UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

TEMĂ LA DISCIPLINA:
Dreptul comerțului internațional

Titlul temei:
Clauza compromisorie

Profesor de disciplină:
PROF.DR. GEAMANU RADU GHEORGHE

Student:
Bădilă George
Anul: 4

Anul universitar 2019-2020

Semestrul II
 1. Clauza compromisorie

Aceasta forma a contractului de arbitraj, de altfel, cea mai uzitata in practica contractuala,
este definita de art. 550 Cod proc.civ. ca fiind acea clauza prin care partile convin ca litigiile ce
se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe
calea arbitrajului, aratandu-se numele arbirilor sau modalitatea de numire a acestora. Deci,
clauza compromisorie se prezinta sub forma unei clauze inscrise in contractul principal ori
stabilita intr-o conventie separata, la care contractul principal face trimitere. Prin intermediul ei,
partile convin ca litigiile ivite din contractul in care este stipulata sau in legatura cu acesta sa fie
solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, numele arbitrilor sau
modalitatea de numire a acestora. In cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la
institutia sau regulile de procedura ale institutiei care organizeaza arbitrajul.

Potrivit alineatului 2 al art. 550 Cod proc.civ., validitatea clauzei compromisorii este
independenta de validitatea contractului in care a fost inscrisa. Acest text da expresie legala
principiului autonomiei juridice a clauzei compromisorii fata de contractul in care este inserata.
Desi clauza compromisorie figureaza printre celelalte clauze ale contractului, ea este considerata
ca o conventie distincta. Sub aspect material, ea face parte din contractul principal, insa, sub
aspect juridic, contractul principal pare a se dedubla, ca si cand am fi in prezenta a doua
contracte separate, unul prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile cu caracter material ale
partilor, altul prin care se convine modalitatea de solutionare a litigiilor referitoare la acele
drepturi si obligatii. Faptul ca se invoca neincheierea, nulitatea, desfiintarea sau incetarea
contractului principal, nu lipseste de efecte clauza compromisorie. Ea supravietuieste
contractului principal in situatia in care, dupa incetarea lui, se iveste un litigiu, in legatura cu acel
contract. La randul sau, nulitatea clauzei compromisorii nu atrage nulitatea contractului
1
principal.

Principiul autonomiei clauzei compromisorii fata de contractul principal nu trebuie sa fie

absolutizat. Este o autonomie relativa, circumscrisa la existenta si validitatea clauzei
11
compromisorii. In rest, clauza compromisorie este tratata ca orice alta clauza a contractului.
 Caracteristica esentiala a clauzei compromisorii este aceea ca ea intervine inainte de a se
fi nascut un lititgiu intre partile contractante. Potentialitatea litigiului este suficienta pentru a
determina o clauza compromisorie. O clauza compromisorie adaugata de parti ulterior perfectarii
contractului, este considerata valida , intrucat partile au libertatea de a completa contractul cu
orice clauze doresc. Adaugarea sa ulterioara trebuie facuta insa, pana la ivirea litigiului,
deoarece, dupa acest moment, orice clauza care ar interveni cu privire la aceasta ar constitui un
compromis.

In cuprinsul clauzei compromisorii, partile trebuie sa prevada numele arbitrilor sau

modalitatea de desemnare a acestora, sub sanctiunea nulitatii. Astfel, in ipoteza in care partile nu
au avut inspiratia sa insereze in clauza compromisorie convenita de ele numele arbitrilor sau sa
indice macar modalitatea de numire a acestora, sau mai exact spus: daca partile nu au stabilit prin
clauza compromisorie principalele elemente care permit inceperea si desfasurarea arbitrajului,
respectiva clauza compromisorie va fi inoperanta. Pentru a deveni eficace este necesar ca partile
semnatare ale clauzei compromisorii sa o completeze incheind un compromis arbitral (dupa
momentul declansarii litigiului), prin care vor putea complini toate lacunele respectivei clauze si
vor crea conditiile juridice pentru declansarea, desfasurarea si finalizarea arbitrajului. In fapt,
insa, datorita deteriorarii relatiilor dintre partile contractante dupa momentul nasterii litigiului, de
cele mai multe ori este foarte putin probabila incheierea compromisului arbitral, asa incat, aceste
12
clauze compromisorii raman fara efect.

Literatura de specialitate a calificat clauza compromisorie ca fiind o clauza „deschisa”,

intrucat fiind convenita inainte de nasterea litigiului, de regula, nu poate prevedea toate
elementele arbitrajului si ca atare va putea fi completata, fie inainte de declansarea litigiului, prin
acte aditionale, fie dupa acel moment, prin incheierea unui compromis arbitral.13-

10 Giorgiana Danaila, op. cit., p. 53

11 Ibidem, p. 54
12 Titus Prescure, Radu Crisan, op.cit., p. 45
 Daca nu rezulta pentru ce fel de litigii s-a incheiat conventia arbitrala, partile pot recurge
la solutionarea pe calea arbitrajului a tuturor litigiilor care se vor naste intre ele. In caz de
indoiala, clauza compromisorie se interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor neintelegerilor care
deriva din contractul sau raportul juridic la care se refera. Incheierea procedurii arbitrale cu sau
fara pronuntarea unei hotarari asupra fondului cauzei nu aduce atingere valabilitatii conventiei
arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta ramane valabila si va servi drept temei
pentru orice noua procedura arbitrala care ar fi declansata in temeiul ei pentru solutionarea
14
oricarui litigiu aparut intre parti derivand din contractul principal.

Atunci cand clauza compromisorie are natura unei clauze neuzuale cuprinse intr-un
contract standard, aceasta nu va produce efecte decat daca este acceptata, in mod expres, in scris,
de cealalta parte contractanta. Daca se indeplineste conditia acceptarii exprese, atunci contractul
si, respectiv clauza compromisorie, este considerat valabil si eficace in intregul sau.

Clauza compromisorie are urmatoarele efecte mai importante:

-
produce efecte obligatorii pentru parti, in sensul ca din moment ce a fost semnat
contractul cuprinzand o asemenea clauza, ele sunt obligate sa respecte sentinta pe
care o va da organul arbitral;
-
inlatura competenta instantelor judecatoresti ordinare in problema solutionarii
litigiului, cel putin pana la solutionarea litigiului dintre partile contractante;
-
confera arbitrilor puteri cu privire la solutionarea litigiului dintre partile contractante;
-
permite organizarea unei proceduri care sa conduca in conditii de eficienta optima la
15
pronuntarea unei hotarari susceptibile de executare silita.

Camera de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti recomanda, pentru a fi inclusa in

contractele comerciale urmatoarea clauza compromisorie (model orientativ):

13 ibidem, p. 46
14 Claudia Rosu, op.cit., p. 202
15 Ligia Danila, Institutia arbitrajului privat,editura Timpolis, Timisoara, 2003, p. 18
 „Orice litigiu decurgand din sau in legatura cu acest contract, inclusiv referitor la
incheierea, executarea ori desfiintarea lui, se va solutiona prin arbitrajul Curtii de Arbitraj de pe
langa C.C.I.B. in conformitate cu Regulile de procedura arbitrala ale acestei Curti.

Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie“.

Partile mai pot adauga , la optiunea lor, urmatoarele mentiuni:

a) „Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic, numit prin acordul partilor sau,
in lipsa acestui acord, de Presedintele Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa C.C.I.B.“ sau
„Tribunalul arbitral va fi compus din doi arbitri, cate unul numit de fiecare parte, fara a necesita
acordul celeilalte parti.“

De remarcat este faptul ca in cazul cand nu se include nici una dintre aceste mentiuni,
tribunalul arbitral va fi compus, conform Regulilor de procedura arbitrala, din trei membri, cate
unul numit de fiecare dintre parti si un supraarbitru ales de cei doi arbitri.

b) „Tribunalul arbitral va judeca litigiul in drept cu aplicarea legii romane“ sau

„Tribunalul arbitral va judeca litigiul in echitate“.

c) „Tribunalul arbitral va pronunta hotararea in termen de cel mult cinci luni de la

16
constituirea sa“.

1.2 Clauza compromisorie

Clauza arbitrală este clară din conţinutul acesteia rezultând că litigiul va fi soluţionat de
arbitrii Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris, nefiind prevăzută competenţa instanţelor
judecătoreşti,ci a arbitrilor.
Reclamanta SC C" SRL a chemat în judecată pârâta “A E" GmbH prin SC “A E" SRL
solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.113.707,0957 lei cu titlu de
preţ neachitat. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că pârâta nu a
respectat prevederile contractuale referitoare la achitarea contravalorii lucrărilor executate.
În drept s-au invocat dispoziţiile art.969, art.1073 Cod civil, art.43 Cod comercial.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei
instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cauzei şi a solicitat respingerea cererii de chemare în
judecată.

22 Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 3600/1998 apud. Ligia Danila, op.cit., p. 20-21
 Prin sentinţa civ nr. 492/15.04.2009 Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei
instanţelor judecătoreşti invocată de pârâta “A E" GmbH prin SC “A E" SRL, a constatat că
cererea nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi respinge acţiunea formulată de
reclamanta SC C" SRL în contradictoriu cu pârâta A E" GmbH prin SC A E" SRL respins
cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunţa
această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Încheierea unei convenţii arbitrale are ca efect principal şi negativ excluderea

competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona litigiul respectiv.

Susţinerile reclamantei în sensul că în cauză clauza compromisorie este inoperantă cu

motivarea că nu rezultă din contract voinţa părţilor de a supune spre soluţionare litigiile ivite
Curţii de arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris nu pot fi reţinute
întrucât conform art.14.1 părţile au prevăzut că toate eventualele litigii rezultate din contract vor
fi soluţionate conform Regulilor de conciliere şi Arbitraj ale Camerei Internaţionale de Comerţ
din Paris, de către trei arbitrii desemnaţi, conform Regulamentului amintit, iar potrivit art.14.2
deciziile arbitrilor se bazează pe prevederile prezentului contract şi în mod suplimentar legislaţiei
româneşti, cu excepţia conflictului prevederilor legii şi Convenţiei UN privind Contractele
pentru Vinderea Internaţională de Bunuri. Locul de arbitraj va fi în Bucureşti. Limba va fi
engleza. Rezultă aşadar că interpretarea dată de reclamantă acestei clauze în sensul că litigiul va
fi soluţionat după regulile Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris şi nu de către Curtea de
Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris nu poate fi primită.

În speţă, se constată că litigiul este de competenţa Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera

Internaţională de Comerţ din Paris, organ de jurisdicţie din alt stat şi, văzând prevederile art.157
din Legea nr.105/1992, nu va declina competenţa în favoarea acesteia ci va respinge cererea ca
nefiind de competenţa instanţelor române.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC “C" SRL prin lichidator
solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond.
 Prin decizia civ nr. 492/14.10.2009 Curtea de Apel Braşov a respins recursul declarat de
reclamantă ca tardiv, arătând în motivare că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de
recurs de 5 zile de la pronunţare prevăzut de art. 158 al 3 CPC.

Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare reclamanta SC “C" SRL

solicitând anularea acesteia, rejudecarea recursului, trimiterea spre rejudecare a cauzei la
Tribunalul Braşov pe fond.

În motivarea acesteia se arată că s-a produs o greşeală materială întrucât recursul declarat
împotriva sentinţei 492/15.04.2009 a Tribunalului Braşov a fost expediat prin poştă la
21.04.2009, în termen de 5 zile de la comunicare, fiind incidente dispoziţiile art. 318 teza 1Cpc

Curtea a constatat contestaţia în anulare fondată.

Sentinţa Tribunalului Braşov prin care s-a admis excepţia necompetenţei instanţelor
judecătoreşti invocată de pârâta şi s-a constatat că cererea nu este de competenţa instanţelor
judecătoreşti şi respinge acţiunea formulată de reclamanta cu în contradictoriu cu pârâta s-a
pronunţat la data de 15.04.2009.Potrivit art. 158 al 3 Cpc dacă instanţa se declară necompetentă,
împotriva sentinţei se poate declara recurs în 5 zile de la pronunţare.

Termenele procedurale se calculează potrivit art. 101 al 1 Cpc pe zile libere. În speţă
termenul curge de la 16.04.2009 prima zi neintrând în calcul şi s-a împlinit la 21.04.2009 nefiind
luată în calcul nici ziua în care s-a sfârşit termenul 20.04.2009.

Primul motiv prevăzut de art. 318 C.pr. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul
unei greşeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării
recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite. Textul vizează greşeli de
fapt, involuntare, fiind incident în speţă recursul fiind greşit respins ca tardiv.

Recursul declarat de reclamanta SC “C" SRL este nefondat.

Obiectul pretenţiilor reclamantei îl constituie lucrările executate de reclamantă ca

subantreprenor al pârâtei în baza contractului de subantrepriză 125 A /9.03.2006.
 Potrivit art. 14.1 din contract orice neînţelegeri rezultând din prezenta convenţie vor fi
soluţionate definitiv conform Regulamentului de conciliere şi arbitraj al Camerei de Comerţ
Internaţionale din Paris, de către trei arbitri numiţi conform regulamentului menţionat", iar
potrivit art. 14.2. arbitrii îşi vor motiva decizia pe dispoziţiile prezentei convenţii şi în mod
complementar pe dispoziţiile legii române, cu exceptarea normelor privind conflictul de legi şi
convenţia Naţiunilor Unite privind vânzarea internaţională de mărfuri, locul arbitrajului va fi
Bucureşti, iar limba arbitrajului va fi engleza".

Potrivit art.343 ind.3 alin.1 Cod procedură civilă, încheierea convenţiei arbitrale exclude,
pentru litigiul ce face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, în sensul că existenţa
convenţiei arbitrale impune ca litigiul să fie soluţionat cu prioritate de tribunalul arbitral, iar
conform art.343 ind.4 alin.2 lit.b Cod procedură civilă instanţa nu va reţine spre soluţionare
procesul dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă.

Susţinerea reclamantei potrivit căreia clauza cuprinsă în art. 14.1 este inoperabilă pentru
că din aceasta nu rezultă expres şi explicit competenţa instanţei arbitrale este neîntemeiată.
Clauza arbitrală este clară din conţinutul acesteia rezultând că litigiul va fi soluţionat de arbitrii
Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris, nefiind prevăzută competenţa instanţelor
judecătoreşti,ci a arbitrilor. CCI din Paris este o instituţie permanentă de arbitraj cu competenţă
generală din lume, respectiv judecarea litigiilor de către tribunalele arbitrale -se desfăşoară
oriunde în lume, în speţă la Bucureşti,preponderent în afara sediului CCI Paris, potrivit locului
ales de părţi prin convenţie şi foarte rar la acest sediu.

Există o distincţie între atribuţiile jurisdicţionale ale unei instituţiei de arbitraj adică
activitatea propriu-zisă de judecare a litigiului de către tribunalului legal constituit şi atribuţiile
administrative ale instanţei de arbitraj desfăşurate, în cazul CCI Paris de Secretariatul Curţii.
Secretariatul Curţii se ocupă strict de logistica aferentă arbitrajului -însă soluţionarea propriu zisă
a litigiului revine exclusiv arbitrilor, care în exercitarea funcţiei lor jurisdicţionale sunt în
întregime independenţi( art. 1.2 din Regulamentul de arbitraj al CCI Paris în vigoare de la
1.01.2008). Potrivit art. 14 din regulament locul arbitrajului va fi stabilit de Curte, dacă părţile nu
au convenit altfel,Tribunalul Arbitral poate delibera în orice locaţie consideră potrivit. Art. 6 din
Regulile interne al Curţii CCI Paris ( anexa III la Regulamentul de arbitraj ) dispune că în
exercitarea atribuţiei de verificare a conţinutului hotărârii arbitrale, curtea va verifica pe cât
posibil în ce măsură sunt respectate dispoziţiile imperative ale legii aplicabile la locul
arbitrajului". Rezultă clar că arbitrajul organizat de CCI Paris se poate desfăşura oriunde
altundeva în lume, nu neapărat la Paris.

Pentru aceste considerente Curtea a admis contestaţia în anulare formulată de reclamanta

împotriva deciziei com nr. 492/14.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pe care o
anulat-o, a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de pârâta, a respins recursul declarat
23
reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Braşov.

5.3 Conventie arbitrala deficitara

Prin sentinta nr.133/1999, Curtea de Arbitraj International de pe langa C.C.I.R. a admis

in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. A S.A. Pitesti impotriva paratei S.C.K.L. si a
obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 268.048,67 USD, cu titlul de pret pentru marfa
livrata, cu o dobanda de 11% pe an, calculata la aceasta suma, cu incepere de la data sentintei si
pana la data efectiva a platii, precum si la 11.261 USD, reprezentand cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a formulat actiune in anulare parata.

Curtea de Apel Bucuresti sectia comerciala a respins actiunea in anulare, ca nefondata.

Pentru a hotari astfel, Curtea a constatat ca nu se poate retine ca au fost incalcate dispozitiile
art.364 lit.b C.pr.civ., in sensul ca tribunalul arbitral ar fi solutionat litigiul in temeiul unei
conventii arbitrare inoperante, deoarece clauza compromisorie inclusa in contractul comercial ar
fi fost imprecisa.

Interpretarea unei clauze arbitrale deficitare spre a determina efectele ce le produce

impune o examinare in considerarea unor elemente ce sunt esentiale.

23 www.jurisprudentacedo.com, Decizia nr. 628/R/15.12.2009

 Convenirea unei clauze compromisorii, chiar deficitar redactata, exprima cert vointa
partilor de a supune eventualele diferende unei instante arbitrale, si nu instantelor judecatoresti,
astfel cum este prevazuta de art.343 alin.1 C. pr.civ. Datorita acestui considerent, tribunalul
arbitral, care isi verifica competenta, trebuie, in interpretarea ce o va da, sa constate daca exista o
clauza inoperanta.

Or, in speta, clauza compromisorie exprima cert intentia partilor de a supune eventualele
litigii unui arbitraj institutionalizat si nu instantelor judecatoresti. Indiferent ca, din eroare s-a
facut referire la Comisia de Arbitraj, din moment ce exista un singur arbitraj instituionalizat,
partile au dorit ca eventualele litigii sa fie solutionate de Curtea de Arbitraj, ca unic oranism
arbitral de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Nu se poate retine nici incalcarea prevazuta de art. 364 lit.a C.pr.civ., in sensul ca
hotararea arbitrala a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului, intrucat litigiul
comercial s-a purtat intre cele doua parti mentionate anterior, acestea avand reciproc calitatea de
parata si reclamanta, ca urmare a unei cereri reconventionale depusa de parata.

Solutionarea cauzei a implicat abordarea raporturilor comerciale desfasurate pe un numar

de 6 ani, ceea ce a impus verificarea livrarilor, stocurilor si facturarilor pe intreaga perioada
contractuala. In situatia data, prelungirea duratei procesului a fost major determinata de catre
parata, care a solicitat amanari ale dezbaterilor, fiind dependente de contractul cu clientul sau si
de relatiile si actele cerute acestuia din Anglia.

In conformitate cu prevederile art.353 C.pr.civ. art. 51(1) din Regulament, sentinta

arbitrala se pronunta intr-un termen de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral, respectiv
in termen de 9 luni, conform art.51(1) din Regulament. Este adevarat ca aceste termene au fost
depasite, dar potrivit art. 353 alin. ultim C. pr.civ., trecerea termenului prevazut in prezentul
articol nu poate sa constituie un motiv de caducitate al arbitrajului, afara de cazul in care una din
parti a notificat celeilalte parti si tribunalului arbitral pana la primul termen de infatisare, ca
intelege sa invoce caducitatea.

Intrucat o asemenea notificare nu a avut loc, instanta va respinge si cel de-al doila motiv
de anulare invocat de petenta.
 Cel de-al treilea motiv de anulare invocat de petenta vizeaza pretinsa incalcare a
prevederilor art.364 lit.i C.pr.civ.

O hotarare arbitrala poate fi desfiintata prin actiune in anulare, daca incalca ordinea
publica, bunele moravuri ori dispozitiile imperative ale legii. Petenta sustine ca sentinta arbitrala
nr.133/1999 ar fi incalcat atat bunele moravuri, cat si dispozitiile imperative ale legii.

Sustinerile petentei sunt neintemeiate, intrucat incalcarea bunelor moravuri nu poate

echivala cu conceptia petentei ca inechitatea incalca bunele moravuri, intrucat petenta sustine ca
hotararea este inechitabila, oferind castig de cauza partii care si-a incalcat obligatiile.

Nu se poate retine critica potrivit careia au fost incalcate dispozitii imperative ale legii,
deoarece tribunalul arbitral a analizat pana in cele mai mici detalii sustinerile si argumentele
24
contradictorii ale ambelor parti, raportandu-se la toate actele relevante adoptarii unei solutii.

24 Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, decizia nr.1336/2000