Reteaua telefonica comutata publica (Public Switched Telephone Network - PSTN)

Reteaua telefonica comutata publica a fost proiectata pentru a transmite semnale analogice de
voce, fiind utilizata ulterior si pentru a transmite semnale de date intre sisteme de calcul. Cateva
etape semnificative ale evolutiei acesteia, sunt reprezentate in figura de mai jos.

a. Retea integral conectata; b. Retea cu comutare centralizata; c.Structura ierarhizata

O reprezentare schematica a retelei PSTN este ilustrata in figura:

Sistemul telefonic actual este implementat ierarhizat pe mai multe niveluri si prezinta un grad mare de
redundanta;
Posturile telefonice ale abonatilor sunt legate la primul oficiu de comutare, numit oficiul final, printr-o
linie de legatura numita bucla locala. Distanta intre cele doua este cuprinsa, in general, intre 1 si 10 km.

Mediul de transmisie utilizat pentru buclele locale a fost cablul torsadat; initial, comunicatia pe liniile
telefonice a fost analogica, trecerea la comunicatiile telefonice digitale incepand cu implementarea
centralelor telefonice digitale. La ora actuala, mediile de transmisie introduse pe liniile de comunicatie de
banda larga ale retelelor telefonice, numite trunchiuri, sunt fibra optica sau undele radio (microunde),
fiind frecvent utilizate transmisiile prin satelit. Centralele de comutatie corespunzatoare nivelurilor
ierarhice superioare se numesc oficii de taxare.

Retaua telefonica a fost prima retea de legatura intre echipamentele de calcul conectate la internet, fiind
singura retea extinsa pe tot globul la momentul aparitiei acestuia. Specificul infrastructurii oferita de
reteaua telefnica in acel moment, cu segmente pe care era posibila doar comunicatia analogica, a impus
necesitatea utilizarii modemurilor in scopul conectarii calculatoarelor prin reteaua telefonica. Acestea
aveau rolul de a transforma informatia analogica in informatie digitala si invers.

Organizarea retelei telefonice

Organizarea administrative a retelei telefonice este motivata de faptul ca o mare parte a apelurilor
telefonice sunt efectuate in cadrul aceleiasi unitati administrativ-teritoriale.

Reteaua interurbana cuprinde centrale de tranzit, numite centrale de zona, de distributie si de grup, legate
prin elemente de interconexiune si incluzand si elemente de taxare.
Comutatia in sistemul telefonic
Se intelege prin comutatie operatia corespunzatoare stabilirii conexiunilor intre un grup de linii de
intrare si un grup de linii de iesire.

Exista mai multe criterii de clasificare ale comutatorelor, acestea realizand:

comutatie spatiala si comutatie temporala;

comutatie de circuite si comutatie de pachete;

comutatie locala si comutatie de tranzit,

reprezentate in figura urmatoare

Comutatia de circuite presupune existenta unei cai fizice intre apelat si apelant, care, dupa ce a fost
stabilita, se mentine pe intreaga durata a convorbirii.

Comutatia de pachete nu presupune existenta unei cai alocate intre doua terminale, pachetele fiind
transmise intre noduri intermediare, numite rutere, unde sunt memorate temporar; nu exista o linie de
comunicatie utilizata exclusiv in scopul stanbilirii si mentinerii unei legaturi.

Comutatoare spatiale
Comutatoare matriciale
Comutatoare matriciale sunt comutatoare care stabilesc legatura intre liniile de intrare si cele de
iesire prin intermediul unor puncte de incrucisare, realizate cu elemente semiconductoare,
conform figurii urmatoare. Ele pot fi cu disponibilitate completa, figura a, sau cu disponibilitate
limitata, figura b.
Cel mai simplu comutator matricial, are N linii de intrare si N linii de iesire, conform figurii de mai sus. In
acest caz, legatura intre fiecare doi abonati este redundanta , pe patru fire, cu doua puncte de
incrucisare (i,j) si (j,i). Numarul de puncte de conexiune va fi in acest caz de N(N-1).

Daca se utilizeaza un comutator triunghiular,

numarul de puncte de conexiune va scadea la jumatate, fiind N(N-1)/2.In acest caz, nu mai exista
redundanta si defectele au ca efect intreruperea legaturii.

Reducerea numarului de puncte de conexiune cu mentinerea redundantei se poate realiza grupand

liniile de intrare si de iesire in sub-blocuri conectate intre ele pe mai multe niveluri conform figurii.
Comutatorul rezultat se numeste comutator Clos si numarul de puncte de conexiune va fi:
Nx= k(2N + (N/n)2)

Numarul total de linii de intrare este N, liniile sunt grupate cate n la intrarea fiecarui sub-bloc, iar
numarul sub-blocurilor nivelului al doilea este k.

Comutatia temporala
Schema de principiu a comutatiei temporale este prezentata in figura de mai jos.
Datele din cuantele de timp ale cadrului transmis pe linie sunt introduse in memoria de date in
ordinea succesiunii din acel cadru. Citirea datelor din memorie se va face insa in ordinea stabilita
de memoria de control. De exemplu, continutul de la adresa i poate fi citit in intervalul de timp
aferent cuantei j si invers. Aceasta duce la modificarea ordinii continutului cuantelor de timp
transmise de la memoria intermediara, repartizarea mesajelor spre destinatie fiind realizata la
finalul transmisiei, conform noii ordini stabilite. Pentru a evita suprascrierea informatiei in memoria
de date, se iau in considerare timpii de scriere si de citire a informatiei, considerati egali si
lungimea cadrului (durata lui), calculandu-se numarul maxim de cuante de timp ce pot fi
transmise.
Comutatorele din centralele telefonice sunt realizate prin combinarea mai multor etaje de
comutatie spatiala si temporala.