Idei

Iulie

Pentru cei ce simt singuratatea in fraza :" Te iubesc", oh, ce

blestem, insa pentru cei ce o simt si sunt singuri, ce contemplare
de sine, ce binecuvantare sa stii ce inseamna libertatea
singuratatii.
Dupa tot acest timp am realizat ca m-am pierdut total, mi-am
golit eul pentru o anumita persoana, care s-a dovedit a fi ca
ceilalti oameni de care ma feream inainte de a o cunoaste, si ca
nu m-am putut feri prea bine de ei, ce esec pentru mine. Iar dupa
toate astea, am realizat ca mi-e dor de diminetile cetoase si pline
de singuratatea strazii, asteptand tramvaiul.
Influentat de anumiti factori am ajuns sa ma intreb daca sunt
om. O puteti lua ca fiind ceva arogant sau dimpotriva. Desi sunt
un muritor, nu ma pot incadra in aceasta categorie. Pe oamenii
din jurul meu ii simt goi pe interior. Eu de ce am un hoit tinut in
soare?
Si ieri, dupa o discutie de doar 20-30 de minute, mi-am
demonstrat ca am pierdut timp, timp pe care-l puteam petrece in
libertatea singuratatii. E trist cum doar dupa o scurta conversatie
ti se confirma toate parerile despre oameni si umanitate in
general. Nu putem lua exemplul copacilor?
 Cum o bucata de carne sta intinsa pe asfalt, incepand sa
putrezeasca si sa miroasa urat de la soare, asa sufletul
inocentului pe asfalt incepand sa putrezeasca de la calda
indiferenta a lumii.
Nietszche spunea ca atunci cand ne luptam cu monstrii, vom
devein unii dintre ei. Atunci? Atunci ce trebuie sa facem ? Sa
incercam sa-i ajutam sa devina ingeri? Nu-I oare asta un contract
semnat pentru autodistrugere?
Si dis-de-dimineata m-a cuprins aceeasi dezamagire pentru
mine insumi. Oare cate sperante si visuri am ucis? Pe cate dintre
acestea le-am detonat cu dinamita? Oare am fost vreodata un
professor pentru cineva, ori un scriitor? Cata strădanie pentru a-
mi da seama si tot nu pot.Dar intrebarea care-mi alunga putin
aceeasta dezamagire, oare am fost o calauza pentru cineva ? Sau
oare sunt doar un porc spinos, speriat de esenta eului meu? Poate
sunt toti.
Si m-am trezit iar dezamagit. Cum am ajuns sa fiu asa? Ma
dezgust. Iar mi-e dor de o anumita persoana pentru care mi-am
golit eul, fara a primi ceva in schimb..Mi-e scarba de mine.

August
13 august:Simt cum spiritualitatea imi inunda corpul.
Contemplez existenta si realizez ceva, cel mai mare triumf este
faptul ca traiesc, nimic altceva. In aceste moment incep sa simt
din nou dragostea mea pentru natura, reincep sa apreciez
momentele de singuratate. Si am ajuns sa plang, de data asta nu-
i din cauza hoitului pe care-l simteam, acum acel hoit a fost
imbalsamat de spiritualitate cum este imbalsamat un cadavru,
da, este tot acolo, dar eu nu-l mai simt si stiu ca intr-o zi nici nu
va mai fi.

Oare ideea aceasta de neutralitate nu e doar teoretica? Poti fi

neutru in aceasta lume? Toti se lupta intre ei, cei de stanga si cei
de dreapta, si mai sunt cei ce se intituleaza neutri. Oare acesti
“neutri” nu sunt niste lasi? Daca da, atunci sunt un las. Toti
oamenii imi provoaca scarba.

Septembrie
Oare singura rezolvare a gandurile de a nu fi indeajuns de bun
pentru nimic e uciderea constiintei ? Dar asta nu inseamna si
uciderea mea fizica? Poate muri constiinta fara sa mor fizic?
Atatea intrebari doar pentru dorinta de a-mi omori propriul crud
judecator. Sa uit ca exist, cel mai mare cadou pe care l-as putea
primi anul acesta.
Aceleasi ganduri imi fac rau de atat de mult timp. “ Nu am
vazut-o niciodata razand asa de mult”, m-au lovit, ma lovesc si
ma vor lovi mult timp de acum inainte. Si uite-ma iar aici,
scriind doar porcarii, fara noima, nici ganduri nu le pot numi.
Nasterea e cea mai mare trauma de care avem parte. Cum sa
pleci dintr-un loc cald ca pantecul mamei si sa ajungi in locul
asta rece si crud, fara sa nu fi traumatizat?
Unitatea de masura a unei masini este ea insasi! Cum cineva
poate defini pe alticineva?
Trecutul exista datorita memoriei noastre ce pune in ordine
cronologica evenimentele petrecute, iar viitorul exista datorita
imaginatiei. Oare cum ar fi viata fara memorie si
imaginatie..probabil ca cea a unui animal!