzatoare pentru ca sa poata fi utilizat eficace.
Avantajele pregatirii profesionale sunt:
- cresterea productivitatii si calitatii activitatii;
- furnizeaza o rezerva la locul de munca;
- rebuturile sunt reduse;
- dezvolta cunostintele angajatului cu insusirea unei noi tehnologii sau metode de lucru noi;
- scaderea numarului de accidente;
- cresterea motivatiei si satisfactiei in munca.