Micotoxinele: monitorizare, legislaţie,

prevenţie şi tratament
[ARTICOLE INVITATE-NUTRIŢIE] MICOTOXINELE ŞI EFECTELE LOR

MONITORIZAREA BIOLOGICĂ: O COMPARAŢIE CU PESTICIDELE

Micotoxinele sunt foarte numeroase şi pot acţiona singure sau prin acumulare. Din
cercetări, se evaluează că micotoxinele sunt de 10.000 ori mai periculoase decât
reziduurile de pesticide. Există mai multe explicaţii la această constatare:
-Pesticidele sunt extrem de monitorizate, mii de laboratoare urmărindu-le efectele de
bază, efectele reziduale şi bineînţeles efectele metaboliţilor lor;
-Pesticidele sunt bine selecţionate înainte de a fi lansate în producţie; sunt urmărite pe
parcurs şi scoase dacă devin periculoase;
-Micotoxinele sunt slab reprezentate numeric, în comparaţie cu toxinele existente în
natură. În afara micotoxinelor, există şi alte toxine naturale extrem de periculoase, altele
foarte numeroase fiind încă necunoscute. Ele nu sunt monitorizate decât accidental,
ceea ce le face uşor de scăpat în lanţurile alimentare;
-Micotoxinele au găsit în noile plante selecţionate, productive, un mediu extrem de
favorabil de dezvoltare, acestea devenind cu atât mai puţin rezistente la ciupercile
micro, cu cât sunt mai productive.

Din materialul genetic al celor mai productive soiuri au dispărut genele care imprimau
rezistenţa la atacul ciupercilor. Noile descoperiri biotehnologice vor repara, însă, în
următorii 10-15 ani, definitiv, această deficienţă. Toxinele ciupercilor care atacă plantele
de cultură sunt asemănătoare cu cele ale ciupercilor macro, care ne otrăvesc grav dacă
intră în lanţul alimentar. Majoritatea contaminării cu Aspergillus Fumigatus are loc la
cerealele depozitate in silozuri.

PREVENŢIA CONTAMINĂRII CU MICOTOXINE ŞI TRATAMENT

Metodele de prevenţie sau tratament în contaminarea cu micotoxine cuprind:

-Îndepărtarea micotoxinelor prin mijloace fizice la cereale precum sortarea şi
îndepărtarea seminţelor atacate;
-Tratamente chimice: de ex. tratamente cu amoniac în cazul existenţei aflatoxinei în
furaje, tratamente cu etena, CO2, H2O2 ,O3;
-Modalitati de prevenţie prin biotehnologie: crearea de gene rezistente la infectia cu
micotoxine.
-Administrarea unor substanţe absorbante în furaje care blochează în tubul digestiv
toxina şi o elimină prin fecale.

Metodele de prevenţie sunt preferabile şi mai simple din punct de vedere ethnic
metodelor de decontaminare. Măsurile care trebuie luate se referă la atacul în câmpal
ciupercilor, dar şi la măsuri corecte de depozitare. Formarea micotoxinelor în câmp este
influenţată puternic de sistemul de lucrări ale solului, sistemul de îngrăşare, asolamentul
utilizat, alegerea soiului (soiurile cu paiul scurt produc mai multe micotoxine), tratamente
fitosanitare. In depozit un rol important îl joacă raportul temperatură/umiditate şi durata
depozitării.

LEGISLAŢIE EUROPEANĂ: NIVELUL MAXIM ADMIS PENTRU MICOTOXINE

Pentru cele mai periculoase, s-au stabilit anumite limite chiar la nivelul Comisiei
Europene, în urma unor ordonanţe recente.

Tabel 2: Aflatoxinele: limite maxime admise în Uniunea Europeană

Nivelul maxim admis, µg/kg

Produsul alimentar
B1 B1+B2+G1+G2 M1
Alune de pamant 8 15 -
Nuci 5 10 -
Alune de pamant procesate 2 4 -
Fructe uscate 5 10 -
Fructe uscate procesate 2 4 -
Cereale si derivate 2 4 -
Porumb 5 10 -
Lapte crud - - 0.05
Condimente 5 10  
Produse pentru sugari 0.1 - -
 

Tabel 3: Ochratoxina A: limite maxime admise în Uniunea Europeană

Nivelul
maxim admis
Produsul alimentar µg/kg
Cereale neprocesate 5
Derivate ale cerealelor 3
Fructe uscate 10
Boabe de cafea prajita 5
Boabe de cafea instant 10
Vin,vin spumant 2
Must si nectar de struguri 2
Alimente din cereale pentru sugari 0.5
Cacao,cafea verde,produse din
carne,condimente -
 

Tabel 4: Patulina: limite maxime admise în Uniunea Europeană

Nivelul maxim admis 

Produsul alimentar µg/kg
Sucuri si nectaruri de fructe 50
Bauturi spirtoase si altele pe baza de
mere 50
Produse din mere uscate(inclusiv
compot) 25
Produse din mere pentru copii 10
Produse pentru copii pe baza de cereale 10
 

Tabel 5: Zearalenona: limite maxime admise în Uniunea Europeană

Nivelul maxim admis 

Produsul alimentar µg/kg
Cereale neprocesate exceptand
porumbul 100
Porumb neprocesat 200
Cereale prelucrate 75
Porumb procesat 200
Paine si alte preparate 50
Snacksuri si cereale pe baza de porumb 50
Alimente pe baza de porumb pentru
copii 20
 

Tabel 6: Deoxinivalenon (DON): limite maxime admise în Uniunea Europeană

Nivelul maxim admis 

Produsul alimentar µg/kg
Cereale neprocesate exceptand pct
2 1250
Grau dur si ovaz neprelucrat 1750
Porumb neprocesat 1750
Cereale procesate 750
Paste 750
Paine, biscuiti, snacksuri 500
Alimente pentru sugari si copii 200
<<<MICOTOXINELE ŞI EFECTELE LOR

Principalele micotoxine: taxonomie

[ARTICOLE INVITATE-NUTRIŢIE] MICOTOXINELE ŞI EFECTELE LOR

AFLATOXINA. Produs metabolic al mucegaiurilor Aspergillus flavus si Aspergillus

parasiticus. Se cunosc urmatoarele aflatoxine: B1, G1, B2, G2, B2a, G2a, iar din
metabolizarea aflatoxinelor rezulta aflatoxinele P1, M2, Q1, aflatoxicol.

PATULINA. Micotoxină produsă de ciupercile micro, care de această dată atacă mai
ales în depozit cerealele, dar şi alte produse, îndeosebi fructe, iar printre fructe cu
preponderenţă merele.

OCHRATOXIN A (OTA). OTA este a doua toxină produsă de mai multi fungi,

precumAspergillus şi Penicillium şi care, întâmplător, se află în natură în diferite soiuri si
probe de cereale, boabe de cafea, fasole şi fructe uscate peste tot în lume.

FUMONISIN B1 (FB1). FB1 este produs de Fusarium Verticiloides şi Fusarium

proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar şi de speciile Fusarium
napiforme,Fusarium anthophilum, Fusarium diamini şi Fusarium nygami, prezente mai
ales în Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia,
Mexic, Franţa, Italia, Polonia şi Spania.

DEOXINIVALENOL (DON). Micotoxină produsă îndeosebi de Fusarium graminearum şi

care este foarte prezent în spaţiul românesc, îndeosebi la grâu şi triticale şi foarte rar pe
secară şi orz. Prezenţa acestor micotoxine în grâul dur (Triticum durum) este foarte
frecventă şi periculoasă datorită abundenţei lor.
Efectele ingestiei de micotoxine
[ARTICOLE INVITATE-NUTRIŢIE] MICOTOXINELE ŞI EFECTELE LOR

AFLATOXINE. Experimentele  referitoare la efectele aflatoxinei B1 arată că, după 24 de

ore de la administrarea dozelor de 0,07mg/kg absorbţia este de 20%, cu o concentraţie
maximă la nivelul ficatului. Toxicitatea a fost evidentiata si la nivelul tesutului muscular.
Transformarile primare suferite de aflatoxina B1 implica conversia in metaboliti 
hidroxilici, cea mai importanta fiind aflatoxina M1. Acest metabolit este detoxicat prin
congjugarea cu acidul taurocolic si glucuronic, inainte de a fi excretat in bila si urina.
Conversia aflatoxinei B1 la nivelul ficatului in aflatoxicol, si aflatoxicol H1 catre aflatoxicol
Q1, este exceptionala deoarece necesita interventa unei dehidrogenaze NADH-
dependenta.

Principelele efecte biologice sunt activitatea carcinogenă şi teratogenă. Principalul organ

tinta al activităţii cancerigene este ficatul, care poate dezvolta carcinom hepatocelular,
si alte tipuri de tumori. Potentialul mutagenic al aflatoxinei B1 a fost demonstrat prin
aplicatia technici moderne pe cromozomi, atat la procariote cat si al eucariote. Activitatea
teratogenetica dintre cele mai importante efecte poate enumeramalformatii fetale,
encefalite, degenerarea tubilori renali, si intarziere in crestere.

OCHRATOXINA A. Efectele  biologice ale ochratoxinei A cuprind modificari la nivelul

aparatului renal (nefropatii cronice, atrofie capilara, fibroze interstitiale, si hialinizarea
glomerulilor renali). Acestora li se adaugă efectele teratogene. S-a observant o relatie
semnificativa intre nefropatie balcanica, tumori ale tractului urinar, renale si uretrale, cu
ingerarea alimentelor contaminate cu OTA.

ZEARALERONA. Expunerera neonatala determina alterarea raspunsului glandei

pituitare la GnRH inhiband spermatogeneza la barbati si ovulatia la femei. Poate cauza
de asemenea, tumori ale organelor genitale si celule canceroase mamare la femei.

PATULINA. Patulina este moderat toxica si nu se acumuleaza in tesuturi si in organele

animalelor deoarece nu este prezenta in furaje.

Micotoxinele: ciclu biologic si alimente

susceptibile
[ARTICOLE INVITATE-NUTRIŢIE] MICOTOXINELE ŞI EFECTELE LOR

MICOTOXINELE: CICLU BIOLOGIC

ÎN PRODUSELE AGRICOLE BRUTE. Micotoxinele se formeaza in conditii specifice in

urma depozitarii furajelor şi cerearelor. Factorii care determina dezvoltarea micotoxinelor
sunt: umiditatea, temperatura si pH-ul mediului, durata depozitării, modul de
conservare. În studii s-a demonstrat că micotoxinele se dezvoltă la o umiditate de ±17.5,
la o temperatura optimă intre 25-30 o grade Celsius, şi un pH uşor acid (intre 4.5-6).
Micotoxinele se dezvoltă pe o mare varietate de produse alimentare înainte, în timpul şi
după recoltare. Principalele produse agricole sensibile la contaminarea cu mucegaiuri şi
producerea de micotoxine sunt: cereale, fructe, nuci, boabele de cafea, orezul şi
plantele oleaginoase.
ÎN LANŢUL ALIMENTAR. Contaminarea produselor de către micotoxine se realizează
în cazul când întrunesc condiţiile de mediu pentru apariţia lor, precum şi procedee
neadecvate de recoltare, de stocare şi de transformare atunci când sunt cumulate.
Micotoxinele pot apărea în produsele agricole în cursul prelucrării sub formă
de uleiuri, unturi, snacksuri, produse de panificatie, produse de patiserie etc. prin
măcinare, morărit. 

ÎN PRODUSELE AGRICOLE BRUTE. Micotoxinele se formeaza in conditii specifice in

urma depozitarii furajelor şi cerearelor. Factorii care determina dezvoltarea micotoxinelor
sunt: umiditatea, temperatura si pH-ul mediului, durata depozitării, modul de
conservare. În studii s-a demonstrat că micotoxinele se dezvoltă la o umiditate de ±17.5,
la o temperatura optimă intre 25-30 o grade Celsius, şi un pH uşor acid (intre 4.5-6).
Micotoxinele se dezvoltă pe o mare varietate de produse alimentare înainte, în timpul şi
după recoltare. Principalele produse agricole sensibile la contaminarea cu mucegaiuri şi
producerea de micotoxine sunt: cereale, fructe, nuci, boabele de cafea, orezul şi
plantele oleaginoase.

ÎN LANŢUL ALIMENTAR. Contaminarea produselor de către micotoxine se realizează

în cazul când întrunesc condiţiile de mediu pentru apariţia lor, precum şi procedee
neadecvate de recoltare, de stocare şi de transformare atunci când sunt cumulate.
Micotoxinele pot apărea în produsele agricole în cursul prelucrării sub formă
de uleiuri, unturi, snacksuri, produse de panificatie, produse de patiserie etc. prin
măcinare, morărit. 

MICOTOXINELE: ALIMENTE SUSCEPTIBILE

AFLATOXINELE pot exista in alimente depozitate în condiţii improprii. Alimente

susceptibile la contaminarea cu aflatoxine: grau, susan, mei, cartofi, proumb, orez,
orz, soia, arahide.

OCHRATOXINELE apar in porumb, fasole uscate, boabe de cacao, soia, orz,

citrice, arahide, boabe de cafea, bere, vin, condimente, suncile sarate si rinichi de
porc. Contributia cea mai mare la ingerarea de ochratoxina o reprezinta cerealele si
derivatele din cereale, fructe uscate, macaroane şi prăjituri. Zonele cele mai
infectate cu ochratoxina sunt: Australia, America de Nord si Sud, Europa.Speciile
apartinand genului Aspergillus depind de nivelul ridicat al umiditatii si temperaturii, pe
cand al genului Penicillium pot fi secretate si la 5 o C.

PATULINA se poate gasi in următoarele produse alimentare: paine si salamuri

mucegaite, fructe( mere, pere, banane, grefuit), sucuride mere si cidru.

ZEARALENONA: aceste mucegaiuri infecteaza culturi de grau, ovaz, orez, susan, dar

mai ales porumb.