Vin din munții latiniei Deci și scrisul mi-I latin. (Gr. Vieru) Grigore Ureche (1590-1647): „Rumânii, câți se află lăcuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, ,de la un loc sântu cu moldovenii și toți de la Râm se trag.
Limba este principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități. Ea a
apărut din necesitatea omului de a comunica. E un sistem de semne (asocieri de sunete cu anumite semnificații), care a apărut în istoria conviețuirii sociale a oamenilor ca instrument de materializare a gândirii: are caracter social – apare și se dezvoltă în societate, pentru a asigura comunicarea între membrii unei societăți. Limba română este de origine latină, s-a dezvoltat din latina populară/vulgară (în lat. „vulgaris” – popular), în urma asimilării limbii și culturii băștinașilor, ca rezultat al colonizării Daciei de către romani (a. 106 d. H.). Ea face parte din familia limbilor romanice, alături de italiană, franceză, spaniolă, portugheză, catalană, provensală, toate având la bază elementul latin, după cum se poate vedea din tabelul de mai jos
română italiană spaniolă portugh franceză
eză câmp campo campo campo champ timp tempo tiempo tempo temps cald caldo caldo caldo chaud negru nero negro negro noir trei tre tres tres trois scrie/scri scrivere escribir escrever ecrire ere bine bene bien bem bien verde verde verde verde vert cămașă camicia camisa camisa chemise
Aquila non captat muscas. (Vulturul nu prinde muste)
Barba non facit philosophum. (Barba nu te face filosof) De gustibus et coloribus non est disputandum. Gusturile și culorile nu se discută. Habemus papam! (Avem papă!) Nomen est omen. (Numele este omul) Persona (non) grata. (Persoană (ne)agreată) Post mortem. (După moarte) Repetitio mater studiorum est. (Repetiția este mama învățăturii. Verba volant, scripta manent. (Vorbele zboară, scrisul rămâne).
Lapte - lactis, pâine- panis, apă – aqua, oculus,
dublete etimologice (cuvinte cu aceeași rădăcină, cu forme diferite, dar cu înțeles identic sau asemănător, intrate în limbă pe căi diferite sau în momente diferite)
Directus – drept – direct
Veteranus – bătrân – veteran Densus – des - dens Salutare – a săruta - a săruta – audire - Auzi – a audia subtilis – subțire – subtil
Cuvintele moștenite, deși nu sînt foarte
numeroase în raport cu lexicul de azi (doar circa 1 300 de cuvinte latine sînt preluate de toate limbile romanice), au, de regulă, o frecvenţă mare în limba actuală, și-au acumulat, în procesul evoluţiei, numeroase sensuri și au generat, prin derivare și compunere, alte unităţi de vocabular.